Gazeta Sporturilor, ianuarie 1939 (nr. 2991-3020)
1939-01-01 / nr. 2991
Romanța lu! Chibrit Eu sunt în football nume mare Mai mult decât un star. Un mit, Și Eu în trbună sunt vedetă, Orice adversar înving, Prin mine prinde jocul viața și deși sunt, Cum știți, Chibrit, N’ajung să mă sting niciodată, Deși de-o viață, beau de sting... Sunt lung, Mai lung ca o prăjină. Am cioc, sau barbă, dar n’am freza. Eu metamorfozez viața, din zi fac nopți, și din nopți, zile. Am specialități diverse. Și, deși nu sunt manicheză, Pilesc mereu fără să-am pilă. Și-aplic, deși n am pilă, pile... Cu mine s’a născut o dată îndemnul de la galerie. Prin mine-a dispărut tăcerea, Și Barosanu Și confortul Sunt eu Chibrit, dar nu’s ca alții Ca Să m’aprind doar pe-o cutie. Eu am cutii mai numeroase. M’aprind pe Venus, și pe Sportul. Sunt lung, Mai lung ca o prăjină. Eu Mă confund cu Foișorul, și stâlpii de electrcUute, Deși’s normal, ca existență, Fac numai lucruri alandala. Zipu Beau, Și umblu dintr'o dată, Mănânc când dorm, și dorm în rate... Terenul meu este tribuna, iar poarta mea auzul lumii, Eu nu fac matchuri pe reprize. Nu mă odihnesc nici două clipe. Nu sunt Bodola, Nici Vintilă, Dar sunt mai mare în sport ca Humi, Să joace, Poate orișicine. Dar cine poate ca să țipe ?... Eu sunt în football nume mare Mai mult decât un star. Un mit. Eu în tribună sunt vedetă, ti . . . • ... ............. . ■ I ■ [UNK] -zice adversar înving, mine prinde jocul viață, și deși sunt, sp**— Chibrit, N’ajung să mă sting niciodată. Deși de-o viața, beau de sting-.. Auzite.. Aflate... Inventate Ședință importantă, la Distric: dt. maior Brezeanu povestește: iar, anecdote. Iar membrii Districtului (disciplinar). De astă dată, președintele Districtului a adus o mostră cazonă. Un major face inspecția echipamentului. — Soldat. De ce n’ai nasture la tunică? —- Așa mi-a dat-o de la magazie. b- Să-ți scoși nasturele. — Să-l coase Statul, că e mantaua lui — Măi soldat, cât timp o porti tu, e mantaua ta. Ai înțeles? — înțeles, să trăiți. Dar, dacă este a mea ce te privește pe d-ta dacă are nasture, sau nu?... îsc ! In colț, la Dragomir. Un oficial al Federației române de football, a cărui cea mai importantă performanță atletică este faptul că... s’a căsătorit acu 10 ani, se întâlnește cu un oficial din provincie, rămas neînsurat .Oficialul însurat își întâmpină colegul din provincie, cu obișnuita întrebare: — Ce mai facil Bine, — Te-ai însurat? — De ce mă ’ntrebi? Atât atât de rău? Tot una conjugală. La Federația de football au venit ieri seară aproape toți oficialii, pentru a afla rezultatele făcute de echipa națională, în Orient. La un moment dat, doi oficiali, căsătoriți, au început să discute lucruri extra sportive. — Ce cadou îi faci nevestit tale de Anul Nou? — Nimic. — De ce? » E supărată pe mine.— De ce e supată? — Fiindcă nu i-am făcut nici de Crăciunil nici un cadou. * Curs de geografie. In față la Mercur, Teodoru ehibrit iese izbutind greu să meargă oarecum drept. Un prieten încearcă să-l ia la vale. — Te pricepi la geografie? .— Bineînțeles. — Spune-mi atunci, de ce se învârtește pământul.