Gazeta Sporturilor, septembrie 1936 (nr. 2157-2186)

1936-09-01 / nr. 2157

A4 PT??? ANUL XIII. No. 2157. 8 PAGINI 3 LEI , ***** 2022 Marti­n Septembrie 1936 ABONAMENTE “a ü«...............................................LE» lOOü Instit­ii luni..................................... » JIXS Un „titlUni, Cluburi și P­roprietari, „ 2000 “ număr vechiu.................................. „ 4 COTIDIANUL SPORTULUI ROMANESC Birourile: STRADA M­OI^ER­ANQUIED SAUGNIf No. 2. — BUCUREȘTI I Directori-Fondatori: E. EMILIA M și E. MUNTE­ANU­ Director: AL. MUNTEANU Prim redactor N. PAPA GHEORGHE -PUBLICITATEA DUPA TARIF Direcția 3.26.60. TELEFON;­­ Administrația 3.26.60 euad­­i și provincia 3.26.69 Tudose a cucerit etapa II, FocșanWași 1 DCȘANII 30, (Prin telefon). — Li­­nziasm­ul în care s’a desfășurat sosirea 1 ea după amiază este prezent și la plecarea în cea de a doua etapă a Tu­rului României. Focșănenii s’au sculat cu noaptea în cap și se îndreaptă spre­ulevard­ul Carol, din centrul orașului,­­ unde urmează să se dea plecarea la ora 8 și jumătate dimineața. In momentul plecării, bulevardul e o mare de capete. Au luat startul cei 64 alergători sosiți în timp la controlul din Focșani, plus bătrânul Cantily, care a primit încuviințarea de a continua cursa hors-concours. Lăsăm caravana să plece și abia după 25 minute pornim în urmărirea ei, pen­­tru a înregistra bilanțul celor întâmpla­te în intervalul acesta de timp. Drumul e destul de bun. Fără îndoia­lă, nu concurează șoseaua București— Ploești, dar nici nu e populat de dopu­­rile și de praful de care ne-am isbit pe șoseaua dintre Piloești și Mizil. In orice caz, în mașină, călătoria e mai agreabi­lă decât pe bicicletă. Bătrânul Cantily La 14 kilometri de Focșani se profi­­lază in­ zare silueta unui alergător. Ca­m­ drumul nostru spre plutonul din frunte il găsim mai departe pe jandar­mul Marti­n, care a spart furca și pe Batt care are de furcă cu roata. Fran­cezul repară, reia cursa în silă și după doi kilometri abandonează, un gest de indignare pentru schițând starea deplorabilă a șoselelor noastre. Intr’o oarecare măsură, are dreptate franțu­zul... Pene, pene... La 25 kilometri de Focșani, pe podul de peste râul Șușița, dăm peste Radu Ioniță. Are și el o pană... Urmează o porțiune de șosea mizera­bilă, cu praf din abundență și cu gropi de care ne descurcăm cu greutate și noi, cu mașina... Frații siamezi... După alte câteva sute de metri, iden­tificăm cuplul Iencel-sublocotenent Cercel, cari, ca și în Turul de anul tre­cut își țin unul altuia compania. In a­­propiere de satul Pădureni, trecem în fuga mașinei pe lângă Neacșu, I­imko, Bordea și Mereuță, cari pedalează de zor Nid urmă însă de așii din plutonul conducător al caravanei... Abia după două minute, în care timp mașina noastră a străbătut aproape doi kilometri, îl găsim pe Dinu Ștefan, din lotul concurenților de la mijlocul cla­samentului. Merge agale. Dar nici nu se poate merge pe frântura aceasta de șosea, uitată de Dumnezeu și de auto­ritățile județului Putna. Abandonează și Figueras La intrarea în Adjud, Figueras ne face semn să oprim mașina. _ Mam­ săturat! exclamă spaniolul. Astea nu sunt șosele pentru biciclete.