Gazeta Sporturilor, decembrie 1933 (nr. 1276-1283)

1933-12-08 / nr. 1278

ANUL XI. No. 1278 â tti ABONAMENT Pe un *n.................................. Pe șase luni..................................... telefon direcție 3.26.60 LEI 1000 . . . 600 Apare in fiecare luni, miercuri ș i vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. 1 PUBLICITATEA , DUPĂ TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 Arhivarii fraudelor Nu ave­t­i veș­tit, si iu­i un sens. M’am­ obișnuit totuși să-mi închipui pe toti arhivarii, copie fidelă a d-lui Coccoz, din «Crima lui Sylvestru Bon­nard», de Anatole France. Un omuleț ghebos, Mie, scofâlcit, cu un început de burtă pe­­ care un lanț gros de alamă și-a pierdut de mult reflexiile aurii. Miop, arcuit din spate, cu gulerul veșnic mur­dar, cu lavalieră și cu mănușile roase. Timid și cinstit. Timid prostește. Și cinstit până la exasperare. Incurabil. In fiecare zi, modelul­ acesta mi-a fost contrazis de copiile reale ale d-lui Coecoz. Și totuși, n’am reușit încă să mă debarasez de imaginea de arhivar pe care mi-am creiat-o. In sport, ca și în celelalte domenii, nepoții d-lui Coccoz nu mai seamănă, cu prototipul breslei. Nici măcar nu se mai numesc arhi­vari. Titlul acesta vechiu a fost înlocuit cu unul mai modern. Mai demn. Mai reprezentativ și mai impunător: secre­tar. Uneori simplu, iar alteori și mai distant: secretar general. Iar secretarii aceștia generali, coman­danți unici ai dulapurilor de scripte ale Federațiilor, au abandonat în ulti­mul timp și ultimele atribute ale ve­chilor arhivari, de la timiditate înainte. Ne-am trezit astfel — după ce un timp am fost obligați să vorbim numai de confortul cu care o parte dintre ac­tualii arhivari sportivi și-au plimbat calitățile oficiale în vagon clasa întâia — că în două din cele cinci sau șase Federații, scriptele au fost pur și sim­plu contrafăcute. Un exemplu: La football, sau pentru a fi mai pre­­ciși, la sucursala din Iași a Federației de football, s-a găsit terenul unei fraude. Cine a făcut-o? Districtul, care a lăsat situația lui Sarkadi neclară, utilizându-l pentru u­­nul din cluburile locale cu promisiunea că la C. A. C. va avea din nou drept de joc imediat? Clubul care l-a utili­zat? Vreunul din­tre pădușii locali, cari au refăcut cu un consimțământ auto­rizat, cazierul? Nu se știe. La Districtul Iași a fost descoperită totuși o fraudă. S-a descoperit la rugby o altă măslu­ire de legitimații pe care presa a în­globat-o sub titlul «Cazul Penescu». Penescu? Nu mă duc prea des la rugby. Nu pot pretinde deci că cunosc toate numele care circulă pe terenurile de la șosea în zilele când bătăile dintre jucători, ar­bitri, spectatori și oficiali duminical la desfășurarea colaborează «campiona­tului de rugby». Urmăresc însă foarte atent rugbyul. Citesc regulat cronica matchalelor. A­­vanti-cronica și procesele verbale ale Federației. Și totuși niciodată nu m'am înpie­­dicat în excursiile acestea de documen­tare rugbystă, de hopul — destul de sonor — al acestui nume. Penescu? Dar atunci de unde a răsărit domnul acesta în «frauda» de la rugby. De unde dreptul de a intra la Federație singur. Când secretarul era absent. De a co­trobăi în arhivă. De a alege legitima­țiile. De a le schimba datele. Și de a le măslui, după nevoile meschine de sport redus stupid la legitimări, pro­teste și rezultate, pentru un club care își abandonează astăzi vătaful,­ în poala unei suspendări iminente? Dar cel puțin — pentru a termina o dată și cu această poveste care a pus în circulație un nume prin nimic alt­­ceva îndrituit a se vedea vânturat în presă — d. Penescu este într’adevăr au­torul tăișurilor de la rugby? Este suficient simplul fapt că și-a luat asupră și răspunderea, pentru ca chestiunea să fie închisă? Sau poate, așa cum se spune, altci­neva a corectat