- - -— Fiindcă am băut cam mult!, râde Teodoru ale cărui informațiuni în materie de geografie, au intenția să rectifice constatări științifice universal recunoscute. ••• Rezumatul capitolelor precedente Reporterul francez Théodose de Viile este trimis de ziarul său, la San Francisco, unde face cunoștința managerului de box Big Manney și a elevului său, Gill Standing, campionul Statelor Unite la categoria semi-mijlocie. Împreună cu aceștia, iau sub protecția lor doi tineri sportivi maghiari, veniți cu avionul din Europa, ca să susțină două matchuri cu așii americani. Girl Standing, fermecat de frumusețea temismomunei, Erzsi Vidor,s knockoutează pe campionul mondial la toate categoriile Tania Bordet, care încercase să pătrundă în camera ei. A doua zi, logodnicul d-rei Victor, este învins la 200 m. brasse de către un înotător american, dar unguroaica dispune net de campioana mondială de tennis și apoi dispare spre desperarea lui Rudolf Molnár. Nici Gill Standing, nu poate fi găsit nicăeri. Trei nrate intimate... Lui Anol Un confrate simpatic, și vindicativ. Dacă-ți spun numele, Anol, Trebue să iau urgent Odol Dacăd repet, iau un Ianol, Iar dacă te citesc, Koprol.. Lui H crescu don juan eu succese Nu sta ca peretele Să te placă fetele, Fă-ți cu Gladys ghetele, S i-o să-ți crească pletele... D-lui maior Brezeanu Ai nume special, și pace, și fiindcă vinul nu-ți displace Fu iți urez ca până’ la anun Să ‘ntreci pe celălalt Brezeanu. NUMĂRUL VIITOR AL «GAZETEI SPORTURILOR» VA APARE LUNI 2 IANUARIE. ftu difiniiiuat cutremur din istorie, România fact cu Polonia la Lemberg. • • Un reportaj de SILVIU HERESCU și M. SILVIAN înainte de acest incident s’a mai întâmplat un altul, mai puțin interesant, dar mai costisitor. Lui Kozovitch, care juca fundaș, într’o stație anterioară frontierei i s’a făcut sete. O sete, pe care n’a putut-o satisface decât cu un șpriț la cap luat în gară. Șprițul s’a prelungit însă și Kozovitch a trebuit să alerge după trenul care se pusese în mișcare. Conductorul s’a prezentat imediat. (Astfel de acostări sunt interzise în Cehoslovacia): — Cine s’a urcat în tren din mers. Nimeni n’a răspuns: — Vă rog să-mi spuneți cine s'a urcat din mers? Răspunsul a fost aceieaș tăcere. Conductorul n’a mai întrebat, dar a scos un carnet pe care a scris o chitanță de 500 coroane amendă. D. Gebauer n’a avut ce face. A scos frumușel banii și a plătit până la centinuă. Ce i s‘a întâmplat lui Kozoviteh după aceia, nu putem preciza!... Știm numai că echipa națională a trecut în fine frontiera și s’a văzut în Polonia, unde i-a așteptat nerăbdătoare Elsa... MATCHUL DE LA LEMBERG LA Lemberg echipa a sosit Sâmbătă la 10 dimineața. In gară nu era nimeni, căci nimeni nu se aștepta ca echipa României să vină în Polonia prin... Cehoslovacia. ÎTA SPORTURILOR .ei mai Înfiorător natch nul Greva jucătorilor de football de MAX BIKAN Al doilea premiu literar 1938 al IIn românește Federației franceze de foot-ball I de GEORGE FULGA Faptele de mai jos au avut loc în Moldoslovacia, pe vremea când footballiștii moldoslovaci erau cei mai buni din Europa și nu aveau adversari primejdioși decât pe vecinii lor, Jugobalti. Mai precis, în ziua anualului match internațional dintre moldoslovaci și jugobalți care urma să se dispute la Braunik—am— Donau, capitala Moldoslovaciei. Lucrurile s-au întâmplat astfel: profesioniștii moldoslovaci se organizează, ca orice profesioniști, îi^tr’uni sindy^k care sa 1e apese drepturile. Câteva săptămâni înaintea marelui match internațional, aceste drepturi^ — aceste «drepturi sfinte» nu fuseseră recunoscute de Federația de football moldoslovacă. Profesioniștii moldoslovaci cerură ca jucătorii să poarte la picior un «aparat de taxat», pentru ca orice jucător ■— înaintaș, mijlocaș, fundaș, sau portar — să fie plătit după cât fugeau după valoare. Cereau