­­Nu mai merg mai departe să mă tă­iați... Intr’adevăr, Figueras abandonează și ia loc în mașina noastră, intrând în rolul de spectator al Turului. S-a mai trecut din supărare, constatând, din fuga mașinei, eforturile desnădăjduite pe care le fac ceilalți concurenți pen­­tru a înainta pe șoseaua aceasta mi­zerabilă. Polonezul Wander e și el supărat pe drumurile noastre, dar nu abandonea­ză. Preferă reconfortarea unei mese copioase la marginea drumului, sinchi­­sindu-se prea puțin de goa­na minute­lor. Nu e vorba că locul al 59-lea pe care­ 1 îl ocupă în clasamentul gene­ral, nu-i este amenințat... Sunt doar 12—15 cicliști în urma lui... Și arți 4« înainte, desigur, dar de aceștia nu pare să se sinchisească polonezul... li urăm poftă bună lui Wandor. — 6 câ­teva clipe mai târziu îl identificam:­e bătrânul Cantily. Merge încet, încet de tot. Parcă ar face o plimbare, Dumine­ca, pe șoseaua Kiseleff. După 200 metri îl întâlnim, bleste­­mându-și soarta pe Nicolae Dobrin de la Metropola. A spart, săracul, ghidonul și acum plânge ca un copil, în timp ce atelierul mecanic al Turului, îi dă aju­toare pentru a-și continua drumul. E, oricum, o întârziere de câteva mi­nute și Dobrin va trebui să pedaleze cu toată energia pentru a relua contactul cu grosul plutonului. Nu mult mai departe ne împiedicam, de alt aci­dent, Turchianu a căzut și s’a rănit grav. Internul Gheorghiu deda «­Salvare» a oprit ambulanța și-i dă în­grijiri, însă temișoreanul e covârșit de dureri și nu mai poate continua cursa. Cât timp am zăbovit aici pentru a ne interesa de accidentul lui Turchianu, ne pomenim ajunși din urmă de Dobr­in care a terminat cu repararea ghidonu­lui și a pornit cu 40 kilometri pe oră în urmărirea caravanei. Trecem pe lângă el și-i urăm spor la drum. Ne mulțumește și se apleacă și mai tare pe ghidonul biciletei, accele­rând viteza, deși, hotărât lucru, n’are nevoie de urarea­ noastră. — și plecăm mai de­parte în urmărirea cursei. După 40 de kilometri Ne găsim la 40 kilometri de Focșani, când îi vedem pe Ruse, Abulnar, Da­niel­a și individualul Negoescu, unul din cei mai tenaci concurenți ai circui­tului. La o distanță de doi kilometri îl ajungem pe francezul Gallenne, care suferise în drum o pană și gonea acum nebunește după Tudose și ceilalți com­ponenți ai plutonului din frunte. Francezul merge excelent și face im­presia unui atlet extrem de rezistent. Poate că nu va câștiga el acest Tur al României, dar, în orice caz, va fi de găsit până la urmă în locurile prime ale clasamentului, în care s’a cățărat deja la locul al doilea. La kilometrul 50, dăm, în sfârșit, bună ziua plutonului din frunte. In cap e ger­manil Kutzbach, urmat de aproape și la intervale infime de Hapoiim, Țapu, Tu­­­dose, Kircov, Mormocca, Hrenciuc, Grgac, Prosinek, Procupek, Nițescu, Zamfir Munteanu și Duda. Terminându-ne rațta, ne oprim și aș­teptăm sosirea... întârziaților. După un minut își fac apariția Daniel I, Ruse și Abulnar, iar ceva mai târziu sosește și Galienne, gonind nebunește pentru a recupera întârzierea provocată de o nouă pană... Mormocea e în pană După 5 minute de staționare, ne re­luăm drumul și ne lovim de o surpriză din cele mai neplăcute: Mormocea e in pană și a trebuit să se oprească pentru a-și doctoriei bicicleta. Cobor din ma­șină pentru a-l încuraja. Are și nevoie, bietul băiat, de o vorbă bună, de un îndemn, fiindcă nici unul din echipie­rii români n’a găsit de cuviința să ră­mână cu el, pentru a-l ajuta. Teribil spirit