Gazeta Sporturilor, aprilie 1934 (nr. 1312-1322)
1934-04-02 / nr. 1312
ANUL XII. No. 1312 mk ABONAMENTE Pe un an.............................. LEI 1000 Pe șase luni..................................................500 Telefon direcție 3.26.60 Apare mii fiecare luni, miercuri și vineri Birourile: STRADA INGINER ANGHEL SALIGNINO, Directori: E. EMILIAN și E. MUNTEANU — BUCUREȘTI. Prim redactor: N. PAPAGHEORGHE. PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Telefon redacție și provincie 3.26.69 Telefon administrație 3.26.60 Sportul în anecdote Greva foamei De curând, la Santiago, un match de box între americanul Sasaki și belgianul Arthur Schackels a fost disputat cu atât de puțină convingere, încât oficialii au hotărât să nu se plătească bursele boxeurilor. A doua zi dimineața însă, spre marea sa mirare, președintele Comisiunii de box, văzu instalat la poarta sa pe mexican, care-i declară că rămâne acolo nemâncată ,până i se va plăti bursa. Greva aceasta a foamei îl convinse pe președinte, care dispuse să se plătească imediat bursele reținute o zi înainte. Nu știm dacă procedeul acesta este convingător și la noi. De aceia, nu-1 recomandăm... Utanșâ ® cător sportiv Pompierii din Viena au fost alarmați în Noembrie 1933, de un semnal automat de incendiu. Toate posturile vieneze de pompieri s’au îndreptat vertiginos spre locul incendiului. Dar n’au găsit decât geamul aparatului de semnalizare, spart. Nici o urmă de incendiu-Poliția a făcut imediat o razie prin cartier și a prins un bețiv pe care l’a arestat, sub învinuirea de a fi dat el semnalul. In fața tribunalului, arestatul a declarat că nu-și aduce aminte de nimic. Că n’a făcut altceva decât să sărbătorească cu câțiva prieteni matchul nul (2-2) făcut de Austria cu Scoția la Glasgow. Și că — asta își aducea aminte — a băut de bucurie cinci chilograme de vin, partea sa. Cu un zâmbet indulgent în colțul buzelor, judecătorul l’a achitat, motivându-și astfel sentința: «Inculpatul a fost victima entusiasmului său pentru foot-ball»... Recunoștință Arsenal, marele club londonez de football, nu l-a uitat pe Herbert Chapman, fostul său manager, care a știut — mai bine decât oricare altul — să-i alcătuiască echipă, și să-i înlesnească succese răsunătoare. Veniturile regretatului Chapman — a murit acum câtva timp — se ridicau la aproximativ 300.000 de franci pe an. Doamna Chapman participa deasemeni la viața sportivă a soțului său, exercitând — la sediul clubului Arsenal — funcțiunea de stăpână a casei. Primea invitații, avea pentru fiecare un cuvânt amabil și se străduia să creeze în jurul faimoasei echipe, o cordială atmosferă de simpatie. Chapman a murit. Doamna Chapman însă, activează și astăzi. Conducătorii Arsenalului știu ce însemnează recunoștința... Origina rugbyului Știți cum sa născut rugbyul. Dintr’un moment de distracție al unui jucător... In 1832, un elev de liceu din orașul Rugby (Anglia),nauist, William F.’Ts, a fost invadat în cursul unui match de football de o inspirație poznașe, a luat balonul în mâini și a fugit cu el până în goall. Scandalul a fost enorm. Dar, așa s’a născut rugbyul pe care footballiștii l-au primit atât de rău, încât în 1863, o petiție colectivă a cluburilor de football a cerut suprimarea lui. Bineînțeles că petiția n a avut succes. Spre norocul nostru, desigur. Fiindcă altfel, n’am mai fi putut înregistra astăzi «încăerările» de la Șosea. Un fel de rugby cu scene afară din program... ■ ■R Săptămâna Inventivitatea federației de football a avut ori din partea publicului spectator a l orașe românești, o copioasă răsplătire. «Cupa României», competițiune aproape anexă a Diviziei Naționale, s’a dovedit din chiar