clădirea Pe stadioanele deasemeni oficiale, ale unui tribune speciale pentru soțiile și prietenele lor, tribună capitonată cu manechine din mare de bou cu ajutorul cărora aceste doamne să-și poată manifesta frenetic, dar fără pericol pentru ceilalți spectatori sau pentru ele, dragostea pentru soții lor și admirația pentru jocul lor frumos. Mai voia ca locurile în marile echipe să nu fie ereditare. Adică, fiul unui Portar să nu devină în mod obligatoriu portar- Nici chiar jucător de football. In sfârșit, mai cereau o mică majorare a salariilor. Federația moldoslovacă, foarte autoritară, a refuzat să satisfacă aceste doleanțe și să primească delegația sindicatului. S’a mulțumit să răspundă în mod oficial că nu are fonduri și că era nepotrivit să i se ceară ceva suplimentar, 24 de ore înaintea zilei în care marea familie a balonului rotund moldovac trebuia să arboreze un nou tricou internațional, împotriva jugobalzilor. Șeful sindicului era un oarecare Burgmediu. — Așa ?.. au aclamat acesta. Oficialii aceștor hrăpăreți își râd de noi ?.. PriJid că n’au bani în peajma unu Ratch care le va aduce trei sau »atr'u milioane de levys ? Nu va s’asculta doleanțele bieților ■cători și protestul pleibei ?... Jj Bine, nu vom juca mâine manlul cu angoblații. «Caj’ura JR. „urlă Burgmeș"triu tuturorr "jucătorilor din sindicat și actora cari fuseseră selecționați pentru a doua zi, pe cari îi convocase la sediul sindicatului. Nu vă lăsați convinși cu aguidentul «onoarei naționale». Nu jucați! .. . !După pronunțarea acestui discurs, a fost distrbuit jucătorilor profesioniști moldoslovaci, următorul manifest: Sântem sătîn! Jos cu federalii ! Niciun om, niciun shot! Nu jucăm matchal împotriva Jugodaltilor Camarazi Manifestați pentru cererile noastre drepte. De la ora 12 până la ora 2 Veniți toți mâine pe stradă, în ținută de lucru. Mare defilare de protestare de la Basztowh la Parcul ducilor Trăiască balornul rotund!.. Publicai cu noi! Basztoek ■ era o piață istorică din Biannik — am — Danan, de unde porneau toate manifestațiile importante. Parcul dueilor era stadionul national moldoslovac. Toți jucătorii sindicalizați răspunseră la apelul lui Irin. La ora indicată, Burgmes cortegiul format la Basztoek s’a îndreptat spre Parcul dueilor prin Bulevardul diagonal dinn Brănnik. In frunte erau cei 7.370 de înaintași sindicalizați, purtând tricoul cluburilor lor și chilot albi. Veneau apoi 4996 de mijlocași, cu capul sus, cu pieptul umflat, cu siguranța oamenilor obișnuiți cu controlul balonului și al semenilor săi. Apoi, 2324 de fundași, mai viguroși, mai spătoși și mai hotărît. La sfârșit, înmănușați ca niște cavaleri. Strânși în tricouri colorate purtând șepci pe cap, veneau portarii sindicalizați, în număr de 1001. Mergeau in rânduri de câte 11,se uitau ,după fete frumoase,și cântau imnuri antifederale. Fra o Duminică superbă., ca toate Duminicile marilor întâlniri sportive. Mulțimea umplea străzile. La vederea acestor 15.691 de manifestanți mândri, demni și învestmântați cu cele mai noui costume de sport, mulțimea a fost cuprinsă, de entusiasm. Crezând că este vorba de o grandioasă manifestație de propagandă pentru matchul cu Jugodaltii, mulțimea s'a adăugat cortegiului. Defilarea de protesstare a luat astfel aspectul unei demonstrații naționale. Băeți și fete, tineri și bătrâni, rentieri și muncitori, bogați și săraci, domni și doamne, oameni cari nu văzuseră în viața lor un match de football și cari râdeau înainte de mania