de echipă, ce să spunem... La 1 minut înainte, Daniel I, peda­lând cu furie, a ajuns plutonul fruntaș. După vreo șase minute vine și Mormo­cca, mâncând pământul... Sunt acum 14 alergători în plutonul din față... Hai la baî!! In dreptul kilometrului 90, surprin­dem o scenă amuzantă. Câteva țărănci, ducând în mână găleți cu apă, se în­dreaptă spre satul din imediata apropie­re a șoselii. Alergătorii au văzut însă ispita, — gălețile cu apă, — și au coborât de pe biciclete, dând năvală asupra țărănci­lor. Înspăimântate, femeile au dat dru­mul găleților și au luat-o care încotro, neînțelegând ce naiba i-o fi apucat pe dracii de pe biciclete... Să fi văzut apoi bucuria bieților, când au început să ia în primire prada abandonată de sătence. Șampanie să fi fost și n’ar fi avut mai multă trecere. Din cele 8 găleți, doua au fost băute până la fund (numai Daniel 1 cred ca a venit de hac la o găleată), iar cu restul apei, alergătorii s’au pornit să-și facă duș unul altuia. Strașnică râcoreală. Așa mai merge! Reconfortați, alergătorii au încălecat din nou pe biciclete, reluând drumul spre Iași. Cale lungă de­ aci înainte: a­­proape 140 kilometri... Secondăm cu mașina plutonul din față și ajungem peste cateva minute in comuna Răcăciuni, din județul Bacău, unde peisagiul oferă ochilor clipe de mare încântare. De-o parte și de alta a drumului, dealuri impozante strâjuesc șoseaua ca un cordon de jandarmi. In primul pluton sunt 18 alergători. Hrenciuc nu mai e insă printre ei A avut o afurisită de pană și e in întâr­ziere. După câțiva kilometri avem însă bucuria să-l vedem sosind din urmă și reintrând în pluton. Daniel 1 mănâncă. Delicios tip, polo­nezul. Spiritual, vioi, antrenant și mân­­căcios nevoie mare, I-a speriat pe orga­nizatori cu exigențele lui de gurmand neîntrecut... E sufletul Turului. Alergătorul cel mai simpatizat. Un nou asalt la fântână El dă semnalul la un nou asalt asu­pra unor găleți cu apă și rezultatul e tor atât de fructuos c­i și la prima ten­tativă. Cei doi țărani care s-au nimerit să le iasă în cale alergătorilor cu găleți cu apă, se sperie de iureșul bicicliștilor și scapă gălețile din mână, pradă «ina­micului». O nouă alimentare cu apă e cât se poate de bine venită pentru mo­ralul care trebuie să-i însoțească pe con­curenți pe suta de kilometri ce urmează să mai fie parcurși până la sfârșitul e­­tapei... In dreptul comunei Ferdinand, situa­tă la 5 kilometri de Bacău, părăsesc plutonul și mă îndrept cu 80 kilometri pe oră spre Bacău, unde sunt puse la bătaie primele premii din recolta aces­tei etape. Un premiu de 1000 lei, care urmează să revină primului sosit la Bacău și alt premiu, tot de 1000 lei, desemnat pentru primul alergător român prezent pe stră­zile Bacăului... Pe de altă parte, princi­pesa Marina Știrbey a acordat un pre­miu de 2000 lei, sortit să răsplătească meritele primului sosit. Cine va cuceri premiile? Tudose e primul la Bacău Două minute după sosirea mașinii noastre la Bacău, zărim și plutonul concurenților, care își cheltuesc for­țele într'un sprint de o fascinantă vi­teză. Lupta este extrem de înverșunată. In cap este Tudose și la o jumătate roată, francezul Galienne pedalează din răsputeri. Ceilalți alergători sunt și ei acolo ,aplecați pe ghidoane și îm­pingând cu o putere supra­omenească­.. Pe ultimii zeci de metri, situația