Gazeta Sporturilor, ianuarie 1939 (nr. 2991-3020)

1939-01-01 / nr. 2991

Romanța lu! Chibrit Eu sunt în football nume mare Mai mult decât un star. Un mit, Și Eu în trbună sunt vedetă, Orice adversar înving, Prin mine prinde jocul viața și deși sunt, Cum știți, Chibrit, N’ajung să mă sting niciodată, Deși de-o viață, beau de sting... Sunt lung, Mai lung ca o prăjină. Am cioc, sau barbă, dar n’am freza. Eu metamorfozez viața, din zi fac nopți, și din nopți, zile. Am specialități diverse. Și, deși nu sunt manicheză, Pilesc mereu fără să-am pilă. Și-aplic, deși n am pilă, pile... Cu mine s’a născut o dată îndemnul de la galerie. Prin mine-a dispărut tăcerea, Și Barosanu Și confortul Sunt eu Chibrit, dar nu’s ca alții Ca Să m’aprind doar pe-o cutie. Eu am cutii mai numeroase. M’aprind pe Venus, și pe Sportul. Sunt lung, Mai lung ca o prăjină. Eu Mă confund cu Foișorul, și stâlpii de­ electrcUute, Deși’s normal, ca existență, Fac numai lucruri alandala. Zipu Beau, Și umblu dintr'o dată, Mănânc când dorm, și dorm în rate... Terenul meu este tribuna, iar poarta mea auzul lumii, Eu nu fac matchuri pe reprize. Nu mă­ odihnesc nici două clipe. Nu sunt Bodola, Nici Vintilă, Dar sunt mai mare în sport ca Humi, Să joace, Poate orișicine. Dar cine poate ca să țipe ?... Eu sunt în football nume mare Mai mult decât un star. Un mit. Eu în tribună sunt vedetă, ti .­­ . .­­­­ • ... ............. . ■ I ■ [UNK] -zice adversar înving, mine prinde jocul viață, și deși sunt, sp**— Chibrit, N’ajung să mă sting niciodată. Deși de-o viața, beau de sting-.. Auzite.. Aflate... Inventate Ședință importantă, la Distric: dt. maior Brezeanu povestește: iar, a­­necdote. Iar membrii Districtului (disciplinar). De astă dată, președin­tele Districtului a adus o mostră cazonă. Un major face inspecția echipa­mentului. — Soldat. De ce n’ai nasture la tu­nică? —- Așa mi-a dat-o de la magazie. b- Să-ți scoși nasturele. — Să-l coase Statul, că e mantaua lui — Măi soldat, cât timp o porti tu, e mantaua ta. Ai înțeles? — înțeles, să trăiți. Dar, dacă este a mea ce te privește pe d-ta dacă are nasture, sau nu?... îsc ! In colț, la Dragomir. Un oficial al Federației române de football, a cărui cea mai importantă perfor­manță atletică este faptul că... s’a căsătorit acu 10 ani, se întâlnește cu un oficial din provincie, rămas ne­­însurat .Oficialul însurat își întâmpină co­legul din provincie, cu obișnuita în­trebare: — Ce mai facil Bine, — Te-ai însurat? — De ce mă ’ntrebi? A­tât atât de rău? Tot una conjugală. La Federația de football au venit ieri seară a­­proape toți oficialii, pentru a afla rezultatele făcute de echipa națio­nală, în Orient. La un moment dat, doi oficiali, căsătoriți, au început să discute lucruri extra sportive. — Ce cadou îi faci nevestit tale de Anul Nou? — Nimic. — De ce? »­ E supărată pe mine.­­— De ce e supată? — Fiindcă nu i-am făcut nici de Crăciunil nici un cadou. * Curs de geografie. In față la Mercur, Teodoru­ ehibrit iese izbu­tind greu să meargă oarecum drept. Un prieten încearcă să-l ia la vale. — Te pricepi la geografie? .— Bine­înțeles. — Spune-mi atunci, de ce se învâr­tește pământul.- - -— Fiindcă am băut­ cam mult!