aceasta sportivă, întreagă mulțime de pe stradă s-a alăturat jucătorilor sindicalizați. La jumătatea drumului, un milion de oameni făceau să vibreze, să tre musre, să răsune orașul Brannikam-Danau, sub tunetul unei imense bucurii atletice. La strigătul repetat de un milion de ori «Toată lumea la Parcul dacilor», au început să fie văzuți infirmi coborînd scările pentru a se îngloba în cortegiu, femei arborând pe balcoane drașipelul moldoslovac violet, indigo, albastru, verde, galben și roșu. (Continuate în numărul viitor) La Veneția, părăsiți de conducători și fără bani pentru a se reîntoarce în țară Când s’a aflat de sosirea echipei, caroana noastră s’a bucurat de o ospitalitate desăvârșită. A doua zi s’a desfășurat matchul. Polonii au fost net superiori și în prima repriză conduceau cu 1—0. In repriza doua, românii au fost la fel de slabi, dar pe la sfârșitul matchului Guga a expediat o bombă de la 20 m, care a poposit prin surprindere în plasa polonezilor. Era 1—3 și cu acest rezultat s’a terminat partida. Pentru a exemplifica ospitalitatea de care s’a bucurat echipa noastră în Polonia, trebue să spunem că ziaristul Eros care însoțea eiravana română nu avea nici o posibilitate să transmită rezultatul. Nu exista nici o legătură telefonică directă între Polonia și România. Statul Major polonez a pus atunci la dispoziția ziaristului linia sa telefonică cu Cernăuțiul. Astfel publicul românesc a putut afla rezultatul de la Lemberg. Și încă un amănunt, matchul de la Lemberg a avut loc în ziua când Japonia a fost zguduită de cel mai groaznic cutremur pe care la înregistrat omenirea. Au fost zeci de mii de morți... REVANȘA DE LA CERNĂUȚI Matchul de la Lemberg a avut și revanșă. Conducătorii expediției au tratat cu Polonia un al doilea match care s-a disputat anul viitor, în 1923, la Cernăuți. Și de astă dată rezultatul a fost egal. Acelaș 1-1 pe care l-au smuls cu cleștele în orașul textil din nordul Poloniei, am reușit să-l realizăm și în Capitala Bucovinei.. La match a asistat și prințul Carol, care se afla în vizită prin Bucovina, și care a încurajat prin prezența la echipa României. Polonezii au fost și de data aceasta superiori, in prima repriză rezultatul a fost alb, deși atacurile vecinilor de la nord mai închegate și mai periculoase au pus în repetatei ori în pericol poarta noastră. După pauză, în primele minute polonezii au deschis starul. Se parea că matchul este pierdut! mai ales că rezultatul se menținea și mai erau câteva minute de joc. Cu trei minute înainte de fluerul final România beneficiează de lovitură liberă la 40 de metri. Distanță excepțional de mare pentru a se putea marca. Pentru executarea loviturei, Guga, căpitanul echipei, l-a ales pe Kozovitch, fundașul teamului jiostjrul acelaș Kozovitz pentru care d;. Gebauer trebuise să plătească 500 de coroane amendă în Cehoslovacia. Kazovitch își așează mingea, cu șiretul în sus, obiceiu pe care nu l-a părăsit niciodată și scotează. Fulgerător, nimicitor. Portarul polonez care nu se aștepta ca de la 40 de metri să se tragă la poartă se plimba nepăsător. Tot nepăsător a poposit și mingea în plasă.... Astfel a egalat România deși polonezii au fost, ca și la prima întâlnire, net superiori. In echipa României au jucat atunci și doi cernăuțeni, Kiein și Micinsky; partida s’a disputat pe terenul Macabî. • v • Un rezultat atât de bun, după aspectul matchului, sei cerea Sărbătorii. In noaptea după match, echipa și-a regăsit partcurația într’un chef