se lămureșt­e: Galienne și Tudose au cu­cerit un bun avantaj și dispută ei sin­guri onoarea și­­, beneficiile primului loc. Linia de sosire e străbătută în acelaș timp de Tudose și de Gallenne. Ro­mânul a avut însă un­ mic avantaj, mai puțin de o roată și a cucerit toate premiile alocate locului întâi. France­zului i-a revenit premiul al doilea: u­n costum de haine. Un premiu mai valo­ros decât acel atribuit câștigătorului sprintului. Poate dacă ar fi știut Tu­dose s’ar fi lăsat bătut. Păcat de oste­neală.. Trăiască Ușer Dar fiindcă vorbim de sosirea dela Bacău, să vă povestesc un alt epizod amuzant și impresionant totdeodată, al cărei erou a fost alergătorul Ușer, clasat după etapa I-a la locul 53 din clasamentul general. Ușer ăsta este băcăuan. Șî, vă închi­puiți, concetățenii lui au învestit un vagon de speranțe în posibilitățile lui, mulți,non venita sa asiste la trecerea plutonului prin Bacău, a a­­plaudat cu sportivitate pe fruntașii Turului, dar au rămas profund desa­­m­ăgiți, negăsindu-l și pe bravul lor Ușer printre cei 18 componenți ai pri­mului pluton. N'a apucat însă plutonul așilor să dispară la orizontul șoselii când, din­spre Răcăciuni, și-a făcut apariția, val-vârtej, Ușer. Al 19-lea, prin urmare, deși, după cum au­ putut citi la începu­tul acestui reportaj, băcăuanul a mers tot timpul prin coada caravanei, în apropierea Bacăului și,a făcut însă omul socoteala că concetățenii lăi îl așteaptă pe linia de sosire și că nu tre­buie să-i decepționeze. Cu o voință extraordinară, Ușer a început deci să pedaleze nebunește cu 60 kilometri pe oră, aproapiindu-se de grupul înainta­șilor și sosind la Bacău al 19-lea, puțin la urma lor. Deci extrem de onorabil... Când l-au văzut sosind, băcăoanii au isbucnit în ovațiuni și în delirante manifestații de simpatie. O domnișoa­ră i a aruncat flori, o altă domnișoară i-a făcut bezele, în sfârșit Ușer s'a bu­curat de o primire grozavă. Efortul făcut pentru a se apropia de leaderii Turului s’a făcut însă re­simțit imediat. La marginea orașului, complect epuizat, Ușer s’a prăbușit și a abandonat. A fost o adevărată reeditare a poves­­tei Maratonului, cu soldatul care a a­­dus grecilor vestea victoriei și apoi și-a dat sufletul. La fel și Ușer, a făcut o bucurie concetățenilor și apoi a plătit tributul acestui sacrificiu. Din nou la drum Plecăm după caravană. Am întârziat stând de vorbă cu Ușer și, între timp, plutonul alergătorilor a străbătut câți­va kilometri. Cel dintâi pe care îl ajungem e Jimko, iar puțin mai încolo dăm peste «frații siamez!» Cogan și Georgescu, de la I. A. R., care, după cum știți, sunt unul lângă altul în clasamentul general Nici n’ar putea fi altfel, din moment ce tot drumul îl parcurg roată lângă roată sinchisindu.se zirea in fin d­e cunspi ți de situația celorlalți cozSurenii In dreptul târgului Omișcani, îl gă­sim în pană pe Negoescu și 100 metri mai departe îi întâlnim pe frații Ștefan și Vasile Dinu . Patru kilometri înaintea Romanului, după ce am lăsat în urmă pe Neacșu, Stoica și Munteanu, prind plutonul fruntașilor, în care figurează toate e­­chipele naționale, plus individualii Do­­brin și Bordea. Ne grăbim să ajungem la Roman, unde va avea loc un nou sprint, înzes­trat cu câteva premii. Un premiu de 1000 lei, donat de Cercul Atletic din lo­calitate pentru primul sosit din