Gazeta Sporturilor, ianuarie 1943 (nr. 787-815)

1943-01-01 / nr. 787

Pag. 2-a Shammiva Spssmüsa CATIETE SE­ria CU D. 105 BAICU DESPRE CE­ A FOST §1 CE VA FI Sezonul trecut de atletism, ca și cel ce bate la ușe, în lumina unor păreri oficiale. In 1943, Germania și Slovacia vin la București. Iar noi, — e post fost, "— ne vom deplasa la Zürich, un match triunghiular. Cred că nimeni în afară de d. Baicu nu poate cunoaște mai în amănunt situația atletismului nostru. Cu bucuriile și tristețile lui, cu necazurile pe care le întâmpină la fiecare pas. Pentru că d. Baicu nu-i numai un membru al f­ederației și nu numai un ac­tiv conducător al A. C. R.-eului, ci, mai mult, un entuziast sus­ținător al ideii atletice pure. „ Pe d. Baicu îl veți găsi întot­deauna într’un juriu de concurs. Și nu numai tipărit în ziare sau în diferite programe de paradă, așa ca mulți alții, ci activ, pe teren, alergând de la o probă la alta făcând un prag la lungime, sau ridicând ștacheta pe care Baciu nu bine­voește s’o treacă. Ne întrebam vara trecută, între două starturi la suta de metri. Ce s’ar întâmpla dacă la un con­curs oficial, cu caracter național, ar lipsi sprijinul efectiv al d-lui Baicu. Campionatele de juniori de la Brașov este un răspuns. D. Bositcu nu putut face ne-a­u adus pe negâți­deplasarea. Și con­cursul nu s’a contramandat, fiindcă asta nu se putea. Dar s’a dat startul cu fluerul, s’au făcut serii în cursele de sprint și gar­duri etc. In rezumat, organizarea aa avut pe d. Baicu. Și cei ce-au fost acolo pot afirma ce­ a a văzut. Vara e ușor sa-l găsești. AN­EF-ul îl primește zi de zi, unde cu sfatul experiențelor de ani, călăuzește pași tineri spre viitoar­­e performanțe. Dar acum!... y L’am găsit totuși. In biroul activității extra-sportive. Era cu­fundat între două dosare, i-am c­erut un sfert de oră și mi-a­ răs­puns că-i prea mult. Am acceptat zece minute, fiindcă știam eu ce­ știam.­­ ^ ^ ! Am început dialogul. Și mi-am ridicat însemnările după a­­proape o oră. Zâmbiți? Am zâmbit și eu. Era posibil să vorbească d. Bak­u despre atletism numai zece minute, când avea atâtea de spus. Sezonul trecut în lumina părerilor oficiale Programul federal­e­­ra mai vast­ ra în câteva cuvinte. Totuși, pentru că m’ai întrebat, îți voi răspunde scurt, atât cât se va putea. Lipsa activității de club a scăzut interesul pentru achizițio­narea tinerilor. In plus nici clu­burile nu sunt organizate. N’au fost ele niciodată, dar anul a­­­cesta, prin plecarea la datorie a câtorva entuziaști conducători, bucătăria fiecărui club a suferit nespus de mult. E cauza princi­pală pentru care nu avem ju­niori. Ce ne vom face? Nu știu. Să mai avem puțină răbdare. Nu-i vorbă sunt și greutăți ma­teriale. Și încă ce greutăți. — In sezonul trecut, ce atleți­vi s’au părut mai activi, mai conștienți de numele de atlet și de datoriile lui? — Nu sunt mulți. Din provin­cie poate Tom­a, Pandrea — fa­­lent pornit însă pe drum rău — Moarcăș și Wiessenmayer. Iar — «Probema e mult mai gravă » din București, Tăbarcea și nu decât pare. Și nu se poate rezol­­­ mîcă măsură Virgil Teodorescu. JUNIORII, 0 PROBLEMA GRAVA — Ce ne-ați putea spune des­pre juniori, despre aceste viitoa­re vedete ale atletismului nostru? Proecte pentru anul ce vine Din calendarul Intern­, — D-le Baicu, fiindcă știu că d-voastră alcătuiți calendarul atletic al nostru, pe baza celor ce știți până în prezent, cam cum s’ar prezenta? — Datele nu sunt fixata Fiindcă e puțin cam devreme. Totuși avem matchuri sigure la București cu Ger­mania și Slovaca. In cadrul final, nir fi cu Slovacia s’ar putea realiza visatul triunghiular