monstruos al cărui teren de operații a fost localul „Schwartze Adler’’, azi „Pajura neagră*’« FARA BANI LA VENEȚIA In 1924, România a luat parte la Olimpiada de la Paris. Nu a fost o expediție prea fericită din toate punctele de vedere. In drum spre Bratislava, echipa a jucat cu o selecționată a federației maghiare din Cehoslovacia, reușind un match nul (2-2). La Viena reprezentanții noștri au întâlnit echipa Austriei, căreia i-ai cedat cu 4-1, după un joc de toată frumusețea. La match a asistat puțină lume, dar presa vieneză și-a manifestat surprinderea față de jocul excelent făcut de români „Neue Freie Presse” și „Sporttagblatt” a făcut cronici elogioase la adresa României, căreia îi vedeau șanse mari în fața Olandei, pe care trebuia să o întâlnească la Paris. Matchul din Viena a avut un epilog tragic. Halful stânga al echipei noastre, Iadobi, a fost rănit grav și în acelaș an în Octombrie a încetat din viață la Cluj din cauza răni suferite. La Paris echipa noastră a fost urmărită de ghinion. Conducător era un domn Suciu care se îngrijea prea puțin de echipă, pe care a lăsat-o fără bani și în condițiuni de train mizerabile. Hotelul în care a fost adăpostită echipa era mizerabil, jucătorii neputând nici să doarmă ca lumea. In astfel de condițiuni O—6 cl Olanda se explică!. j .După această ispravă echipa s’a întors spre țară. iar La Venetia jucătorii nu mai aveau nici un ban, iar I. Suciu a găsit că este mai comod să-i lase ama net și să plece singur spre țara. ! Internaționalii noștri s’au plimbat pe canalele murdare ale Veneției, au admirat palatele Dogilor și așteptau banii de drum pentru a se întoarce în țară. Banii n'au venit nici până azi și jucătorii au trebuit să-și vândă lucruri pentru a se putea înapoia. Preesa de atunci consacra lungii și vehemente articole atitudinei nesportive a d-lui Suciu, conducători de tristă memorie. Fiecare rău, cu binele lui. Atunci apare dl. Luchide!.... ARBITRUL: — «Când ai să te decizi să tragi cornerul?...» JUCĂTORUL: — «domnule arbitru, puțină răbdare, Barometrul nu semnalează vânt favorabi decât peste cinci minute — Unde este Erzsi? Erzsiké! Doamne, Doamne! Amesteca laolaltă, cuvinte de dragoste ungurești, cu lamentări pe franțuzește, plângea și-și frângea mâinile. — Au omorât-o sau mi-au răpit-o ! Au ucis-o! Ii explica lui Big, că bietul Molnár trăește o catastrofă mai mare decât a noastră, învins de către Clifton și colac peste pupăză, cu logodnica dispărută. Atunci... Dumnezeule mare! Manney zâmbi și respiră ușurat. — Slavă Ție Cerule! Gill a rămas tot Gill! CAP. VI Entuziasmul yankeu se potolisea. Atenția generală, era acum îndreptată spre alt punct; matchul de box dintre Girl Standing și campionul mondial la semi-mijlocie, englezul Pat Mac Lyman ,regele knockout-ului. Isprava roșcovanului era cunoscută în toată America, fără să se insiste prea mult asupra cauzelor, care provocase matchul neoficial de pe culoarul hotelului «The pretty Frisko». . O întâlnire pentru titlu se impunea, dar mai întâi de toate, trebuia căutat și — dacă se putea — găsit, Gill Standing, pe care Big îl numea din seara aceia memorabilă «Pantera din San Famcisco» și nimeni nu-i mai zicea altfel. Marele fabricant de țigări, Robert Cranstein, oferi celebrului detectiv Particular Manfred Grather, 5000 de dolari, ca să-l găsească, în timp de 24 ore, pe faimosul boxeur. Manney, mai puțin îngrijorat (îl cunoștea atât de bine pe Gill) promise un premiu de 1000 dolari și o loje gratuită