primul an al înfăptuirii, sortită unui succes desăvârșit și căruia o Duminică sumbră de sfârșit de toamnă n’a reușit să-i răpească nimic din farmecul aproape special. La București, cel puțin, unde vântul a pustiit străzile centrale, terenul Unirii Tricolor a fost luat cu asalt de un public din ce în ce mai erudit, din ce în ce mai pasionat și mai dornic de football bun. Măsura în care năzuințele îndreptățite i-au fost satisfăcute, rămâne să cercetați la rubrică Aici vom menționa doar că Unirea Tricolor a reușit unul din acele tururi de forță care consacră un club și care destramă legende închegate viguros în conștiința publicului. Pentru că un lucru e cert, se mai găseau în București o sumedenie de oameni, cari continuau să pună memorabilul 6—0 al Venus-ului și primul 1—0 al Unirii Tricolor cu răsfățatul C. A. O. în sarcina veșnicului passepartout al footballului românesc: incertitudinea... balonului. Certitudinea în «incertitudine» a mai slăbit așadar, odată cu eșirea din competiție a C. A. O.-ului, ceiace constitue, fără îndoială, o diminuare a interesului pentru viitoarea desfășurare. Luptă fără învinși însă cî î, așa că trebue să le mulțumim și cu ce a rămas... La rugby situația-i aproape similară, deși campionatul României se dispută mereu în București de atâta amar devreme. Eri T• C. R.-ul a învins pe campioni, pentru cari ceia ce va urma nu-i interesează decât în subsidiar. Nu înseamnă însă că vor depune mai puțină vlagă și mai puțină râvnă ca întotdeauna, pentru că altfel jucat, rugby-ul nu mai e rugby. Iar spectatorii, cari se înmulțesc ca epurii, n’ar mai avea pentru ce-și pierde timpul pe teren, de vreme ce spectacolul trebue plătit în orice caz... Crossul, devenit dintr’o lăudabilă inițiativă un sport școlar prin excelență, a avut două zile pline. Sâmbătă, 115 elevi bucureșteni împărțiți pe categorii au disputat campionatele școlare, iar Duminică primăria sectorului IV Verde a patronat concursul de la «Venus», în care Dinu Cristea a găsit un nou prilej să evidențieze calitățile unui alergător de mare valoare. Sârguința c care se depune pe acest tărâm n’are a mai ___________ L. ROȘIANU NEW-YORK 1. — Ultimul obstacol care se opunea perfectării matchului Carnera — Max Baer, pentru titlul mondial la toate categoriile, a fost înlăturat. Jack Dempsey, managerul lui Baer, care refuzase să iscălească, s-a împăcat cu direcțiunea lui «Madison Square Garden» și și-a dat consimțământul. Contractele au fost semnate ori. Matchul va avea loc la U Iulie, la New York. Camera va primi 37 la sută, din încasări. Raer va primi ÎS la sută. Iar Dempsey, 7 la sută. In prinsorile cari au și început să se închee, Raer este favorit. (Continuarea în pagina II-a) [in Ü N Ifl t11 ÎI i 1 Bll ...la 14 Iulie, la New-York. Contractele au fost semnate. Bursele 8 PAGINI 6 LEIn Id se jn jatpi Jugoslovia-loiavia 15 Aprilie, 6 Mai sau 29 Aprilie Data matchului Jugoslavia-România, nu se cunoaște încă. Printr’un acord intervenit la Belgrad, între d. dr. Andreevici reprezentantul Jugoslaviei și d. inginer Bălăci din partea României, acord ratificat de F.I.F.A. fusese vorba ca matchul să se dispute la 6 Mai. Au intervenit însă împrejurări neașteptate, elemente noui, cari ne fac să credem că chestiunea datei matchului este departe de a fi netă și în momenul de față e cazul să afirmăm că situația este deschisă. Chestiunea a fost mult desbătută în presa noastră. S’au formulat numeroase păreri, s’au pus tot felul de ipoteze; din tot ce s’a scris, a reeșit că toate știrile au ca origine birourile Rombolului. Deci în desbaterea unei atari situațiuni, nu poți fi unilateral, nu poți trage concluzii din informațiile unei singure