Gazeta Sporturilor, august 1936 (nr. 2126-2156)

1936-08-01 / nr. 2126

ABONAMENTE 3 Pe un an.................................................LEi lQQb ~ ?e șâso luni ■■.•■‘’•.■••.fi 0 sOO Instituțiuni, Cluburi și P­roprietari, „ 2000 Un număr vechiu .­­.......................... _ 4 COTIDIANUL SPORTULUI ROMÂNESC Birourile : STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI Directori-Fondatori : E. EMILIAN și n­. M­UNTEANU Director: AL. MUNTEANU Prim redactor N. PAPAGHEORGHE PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Direcția 3.26.60. TELEFON: Administrația 3.26.60 Redacția și provincia 3.26.69 Secretul Multă lume, care urmărește ma­nifestările footballului de peste ho­tare și îndeosebi Cupa Europei Cen­trale, își va reaminti ușor că de ani de zile competiția aceasta o­­feră un caz Austria. Aproape de la înființarea competiției cazul se repe­tă în mod regulat și uimește multă lume. Iată în ce constă cazul care a început să pasioneze. Austria este o excelentă echipă de club, care în campionat nu reușește perfor­manțe prea mari, dar isbutește să se califice în mod regulat pentru Cupa Europei Centrale. Austria par­ticipă de ani de zile la cea mai importantă competiție internaționa­lă, rezervată cluburilor. Și mai mult în Cupa Europei Centrale, deși foot­ballul austriac este reprezentat de echipa campioană, deși echipe cu titluri mai pompoase reprezintă soc­­cerul vienez, în marea cursă fi­gură mai bună face Austria. Joa­­c la roluri decisive, ajunge ca anul trecut în semnifinale sau ca în pre­zent se califică în finală cu șanse mari de a cuceri trofeul. Până aci nimic extraordinar. O echipă bună care își valorifică posibilitățile. La altceva ne-am gândit, însă în mo­mentul în care am aprofundat acest caz după noi foarte instructiv. Am cetit și recitit formația Aus­triei. Cu aproximație de un ju­cător, echipa vieneză utilizează for­mația întrebuințată anul trecut la București. Din anul trecut, după ce învinsese greu pe Unirea Tricolor, au auzit din toate părțile reflecții, al căror punct comun era repro­șul că este o echipă bătrână. Ju­­­cătorii n’au întinerit până în zi­u­­a următoare, când au făcut o demon­strație magistrală în fața Venu­­sului. Sesta, Gall, Mock, Nausch, Sindelar, Vierd­ n’au devenit mai tineri, deși au calificat echipa lor pentru finală, după ce s’au de­barasat de adversari ca Grashopers, Bolonia, Slavia și Ujpest. Media echipei n’a scăzut sub 30 de ani și totuși șansele cari i se atribue pentru finală cresc în fiecare zi. Care este deci secretul acestei vi­talități formidabile și acestei lon­gevități footballistice, care la noi se consideră un fel de fenomen? Când o echipă are în rândurile ei un jucător­ de 28—29 de ani ori­care ar fi defectele acelei echipie nu i se reproșează decât gafele Austriei „moșneagului”. La 29 de ani ju­cătorii noștri sunt considerați ve­terani și îndrumați către echipele de old-boys. Dacă din întâmplare un condu­cător perseverează menținând în e­­chipă un jucător de peste 30 de ani, toate oasele sparte le plăte­ște pentru această perseverență. In România un jucător este bă­trân la 28 de ani, iar echipa națio­nală a Angliei are de multe ori o medie care depășește vârsta de 30 de ani. Ostilitatea aceasta a publicului față de anumite vârste și mai a­­les mentalitatea greșită care se de­gajează din felul de a privi acea­sta problemă, își au origina în lip­sa de tradiție. Să nu uităm însă că cea mai mare vină o au jucătorii și conducătorii, cari le dirijează activitatea, îmbătrânesc la 28 de ani pentru că la această vârstă sunt complect istoviți. Se