la epocala întâlnire cu englezul, aceluia care va da o cât de mică informație despre Standing. Părerile presei, erau împărțite. Unii susțineau că Gill ar fi plecat la Edinburgh, să-l bată măr pe Mac Lyman, în văzul public, alta că s’ar fi dus la Paris să învețe dansul ritmic, la celebra școală a d-rei Suzette, iar cei mai pozitiviști insinuau ceva despre «nasul Cleopatrei». Prin aceasta, nu vroiau să spună, că Gill ar fi Bela Cairo, preocupat de studii arheologice, nici că s’ar fi îndrăgostit de vreo mumie, ei, cu totul altceva, confirmând serios bănuelile lui Manney, cari începuseră să devină și ale mele. Intr’o Miercuri, Rudolf Molnár, pleacă singur—singurel la Budapesta și ziarele ungurești, anunțară peste câteva zile, că s’ar fi aruncat în Dunăre, și cadavrul i-ar fi fost pescuit de către niște oameni de treabă din Viragrar, lucru absolut neadevărat, deoarece orașul cu acest nume nici nu există pe harta Ungariei. Mai mult chiar, peste câteva luni, un oarecare M. Rudolf, a cucerit campionatul Europei, la 200 metri brașse, așa încât.. După plecarea înotătorului maghiar, opinia publică începuse să se neliniștească serios. Gill Standing nu dădea nici un semn de viață. «Asociația Orbilor din America de Vest», și compuseseră, un marș funebru, pe care-l executar regulat la serbările lor de binefacere. Câteva admiratoare, convinse de dispariția definitivă a panterei cu pistrui, încercaseră să se sinucidă, dar — ghinion! — niciuna nu reușise altceva, decât să-și vadă fotografia, și numele tipărit cu litere grase în toate cele 15.936 de ziare americane. Un romancier, începu publicarea unui foilleton, intitulat «Dispariția Panterei», dar la al 3-lea capitol, își înghiți pipa și muri în chinuri groaznice. Această nenorocire, fu privită cu un semn dumnezeesc și nimeni nu mai cuteză o atare imprudentă, (adică, să-și mănânce pipa). Căci, romane, nuvele, poezii, poeme, ode și piese de teatru, apărură cu duiumul, spre bucuria managerului, care spera, ea cel puțin astfel Gill Standing să apară pentru a împărți darnic câteva swinguri acelor cari îmbuibau piața literară cu grozăvenii de calibrul «Boxeurului cu pumni magnetici». Gill, însă nu vroia să mai dea ochii cu lumea, de aceea, îngrijorarea, începu să încolțească și în sufletul optimistului Big Manney. — Gluma se îngroașe, băete! îmi spuse el, într’o bună zi. Am iscălit contractele Cu Pat Mac Lyman, am angajat celelalte matchuri, numai Gill nu se arată! După o săptămână, sportivii americani își schimbaseră atitudinea compătimitoare. • j. Fu de ajuns, ca un nebun, scăpat din ospiciul din Clancy, să strige ! «Dispariția lui Stauding e o reclamă nerușinată»! ca zeci de mutlti alti descreerați, evadați din propriile lor case, să organizeze demonstrație pe străzi, cerând neoîndurători, moartea lui Monney care se pretase la un fapt desonorant ca acesta. Poliția, mulțumită celor tancuri, pe cari un regiment 198 de de pompieri, le pusese la dispoziție, împrăștie pe manifestanți, cari se retraseră spre Barbany Coast intonând«ImiUil pușcăriașilor de la Sing-Sing». In ultima Joi, care preceda Sâmbăta galei, Big Manney, dădu satisfacție, opiniei publice, declarând ziarelor, că Gill Standing a fost găsit la Boston, unde se dusese să-Și vadă sora bolnavă. Istorioara aceasta, înduioșa pe cei mai îndărătnici și stoarse mii de lacrimi, sufletelor noble de pe tot întinsul vast al Statelor Unite (Continuare mâine) Un roman din lumea sportului american Pantera din San Francisco