­, râde Teodoru ale cărui informațiuni în materie de geografie, au inten­ția să rectifice constatări științifice universal recunoscute. ••• Rezumatul capitole­lor precedente Reporterul francez Théodose de Viile este trimis de ziarul său, la San Francisco, unde face cunoștin­ța managerului de box Big Man­­ney și a elevului său, Gill Stan­ding, campionul Statelor Unite la categoria semi-mijlocie. Împreună cu aceștia, iau sub protecția lor doi tineri sportivi ma­ghiari, veniți cu avionul din Euro­pa, ca să susțină două matchuri cu așii americani. Girl Standing, fer­mecat de frumusețea tem­ismomu­nei, Erzsi Vidor,­­s knockoutează pe campionul mondial la toate cate­goriile Tania Bordet, care încer­case să pătrundă în camera ei. A doua zi, logodnicul d-rei Vi­ctor, este învins la 200 m. brasse de către un înotător american, dar un­guroaica dispune net de campioana mondială de tennis și apoi dispare spre desperarea lui Rudolf Molnár. Nici Gill Standing, nu poate fi găsit nicăeri. Trei nrate intimate... Lui Anol Un confrate simpatic, și vindicativ. Dacă-ți spun numele, Anol, Trebue să iau urgent Odol Dacăd repet, iau un Ianol, Iar dacă te citesc, Koprol­.. Lui H crescu don juan eu succese Nu sta ca peretele Să te placă fetele, Fă-ți cu Gladys ghetele, S­ i-o să-ți crească pletele... D-lui maior Brezeanu Ai nume special, și pace, și fiindcă vinul nu-ți displace Fu iți urez ca până’ la anun Să ‘ntreci pe celălalt Brezeanu. NUMĂRUL VIITOR AL «GAZETEI SPORTURI­­LOR» VA APARE LUNI 2 IANUARIE. ftu difin­iiiua­t cutremur din istorie, România fact cu Polonia la Lemberg. • •­ Un reportaj de SILVIU HERESCU și M. SILVIAN înainte de acest incident s’a mai întâmplat un altul, mai puțin inte­resant, dar mai costisitor. Lui Ko­­zovitch, care juca fundaș, într’o sta­ție anterioară frontierei i s’a făcut sete. O sete, pe care n’a putut-o sa­tisface decât cu un șpriț la cap luat în gară. Șprițul s’a prelungit însă și Kozovitch a trebuit să alerge du­pă trenul care se pusese în mișcare. Conductorul s’a prezentat imediat. (Astfel de acostări sunt interzise în Cehoslovacia): — Cine s’a urcat în tren din mers. Nimeni n’a răspuns: — Vă rog să-mi spuneți cine s'a urcat din mers? Răspunsul a fost aceieaș tăcere. Conductorul n’a mai întrebat, dar a scos un carnet pe care a scris o chitanță de 500 coroane amendă. D. Gebauer n’a avut ce face. A scos frumușel banii și a plătit până la centinuă. Ce i s‘a întâmplat lui Kozoviteh după aceia, nu putem preciza!... Știm numai că echipa națională a trecut în fine frontiera și s’a văzut în Polonia, unde i-a așteptat ne­răbdătoare Elsa... MATCHUL DE LA LEMBERG LA Lemberg echipa a sosit Sâm­bătă la 10 dimineața. In gară nu era nimeni, căci nimeni nu se aș­tepta ca echipa României să vină în Polonia prin... Cehoslovacia. ÎTA SPORTURILOR .ei mai Înfiorător natch nul Greva jucătorilor de football de MAX BIKAN Al doilea premiu literar 1938 al I­In românește Federației franceze de foot-ball­ I de GEORGE FULGA Faptele de mai jos au avut loc în Moldoslovacia, pe vremea când footballiștii moldoslovaci erau cei mai buni din Europa și nu aveau adversari primejdioși decât pe vecinii lor, Jugobalti. Mai precis, în ziua anualului match internațional dintre mol­doslovaci și jugobalți care urma să se dispute la Braunik­—am— Donau, capitala Moldoslovaciei. Lucrurile s-au întâmplat astfel: profesioniștii moldoslovaci se or­ganizează, ca orice profesioniști, îi^tr’uni sindy^k care sa 1e apes­e drepturile. Câteva săptămâni înaintea ma­relui match internațional, aceste drepturi^ — aceste «dre­pturi sfin­te» nu fuseseră recunoscute de Federația de football moldoslova­­că. Profesioniștii moldoslovaci cerură ca jucătorii să poarte la picior un­ «aparat de taxat», pen­tru ca orice jucător ■— înaintaș, mijlocaș, fundaș, sau portar —­ să fie plătit după cât fuge­­au du­pă valoare. Cereau clădirea Pe stadioanele deasemeni