părți. Cu atât mai mult cu cât în cazul de față există trei părți, cu tot atâtea puncte de vedere. In reportajul de față, ne-am propus să prezentăm chestiunea matachului Iugoslavia-România, ținând seama de informații oficiale de la Belgrad, de punctul de vedere susținut de F.I.F.A și natural de F.R.F.A. susține că nu cunoaște decât data le 6 Mai și că această dată derivă dintr’un acord, ratificat de F.I.F.A. Apoi, în fața manevrelor pentru ca matchul să se dispute la 15 Aprilie, federația noastră răspunde categoric: «nu se poate vorbi de 15 Aprilie, pentru că nu există nici un acord între Iugoslavia și România în acest sens, deși din corespondența Fifei, reesă existenta sau mai bine zis faptul că iugoslavii au anunțat la 12 Ianuarie ei au încheiat un astfel de acord». Culmea este că, d. Schlicker secretarul federației internaționale de football, a comunicat d-lui Luciude că matchul se joacă la 15 Aprilie, pentru că Iugoslavia a amintit «că a ajuns la o înțelegere cu România în acest sens». De înțelegerea aceasta, nimeni din F R.F.A. nu știe nimic. CE SUSȚIN JUGOSLAVII Adevărul este că la Belgrad se crede în mod cert că matchul se dispută la 15 Aprilie. De altfel toate pregătirile s-au făcut în funcție de această dată. De pildă, in momentul de față echipa este formată și se află concentrată într’o stațiune climaterică. Până și trenurile speciale cari trebue să aducă sportivi belgrădeni, au itinerariul fixat, ca și cum matchul s’ar disputa la 15 Aprilie. Cum au ajuns la această dată? In urmă cu 4 luni a fost o corespondență — fără rezultat — între Belgrad și București ca matchul să se dispute la 15 Aprilie. De corespondenta aceasta a aflat și F.I.F.A., care a profitat de împrejurare și a recomandat ca matchul să fie antidatat. A fost suficientă o singură intervenție a forului internațional, ca iugoslavii să creadă că matchul se dispută la 15 Aprilie. CERERE F.I.F.A. Forul internațional nu admite data de S Mai, nu impune însă, nici data de 15 Aprilie. Reclamă un lucru: ca hotărârea principială luată de comisia de organizare, conform căreia rezultatele eliminatoriilor să fie cunoscute până la 1 Mai, să fie respectată și în grupa Iugoslavia-Elveția-România. Aceasta pentru că la 3 Mai se fixează programul definitiv al campionatului mondial. I FORMULA TRANZACTIONALA F. I. F. A. nu permite ca matchul să se joace la 6 Mai. România nu poate accepta data de 15 Aprilie și spre a nu împinge situația la soluții forțate va propune data de 20 Aprilie. Această propunere se va face în cursul acestei săptămâni, după ce va fi cunoscut rezultatul pertractărilor în curs. In cazul când matchul s-ar juca la 29 Aprilie, turul Cupei României fixat pentru această zi, se va desfășaora la 6 Mai, iar echipa națională se va antrena la 15 Aprilie. REP. PUNCTUL DE VEDERE NESC ROMA Sfân • k linie s Participarea noastră la Olympiada de la Berlin a fost pusă pentru prima oară în mod oficial, cu prilejul adunării ........1 - -- reminică a UFSR. In amalgamul unor discuții de tot felul, s'a ridicat problema fondurilor cari _ la noi _ au fost întotdeauna nodul gordian al deplasărilor la marile competițiuni internationale. Din nefericire însă, problema s’a pus la fel ca și în anii trecuti și s’au privit lucrurile prin vechea prizmă a nenorocitului leu Olympic. Care nu produce, după străduinte adesea lăudabile, nici strictul necesar întreținerii pe o zi a reprezentanților eventuali la Olympiadă. Interesant este însă că problema aceasta a început să fie dezbătută cu egală intensitate în toate țările mici din Europa, pentru că Berlinul exercită o atracție extraordinară în rândurile lor. Publicăm mai jos o interesantă scrisoare pe care ne-o