datorește vieții neregulate pe care o duc și traiului nesportiv din timpul campionatului și în vacanță. Oferiți o țigară în zi de match unui footballist din Anglia, invi­tați să întârzie noaptea într-un lo­cal public pe Sindelar sau Nausch în ajunul unui match, îndemnați pe bătrânul Wierdl să nu respecte cele patru zile de antrenament pe săptă­mână și mai ales să nu folosească exercițiile atletice ca bază a antre­namentului și veți vedea ecoul pro­punerilor. Faceți propuneri simi­lare unei bune părți din anii no­ștri și veți găsi societate și pen­tru chef și pentru absentarea de la antrenament. La noi, jucătorul vine la antre­nament ca să evite eventualele sanc­țiuni, nu convins că organismul lui reclamă această prezență. La noi, footballistul întârzie în ajunul u­­nui match unde poate, numai să nu fie văzut de conducători. Vedeți clar că este o deosebire fundamentală de mentalitate, care explică secretul Austriei, bătrâna echipă dar veș­nic tânără și de care vienezii leagă cele mai mari speranțe în toate com­petițiile. Austriacii nu sunt oameni supra­naturali. Sunt însă footballiști foarte se­rioși. Și dintre aceștia la noi găsim foarte puțini­ LIS. Periculoasa gimnastica a judecătoril­oc de box Reuniunea internațională de box de Duminică seara ne mai prile­­juește un popas de discuție. De data aceasta însă nu mai e vorba de un nou asalt de comentarii în legătură cu victoria lui Tom­a Au­rel, ci ne vom ocupa de matchul Lucian Popescu - Dell­orto. Sau mai bine zis de punctajul acestui match, întâlnirea — se știe — s’a în­cheiat cu un verdict de egalitate. Foarte multă lume a criticat de­cizia socotind că italianul s’a­­ arătat mai bun decât Lucian Popescu și că ar fi îndreptățit, prin partida făcută, un verdict de victorie. In ce ne privește, am privit alt­fel lucrurile. Am fost de părere că hotărârea de egalitate, pronun­țată de judecători, a însemnat o decizie echitabilă. Ne-am grăbit însă să recunoaștem că italianul termi­nase matchul cu un oarecare avan­taj, mai mic însă decât cele șase puncte necesare unei victorii. Firește, am socotit că opinia noastră este cea mai justă. N’am avut însă de adresat nici un re­proș împotriva acelora care văzu­seră un avantaj mai accentuat de partea italianului. Dela 4 puncte câte am înre­gistrat noi pentru Dell Orjto, până la avantajul de 6 sau chiar 8 puncte pe care le-au identificat alții, fluc­tuația aprecierilor n’avea nimic ne­lalocul ei. Identitatea de vederi a­supra faptului că Dell Orto avu­sese avantaj, ea singură reprezenta punctul important al chestiunii. Dar, mă rog, cum au ajuns ju­decătorii la verdictul de egalitate. Iată ceea ce ne-a intresat să știm. A existat unanimitate pentru ho­tărârea de egalitate sau, unul din cei trei judecători a găsit totuși 6 puncte pentru Dell Orto, fiind ma­jorat însă de ceilalți colegi? Curiozitatea noastră în direcția aceasta a explodat într’o uluitoare descoperire. Unul din cei trei judecători gă­sise 3 puncte pentru Dell Orto. Și a hotărît, in consecință, mateh nul. Al doilea judecător a dat și d-la o decizie de egalitate. A găsit la fel numai 3 puncte. Insă — țineți­­vă! — pentru Lucian Popescu! Abracadabrant, — nu? Și da și nu, pentru că al trei­lea membru al juriului a făcut-o și mai boacănă. Intr’un match în care singura controversă admisibilă este dacă Dell Orto a avut sau nu cele șase puncte ale victoriei, d-sa a găsit șase puncte pentru.... Lucian Popescu! Și i-a dat victoria! Amuzantă poveste, fără îndo­ială. Dar și gravă totodată. Când e atât de dificil de găsit într-un match cele șase puncte ale ____________Jack Berar­iu (Continuare în pag.