oficiale, ale unui tribune speciale pentru soțiile și prietenele lor, tribună capitonată cu manechine din ma­re de bou cu ajutorul cărora a­­ceste doamne să-și poată mani­festa frenetic, dar fără pericol pentru ceilalți spectatori sau pen­tru ele, dragostea pentru soții lor și admirația pentru jocul lor fru­mos. Mai voia ca locurile în marile­ echipe să nu fie ereditare. Adică, fiul unui Portar să nu devină în mod obligatoriu portar- Nici chiar jucător de football. In sfârșit, mai cereau o mică majorare a salariilor. Federația moldoslovacă, foarte autoritară, a refuzat să satisfacă aceste doleanțe și să primească delegația sindicatului. S’a mulțu­mit să răspundă în mod oficial că nu are fonduri și că era ne­potrivit să i se ceară ceva supli­mentar, 24 de ore înaintea zilei în care marea familie a balonului rotund moldovac trebuia să ar­boreze un nou tricou internațio­nal, împotriva jugobalzilor. Șeful sindicului era un oare­care Burgmediu. — Așa ?.. au aclamat acesta. O­­ficialii aceștor hrăpăreți își râd de noi ?.. PriJid că n’au bani în peajma unu Ratch care le va a­duce trei sau »­atr'u milioane de levys ? Nu va s’asculta dolean­țele bieților ■cători și protestul pleibei ?... Jj Bine, nu vom juca mâine manlul cu ang­oblații. «Caj’­ura JR. „urlă Burgmeș­­"triu tuturorr "jucătorilor din sin­dicat și actora cari fuseseră selec­ționați pentru a doua zi, pe cari îi convocase la sediul sindicatu­lui.­ Nu vă lăsați convinși cu a­­guidentul «onoarei naționale». Nu jucați! .. . !­­După­ pronunțarea acestui­ dis­curs, a fost distrbuit jucătorilor profesioniști moldoslovaci, urmă­torul manifest: Sântem sătîn­! Jos cu federalii ! Niciun om, niciun shot! Nu jucăm matchal împotriva Jugodaltilor Camarazi Manifestați pentru cererile noastre drepte. De la ora 12 până la ora 2 Veniți toți mâine pe stradă, în ținută de lucru. Mare defilare de protestare de la Basztowh la Parcul ducilor Trăiască balornul rotund!.. Publicai cu noi! Basztoek ■ era o piață istorică din Biannik — am — Danan, de unde porneau toate manifestații­le importante.­ Parcul dueilor era stadionul national­­ moldoslovac. Toți jucătorii sindicalizați răs­punseră la apelul lui Irin. La ora indicată, Burgmes cortegiul format la Basztoek s’a îndreptat spre Parcul dueilor prin Bulevar­dul diagonal dinn Brănnik. In frunte erau cei 7.370 de în­aintași sindicalizați, purtând tri­coul cluburilor lor și chilot albi. Veneau apoi 4996 de mijlocași, cu capul sus, cu pieptul umflat, cu siguranța oamenilor obișnuiți cu controlul balonului și al semeni­lor săi. Apoi, 2­324 de fundași, mai viguroși, mai spătoși și mai hotărît. La sfârșit, înmănușați ca niște cavaleri. Strânși în tricouri­ colorate­ purtând șepci pe cap, veneau portarii sindicalizați, în număr de 1001. Mergeau in rânduri de câte 11,­­se uitau ,după­ fete frumoase,­­și cântau imnuri antifederale. F­ra o Duminică­­ superbă., ca toate Duminicile marilor întâl­niri sportive. Mulțimea umplea străzile. La vederea acestor 15.691 de manifestanți mândri, demni și învestmântați cu cele mai noui costume de sport, mulțimea a fost cuprinsă, de en­tusi­asm. Crezând că este vorba de o grandioasă manifestație de pro­pagandă pentru matchul cu Ju­­godaltii, mulțimea s'a adăugat cortegiului. Defilarea de protes­­­stare a luat astfel aspectul unei demonstrații naționale. Băeți și fete, tineri și bătrâni, rentieri și muncitori, bogați și săraci, domni și doamne, oameni cari nu văzu­seră în viața lor un match de football și cari râdeau înainte de mania aceasta