trimite corespondentul nostru din Paris, și în care se dezvălue unele lucruri extrem de importante cu privire la participarea olympică a țărilor mici. Cum România este direct interesată în această materie socotim că această corespondență va constitui o contribuție serioasă la cunoașterea tuturor datelor problemei. PARIS. Președintele Fifei, d. Jules Rimet, este cunoscut, îndeobște, ca un om al soluțiilor practice. Activitatea sa în forul suprem al footballului, este din acest punct de vedere extrem de fructuoasă. De aceia, ori de câte ori d. Rimet intervine într-o problemă oarecare, este ascultat cu atenție desăvârșită. Clarviziunea de care a dat în atâtea rânduri dovadă este apreciată așa cum se cuvine în cercurile sportive de la Paris. Zilele trecute a vizitat capitala Franței președintele federației suedeze de atletism, care a avut o întrevedere cu d. Rimet în legătură cu participarea țărilor mici la Olimpiada de la Berlin. întrevederea a fost provocată în primul rând de faptul că președintele Fifei are o concepție foarte interesantă asupra filor lipsite de posibilități materiale, de a participa la Olympiadă. NU NE TREBUESC ÎMBOGĂȚIȚI DE PE URMA OLYMPIADEI Concepția d-lui Rimet este următoarea: țara care organizează probele olympice are, în alcătuirea actuală a competiției, trei avantaje imense, cari pun în directă inferioritate țările nefavorizate de soartă. Aceste avantaje sunt: 1) Statul respectiv înzestrează orașul destinat să găzduiască probele olympice, cu un stadion construit după concepțiile cele mai moderne. La aceasta, comitetele olympice locale nu contribue nici cu o centină, deoarece statul consideră sprijinul său nelimitat drept o chestiune de amor propriu și de orgoliu național. Așadar, țara organizatoare se alege de pe urma olympiadei cu un stadion de mare anvergură, care servește imens cauzei sportive locale. Amsterdam, Paris și Los Angeles sunt exemple edificatoare. Berlinul va fi în curând, datorită monumentalului stadion de la Grünewald. 2) Se produce cu prilejul marilor manifestări sportive, o emulație extraordinară în masse. Ideea de sport pătrunde în păturile cele mai îndepărtate, astfel că propaganda făcută de Olympiadă într-o lună, nu poate fi egalată de 10 ani de sport intens. . Un avantaj, după cum se vede, de ordin pur sportiv, care atârnă extrem de greu în balanță. 3) Un câștig material imens încasările cari se fac la Olympiadă rămân exclusiv comitetului Olympic respectiv, care realizează astfel beneficii materiale fabuloase. Pentrucă nu are de făcut aproape nici o cheltuială din bugetul propriu, nici cu pregătirea competiției nici cu întreținerea ei. Statul avansează sumele, iar comitetul Olympic încasează și păstrează încasările. XJWUVUV «pupe», — toți participanții vin pe cheltuială proprie și se întrețin din fondurile pe cari le aduc de acasă, organizatorii nefiind obligați să suporte nici un fel de cheltuială. In acest fel de a proceda constă inechitatea care a dat loc la atâtea protestări și la atâtea frământări în țările cu mijloacele reduse, pentru cari organizatorii apar drept adevărați îmbogățiți ai Olympiadei. (Continuarea în pagina 6 *a) ---------c==--------di in Frost desus a strângerii £ s*insursS © r jtei a prin declasare, la fel de complicată peste tot, actualizează ingenioasa propunere a d-lui Rimet: țara organizatoare să fitnaanțeze participarea țârilor mici Luni 2 Aprilie 1934 Covaci și Bodola n’au dat nici un interview Interdicția pronunțată de F. R. F. A. trebue ridicată Federația de football a luat zilele trecute o hotărîre drastică: au interzis componenților echipei naționale orice contact cu presa, adică le-a impus o completă abținere de la