datele legitimațiilor?. Iar autorul mărturisit ale acestor fal­suri nu este decât un suporter care, nu are ce să piardă însușindu și vina. Admițând să suporte o sancțiune care să-l elimine dintr’un sport în care nu are neapărată nevoie de o calitate ofi­cială. De care nu­­ leagă nimic. Așa cum în toate sporturile, sunt pline cluburile de astfel de suporteri guralivi și inutili. Oricâți poftești. Be­­rechet... Iar din berechetul acesta, de suporteri s’a găsit unul care să-și lege numele de un fals. Va fi sancționat desigur. Va fi pro­babil exclus pe viață din Federație. Ei și? Dar înainte de a fi exclus, s’a verifi­cat mai întâi că el este într'adevăr au­torul? Cu adevărat el ? In arhivele a două din cele 5 sau 6 Federații câte avem, s’au descoperit două fraude. Bietul domn Coccoz, patronul spi­ritual al arhivelor... Ce cruntă moștenire a lăsat actua­lilor secretari, cu timiditatea lui pros­tească și cinstea pe care și-a păzit-o întotdeauna exasperant... Și cum au evoluat arhivarii!.» GEORGE FULGA lisii­ i sa­tu­re» Multe obiecțiuni și multe proteste a legitimat reluarea în plină iarnă a campionatului național de football. Au fost, bineînțeles, și aprobări, pen­tru că așa e regula: când unul are prilej de supărare, trebue neapărat să f­ie altul care să se bucure. Și s’au înșirat astfel, fel de fel de motive întăritoare a protestului contra călcării principiului sfânt al intan­­gibilității sezonului de iarnă. Ba­că nu vine publicul și cluburile păgu­besc, ba­că jucătorii nu pot rezista la frig, ba că așa și pe dincolo. S'a omis însă în această campanie de protest contra înfrângerii unei tra­diții, un motiv pe care noi îl găsim laur și simplu capital. El singur ar fi putut pune pe goană ideea care până acum n’a produs propriu zis decât câțiva degerați și importante deficite pecuniare. Iată-l: necesita­tea de odihnă pentru arbitri. Nu zâmbiți, pentru că nu e glumă, mai ales că odihna aceasta binemeritată nici­ noi nu o înțelegem ca o simplă trândăvie, deși, în definitiv, au bieții oameni drepturi civice și­ pot face orice vor fără să fie obligați să dea cuiva vre’o socoteală... Așa­dar părerea noastră, care va fi desigur împărtășită imediat și de cei cari văd lucrurile la fel ca noi, este că odihna arbitrilor nu trebuia sacrificată, iar sezonul de iarnă utilizat pentru orice numai pentru football nu. Pentru că ar­bitrii, nu-s plătiți și n’au motiv să facă sacrificii, apoi, pentru că cei mai mulți au încurcat destul de bine ițele o vară întreagă, așa că nu se simțea nevoia să le mai in­d­i­­ce și iarna. Mai ales că, după performanțele realizate în plin se­zon era absolut strict necesară perioadă de reconfortare teh­nică.­­ Adică o punere la punct, a cunoș­tințelor cari se cam vara, din cauza căldurii evaporează și, câte­odată a impetuozității adversarilor încredințați în deplină proprietate o oră și jumătate. Noi ni-i închi­puiam pe aceștia — adică pe ar­bitrii cari se cam uzează — ca pe Un fel de automobile cari trebue neapărat reparate odată pe an pen­tru a nu se poticni din metru’n me­tru când sunt scoase la șosea.­ .i­ți vedeam stând iarna, doi câte doi în vre­ o clasă bine încălzită, ascul­tând lecțiile vre’unui staroste care nu uită ușor ce a învățat, de vreme ce în timpul verii nu intră și nu ese niciodată înspăimântat de pe teren. Vă­­ mărturisim­ sincer că așa-i vedea imaginația noastră pe ar­bitrii cari nu sunt azi betegi numai și numai pentru că jandarmii încă sunt forță, publică in România... Și când colo, iasă-i la­so grade sub zero, zburdând zglobii pe tere­nuri înghețate, ca și când o viață întreagă n’ar fi făcut altceva decât să arbitreze iarna, ca și când ce au pătimit o vară întreagă n’a fost de­cât pentru a 1% se părea junghiurile de acum mai puțin dure și înjură­turile așijderea... Iată așa­dar motivul cel