sportivă, întreagă mulțime de pe stradă s-a alăturat jucătorilor sindicalizați. La jumătatea drumului, un mi­lion de oameni făceau să vibre­ze, să­­ tre musre, să­ răsune ora­șul Brannikam-Danau, sub tune­tul unei imense­ bucurii atletice. La strigătul repetat de un mi­lion de ori «Toată lumea la­­ Par­cul dacilor», au început să fie vă­zuți infirmi coborînd scările pen­tru a se îngloba în cortegiu, femei arborând pe balcoane dra­și­pelul moldoslovac­­­ violet, indi­go, albastru, verde, galben și roșu. (Continuate în numărul viitor) La Veneția, părăsiți de conducători și fără bani pentru a se reîntoarce în țară Când s’a aflat de sosirea echipei, caroana noastră s’a bucurat de o ospitalitate desăvârșită. A doua zi s’a desfășurat matchul. Polonii au fost net superiori și în prima repriză cond­uceau cu 1—0. In repriza doua, românii au fost la fel de slabi, dar pe la sfârșitul matchului Guga a expediat o bom­bă de la 20 m, care a poposit prin sur­prindere în plasa polonezilor. Era 1—3 și cu acest rezultat s’a terminat partida. Pentru a exemplifica ospitalitatea de care s’a bucurat echipa noastră în Polonia, trebue să spunem că zia­ristul Eros care însoțea eiravana ro­mână nu avea nici o posibilitate să transmită rezultatul. Nu exista nici o legătură telefonică direc­tă între Polonia și România. Statul Major polonez a pus atunci la dispoziția ziaristului linia sa te­lefonică cu Cernăuțiul. Astfel publi­cul românesc a putut afla rezulta­tul de la Lemberg. Și încă un amănunt, matchul de la Lemberg a avut loc în ziua când Japonia a fost zguduită de cel mai groaznic cutremur pe care l­a în­registrat omenirea. Au fost zeci de mii de morți... REVANȘA DE LA CERNĂUȚI Matchul de la Lemberg a avut și revanșă. Conducătorii expediției au tratat cu Polonia un al doilea match care s-a disputat anul viitor, în 1923, la Cernăuți. Și de astă dată rezultatul a fost egal. Acelaș 1-1 pe care l-au smuls cu cleștele în orașul textil din nor­­dul Poloniei, am reușit să-l realizăm­ și în Capitala Bucovinei.. La match a asistat și prințul Ca­rol, care se afla în vizită prin Bu­covina, și care a încurajat prin pre­zența la echipa României. Polonezii au fost și de data a­­ceasta superiori, in prima repriză rezultatul a fost alb, deși atacurile vecinilor de la nord mai închegate și mai periculoase au pus în repetatei ori în pericol poarta noastră­. După pauză, în primele minute polonezii au deschis starul. Se pa­­rea că matchul este pierdut! mai ales că rezultatul se menținea și mai erau câteva minute de joc. Cu trei minute înainte de fluerul final România beneficiează d­e lovitură liberă la 40 de metri. Dis­­­tanță excepțional de mare pentru a se putea marca. Pentru executarea loviturei, Guga, căpitanul echipei, l-a ales pe Ko­zovitch, fundașul teamul­ui­ jiostjrul acelaș Kozovitz pentru care d;. Ge­bauer trebuise să plătească 500 de coroane amendă în Cehoslovacia. Kazovitch își așează mingea, cu șiretul în sus, obiceiu pe care nu l-a părăsit niciodată și sc­otează. Fulgerător, nimicitor. Portarul po­lonez care nu se aștepta ca de­ la 40 de metri să se tragă la poartă se plimba nepăsător. Tot nepăsător a poposit și mingea în plasă.... Astfel a egalat România deși po­lonezii au fost, ca și la prima în­tâlnire, net superiori. In echipa României au jucat atunci și doi cernăuțeni, Kiein și Micinsky; partida s’a disputat­­ pe terenul Ma­­cabî. • v • Un rezultat atât de bun, după aspectul matchului, sei cerea Sărbă­torii. In noaptea după­ match, e­­chipa și-a regăsit partcurația într’un chef monstruos