prin participa­rea Croației. In plus, sunt tratative pentru o întâlnire la Zuerich cu El­veția. Asta în ceea ce privește par­tea internațională. Am trecut la fapte apoi. Desi­gur că orice interview e un fel de scenetă în doi. Un dialog mai mult sau mai puțin improvizat. Tu întrebi și aștepți răspunsul. Iată ce axa întrebat și ce mi s’a răspuns de-alungul celor 60 de minute: — Ce credeți despre sezonul trecut ? — A adus probleme nouă. Ca orice sezon de altfel. Am consta­tat însă, mai ales anul acesta, că atleților noștri le mai lipsesc multe. Ne mirăm pentru ce nu atingem performanțele atleților europeni. Am răspuns de atâtea ori: ne lipsește spiritul de perse­verență al atleților străini. Nu mai departe decât vara trecută, cu ocazii selecționăm echipei naționale, am convocat pe sta­dion pentru antrenament 50 de atleți și s’au prezentat regulat câte 3—4. Apoi cu ocazia vizitei pe care am primit-o din partea atleților germani, am făcut ape­luri peste apeluri pentru a putea să ne prezentăm pretutindeni în condițiuni optime. S’au făcut câ­teva antrenamente în comun. Re­zultatul îl știi. Au fost pe stadion tot 3—4 atleți și nu dintre cei mai buni. Nu avem atleți perse­verenți. Ii sperie antrenamentul. Nici Luciu, care poate fi socotit un­ atlet model, nu-și face cu riguro­zitate antrenamentul. Poate nu­mai Clement Baciu puțin. Dar ce contează unul pe lângă atâția. — D-Ie Baicu, privind rezul­tatele, ce credeți, am progresat sau nu? — Vezi, în alte ocazii, cifrele anului acestuia n’ar entuziasma. Pentru că, cu ani în urmă, le găsim pe toate și încă mai bune. Dar trăim vremri excepționa­le. Așa că paralela dintru a­­nul acesta și anul trecut nu poa­te decât să confirme un progres. Aceleaș vremuri în 1941, ace­leași vremuri în 1942. Și dacă în 1942 am reușit să ridicăm în fi­nele probe standardul cifrelor, asta însemnează că suntem pe drumul bun. Totuși remarc lipsa de activi­tate a cluburilor. Am așteptat mai mult de la ele. — Bar, o întrebare puțin mai de­licată: programul federației a fost respectat integral? — Nu, categorie nu! S’au ivit atâ­­tea piedici, încât în fața ser­ie­i—as­tia nu a mai avut nici o putere. Pen­­tru sezonul. ce-a trecut era progr­a­­mat crossul de la Zagreb în jurul că­ruia s’a făcut atâta vâlvă, apoi mat­chul Turela — România și triun­ghiularul Slovacia — Croația —Ro­mânia la București.­­. Mai erau tratative pentru un match în Elveția. Proecte care m­a­i putut fi realizate. De vină nu-i însă nimeni. In schimb, am primit vizita atleților germani, eveniment care nu era prevăzut în calendarul atle­tismului nostru și care a compensat cel puțin în parte, frumosul pro­gram de mai sus­ național, nu vor lipsi diversele campionate de seniori și juniori, cât și tradiționa­lul concurs de la Predeal. Pentru se­­zonul ce vine nu vom căuta capta­rea masselor, fiindcă nu am reuși. Vom da însă o atenție deosebită at­leților pe care îi avem formați. Cu o parte din ei, cu cei mai buni, vom face numeroase turnee în provincie — Craiova, Timișoara, Reșița, Bra­șov, Sibiu, Petroșani — căci, roade­le pe care le-a dat vara trecută con­cursul de la Craiova ne-au arătat suc (Comfirmiare în­­ pag. 5-a.) ION BAICU Numărul viitor al GAZETEI NOASTRE va apare Duminică 3 Ianuarie 1943 Theo Swing poetul boxeur — Poveste veselă — De două ceasuri Theodor Vâr­tej­eanu stă la Café de la Paix, într’un colț mai retras, dinainte cu o halbă abia începută și cu o bucată de hârtie pe care scrise­­se, cu majuscule, un singur cu­vânt: VERCINGETORIX­De două ceasuri își plimbă vârful creionului peste numele bravului șef al Galilor, îngroșind și rotunjind