mai tare și cel mai ușor de invocat de cei ce nu se’apacă cu starea actuală de lucruri. Să avem credința că încă mai este timp de îndreptare. Pentru că iarna e deabea la început, iar arbitrii, slavă Domnului, învață greu, dar învață sigur L. R. 6 PAGINI 6 LEI I . BSat_ Nu vom avea hockey international? Chiria prea mare percepu sezon care se amietfa sub . Vința sportivă de iarnă a Capita­lei este sintetizată, anul acesta, de hockey-ul pe ghiață. Nu mai încape nici o îndoială în această direcție, deoarece elementele cari ar fi putut, eventual, să dea o altă turnură ac­tivității de iarnă, azi nu mai exis­tă. In primul rând, concurentul o­­bișnuit de anii trecuți, boxul a fost trecut definitiv la rebut, dat­a fiind faptul că reuniunile săptă­mânale de cartier își au publicul lor constant. Și pe lângă aceasta nu pot face o concurență simțită în nici un caz. In al doilea rând, eșe­cul reluării Diviziei Naționale a distrus și perspectiva unui footballistic, care, ar fi putut sezon în alte conditiuni atmosferice, să pri­mejduiască normala desfășurare a activității hockey-ului pe ghiață. Sportul acesta rămâne așa­dar să împlinească singur exigențele de spectacol sportiv pentru întreaga iarnă. Numai că au intervenit și a­­ci anumite fapte, cari departe de a ușura desfășurarea activității, pun bețe în roate. Și asta de o ma­ni­nieră care va putea aduce la un moment dat o sistare completă și păgubitoare din toate punctele de veder­e.­­ CHIRII EXORBITANTE Intr’adevăr, conducătorii patinoa­rului artificial, care este singurul în măsură să asigure unui match de hockey pe ghiață o bună desfă­șurare, și un cadru comod pentru spectatori, nu par a fi înțeles de­plin rosturile acestui sport și mai ales necesitatea unei menajări mai mult sau mai puțin atentă. Și, în loc să facă facilități cari să însem­ne adesea chiar sacrificii, impun cluburilor cari vor să organizeze partide, în special internaționale, chirii de a dreptul exorbitante. Pe cari aceste cluburi mi le pot supor­ta fără a și prejudicia grav un e­­chilibru bugetar socotit cu migă­­leală în funcție de un buget întot­deauna șubred. CE NE DECLARA UN CONDU­CĂTOR DE CLUB ) Am primit ori la redacție vizita conducătorului unuia din cele mai mari cluburi bucureștene de hockey pe ghiață. Și acest conducător, care ne împărtășise mai de mult proec­­tul unei vaste campanii internațio­nale de hockey pe ghiață, își ma­nifesta pesimismul pentru ceia ce va reuși să înfăptuiască din acest pro­iect, în condițiunile imposibile pe cari i le oferă factorii determinanți. Adică proprietarii patinoarului ar­tificial.­­ i . . Iată ce ne-a declarat, în esență, acest conducător: HOCKEY-uL TREBUE MENAJAT NU EXPLOATAT «In străinătate, hockey-ul pe ghia­­ță a ajuns cel mai gustat spectacol al sezonului de iarnă. Mările mat­churi aduc asistențe extraordinare și rețete fabuloase. «Acest lucru este cunoscut fără în­doială de toți acei cari sunt­ cât de puțin în curent cu mișcarea sportivă internațională. Proprietarii patinoă­­rului cunosc și ei situația și au fal­sa­ credință că ceia ce se petrece aiu­­re­ a fi Q­ 1 dacă este o mare deosebire de conjunctu­ră. Și astfel, considerând hockey-ul pe ghiață drept un sport de mare se­ctacol, îl tratează ca atare, adică așteaptă de pe urma lui beneficii importante. «Ar fi puerit să se susțină că acei cari au investit capital într’o între­prindere nu trebue să aibe și rodul respectiv. Numai că într'o astfel de întreprindere, fructificarea se face­­ la longue». Pentru că hockey-ul pe ghiață este în București deabea la un fericit început. Așa că, în chiar interesul celor cari îl cred spectacol remunerator ar trebui menajat și nu exploatat. Exploatarea lui, ca să zic așa, nerațională îl va anemia într’un singur sezon chiar, așa că cei cari au învestit capitalul vor rămâne d­oar cu