Gazeta Sporturilor, august 1936 (nr. 2126-2156)
1936-08-01 / nr. 2126
ABONAMENTE 3 Pe un an.................................................LEi lQQb ~ ?e șâso luni ■■.•■‘’•.■••.fi 0 sOO Instituțiuni, Cluburi și Proprietari, „ 2000 Un număr vechiu ........................... _ 4 COTIDIANUL SPORTULUI ROMÂNESC Birourile : STRADA INGINER ANGHEL SALIGNY No. 2. — BUCUREȘTI Directori-Fondatori : E. EMILIAN și n. MUNTEANU Director: AL. MUNTEANU Prim redactor N. PAPAGHEORGHE PUBLICITATEA DUPĂ TARIF Direcția 3.26.60. TELEFON: Administrația 3.26.60 Redacția și provincia 3.26.69 Secretul Multă lume, care urmărește manifestările footballului de peste hotare și îndeosebi Cupa Europei Centrale, își va reaminti ușor că de ani de zile competiția aceasta oferă un caz Austria. Aproape de la înființarea competiției cazul se repetă în mod regulat și uimește multă lume. Iată în ce constă cazul care a început să pasioneze. Austria este o excelentă echipă de club, care în campionat nu reușește performanțe prea mari, dar isbutește să se califice în mod regulat pentru Cupa Europei Centrale. Austria participă de ani de zile la cea mai importantă competiție internațională, rezervată cluburilor. Și mai mult în Cupa Europei Centrale, deși footballul austriac este reprezentat de echipa campioană, deși echipe cu titluri mai pompoase reprezintă soccerul vienez, în marea cursă figură mai bună face Austria. Joac la roluri decisive, ajunge ca anul trecut în semnifinale sau ca în prezent se califică în finală cu șanse mari de a cuceri trofeul. Până aci nimic extraordinar. O echipă bună care își valorifică posibilitățile. La altceva ne-am gândit, însă în momentul în care am aprofundat acest caz după noi foarte instructiv. Am cetit și recitit formația Austriei. Cu aproximație de un jucător, echipa vieneză utilizează formația întrebuințată anul trecut la București. Din anul trecut, după ce învinsese greu pe Unirea Tricolor, au auzit din toate părțile reflecții, al căror punct comun era reproșul că este o echipă bătrână. Jucătorii n’au întinerit până în ziua următoare, când au făcut o demonstrație magistrală în fața Venusului. Sesta, Gall, Mock, Nausch, Sindelar, Vierd n’au devenit mai tineri, deși au calificat echipa lor pentru finală, după ce s’au debarasat de adversari ca Grashopers, Bolonia, Slavia și Ujpest. Media echipei n’a scăzut sub 30 de ani și totuși șansele cari i se atribue pentru finală cresc în fiecare zi. Care este deci secretul acestei vitalități formidabile și acestei longevități footballistice, care la noi se consideră un fel de fenomen? Când o echipă are în rândurile ei un jucător de 28—29 de ani oricare ar fi defectele acelei echipie nu i se reproșează decât gafele Austriei „moșneagului”. La 29 de ani jucătorii noștri sunt considerați veterani și îndrumați către echipele de old-boys. Dacă din întâmplare un conducător perseverează menținând în echipă un jucător de peste 30 de ani, toate oasele sparte le plătește pentru această perseverență. In România un jucător este bătrân la 28 de ani, iar echipa națională a Angliei are de multe ori o medie care depășește vârsta de 30 de ani. Ostilitatea aceasta a publicului față de anumite vârste și mai ales mentalitatea greșită care se degajează din felul de a privi aceasta problemă, își au origina în lipsa de tradiție. Să nu uităm însă că cea mai mare vină o au jucătorii și conducătorii, cari le dirijează activitatea, îmbătrânesc la 28 de ani pentru că la această vârstă sunt complect istoviți. Se datorește vieții neregulate pe care o