Gazeta Sporturilor, decembrie 1933 (nr. 1276-1283)
1933-12-08 / nr. 1278
ANUL XI. No. 1278 â tti ABONAMENT Pe un *n.................................. Pe șase luni..................................... telefon direcție 3.26.60 LEI 1000 . . . 600 Apare in fiecare luni, miercuri ș i vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI. Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. 1 PUBLICITATEA , DUPĂ TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 Arhivarii fraudelor Nu aveti veștit, si iui un sens. M’am obișnuit totuși să-mi închipui pe toti arhivarii, copie fidelă a d-lui Coccoz, din «Crima lui Sylvestru Bonnard», de Anatole France. Un omuleț ghebos, Mie, scofâlcit, cu un început de burtă pe care un lanț gros de alamă și-a pierdut de mult reflexiile aurii. Miop, arcuit din spate, cu gulerul veșnic murdar, cu lavalieră și cu mănușile roase. Timid și cinstit. Timid prostește. Și cinstit până la exasperare. Incurabil. In fiecare zi, modelul acesta mi-a fost contrazis de copiile reale ale d-lui Coecoz. Și totuși, n’am reușit încă să mă debarasez de imaginea de arhivar pe care mi-am creiat-o. In sport, ca și în celelalte domenii, nepoții d-lui Coccoz nu mai seamănă, cu prototipul breslei. Nici măcar nu se mai numesc arhivari. Titlul acesta vechiu a fost înlocuit cu unul mai modern. Mai demn. Mai reprezentativ și mai impunător: secretar. Uneori simplu, iar alteori și mai distant: secretar general. Iar secretarii aceștia generali, comandanți unici ai dulapurilor de scripte ale Federațiilor, au abandonat în ultimul timp și ultimele atribute ale vechilor arhivari, de la timiditate înainte. Ne-am trezit astfel — după ce un timp am fost obligați să vorbim numai de confortul cu care o parte dintre actualii arhivari sportivi și-au plimbat calitățile oficiale în vagon clasa întâia — că în două din cele cinci sau șase Federații, scriptele au fost pur și simplu contrafăcute. Un exemplu: La football, sau pentru a fi mai preciși, la sucursala din Iași a Federației de football, s-a găsit terenul unei fraude. Cine a făcut-o? Districtul, care a lăsat situația lui Sarkadi neclară, utilizându-l pentru unul din cluburile locale cu promisiunea că la C. A. C. va avea din nou drept de joc imediat? Clubul care l-a utilizat? Vreunul dintre pădușii locali, cari au refăcut cu un consimțământ autorizat, cazierul? Nu se știe. La Districtul Iași a fost descoperită totuși o fraudă. S-a descoperit la rugby o altă măsluire de legitimații pe care presa a înglobat-o sub titlul «Cazul Penescu». Penescu? Nu mă duc prea des la rugby. Nu pot pretinde deci că cunosc toate numele care circulă pe terenurile de la șosea în zilele când bătăile dintre jucători, arbitri, spectatori și oficiali duminical la desfășurarea colaborează «campionatului de rugby». Urmăresc însă foarte atent rugbyul. Citesc regulat cronica matchalelor. Avanti-cronica și procesele verbale ale Federației. Și totuși niciodată nu m'am înpiedicat în excursiile acestea de documentare rugbystă, de hopul — destul de sonor — al acestui nume. Penescu? Dar atunci de unde a răsărit domnul acesta în «frauda» de la rugby. De unde dreptul de a intra la Federație singur. Când secretarul era absent. De a cotrobăi în arhivă. De a alege legitimațiile. De a le schimba datele. Și de a le măslui, după nevoile meschine de sport redus stupid la legitimări, proteste și rezultate, pentru un club care își abandonează astăzi vătaful, în poala unei suspendări iminente? Dar cel puțin — pentru a termina o dată și cu această poveste care a pus în circulație un nume prin nimic altceva îndrituit a se vedea vânturat în presă — d. Penescu este într’adevăr autorul tăișurilor de la rugby? Este suficient simplul fapt că și-a luat asupră și răspunderea, pentru ca chestiunea să