iluzii. Din contra, o mena­jare inteligentă a acestui sport îl va populariza și-l va face să calce pe u­r­mele străinătății, unde a ajuns la un grad nesperat de desvoltare». UN SEZON QUASI COMPROMIS Sezonul acesta internațional se a­­nunța bogat, pentru că toate clubu­rile bucureștene și-au impus sacri­ficii întru alcătuirea unui program internațional de mare anvergură. Numai că sacrificiile acestea se iu­­besc de lipsa de înțelegere aminti­tă mai înainte, de pe urma căreia nu este exclus ca întreg sezonul sa iasă compromis, înțelegem să f­acem sacrificii, să aducem în București marile echipe europene și să oferim publicului nostru sportiv spectacole interesan­te din toate punctele de vedere. Toate acestea însă într’o deplină armonie de interese a tuturor fac­torilor importanți. Pentru că unul să facă sacrificii și altul să ceară numai beneficii, va înțelege orici­ne că nu este o­ situație tensibila. De aceia, față de pretențiile exagera­te ale proprietarilor patinoarului artificial, pretenții întru nimic ju­stificate, credința tuturor acelora dispuși să facă sacrificii, este că absolut toate proectele sunt ireali­zabile, ia de direcția patinoarului artificial ,C­ele mai bune auspicii. Ce n­e declară un de club stânjeni un conducător Revoluția sportivă a Germaniei hittleriste Cum intenționează Germania să organizeze viitoarele jocuri Olimpice de la Berlin O mare anchetă a ziarului „L’Auto” Robert Perrier de la «V Auto», a făcut o mare anchetă în lumea spor­tului german. In ultimul număr al marelui ziar parisian se ocupă de problema organizării Olimpiadei de la Berlin. Dat fiind faptul că datele pe care le conține această parte a anchetei interesează deopotrivă toa­tă lumea sportivă, reproducem mai jos câteva pasagii mai interesante: BERLIN. — Germania este săra­că Poporul german rezistă foarte mult la foame și acceptă să mănân­ce puțin și prost. El trăiește «au reb­uit», fără bucurie, fără bună dispoziție, fară confort; el încovoce șira spinării și suportă toate sacri­ficiile. Pentru ce ! Pentru că este obsedat de ideea că privațiunile de orice fel vor aduce­­ mai curând sau mai târziu — o eră de prosperitate în întreg­ul Reich. Un suport moral îl anină, un suflu de grandoare naționalistă îl înflăcărează.. Aceasta este atmosfera de la Ber­lin și de pretutindeni în Germania. Și sportul, este în sărăcia generală de acolo mai bine privit ca oricând am solicitat o convorbire d-lui Leward, președintele comitetului organizator al jocurilor olympice din 1936. Interlocutorul meu este un bărbat masiv, stilat ca un con­silier de ambasadă, surâzător și op­timist ca un om care conduce o a­­facere prosperă. Fizicul său, cu masca austeră și părul alb, impune o respectuoasă deferență. Stadiul« Kcrassai«. înainte de a veni Hitler la putere comitetul olympic german elabora­se planurile viitorului stadion o­­lympic. D Marsch, arhitectul sta­tului, construise o machetă complec­tă care mulțumise toate competen­țele în materie. Presa europeană publicase numeroase reportații în legătură cu acest stadion. Construc­ția urma să înceapă. Vine Hitler. Una din primele sale preocupări au fost jocurile olim­pi­­ce. El chemă în audiență pe preșe­dintele Lewald, căruia îi ținu cam acest limbaj: «Germania trebue să organizeze jocuri Olympice magni­fice. Mai impozante chiar decât A­­merica...». Opt zile mai târziu, Hit­ler se găsea în incinta stadionului Grünewald și primea explicații din partea inginerului care planurile noului stadion­ alcătuise După ce se informă, declară: «Domnilor nu! Proectul dv. este sărac, meschin. Totul la o parte. Trebue făcut altceva. Altceva mai mare, ceva german, Kolossal. «Suprim câmpul de curse și iată 50 hectare în plus. Și să mi se con­struiască un adevărat stadion, nu o miniatură. Vreau să aibe 166 OOe lo­curi de stat. Vreau de