al cărui teren de operații a fost localul „Schwartze Adler’’, azi „Pajura neagră*’« FARA BANI LA VENEȚIA In 1924, România a luat parte la Olimpiada de la Paris­. Nu a fost o expediție prea fericită din toate punctele de vedere. In drum spre Bratislava, echipa a jucat­ cu o selecționată a federației maghiare din Cehoslovacia, reușind un match nul (2-2). La Viena reprezentanții noștri au întâlnit echipa Austriei, căreia i-ai cedat cu 4-1, după un joc de toată­ frumusețea. La match a asistat puțină lume, dar presa vieneză și-a manifestat surprinderea față de jocul excelent făcut de români „Neue Freie Pres­se” și „Sporttagblatt” a făcut cro­nici elogioase la adresa României, căreia îi vedeau șanse mari în fața Olandei, pe care trebuia să o întâl­nească la Paris. Matchul din Viena a avut un epilog tragic. Halful stânga al echi­pei noastre,­ Iadobi, a fost rănit grav­ și în acelaș an în Octombrie a în­­­cetat din viață la Cluj din cauza răni suferite.­­ La Paris echipa noastră a fost urmărită de ghinion. Conducător era un domn Suciu care­ se îngrijea prea puțin de echipă, pe care a lăsat-o­ fără bani și în condițiuni de train mizerabile. Hotelul în care a fost adăpostită echipa era mizerabil, jucătorii ne­putând nici­ să doarmă ca lumea. In astfel de condițiuni O—6 c­l Olanda se explică!. j .­­După această ispravă echipa s’a întors spre țară. i­ar La Venetia j­ucătorii nu mai aveau nici un ban, iar I­. Suciu a găsit că este mai comod să-i lase ama­ net și să plece singur spre țara. ! Internaționalii noștri s’au plim­bat pe canalele murdare ale Vene­ției, au admirat palatele Dogilor și așteptau banii de drum pentru a se întoarce în țară.­­ Banii n'au venit nici până azi și jucătorii au trebuit să-și vândă lucruri pentru a se putea înapoia. Preesa de atunci consacra lungii și vehemente articole atitudinei ne­sportive a d-lui Suciu, conducători de tristă memorie. Fiecare rău, cu binele lui. A­­tunci apare dl. Luchide!.... ARBITRUL: — «Când ai să te de­cizi să tragi cornerul?...» JUCĂTORUL: — «domnule arbi­tru, puțină răbdare, Barometrul nu­ semnalează vânt fav­orabi decât peste cinci minute — Unde este Erzsi? Erzsiké! Doamne, Doamne! Amesteca laolal­tă, cuvinte de dragoste ungurești, cu lamentări pe franțuzește, plân­gea și-și frângea mâinile. — Au omorât-o sau mi-au răpit-o ! Au ucis-o! Ii explica lui Big, că bietul Mol­nár trăește o catastrofă mai mare decât a noastră, învins de către Clifton și colac peste pupăză, cu logodnica dispărută. Atunci... Dumnezeule mare! Man­­ney zâmbi și respiră ușurat. — Slavă Ție Cerule! Gill a ră­mas tot Gill! CAP. VI Entuziasmul yankeu se potolisea. Atenția generală, era acum în­dreptată spre alt punct; matchul de box dintre Girl Standing și campio­nul mondial la semi-mijlocie, engle­zul Pat Mac Lyman ,regele knock­­out-ului. Isprava roșcovanului era cunos­cută în toată America, fără să se insiste prea mult asupra cauzelor, care provocase matchul neoficial de pe culoarul hotelului «The pretty Frisko». . O întâlnire pentru titlu se impu­nea, dar mai întâi de toate, trebuia căutat și — dacă se putea — găsit, Gill Standing, pe care Big îl numea din seara aceia memorabilă «Pan­tera din San­ Famcisco» și nimeni nu-i mai zicea altfel. Marele fabricant de țigări, Robert Cranstein, oferi celebrului detectiv Particular Manfred Grather, 5000 de dolari, ca să-l găsească, în timp de 24 ore, pe faimosul boxeur. Manney, mai puțin îngrijorat (îl cunoștea atât de bine pe Gill­) pro­mise un premiu de 1000 dolari și o loje gratuită la epocala