­in-a) Astăzi are loc la Berlin campionatul mondial de acrobați aariana­­ —o ■ dificil»' România reprezentată de un singur om, într’un lot de 20 concurenți (s­­i)si are Locotenentul Papani Astăzi are loc la Berlin, mult aș­­teptata manifestare, care ține încor­dată atențiunea lumii aeronautice de pretutindeni: campionatul mon­dial de acrobații aeriene, organizat în cadrul Olimpiadei. Este un eveniment de prima mă­­rime. Aviația participă pentru prima oară în cadrul unei manifestări o­­limpice. Tot pentru prima oară se va ține un concurs mondial, la care piloți consacrați vor sa demonstreze rafinamentul și stilul ridicat, în care au ajuns în arta zborului­ PE AERODROMUL TEMPELHOFF Probele pentru campionat se des­fășoară pe aerodromul de­ la Tem­pelhoff de lângă Berlin, în prezența cancelarului Hitler, a generalului Herman Göring, vechiu­­l de răz­­boiu, actualmente ministrul aerului, care patronează concursul, corpului diplomatic și înalții demnitari ai statului împreună cu multe perso­nalități proeminente din lumea ae­ronautică. Deasemenea se remarcă în asis­tentă prezența unui compact grup de aviatori celebri, în frunte cu fai­mosul Lindberg, Chamberlin, Von Grohan, mareșalul Italo Balbo, Bas­­sontrot, colonel Udet, maiorul Cos­­tel, Rossi, Lefstevre etc. Vor asista deasemeni: d. inginer N. G. Caranfil ministrul aerului din România, Fiesseler și construc­torul Antony Fokker. Colonelul Charles Lindbergh a fost invitat oficial de către forul organizator să onoreze cu prezența sa campionatul mondial de acro­bații. LOCOTENENTUL PAPANA SI LINDBERGH La ședința de antrenament pu­blic pe care competitorii a ținut o acum două zile pe aerodromul Tem­pelhoff, Lindbergh a remarcat inte­resantele evoluțiuni și stilul exe­cuției în zborul unui candidat și ținând să-l cunoască, la aterizare i-a fost prezentat cel mai tânăr dintre concurenți, locotenentul Al. Papană reprezentantul României, Lindberg, după ce l-a felicitat căl­duros pentru virtuozitatea arătată, s’a interesat de stadiul în care se află zborul în tara noastră. Este semnificativ acest­­ gest, care ne face cinste și pe care voim să-l interpretăm ca un bun augur pen­tru șansele culorilor naționale. 2» CONCURENȚI De data aceasta în campionatul mondial de acrobații își dispută în­tâietatea două­zeci de concurenți, toți piloți de mare clasă, adevărați maeștri ai zborului acrobatic. Din cauza precarelor condițiuni financiare dela noi, piloți de mari posibilități, cum sunt Max Mano­­lescu, Gogu Ștefănescu și Mihail Pantazi, nu s’au putut deplasa în capitala Germaniei, principala cau­ză fiind lipsa aparatelor respective. REPREZENTANTUL ROMÂNIEI Locotenentul Al. Papană — unul dintre cei m­ai buni acrobați ai a­­viației noastre — se prezintă in com­­petițiune după un lung antrena­ment, executat după severe criterii, progresiv și cu metodă. El benefi­ciază de serviciile unui aparat care este considerat actualmente drept cel mai bun avion acrobatic. In ultima zi de antrenament pe aerodromul Băneasa, înaintea ple­­cărei la Berlin, locotenentul Papa­nă a executat cu o rară dexteritate întreaga gamă­ de acrobații clasice, ilustrându-se prin ușurință și su­plețe mai ales în înalta acrobație, unde posedă trei «figuri» nouă, ne­cunoscute încă în aviație. SUNT REPREZENTATE" NOUA TARI Participă 20 concurenți, repre­zentând nouă țări. După ultimele retrageri, lista se prezintă astfel: Germania 3 concurenți Anglia 2 » Franța 3 » Italia 2 » Cehoslovacia 3 » Elveția 1 » Ungaria 1 » ROMANIA 1 » Pentru disputarea titlului de campioană mondială femenină cu acrobații, vor