fie închisă? Sau poate, așa cum se spune, altcineva a corectat datele legitimațiilor?. Iar autorul mărturisit ale acestor falsuri nu este decât un suporter care, nu are ce să piardă însușindu și vina. Admițând să suporte o sancțiune care să-l elimine dintr’un sport în care nu are neapărată nevoie de o calitate oficială. De care nu leagă nimic. Așa cum în toate sporturile, sunt pline cluburile de astfel de suporteri guralivi și inutili. Oricâți poftești. Berechet... Iar din berechetul acesta, de suporteri s’a găsit unul care să-și lege numele de un fals. Va fi sancționat desigur. Va fi probabil exclus pe viață din Federație. Ei și? Dar înainte de a fi exclus, s’a verificat mai întâi că el este într'adevăr autorul? Cu adevărat el ? In arhivele a două din cele 5 sau 6 Federații câte avem, s’au descoperit două fraude. Bietul domn Coccoz, patronul spiritual al arhivelor... Ce cruntă moștenire a lăsat actualilor secretari, cu timiditatea lui prostească și cinstea pe care și-a păzit-o întotdeauna exasperant... Și cum au evoluat arhivarii!.» GEORGE FULGA lisii i sature» Multe obiecțiuni și multe proteste a legitimat reluarea în plină iarnă a campionatului național de football. Au fost, bineînțeles, și aprobări, pentru că așa e regula: când unul are prilej de supărare, trebue neapărat să fie altul care să se bucure. Și s’au înșirat astfel, fel de fel de motive întăritoare a protestului contra călcării principiului sfânt al intangibilității sezonului de iarnă. Bacă nu vine publicul și cluburile păgubesc, bacă jucătorii nu pot rezista la frig, ba că așa și pe dincolo. S'a omis însă în această campanie de protest contra înfrângerii unei tradiții, un motiv pe care noi îl găsim laur și simplu capital. El singur ar fi putut pune pe goană ideea care până acum n’a produs propriu zis decât câțiva degerați și importante deficite pecuniare. Iată-l: necesitatea de odihnă pentru arbitri. Nu zâmbiți, pentru că nu e glumă, mai ales că odihna aceasta binemeritată nici noi nu o înțelegem ca o simplă trândăvie, deși, în definitiv, au bieții oameni drepturi civice și pot face orice vor fără să fie obligați să dea cuiva vre’o socoteală... Așadar părerea noastră, care va fi desigur împărtășită imediat și de cei cari văd lucrurile la fel ca noi, este că odihna arbitrilor nu trebuia sacrificată, iar sezonul de iarnă utilizat pentru orice numai pentru football nu. Pentru că arbitrii, nu-s plătiți și n’au motiv să facă sacrificii, apoi, pentru că cei mai mulți au încurcat destul de bine ițele o vară întreagă, așa că nu se simțea nevoia să le mai indice și iarna. Mai ales că, după performanțele realizate în plin sezon era absolut strict necesară perioadă de reconfortare tehnică. Adică o punere la punct, a cunoștințelor cari se cam vara, din cauza căldurii evaporează și, câteodată a impetuozității adversarilor încredințați în deplină proprietate o oră și jumătate. Noi ni-i închipuiam pe aceștia — adică pe arbitrii cari se cam uzează — ca pe Un fel de automobile cari trebue neapărat reparate odată pe an pentru a nu se poticni din metru’n metru când sunt scoase la șosea. .iți vedeam stând iarna, doi câte doi în vre o clasă bine încălzită, ascultând lecțiile vre’unui staroste care nu uită ușor ce a învățat, de vreme ce în timpul verii nu intră și nu ese niciodată înspăimântat de pe teren. Vă mărturisim sincer că așa-i vedea imaginația noastră pe arbitrii cari nu sunt azi betegi numai și numai pentru că jandarmii încă sunt forță, publică in România... Și când colo, iasă-i laso grade sub zero, zburdând zglobii pe terenuri înghețate, ca și când o viață întreagă n’ar fi făcut altceva decât să arbitreze iarna, ca și când ce au pătimit o vară întreagă n’a fost decât pentru a 1% se părea junghiurile de acum mai puțin dure și