literele» cu totul ab­sent la ceea ce se petrece în ju­rul lui. Când — întâmplător — și-a privit ceasul, care arăta cinci fix, Theodor Vârtej­eanu a tre­sărit de două ori mai puternic decât ar fi fost natural. In pri­mul rând, pentru că l­ x rima cu' Vercingetorix și, în al doilea rând, pentru că secretarul de re­dacție îi atrăsese atenția să adu­că, cel mai târziu la 5, manuscri­sul pentru numărul de Anul nou al ziarului. Firește, după cum au­ și de­dus, Theodor Vârtejeanu este poet (operele lui Arghezi, Blaga, Baudelaire, Verlaine și alții îi sunt cărți de căpătâi) și totodată redactor la «Ac­ualiatea» (­­ar­­tistică­ literară, cum se in­itulează pagina a doua a marelui coti­dian de dimineață). Theodor Vârtejeanu și-a băut reped­e halba, a plătit și a ple­cat. Absorbit în gânduri, n’a re­acționat deloc atunci când, ie­șind din atmosfera de «dolee far­­m­ente» a cafenelei s-a isbit­­ în fața aerul rece al amurgului de Decembrie. Cu mâinile în buzu­nare și cu privirea în jos, se în­dreaptă grăbit către redacție, gândindu-se — în acelaș timp,— că fix nu este o rimă prea bo­gată pentru Vercingetorix. De altfel, simțul lui estetic nici nu adimbea acest cuvânt. Și iată, spre disperarea lui, că marele «Poem galic» rămăsese din nou în pană din cauza lui Vercinge­torix. Judecați și dumneavoastră­! Compusese, sub imboldul ineluc­tabil al inspirației, un poem mo­numental care — după părerea lui — avea să atingă cele mai înalte culmi ale artei. Profunzi­mea sentimentelor, perfecțiunea clasică a ritmului, versurile în cadențata lor înlănțuire, cezu­rile, rimele ingenioase, toate vor smulge admirația și celor mai blazați critici. Și tocmai sfârșitul poemului, în cel către mai patetic moment, (Vercingetorix spunea, în pragul morții, ulti­­mele-i dorinți), nu-i venea rima! Nici-un dicționar poetic din lume n’ar fi capabil să înlăture această dramă a poetului mai complicată decât nodul gordian, enigma sfinxului și oul lui Co­­lumb, toate la un loc... Iată de ce, indiferent la ceea ce se petrecea în jurul lui, mergea încruntat, fără să privească îna­inte. Era chiar atât de preocupat, încât, când a vrut să apuce pe Sărindar, greutatea lui totală plus forța de propussiune s-au ciocnit de cele 89 de kg­ ale unui individ care venea în sens in­vers. Rezultatul acestei operații matematice a fost că individul în chestiune s’a prăbușit pe trotuar și, s’a ridicat cu o iuțeală și o a­gilitate uimitoare. Cele 89 de kgf. ale individului, animate de o forță de propulsie respecta­bilă, s’au pus imediat în mișcare» înspre cele ?0 kg. ale poetului.­­In fața acestei primejdii și stră­bătut de o inspirație neașteptată Theodor Vârtejeanu a trimis in­stantaneu, un pumn în direcția individului­ S’a auzit un zgomot 1 sec și cele 89 de kg. ale ind­idiu* lui s’au prăbușit din nou pe tro­­tuar pentru un timp oarecare «x», dovedind că nu numai în matematică problemele pot avea mai multe soluții și că autorul proverbului cu birurugv mică a avut dreptate. Totuși, Theodor Vârtejeanu și-a continuat drumul, ca și cum j nu s’ar fi întâmplat nimic, între­­­bându-se dacă n’ar fi mai ]­ ne, să modifice finalul poemului. ‘ sîli’ . Deodată poetul nostru s’a sim­țit bătut pe umăr. S’a întors și revenind abia acum la realitate, s’a pomenit în fața­ unui om de statură mica dar bine legat. — Dă mi voe să mă prezint, spuse el, Andrei Guran, fost campion la «cocoș» și-acum ma­nager de box- Am descoperit multe talente până acuma. ..