rându­rile românilor, un alt premiu, instituit de aceiaș societate, pentru primul sosit din rândurile concurenților străini și o cupă, donată de d. căpitan Dimitriu­, pentru primul sosit din lotul naționalei noastre. A abandonat francezul Batt Francezul Batt și spaniolul Figu­eras au abandonat. Tudose a câș­tigat sprinturile de la Bacău și Roman. Doar 51 de alergători au mai rămas în cursă. Astăzi o zi de repaos la Iași Kuix&acto câștigă premiul «Capitalei» La plecarea din Focșani Tudose a luat condu­cerea plutonului Tudose conduce, dar drumul e lung și e greu... Tudose e pri­mul și La Roman La Roman­ sosirea e mai puțin dra­matică decât la Bacău. Tudose trece cel dintâi linia de sosire, urmat de Mormocea, în timp ce iugoslavul Grgac sosind al treilea, e cel dintâi plenipo­tențiar al alergătorilor străini. lene... La eșirea din Roman, alura cursei se domolește. Se resimte oboseala kilometrilor consumați până acum. Plutonul din frunte s’a mai mărit. I s’au mai alăturat câțiva dintre a­­lergătorii din al doilea pluton, care, profitând de alura înceată a cursei au putut să recupereze din terenul pierdut, identificăm acum în pri­mul pluton, nu mai puțin de 27 a­­lergători. N’au mai rămas decât 26 kilo­metri până la Târgul Frumos și tempo-ul alergării nu înregistrează niciun fel de fluctuație, niciun fel de înviorare. Nimeni nu se aventu­rează în escapada unui sprint. Ni­meni nu încearcă o evadare. In comuna Făurei, mai sosesc din urmă patru individuali, care intră în pluton, subliniind prin pre­zența lor încetineala cu care se a­­leargă. Mașina ne precizează, de altfel, prin indicatorul ei, că viteza plutonului este de 20 kilometri pe oră. Avem deci un pluton de 31 aler­gători, care, în apropiere de Strun­ga se mai mărește, mai sosesc încă patru cicliști din cei aflați la coa­da caravanei. Negoescu are o nouă pană. Gigac trebue și el să se oprească pentru a schimba cauciucul și pier­de un minut, pe care nu-l poate reface decât cu multă greutate, din cauza șoselii­­ extrem de proaste, care nu îngăduie riscul unui sprint Se cere prudență, multă prudență, prin hop­urile acestei porțiuni de șosea, găurită ca un șveițer. Imediat după eșirea din Tg. Fru­mos, Gallenne are o pană și ră­mâne în urma plutonului, pe care îl va ajunge însă imediat, în mo­mentul când, în depărtare, începeau să-și mărturisească semnalmentele, dealurile din apropierea Iașilor... La un moment dat, nu-l mai ză­rim pe Mormocea în rândurile pri­mului pluton. Oprim mașina și aș­teptăm. După două minute Mormo­cea își face apariția, împreună cu Dobrin. Intre ei și leaderii carava­nei s’a intercalat o distanță de mai bine de un kilometru. De pe un vârf de deal, unde ne-am oprit apoi pentru a urmări ascensiunea alergătorilor, panorama cursei este extrem de spectaculoasă. Pe drum bun Iată-ne, apoi, la Podul Iloaei, la 16 kilometri de Iași. Alergătorii înaintează în pluton compact. Rân­durile lor au sporit din nou: sunt 28 acum în plutonul din frunte... Drumul e, relativ, bun. Alura cursei însă e la fel de potolită ca și la trecerea prin Târgul Frumos.­­Apropo, cine a fost cumătrul ăla bun de glume, care i-a dat acest nume paradoxal?)... N’au mai rămas până la Iași decât trei kilometri și cu toate a­­cestea nimeni nu se grăbește. So­sirea se va hotărî, prin urmare, la sprint... (Continuare în nna. Vl-a)

Next