concura: Germania cu 2 concurente Franța cu o concurentă. Favoriții sunt în ordine: Stor (Germania), Cavalli (Franța) Novak (Cehoslovacia) și locotenent PAPANA (România). Tabloul campionatului mondial de acrob­țü aeriene, în ultimii șase ani se prezintă astfel: Anul 1930: Rob, Armstrong (U. S. A.). Anul 1931: Fieveler (Germania). Anul 1932: Fessler egal cu Daret (Franța). Anul 1933: Michel Detroyat (Franța). Anul 1934: Michel Detroyat (Franța). Anul 1935: Milo Burcham (U.S.A.) LOCOT. AL. PAP­AN A Anglia a cerut organizarea Jocurilor Olipice din 1940 Surpriza intrărei­ Marei Britanii în turneul olympic de football de la Berlin s-a lămurit. Eri, comitetul însărcinat cu orga­nizarea jocurilor olympice a primit o cerere a Angliei prin care solici­tă organizarea jocurilor în viitoa­rea olympiadă. La cererile Japoniei și Finandei, comitetul olympic are de soluționat acum și cererea britanică. Lucruri­le s’au încâlcit și soluția este foarte greu de roușit. Un salt formidabil Săritorul elvețian Armand Girard a stabilit re­cent, un nou record mondial. Atlet de rară frumusețe plastică Armand Girard a executat o săritură în apă, de la înălțimea de 40 metri. Performanța constitue un nou record mon­dial de specialitate. Vechiul record (37 metri), fuse­se stabilit cu mulți ani în urmă de Virgnolles. Girard a efectuat săritura după stânca Chaille­­xon, într-un bazin din Doubs. JOCURILE OLIMPICE Berlinul a luat un aspect de sărbătoare .Berlinul a căpătat un aspect de mare sărbătoare. Afișe multicolore ,steaguri ale tutu­ror țărilor participante dau orașu­lui un colorit cum rar s-a mai văzut. Sute de mii de persoane au pornit la Berlin din cele mai îndepărtate colțuri ale Germaniei pentru a ad­mira Capitala, care n’a cunoscut un asemenea entuziasm. DRUMUL OLYMPIC începe din fața fostului palat im­perial și merge până la stadionul olympic. Aspectul acestei artere este impresionant. Mii de steaguri flu­tură în bătaia vântului. Efectul es­­e într’adevăr sublim, dar mai ales seara când aceste steaguri și ghir­lande sunt iluminate. Pe celebra «Unter der Linden» sunt arborate steaguri din toate orașele Germa­niei. Pariser Platz, este înconjurat de 50 de drapele, de opt metri înălți­me așezate unele lângă altele; ori­cine își poate imagina cu ușurin­ță fizionomia acestei piețe. In continuare, urmează piața Mai­rie care are un aspect și mai mi­nunat decât Pariser Platz, steaguri de zece metri înălțime cu emblema germană flutură în vânt. Accesul Pe această «c Mairie Platz» este imposi­bil. In fața acestuia se află un altar din care alergătorul purtând făclia olimpică va aprinde pentru a fi du­să la stadion. Tribune enorme sunt amenajate pentru spectatori. Bătrânii berlinezi afirmă că nu-și amintesc ca Berlinul să fi avut vre­­o­dată un astfel de decor. Această sărbătoare sportivă a de­pășit în grandoare și frumusețe tot ce s’a făcut până in prezent. SATUL OLYMPIC Este adorat de toți atleții. Toți sunt consemnați. Cu lăsarea serii, toată lumea spor­tivă poate asista la un program de cabaret sau de cinema, însă la ora 10 totul trebue să fie terminat.