înjurăturile așijderea... Iată așadar motivul cel mai tare și cel mai ușor de invocat de cei ce nu se’apacă cu starea actuală de lucruri. Să avem credința că încă mai este timp de îndreptare. Pentru că iarna e deabea la început, iar arbitrii, slavă Domnului, învață greu, dar învață sigur L. R. 6 PAGINI 6 LEI I . BSat_ Nu vom avea hockey international? Chiria prea mare percepu sezon care se amietfa sub . Vința sportivă de iarnă a Capitalei este sintetizată, anul acesta, de hockey-ul pe ghiață. Nu mai încape nici o îndoială în această direcție, deoarece elementele cari ar fi putut, eventual, să dea o altă turnură activității de iarnă, azi nu mai există. In primul rând, concurentul obișnuit de anii trecuți, boxul a fost trecut definitiv la rebut, data fiind faptul că reuniunile săptămânale de cartier își au publicul lor constant. Și pe lângă aceasta nu pot face o concurență simțită în nici un caz. In al doilea rând, eșecul reluării Diviziei Naționale a distrus și perspectiva unui footballistic, care, ar fi putut sezon în alte conditiuni atmosferice, să primejduiască normala desfășurare a activității hockey-ului pe ghiață. Sportul acesta rămâne așadar să împlinească singur exigențele de spectacol sportiv pentru întreaga iarnă. Numai că au intervenit și aci anumite fapte, cari departe de a ușura desfășurarea activității, pun bețe în roate. Și asta de o maninieră care va putea aduce la un moment dat o sistare completă și păgubitoare din toate punctele de vedere. CHIRII EXORBITANTE Intr’adevăr, conducătorii patinoarului artificial, care este singurul în măsură să asigure unui match de hockey pe ghiață o bună desfășurare, și un cadru comod pentru spectatori, nu par a fi înțeles deplin rosturile acestui sport și mai ales necesitatea unei menajări mai mult sau mai puțin atentă. Și, în loc să facă facilități cari să însemne adesea chiar sacrificii, impun cluburilor cari vor să organizeze partide, în special internaționale, chirii de a dreptul exorbitante. Pe cari aceste cluburi mi le pot suporta fără a și prejudicia grav un echilibru bugetar socotit cu migăleală în funcție de un buget întotdeauna șubred. CE NE DECLARA UN CONDUCĂTOR DE CLUB ) Am primit ori la redacție vizita conducătorului unuia din cele mai mari cluburi bucureștene de hockey pe ghiață. Și acest conducător, care ne împărtășise mai de mult proectul unei vaste campanii internaționale de hockey pe ghiață, își manifesta pesimismul pentru ceia ce va reuși să înfăptuiască din acest proiect, în condițiunile imposibile pe cari i le oferă factorii determinanți. Adică proprietarii patinoarului artificial. i . . Iată ce ne-a declarat, în esență, acest conducător: HOCKEY-uL TREBUE MENAJAT NU EXPLOATAT «In străinătate, hockey-ul pe ghiață a ajuns cel mai gustat spectacol al sezonului de iarnă. Mările matchuri aduc asistențe extraordinare și rețete fabuloase. «Acest lucru este cunoscut fără îndoială de toți acei cari sunt cât de puțin în curent cu mișcarea sportivă internațională. Proprietarii patinoărului cunosc și ei situația și au falsa credință că ceia ce se petrece aiure a fi Q 1 dacă este o mare deosebire de conjunctură. Și astfel, considerând hockey-ul pe ghiață drept un sport de mare sectacol, îl tratează ca atare, adică așteaptă de pe urma lui beneficii importante. «Ar fi puerit să se susțină că acei cari au investit capital într’o întreprindere nu trebue să aibe și rodul respectiv. Numai că într'o astfel de întreprindere, fructificarea se face la longue». Pentru că hockey-ul pe ghiață este în București deabea la un fericit început. Așa că, în chiar interesul celor cari îl cred spectacol remunerator ar trebui menajat și nu exploatat. Exploatarea lui, ca să zic așa, nerațională îl va anemia într’un singur sezon chiar, așa că cei cari