asemenea o piscină cu tribune pentru 16.066 spectatori. Peste 15 zile, d-le Mar­sch, să-mi prezinți nouile planuri». Și astfel, toate sporturile jocuri­lor olympice — afară de vâsle și yachting cari se vor desfășura la G­runau — vor avea loc pe acelaș teren. Dar banii? < — Dar unde găsește Germania bani pentru a construi un asemenea stadion ? La această întrebare, interlocuto­­torul meu nu răspunse prea curând Intr’un târziu, președintele începu: «Guvernul va face cele necesare­ Poporul german de asemenea. Se evaluiază la 10 milioane mărci chel­­tuelile necesitate de această operă Vom face o loterie olympică de pe urma căreia vom avea 1 milion mărci.. Apoi vom emite timbre spe­ciale... — Va fi suficient ? «Contribuția statului va complec­ta restul... Satul ollympic Se va face un stadion grandios, dar se va construi și un «sat o­­lympic» pentru a găzdui pe repre­zentanții celor 5­3 țări din noul și vechiul continent care vor fi în 1936 la Berlin. Lucrurile sunt aranjate­ ,Von Tschammer a decis ca bară­cile militare ale celebrului câmp de manevre, cari se întinde la ex­tremitatea faimoasei porți a Bran­­deburgului, să fie puse la punct. Și acest câmp de manevre, situat la 20 minute de stadion cu autocarul, va fi un adevărat sat Olympic. Artele Ia marginea jocurilor, Germania va da o egală atenție manifestat­iu­nilor artistice. Comitetul Olympic a­ comandat celebrului compozitor Ri­chard Strauss, imnul oficial al jocu­rilor. Jocurile de iarnă Jocurile de iarnă se vor desfășu­ra aproape de München, la Gar­­m­isch, în Alpii bavarezi, la 2000 me­tri altitudine. Ele vor coincide cu epoca faimosului carnaval german, o nouă trambulină de ski, ima­ginată de faimosul inginer german Zentziski — rechemat special din Turcia. — va permite salturi de 90 metri, și dacă, din întâmplare, tim­pul nu va fi prielnic, jocurile de iarnă vor avea loc pe un stadion care este în construcție. Pregătirea atleților iată cum își prepară Germania atleții. Există un curs special de prepa­rați­e olympică. Cinci sute de candi­dați, de la 15 la 23 ani sunt încercați timp de 15 zile. Se caută talente. Sunt deasemeni și faimoasele «Deutsche Kampfspiele». In 1934­­ și 1935, Germania va organiza — exact după sistemul jocurilor olympice de vară și iarnă — jocurile națio­nale. Și această preparație apasă bu­getul cu circa un milion mărci..­­* Iată câteva date inedite asupra organizării jocurilor olympice, date ceri desigur vor interesa pe cetito­rii noștri. Vineri 8 Decembrie 1933 pppnaam­——— Utilizăm să credem.. ----------00 In lumea footballului bucureștean s’a răspândit de câteva zile un svon caracteristic. Se spune că mai marii C. N. E. F.­­ului au luat o hotărâre draconică. In viitor, jucătorilor de football cari își fac stagiul la instituția din Dealul Spirei și studenților ei, nu li se vor mai permite să joace în echipele de club. Syonul a fost răspândit, iar C. N. E. F.-ul nu l-a desmințit. Mai mult, se pare că unii jucători au și primit or­dine în acest sens. Ia­r în gospodăria cluburilor­ s-au și produs perturbări din cauza acestor ordine. După cum am afirmat din capul lo­cului, am refuzat să dăm crezare a­­cestui svon. Iată de ce. Cunoaștem perfect profundul spirit sportiv al d-lui general Bădulescu și­­știm că footballul e bine văzut de toți acei cari au un cuvânt de spus la C. N. E. F. Totuși, ordinul trebue să-l fi dat ci­neva, din moment ce câțiva jucători s’au și abținut de la matchuri. Astfel stând lucrurile, nu sunt posibile decât două ipoteze : 1) Ori ordinul s’a dat fără știrea d-lui general Bădulescu; 2) Ori s’a prezentat spre aprobare o măsură al cărei caracter antisportiv a fost camuflat. Și într’un caz și într’altul măsura e, regretabilă. Iată de ce credem că O. N. E. F.