duc și traiului nesportiv din timpul campionatului și în vacanță. Oferiți o țigară în zi de match unui footballist din Anglia, invitați să întârzie noaptea într-un local public pe Sindelar sau Nausch în ajunul unui match, îndemnați pe bătrânul Wierdl să nu respecte cele patru zile de antrenament pe săptămână și mai ales să nu folosească exercițiile atletice ca bază a antrenamentului și veți vedea ecoul propunerilor. Faceți propuneri similare unei bune părți din anii noștri și veți găsi societate și pentru chef și pentru absentarea de la antrenament. La noi, jucătorul vine la antrenament ca să evite eventualele sancțiuni, nu convins că organismul lui reclamă această prezență. La noi, footballistul întârzie în ajunul unui match unde poate, numai să nu fie văzut de conducători. Vedeți clar că este o deosebire fundamentală de mentalitate, care explică secretul Austriei, bătrâna echipă dar veșnic tânără și de care vienezii leagă cele mai mari speranțe în toate competițiile. Austriacii nu sunt oameni supranaturali. Sunt însă footballiști foarte serioși. Și dintre aceștia la noi găsim foarte puțini LIS. Periculoasa gimnastica a judecătoriloc de box Reuniunea internațională de box de Duminică seara ne mai prilejuește un popas de discuție. De data aceasta însă nu mai e vorba de un nou asalt de comentarii în legătură cu victoria lui Toma Aurel, ci ne vom ocupa de matchul Lucian Popescu - Dellorto. Sau mai bine zis de punctajul acestui match, întâlnirea — se știe — s’a încheiat cu un verdict de egalitate. Foarte multă lume a criticat decizia socotind că italianul s’a arătat mai bun decât Lucian Popescu și că ar fi îndreptățit, prin partida făcută, un verdict de victorie. In ce ne privește, am privit altfel lucrurile. Am fost de părere că hotărârea de egalitate, pronunțată de judecători, a însemnat o decizie echitabilă. Ne-am grăbit însă să recunoaștem că italianul terminase matchul cu un oarecare avantaj, mai mic însă decât cele șase puncte necesare unei victorii. Firește, am socotit că opinia noastră este cea mai justă. N’am avut însă de adresat nici un reproș împotriva acelora care văzuseră un avantaj mai accentuat de partea italianului. Dela 4 puncte câte am înregistrat noi pentru Dell Orjto, până la avantajul de 6 sau chiar 8 puncte pe care le-au identificat alții, fluctuația aprecierilor n’avea nimic nelalocul ei. Identitatea de vederi asupra faptului că Dell Orto avusese avantaj, ea singură reprezenta punctul important al chestiunii. Dar, mă rog, cum au ajuns judecătorii la verdictul de egalitate. Iată ceea ce ne-a intresat să știm. A existat unanimitate pentru hotărârea de egalitate sau, unul din cei trei judecători a găsit totuși 6 puncte pentru Dell Orto, fiind majorat însă de ceilalți colegi? Curiozitatea noastră în direcția aceasta a explodat într’o uluitoare descoperire. Unul din cei trei judecători găsise 3 puncte pentru Dell Orto. Și a hotărît, in consecință, mateh nul. Al doilea judecător a dat și d-la o decizie de egalitate. A găsit la fel numai 3 puncte. Insă — ținețivă! — pentru Lucian Popescu! Abracadabrant, — nu? Și da și nu, pentru că al treilea membru al juriului a făcut-o și mai boacănă. Intr’un match în care singura controversă admisibilă este dacă Dell Orto a avut sau nu cele șase puncte ale victoriei, d-sa a găsit șase puncte pentru.... Lucian Popescu! Și i-a dat victoria! Amuzantă poveste, fără îndoială. Dar și gravă totodată. Când e atât de dificil de găsit într-un match cele șase puncte ale ____________Jack Berariu (Continuare în