au învestit capitalul vor rămâne doar cu iluzii. Din contra, o menajare inteligentă a acestui sport îl va populariza și-l va face să calce pe urmele străinătății, unde a ajuns la un grad nesperat de desvoltare». UN SEZON QUASI COMPROMIS Sezonul acesta internațional se anunța bogat, pentru că toate cluburile bucureștene și-au impus sacrificii întru alcătuirea unui program internațional de mare anvergură. Numai că sacrificiile acestea se iubesc de lipsa de înțelegere amintită mai înainte, de pe urma căreia nu este exclus ca întreg sezonul sa iasă compromis, înțelegem să facem sacrificii, să aducem în București marile echipe europene și să oferim publicului nostru sportiv spectacole interesante din toate punctele de vedere. Toate acestea însă într’o deplină armonie de interese a tuturor factorilor importanți. Pentru că unul să facă sacrificii și altul să ceară numai beneficii, va înțelege oricine că nu este o situație tensibila. De aceia, față de pretențiile exagerate ale proprietarilor patinoarului artificial, pretenții întru nimic justificate, credința tuturor acelora dispuși să facă sacrificii, este că absolut toate proectele sunt irealizabile, ia de direcția patinoarului artificial ,Cele mai bune auspicii. Ce ne declară un de club stânjeni un conducător Revoluția sportivă a Germaniei hittleriste Cum intenționează Germania să organizeze viitoarele jocuri Olimpice de la Berlin O mare anchetă a ziarului „L’Auto” Robert Perrier de la «V Auto», a făcut o mare anchetă în lumea sportului german. In ultimul număr al marelui ziar parisian se ocupă de problema organizării Olimpiadei de la Berlin. Dat fiind faptul că datele pe care le conține această parte a anchetei interesează deopotrivă toată lumea sportivă, reproducem mai jos câteva pasagii mai interesante: BERLIN. — Germania este săracă Poporul german rezistă foarte mult la foame și acceptă să mănânce puțin și prost. El trăiește «au rebuit», fără bucurie, fără bună dispoziție, fară confort; el încovoce șira spinării și suportă toate sacrificiile. Pentru ce ! Pentru că este obsedat de ideea că privațiunile de orice fel vor aduce mai curând sau mai târziu — o eră de prosperitate în întregul Reich. Un suport moral îl anină, un suflu de grandoare naționalistă îl înflăcărează.. Aceasta este atmosfera de la Berlin și de pretutindeni în Germania. Și sportul, este în sărăcia generală de acolo mai bine privit ca oricând am solicitat o convorbire d-lui Leward, președintele comitetului organizator al jocurilor olympice din 1936. Interlocutorul meu este un bărbat masiv, stilat ca un consilier de ambasadă, surâzător și optimist ca un om care conduce o afacere prosperă. Fizicul său, cu masca austeră și părul alb, impune o respectuoasă deferență. Stadiul« Kcrassai«. înainte de a veni Hitler la putere comitetul olympic german elaborase planurile viitorului stadion olympic. D Marsch, arhitectul statului, construise o machetă complectă care mulțumise toate competențele în materie. Presa europeană publicase numeroase reportații în legătură cu acest stadion. Construcția urma să înceapă. Vine Hitler. Una din primele sale preocupări au fost jocurile olimpice. El chemă în audiență pe președintele Lewald, căruia îi ținu cam acest limbaj: «Germania trebue să organizeze jocuri Olympice magnifice. Mai impozante chiar decât America...». Opt zile mai târziu, Hitler se găsea în incinta stadionului Grünewald și primea explicații din partea inginerului care planurile noului stadion alcătuise După ce se informă, declară: «Domnilor nu! Proectul dv. este sărac, meschin. Totul la o parte. Trebue făcut altceva. Altceva mai mare, ceva german, Kolossal. «Suprim câmpul de curse și iată 50 hectare în plus. Și să mi se construiască un adevărat stadion, nu o miniatură. Vreau să