­­Atleții respectă cu stricteță ordine­le. Japonezii bat însă toate recor­­durile, deoarece știți care este ora lor de deșteptare ș­i de dimneață. Frumoasă metodă ! Și pentru a permite campionilor un repaus absolut, s-a hotărât ca pe șoseaua națională, care trece pe lân­gă satul olympic, să fie oprită o­­rice circulație, începând de la 30 iu­lie. Numai trăsurile oficialilor vor pu­tea pătrunde în sat. " SOSIRILE ATLEȚILOR SE SUC­CED Din cele 53 națiuni înscrise sunt lipsă la apel doar vreo câteva. Este de semnalat faptul că toți reprezen­tanții celor două Americi au sosit. Zestăzi au sosit in satul olympiv cei 7 reprezentanți ai lui Liechen­­stein. Sosirea echipei americane Câteva zeci de mii de berlinezi, în­desiți în fața gării, așteptau să va­dă cu un minut mai de­vreme fai­moasa echipă olimpică americană. Lumea stătea pe acoperișurile ma­­șinelor, spre a saluta pe sportivii a­­mericani între cari se aflau cei mai renumiți atleți, ca înotătorul Kiefer Jesse Owens, Morris Johnson și Met­calfe. Pe peronul gării echipa ame­ricană a fost întâmpinată de repre­zentantul ambasadei americane, președintele comitetului organizator, Lewald și sute de membrii ai colo­niei americane din Berlin. La ora 11 și 30, a sosit primul tren, iar 5 mi­nute mai târziu al doilea. Americanii au isbucnit în strigă­tul lor ritmic «Ura! Ura! Ura! U. S. A.! A­m­e­r­i­c­a! Berlin! Berlin! Berlin!» A urmat apoi plecarea la primărie în cele 11 autobuse pregătite unde așteptau iarăș mii de oameni. Salutul oficial l-a rostit comisa­rul general al orașului Berlin, dr. Lippert.­­ Plecarea la satul olympic și la că­minul sportivelor, la Grunau, au al­cătuit procedura finală. Echipa ame­ricană pe drumul Viei Triumfblis, a putut admira orașul ornat cu nenu­mărate steaguri. Înaintea edificiului administrativ al satului olympic au fost primiți de muzica militară și de comandantul satului olympic, colone­lul Freiherr. In momentul în care muzica a intonat imnul american, au fost înălțate steagurile america­ne. Reprezentativa Americi, cea mai tare echipă olympică străină, o­cupă nu mai puțin de 11 case în sa­tul olympie. Soarta „Turului Franței“ s’a hotărât în etapa Luchon-Pau Pirineii au evidențat posibilitățile de mare campion ale belgianului Sylvere Maes Spaniolul Berrendero cel mai bun „citărilor“ al lotului Dela corespondent ni nostru PAU 27 iulie. — Antonin Magne a pierdut o nouă șansă de a trece în­­ fruntea clasamentului general al celui de-al 30-lea „Tur al Franței”.­­ Faimoasele piscuri ale Pirineilor dă­deau mari speranțe asului francez și susținătorii lui erau convinși că idolii­­ lor va isbuti un veritabil țar de forță. Dar, cu toate că Antonin Magne a­­ făcut o cursă formidabilă pe cei 207 ■ km­ ai etapei Luchon-Pau, în joc să­­ câștige teren, a mai pierdut aproape 9 minute, față de leaderul competițio­­nei. Sylvere Maes a făcut o alergare magnifică și și-a consolidat în mod simțitor situația. Având un avans de peste 26 minute asupra lui Antonin Magne, care a trecut în locul al doi­lea, belgianul nu mai poate, în mod normal, scăpa victoria. In clasamentul pe națiuni, Belgia și-a creiat o situație excepțională, care o pune la adăpost de orice surpriză, iar Franța nu mai poate emite pretenții nici pentru locul al doilea. In fine, tot etapa Luchon-Pau a consacrat pe spaniolul Berrendero, drept cel mai bun „cățărător” al lotului, în timp ce, în clasamentul general de spe­cialitate, Ezquerra, revelația Alpilor nu figurează decât la locul al treilea, după Sylvere Maes. Retrogradarea lui Ezquerra se dato­rește faptului că spaniolul nu se găsea în bună condiție fizică, în momentul atacării Pirineilor. LUCHON-PAU Plecarea din Luchon s-a dat în di­mineața zilei la ora 9, la start pre­­zentându-se 93 concurenți. După primii 13 km., conncurenții a­­tacă primul vârf. Pe urcuș nu se pe­trec prea importante peripeții și Ber­rendero trece primul în vârf, urmat de Amberg, Sylvere Macs și Antonin Magne separați prin câteva secunde. MAGNE IN PANA Pe coborâșul spre Arreau, Antonin Magne sparge și este distanțat. Prin (Continuare în pag. 2-a)

Next