pag.in-a) Astăzi are loc la Berlin campionatul mondial de acrobați aariana —o ■ dificil»' România reprezentată de un singur om, într’un lot de 20 concurenți (si)si are Locotenentul Papani Astăzi are loc la Berlin, mult așteptata manifestare, care ține încordată atențiunea lumii aeronautice de pretutindeni: campionatul mondial de acrobații aeriene, organizat în cadrul Olimpiadei. Este un eveniment de prima mărime. Aviația participă pentru prima oară în cadrul unei manifestări olimpice. Tot pentru prima oară se va ține un concurs mondial, la care piloți consacrați vor sa demonstreze rafinamentul și stilul ridicat, în care au ajuns în arta zborului PE AERODROMUL TEMPELHOFF Probele pentru campionat se desfășoară pe aerodromul de la Tempelhoff de lângă Berlin, în prezența cancelarului Hitler, a generalului Herman Göring, vechiul de războiu, actualmente ministrul aerului, care patronează concursul, corpului diplomatic și înalții demnitari ai statului împreună cu multe personalități proeminente din lumea aeronautică. Deasemenea se remarcă în asistentă prezența unui compact grup de aviatori celebri, în frunte cu faimosul Lindberg, Chamberlin, Von Grohan, mareșalul Italo Balbo, Bassontrot, colonel Udet, maiorul Costel, Rossi, Lefstevre etc. Vor asista deasemeni: d. inginer N. G. Caranfil ministrul aerului din România, Fiesseler și constructorul Antony Fokker. Colonelul Charles Lindbergh a fost invitat oficial de către forul organizator să onoreze cu prezența sa campionatul mondial de acrobații. LOCOTENENTUL PAPANA SI LINDBERGH La ședința de antrenament public pe care competitorii a ținut o acum două zile pe aerodromul Tempelhoff, Lindbergh a remarcat interesantele evoluțiuni și stilul execuției în zborul unui candidat și ținând să-l cunoască, la aterizare i-a fost prezentat cel mai tânăr dintre concurenți, locotenentul Al. Papană reprezentantul României, Lindberg, după ce l-a felicitat călduros pentru virtuozitatea arătată, s’a interesat de stadiul în care se află zborul în tara noastră. Este semnificativ acest gest, care ne face cinste și pe care voim să-l interpretăm ca un bun augur pentru șansele culorilor naționale. 2» CONCURENȚI De data aceasta în campionatul mondial de acrobații își dispută întâietatea douăzeci de concurenți, toți piloți de mare clasă, adevărați maeștri ai zborului acrobatic. Din cauza precarelor condițiuni financiare dela noi, piloți de mari posibilități, cum sunt Max Manolescu, Gogu Ștefănescu și Mihail Pantazi, nu s’au putut deplasa în capitala Germaniei, principala cauză fiind lipsa aparatelor respective. REPREZENTANTUL ROMÂNIEI Locotenentul Al. Papană — unul dintre cei mai buni acrobați ai aviației noastre — se prezintă in competițiune după un lung antrenament, executat după severe criterii, progresiv și cu metodă. El beneficiază de serviciile unui aparat care este considerat actualmente drept cel mai bun avion acrobatic. In ultima zi de antrenament pe aerodromul Băneasa, înaintea plecărei la Berlin, locotenentul Papană a executat cu o rară dexteritate întreaga gamă de acrobații clasice, ilustrându-se prin ușurință și suplețe mai ales în înalta acrobație, unde posedă trei «figuri» nouă, necunoscute încă în aviație. SUNT REPREZENTATE" NOUA TARI Participă 20 concurenți, reprezentând nouă țări. După ultimele retrageri, lista se prezintă astfel: Germania 3 concurenți Anglia 2 » Franța 3 » Italia 2 » Cehoslovacia 3 » Elveția 1 » Ungaria 1 » ROMANIA 1 » Pentru disputarea titlului de campioană mondială femenină cu acrobații, vor concura: Germania cu 2 concurente Franța cu o concurentă. Favoriții sunt în ordine: Stor (Germania), Cavalli (Franța) Novak (Cehoslovacia) și locotenent PAPANA (România). Tabloul campionatului mondial de acrobțü aeriene, în ultimii șase ani se prezintă astfel: Anul 1930: Rob, Armstrong (U. S. A.). Anul 1931: Fieveler (Germania). Anul 1932: Fessler egal cu Daret (Franța). Anul 1933: Michel Detroyat (Franța). Anul 1934: Michel Detroyat (Franța). Anul 1935: Milo Burcham (U.S.A.) LOCOT. AL. PAPAN A Anglia a cerut organizarea Jocurilor Olipice din 1940 Surpriza intrărei Marei Britanii în turneul olympic de football de la Berlin s-a lămurit. Eri, comitetul însărcinat cu organizarea jocurilor olympice a primit o cerere a Angliei prin care solicită organizarea jocurilor în viitoarea olympiadă. La cererile Japoniei și Finandei, comitetul olympic are de soluționat acum și cererea britanică. Lucrurile s’au încâlcit și soluția este foarte greu de roușit. Un salt formidabil Săritorul elvețian Armand Girard a stabilit recent, un nou record mondial. Atlet de rară frumusețe plastică Armand Girard a executat o săritură în apă, de la înălțimea de 40 metri. Performanța constitue un nou record mondial de specialitate. Vechiul record (37 metri), fusese stabilit cu mulți ani în urmă de Virgnolles. Girard a efectuat săritura după stânca Chaillexon, într-un bazin din Doubs. JOCURILE OLIMPICE Berlinul a luat un aspect de sărbătoare .Berlinul a căpătat un aspect de mare sărbătoare. Afișe multicolore ,steaguri ale tuturor țărilor participante dau orașului un colorit cum rar s-a mai văzut. Sute de mii de persoane au pornit la Berlin din cele mai îndepărtate colțuri ale Germaniei pentru a admira Capitala, care n’a cunoscut un asemenea entuziasm. DRUMUL OLYMPIC începe din fața fostului palat imperial și merge până la stadionul olympic. Aspectul acestei artere este impresionant. Mii de steaguri flutură în bătaia vântului. Efectul ese într’adevăr sublim, dar mai ales seara când aceste steaguri și ghirlande sunt iluminate. Pe celebra «Unter der Linden» sunt arborate steaguri din toate orașele Germaniei. Pariser Platz, este înconjurat de 50 de drapele, de opt metri înălțime așezate unele lângă altele; oricine își poate imagina cu ușurință fizionomia acestei piețe. In continuare, urmează piața Mairie care are un aspect și mai minunat decât Pariser Platz, steaguri de zece metri înălțime cu emblema germană flutură în vânt. Accesul Pe această «c Mairie Platz» este imposibil. In fața acestuia se află un altar din care alergătorul purtând făclia olimpică va aprinde pentru a fi dusă la stadion. Tribune enorme sunt amenajate pentru spectatori. Bătrânii berlinezi afirmă că nu-și amintesc ca Berlinul să fi avut vreodată un astfel de decor. Această sărbătoare sportivă a depășit în grandoare și frumusețe tot ce s’a făcut până in prezent. SATUL OLYMPIC Este adorat de toți atleții. Toți sunt consemnați. Cu lăsarea serii, toată lumea sportivă poate asista la un program de cabaret sau de cinema, însă la ora 10 totul trebue să fie terminat.Atleții respectă cu stricteță ordinele. Japonezii bat însă toate recordurile, deoarece știți care este ora lor de deșteptare și de dimneață. Frumoasă metodă ! Și pentru a permite campionilor un repaus absolut, s-a hotărât ca pe șoseaua națională, care trece pe lângă satul olympic, să fie oprită orice circulație, începând de la 30 iulie. Numai trăsurile oficialilor vor putea pătrunde în sat. " SOSIRILE ATLEȚILOR SE SUCCED Din cele 53 națiuni înscrise sunt lipsă la apel doar vreo