aibe 166 OOe locuri de stat. Vreau de asemenea o piscină cu tribune pentru 16.066 spectatori. Peste 15 zile, d-le Marsch, să-mi prezinți nouile planuri». Și astfel, toate sporturile jocurilor olympice — afară de vâsle și yachting cari se vor desfășura la Grunau — vor avea loc pe acelaș teren. Dar banii? < — Dar unde găsește Germania bani pentru a construi un asemenea stadion ? La această întrebare, interlocutotorul meu nu răspunse prea curând Intr’un târziu, președintele începu: «Guvernul va face cele necesare Poporul german de asemenea. Se evaluiază la 10 milioane mărci cheltuelile necesitate de această operă Vom face o loterie olympică de pe urma căreia vom avea 1 milion mărci.. Apoi vom emite timbre speciale... — Va fi suficient ? «Contribuția statului va complecta restul... Satul ollympic Se va face un stadion grandios, dar se va construi și un «sat olympic» pentru a găzdui pe reprezentanții celor 53 țări din noul și vechiul continent care vor fi în 1936 la Berlin. Lucrurile sunt aranjate ,Von Tschammer a decis ca barăcile militare ale celebrului câmp de manevre, cari se întinde la extremitatea faimoasei porți a Brandeburgului, să fie puse la punct. Și acest câmp de manevre, situat la 20 minute de stadion cu autocarul, va fi un adevărat sat Olympic. Artele Ia marginea jocurilor, Germania va da o egală atenție manifestatiunilor artistice. Comitetul Olympic a comandat celebrului compozitor Richard Strauss, imnul oficial al jocurilor. Jocurile de iarnă Jocurile de iarnă se vor desfășura aproape de München, la Garmisch, în Alpii bavarezi, la 2000 metri altitudine. Ele vor coincide cu epoca faimosului carnaval german, o nouă trambulină de ski, imaginată de faimosul inginer german Zentziski — rechemat special din Turcia. — va permite salturi de 90 metri, și dacă, din întâmplare, timpul nu va fi prielnic, jocurile de iarnă vor avea loc pe un stadion care este în construcție. Pregătirea atleților iată cum își prepară Germania atleții. Există un curs special de preparație olympică. Cinci sute de candidați, de la 15 la 23 ani sunt încercați timp de 15 zile. Se caută talente. Sunt deasemeni și faimoasele «Deutsche Kampfspiele». In 1934 și 1935, Germania va organiza — exact după sistemul jocurilor olympice de vară și iarnă — jocurile naționale. Și această preparație apasă bugetul cu circa un milion mărci..* Iată câteva date inedite asupra organizării jocurilor olympice, date ceri desigur vor interesa pe cetitorii noștri. Vineri 8 Decembrie 1933 pppnaam——— Utilizăm să credem.. ----------00 In lumea footballului bucureștean s’a răspândit de câteva zile un svon caracteristic. Se spune că mai marii C. N. E. F.ului au luat o hotărâre draconică. In viitor, jucătorilor de football cari își fac stagiul la instituția din Dealul Spirei și studenților ei, nu li se vor mai permite să joace în echipele de club. Syonul a fost răspândit, iar C. N. E. F.-ul nu l-a desmințit. Mai mult, se pare că unii jucători au și primit ordine în acest sens. Iar în gospodăria cluburilor s-au și produs perturbări din cauza acestor ordine. După cum am afirmat din capul locului, am refuzat să dăm crezare acestui svon. Iată de ce. Cunoaștem perfect profundul spirit sportiv al d-lui general Bădulescu șiștim că footballul e bine văzut de toți acei cari au un cuvânt de spus la C. N. E. F. Totuși, ordinul trebue să-l fi dat cineva, din moment ce câțiva jucători s’au și abținut de la matchuri. Astfel stând lucrurile, nu sunt posibile decât două ipoteze : 1) Ori ordinul s’a dat fără știrea d-lui general Bădulescu; 2) Ori s’a prezentat spre aprobare o măsură al cărei caracter antisportiv a fost camuflat. Și într’un caz și într’altul măsura e, regretabilă. Iată de ce credem că O. N. E. F.