interviewuri. Jucătorii din această categorie sunt opriți de a-și face cunoscută părerea în ceea ce privește partidele cu caracter internațional la care participă.Interdicția aceasta a fost impusă de o serie de interviewuri publicate într-un ziar bucureștean, după întoarcerea jucătorilor de la Pardubice- In aceste interviewuri, Covaci, Bodola și PUIlock au făcut o seamă de aprecieri cu privire la jocul coechipierilor lor, aprecieri pe cari federația le-a găsit cu totul deplasate și menite să învrăjbească în mod nepermis raporturile dintre jucătorii echipei noastre naționale. Ni s’a trimis spre comunicatul F. R. F. publicare prin care se făcea cunoscută interdicția și l-am înserat în coloanele noastre, fără a-l comenta, pentru că și noi eram de părere că eșirile polemice ale jucătorilor «naționali» constitue o abatere de la ținuta impusă lor de rolul particular pe care îl dețin în viața noastră sportivă. Și mai ales pentru că aprecierile făcute în interviewurile incriminate, au atras după ele răspusurile celor vizați, nu mai puțin polemice și nu mai puțin deplasate. Eri însă, acest «scandal al interviewurilor» a fost desumflat instantaneu și transformat într’o mică afacere de... mistificare. Am primit la redacție, vizita lui Covaci și Bodola «autorii» interviewurilor cari au provocat drastica intervenție a federației. Aceștia ne-au declarat textual: «Desmințim cu hotărâre A.-ului (Continuare în pagina Vl-a) S’a desființat sala de arme a Cercului Militar ... .M- —go-~—■----— Cea mai veche sală de arme a fost găsită, fără utilitate Scrima bucureșteană n’a fost de prea dese ori subiect de discuții în presa românească, pentru că nu s'a manifestat niciodată cu amploare. Și-a trăit o viață liniștită în diversele săli mai mult sau mai puțin freqventate, a organizat câteva asalturi de gală cu inexistent succes de public și a dovedit totuși o clasă destul de avansată la concursurile de peste hotare sau la cele din centrele importante din Ardeal. In evoluția scrimei românești, sala Cercului Militar, condusă de ani îndelungați de maestrul francez Pippart, a însemnat fără îndoială o piatră de hotar. Acolo și-au desăvârșit cunoștințele în arta scrimei elementele cele mai merituoase ale armatei noastre și tot acolo și-au cizelat aptitudinile străluciții scrimeuri cu cari mai avem din când în când prilejul să ne fălim. Pentru că sala Cercului Militar a fost întotdeauna înzestrată excelent din toate punctele de vedere, cu instalații desăvârșite și cu un conducător tehnic de o pricepere necontestată. Iată însă că organele superioare ale armatei au hotărât desființarea sălii. Motivul oficial al acestui act este faptul că deja o vreme ea a fost foarte puțin fregventată de către ofițeri, cari au început să se desintereseze de sportul scrimei. Motivul acesta nu se pare ilogic, pentru că un Palat al Cercului Militar în capitala unei țări, nu poate fi conceput fără sală de scrimă, indiferent dacă este sau nu fregventată intens. Scrima nu poate lipsi dintr-un astfel de edificiu, care — în particular fie zis — își permite luxul de a adăposti un hotel, două cinematografe, un automat, o bodegă, un restaurant, o sală de dans și Un magazin de confecțiuni. Dacă intendența Cercului Militar a simțit nevoia să închirieze încă o sală pentru uzul vreunui nou local de consumație publică, nu avea decât să pună la bătae una din încăperile interioare rămase încă neutilizate și să renunțe la ideea desființării sălii de arme, singura care mai aducea aminte celui care pătrunde pe poarta marelui edificiu, că se găsește într’un Cerc militar. O fază din matchul Unirei*Trîselor — C. A. Covaci încolțit de* Ghermelie, Sucitulescu și Popescu