câteva. Este de semnalat faptul că toți reprezentanții celor două Americi au sosit. Zestăzi au sosit in satul olympiv cei 7 reprezentanți ai lui Liechenstein. Sosirea echipei americane Câteva zeci de mii de berlinezi, îndesiți în fața gării, așteptau să vadă cu un minut mai devreme faimoasa echipă olimpică americană. Lumea stătea pe acoperișurile mașinelor, spre a saluta pe sportivii americani între cari se aflau cei mai renumiți atleți, ca înotătorul Kiefer Jesse Owens, Morris Johnson și Metcalfe. Pe peronul gării echipa americană a fost întâmpinată de reprezentantul ambasadei americane, președintele comitetului organizator, Lewald și sute de membrii ai coloniei americane din Berlin. La ora 11 și 30, a sosit primul tren, iar 5 minute mai târziu al doilea. Americanii au isbucnit în strigătul lor ritmic «Ura! Ura! Ura! U. S. A.! America! Berlin! Berlin! Berlin!» A urmat apoi plecarea la primărie în cele 11 autobuse pregătite unde așteptau iarăș mii de oameni. Salutul oficial l-a rostit comisarul general al orașului Berlin, dr. Lippert. Plecarea la satul olympic și la căminul sportivelor, la Grunau, au alcătuit procedura finală. Echipa americană pe drumul Viei Triumfblis, a putut admira orașul ornat cu nenumărate steaguri. Înaintea edificiului administrativ al satului olympic au fost primiți de muzica militară și de comandantul satului olympic, colonelul Freiherr. In momentul în care muzica a intonat imnul american, au fost înălțate steagurile americane. Reprezentativa Americi, cea mai tare echipă olympică străină, ocupă nu mai puțin de 11 case în satul olympie. Soarta „Turului Franței“ s’a hotărât în etapa Luchon-Pau Pirineii au evidențat posibilitățile de mare campion ale belgianului Sylvere Maes Spaniolul Berrendero cel mai bun „citărilor“ al lotului Dela corespondent ni nostru PAU 27 iulie. — Antonin Magne a pierdut o nouă șansă de a trece în fruntea clasamentului general al celui de-al 30-lea „Tur al Franței”. Faimoasele piscuri ale Pirineilor dădeau mari speranțe asului francez și susținătorii lui erau convinși că idolii lor va isbuti un veritabil țar de forță. Dar, cu toate că Antonin Magne a făcut o cursă formidabilă pe cei 207 ■ km ai etapei Luchon-Pau, în joc să câștige teren, a mai pierdut aproape 9 minute, față de leaderul competiționei. Sylvere Maes a făcut o alergare magnifică și și-a consolidat în mod simțitor situația. Având un avans de peste 26 minute asupra lui Antonin Magne, care a trecut în locul al doilea, belgianul nu mai poate, în mod normal, scăpa victoria. In clasamentul pe națiuni, Belgia și-a creiat o situație excepțională, care o pune la adăpost de orice surpriză, iar Franța nu mai poate emite pretenții nici pentru locul al doilea. In fine, tot etapa Luchon-Pau a consacrat pe spaniolul Berrendero, drept cel mai bun „cățărător” al lotului, în timp ce, în clasamentul general de specialitate, Ezquerra, revelația Alpilor nu figurează decât la locul al treilea, după Sylvere Maes. Retrogradarea lui Ezquerra se datorește faptului că spaniolul nu se găsea în bună condiție fizică, în momentul atacării Pirineilor. LUCHON-PAU Plecarea din Luchon s-a dat în dimineața zilei la ora 9, la start prezentându-se 93 concurenți. După primii 13 km., conncurenții atacă primul vârf. Pe urcuș nu se petrec prea importante peripeții și Berrendero trece primul în vârf, urmat de Amberg, Sylvere Macs și Antonin Magne separați prin câteva secunde. MAGNE IN PANA Pe coborâșul spre Arreau, Antonin Magne sparge și este distanțat. Prin (Continuare în pag. 2-a)