-ul va da un comunicat în care ori va reveni asupra măsurei, ori îi va preciza caracterul. b. Axioti și Toma Aurel au debutat la Paris... — —»—qp—.. — ...printr’o vizită la «L’Aurto», care are pentru amândoi, aprecieri elogioase. Axioti in «competiția celor patru» PARIS 7. — Campionul semigreu al României, Gh. Axioti, Toma Aurel și managerul lor, maestrul Petre Alexandrescu au sosit la Paris. Cei doi boxeuri și-au fixat câmpul de antrenament în sala lui Robert Eudeline, managerul lui Gandon și au și început lucrul. Toma are sparring-partneri câteva muște de seria doua. Iar Axioti se antrenează cu Gandon. Amândoi sunt în excelente condiții fizice și și-au câștigat aici o încredere pe care Eudeline ne-a comprimat-o ori în următoarea declarație: — Vom face matchuri marii LA L’AUTO Pentru a-și anunța sosirea, cei doi boxeuri însoțiți de Eudeline și maestrul Alexandrescu au făcut o vizită de curtoazie la «L’Auto», unde au fost primiți de Debes, primul redactor al marelui cotidian francez. A doua zi, «L’Auto» a publicat următoarele, în legătură cu această vizită: «Abia sosiți din România, campionul român de categorie mijlocie Axiozi, a venit să ne viziteze. A fost acompaniat de d. Robert Enderline, reprezentantul său în Franța, de maestrul Alexandrescu, managerul său și de Aurel Toma, campion român la categoria muscă. «Axioti vine în Franța pentru a participa la «competiția celor Patru» deschisă de Jeff Dickson și la care urmează să participe Seelig, Piazza, Ignacio Ara și Roth, iar învingătorul să fie opus lui Marcel Thil. — «Frumosul trecut sportiv al lui Axion — a spus Eudeline — garantează succesele pe cari le va repurta». «In palmaresul campionului român figurează numeroase victorii, iar publicul parizian îl va revedea boxând, cu multă plăcere. Cea mai arzătoare dorință a acestui admirabil atlet este de a-și lua revanșa asupra lui Roth. «Cât privește pe Toma, el a făcut la Paris-Ring, o exhibiție foarte aplaudată în compania lui Young Perez. «Ambii boxeuri vin plini de hotărâre și speră să se afirme pe ringurile franceze». GH. AXIOTI Opt înaintași în valoare de 25 de milioane Se știe că Arsenal are jucătorii cei mai bine plătiți. Dar nu numai salariile sunt mari. Fabuloase sunt și sumele cari s’au plătit pentru deslegărle lor. In total se poate spune că Arsenal a debursat pentru linia de atac 25 de milioane de lei. Iată sumele plătite în lire pentru fiecare jucător: David Jack 10.340, James 8000, Dunne 8000, Toleman 4000, Bowden 3000, Bastin 2000, Hulne 2000, Lambert 1000, In total deci 38.000 lire, adică 25 de milioane lei. Stadiul Român la Franca Tratativele duse de d-nii G. Nicola și Virgil Ioan în numele clubului Stadiul Român, au fost încununate de succes și în cursul acestei luni echipa roș albastră sub conducerea d-lui inginer N. Marăscu va părăsi țara spre a susține în Franța trei matchuri, cu echipe din sud. Formația Stadiului Român se spune că va fi întărită cu: Fântâneanu, Tarabega, Dan Ștefănescu, O. Florea, G. Sterian și eventual Tudor Florian. Cu acest efectiv complectat, roșalbaștrii vor putea face o figură mai mult decât onorabilă. Numai că această deplasare este amenințată de organele de conducere ale rugbyului, în oarecare măsură pe bună dreptate. Stadiul Român, cu ocazia deplasării în Franța în primăvara trecută, s-a împrumutat deja î. R. R. cu suma de lei 20.000 — cu obligația de restituire până la o dată care a trecut. Cum până în prezent roș albaștrii mai datorează încă 16.000 lei, se spune că în ședința de comitet de Vineri seară se va propune autorizarea turneului sub condiția achitarei datoriei. Recunoaștem că strict legal, măsura F. R. R.-ului este justificată, însă dacă se va avea în vedere câștigul pur sportiv ce-i aduce o asemenea deplasare, suntem siguri că se va găsi posibilitatea unei noui păsuiri.