-ul va da un comunicat în care ori va reveni asupra măsurei, ori îi va preciza caracterul. b. Axioti și Toma Aurel au debutat la Paris... — —»—qp—.. — ...printr’o vizită la «L’Aurto», care are pentru amân­doi, aprecieri elogioase. A­xioti in «competiția celor pa­tru» PARIS 7. — Campionul semi­greu al României, Gh. Axioti, To­ma Aurel și managerul lor, maes­trul Petre Alexandrescu au sosit la­ Paris. Cei doi boxeuri și-au fixat câm­­pul de antrenament în­ sala lui Ro­bert Eudeline, managerul lui Gan­­don și au și­­ început lucrul. Toma are sparring-partneri câte­va muște de seria doua. Iar Axioti­ se antrenează cu Gandon. Amândoi sunt în excelente con­diții fizice și și-au câștigat aici o încredere pe care Eudeline ne-a comprimat-o ori în următoarea de­clarație: — Vom face matchuri marii LA L’AUTO Pentru a-și anunța sosirea, cei doi boxeuri însoțiți de Eudeline și maestrul Alexandrescu au făcut o vizită de curtoazie la «L’Auto», un­de au fost primiți de Deb­es, pri­mul redactor al marelui cotidian francez. A doua zi, «L’Auto» a publicat următoarele, în legătură cu aceas­tă vizită: «Abia sosiți din România, cam­pionul român de categorie mijlocie Axiozi, a venit să ne viziteze. A fost acompaniat de d. Robert Ender­line, reprezentantul său în Franța, de maestrul Alexandrescu, mana­gerul său și de Aurel Toma, cam­pion român la categoria muscă. «Axioti vine în Franța pentru a participa la «competiția celor Pa­tru» deschisă de Jeff Dickson și la care urm­ează să participe Seelig, Piazza, Ignacio Ara și Roth, iar în­vingătorul să fie opus lui Marcel Th­il. — «Frumosul trecut sportiv al lui Axion­ — a spus Eudeline — ga­rantează succesele pe cari le va repurta». «In palmaresul campionului ro­mân figurează numeroase victorii, iar publicul parizian îl va revedea boxând, cu multă plăcere. Cea mai arzătoare dorință a acestui admira­bil atlet este de a-și lua revanșa a­­supra lui Roth. «Cât privește pe Toma, el a făcut la Paris-Ring, o exhibiție foarte aplaudată în compania lui Young Perez. «Ambii boxeuri vin plini de ho­tărâre și speră să se afirme pe rin­gurile franceze». GH. AXIOTI Opt înaintași în va­loare de 25 de milioane Se știe că Arsenal are jucătorii cei mai bine plătiți. Dar nu numai salariile sunt mari. Fabuloase sunt și sumele cari s’au plătit pentru deslegărle lor. In total se poate spune că Arsenal a debursat pentru linia de atac 25 de milioane de lei. Iată sumele plătite în lire pentru fiecare jucător: David Jack 10.340, James 8000, Dunne 8000, Toleman 4000, Bowden 3000, Bastin 2000, Hulne 2000, Lam­bert 1000, In total deci 38.000 lire, adică 25 de milioane lei. Stadiul Român la Franca Tratativele duse de d-nii G. Ni­cola și Virgil Ioan în numele clu­bului Stadiul Român, au fost în­cununate de succes și în cursul a­­cestei luni echipa roș albastră sub conducerea d-lui inginer N. Ma­­răscu va părăsi țara spre a susți­ne în Franța trei matchuri, cu e­­chipe din sud. Formația Stadiului­­ Român se spune că va fi întărită cu: Fântâ­­neanu, Tarabega, Dan Ștefănescu, O. Florea, G. Sterian și eventual Tudor Florian. Cu acest efectiv complectat, roș­­albaștrii vor putea face o figură mai mult decât onorabilă. Numai că această deplasare este amenințată de organele de condu­cere ale rugbyului, în oarecare mă­sură pe bună dreptate. Stadiul Român, cu ocazia depla­sării în Franța în primăvara tre­cută, s-a împrumutat deja î. R. R. cu suma de lei 20.000 — cu obliga­ția de restituire până la o dată ca­re a trecut. Cum până în prezent roș albaștrii mai datorează încă 16.000 lei, se spune că în ședința de comitet de Vineri seară se va propune auto­rizarea turneului sub condiția achi­tarei datoriei. Recunoaștem că strict legal, mă­sura F. R. R.-ului este justificată, însă dacă se va avea în vedere câș­tigul pur sportiv ce-i aduce o ase­menea deplasare, suntem siguri că se va găsi posibilitatea unei noui păsuiri.

Next