întâlnire cu englezul, aceluia care v­a da o cât de mică informație despre Stan­ding. Părerile presei, erau împărțite. Unii susțineau că Gill ar fi plecat la Edinburgh, să-l bată măr pe Mac Lyman, în văzul public, alta că s’ar fi dus la Paris să învețe dansul ritmic, la celebra școală a d-rei Su­­zette, iar cei mai pozitiviști insi­nuau ceva despre «nasul Cleopa­­trei». Prin aceasta, nu vroiau să spună, că Gill ar fi Bela Cairo, preocupat de studii arheologice, nici că s’ar fi îndrăgostit de vreo mumie, ei, cu totul altceva, confirmând serios bănuelile lui Manney, cari începu­seră să devină și ale mele. Intr’o Miercuri, Rudolf Molnár, pleacă singur—singurel la Budape­sta și ziarele ungurești, anunțară peste câteva zile, că s’ar fi aruncat în Dunăre, și cadavrul i-ar fi fost pescuit de către niște oameni de treabă din Viragrar, lucru absolut neadevărat, deoarece orașul cu a­­cest nume nici nu există pe harta Ungariei. Mai mult chiar, peste câteva luni, un oarecare M. Rudolf, a cucerit campionatul Europei, la 200 metri brașse, așa încât.. După plecarea înotătorului ma­ghiar, opinia publică începuse să se neliniștească serios. Gill Standing nu dădea nici un semn de viață. «Asociația Orbilor din America de Vest», și compuseseră, un marș fu­nebru, pe care-l executar regulat la serbările lor de binefacere. Câteva admiratoare, convinse de dispariția definitivă a panterei cu pistrui, încercaseră să se­ sinucidă, dar — ghinion! — niciuna nu reu­șise altceva, decât să-și vadă foto­grafia, și numele tipărit cu litere grase în toate cele 15.936 de ziare americane. Un romancier, începu publicarea unui foilleton, intitulat «Dispariția Panterei», dar la al 3-lea capitol, își înghiți pipa și muri în chinuri groaznice. Această nenorocire, fu privită cu un semn dumnezeesc și nimeni nu mai cuteză o atare imprudentă, (a­­dică, să-și mănânce pipa). Căci, romane, nuvele, poezii, poe­me, ode și piese de teatru, apărură cu duiumul, spre bucuria manage­rului, care spera, ea cel puțin ast­fel Gill Standing să apară pentru a împărți darnic câteva swinguri a­­celor cari îmbuibau piața literară cu grozăvenii de calibrul «Boxeu­­rului cu pumni magnetici». Gill, însă nu vroia să mai dea ochii cu lumea, de aceea, îngrijora­rea, începu să încolțească și în su­fletul optimistului Big Manney. — Gluma se îngroașe, băete! îmi spuse el, într’o bună zi. Am iscălit contractele Cu Pat Mac Lyman, am angajat celelalte mat­­churi,­ numai Gill nu se arată! După o săptămână, sportivii a­mericani își schimbaseră atitud­­i­nea compătimitoare. • j. Fu de ajuns, ca un nebun, scăpat din ospiciul din Clancy, să strige ! «Dispariția lui Stauding e o recla­mă nerușinată»! ca zeci de mu­tlti­ alti descreerați, evadați din pro­priile lor case, să organizeze demonstrație pe străzi, cerând ne­o­­îndurători, moartea lui Monney ca­­­re se pretase la un fapt desono­­rant ca acesta. Poliția, mulțumită celor tancuri, pe cari un regiment 198 de de­ pompieri, le pusese la dispoziție, împrăștie pe manifestanți, cari se retraseră spre Bar­ban­y Coast into­nând­­«ImiUil pușcăriașilor de la Sing-Sing». In ultima Joi, care preceda Sâm­băta galei, Big Manney, dădu sa­tisfacție, opiniei publice, declarând ziarelor, că Gill Standing a fost­ găsit la Boston, unde se dusese să-Și vadă sora bolnavă.­­ Istorioara aceasta, înduioșa pe cei mai îndărătnici și stoarse mii de lacrimi, sufletelor noble de pe tot întinsul vast al Statelor­ Unite (Continuare mâine) Un roman din lumea sportului american Pantera din San­ Francisco

Next