Știi, ți-am văzut lovitura. Pot să te­ asigur că ai un punct so­lid­­. Dacă ai vrea să lucrezi cu mine ți-ai asigurat viitorul... Guran avea un entuziasm co­municativ așa că din cauza lui Vercingetorix, Theodor Vârte­­jeanu a devenit Theo Vârtej (Merge mai bine un nume scurt pentru un boxeur­ îl asigurase managerul Guran). Theo Vârtej a debutat într-o reuniune duminicală în sala u­­nui cinematograf de cartier­ Ad­versarul lui era Haralamb­e Ro­șu, boxeur vechi, care cunoștea multe trucuri în fața cărora de­butanții,­­ mai ales, se zăpă­ceau fără să se mai poată apăra. Cum a sunat gongul, Haralam­­bie Roșu s-a și repezit în centrul ringului, 13 secunde după acea­sta a și primit un swing­ care l-a trimis în colțul respectiv. Thed Vârtej, fără să-i lase o cupă, n­­u mai trimise câteva!TitVl­uri lui Roșu care — zăpăcit — nu știa ce să facă, să boxeze sau să-I as­culte recitând: «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii...» Dar Haralambie Roșu nu mai era m stare să guste versurile autoru­lui «Poemelor luminii»­.. Reuniune după reuniune. Va­sile Furache, Mihai Brustureanuu, Petre Glăvan și alții, i-au ascul­tat — surprinși — pe Theo reci­­tindu-se versuri din Blaga, Mi­­nulescu sau Verlaine, pentru ca după aceasta să fie mai în­âi nu­mărați până la 10 și apoi trans­portați în cabină. Curând, Theo Vârtej n’a mai găsit adversari printre cei cari evoluau pe r­o­ Sul cinematografului de cartier. Iată-1, deci, boxând în arenele centrale, în matchuri semi-ve­detă: Nu peste mult timp, Theo a fost opus lui Gh. Fierăscu,. Challengerul campionului națio­nal-Foarte încrezut în forțele lui, Fierăscu, îmbrăcat într’un hat­al violet, a salutat publicul și a în­ceput să facă flexiuni de picioa­re sprijinindu-se în colț, și-a fre­cat tălpile de stacâzul risipit pe ring. In acest timp, The­ Vârtej, a­­șezat pe scaunul lui se delecta citind din «Fleurs du Mal». Când a sunat gongul, spectatorii l-au văzut îndreptându se spre Gh. Fierăscu și expediind uo un swing pe care acesta n’a mai a­­vut timp să-l pareze. Challengerul campionului na­țional s’a elăcinat și s’a prăbușit apoi pe podeaua ringului. «Și de va mai rămâne unul, eu voi fi acela...» murmură Theo reluându­și lectura până ce ar­bitrul l-a declarat knock­out pa adversarul sau. «.­.Când Gh. Fierescu s’a tre­zit» a întrebat dacă a putut fi luat numărul autocamionului care lea lovit..» scria a doua zi revista de specialitate «Ringul». De atunci, Theo Vârtej a cu­noscut gloria sub numele de Theo Swing (aceasta în semn de său admirație pentru sw­ngul necruțător). Până și cei cari se îndoiseră, la început, de desco­perirea lui Andrei Guran, ce­rești acuma ca să îl provoace pe campionul național. Guran, ma­nagerul lui plutea în al noulea c­er: «Theo ăsta e o ,adevărata mină de aur.. Deri! Când vă spu­neam eu că băiatul ăsta are sto­fă!» răspundea el cunoscuților... Numai Theo Swing rămânea într’o periculoasă­­ nestabilitate» căci dacă bfixeutul era satisfa­­­cut, poetul din el era revoltat: marea lui operă­­ epică nu mai înaintase nici măcar cu un vers, iar rimă la Vercingetorix se înălța în drumul lui ca un ob­stacol de netrecut.­. — Ce tot îți pierzi timpul bo­xând, îi spunea Theodor Vâr­te­­jeanu lui Theo­­ Swing. Nu vezi că ai luat-o pe alt drum?.. — N’am timp să discut acuma, răspundea Theo Swing lui Theo­dor V­ârtejeanu. Lasă-mă să m­ă antrenez! Gazetarii de specialitate ră­mâneau mirați în fața ciudatei comportări a lui Theo Swing, care de altfel era un om fin, in­teligent. — Află de la mine, spunea în­­tr’o zi managerul Guran unuia dintre reporteri, băiat­ul ăsta are niște farmece ale lui... Niște vrăji pe care le spune mai tot timpul. Când sare la coardă, pe cuvântul meu (gazetarul îl pri­vea sceptic) repetă întruna: «Le—san—glo—to—de—vi—o lo—do—to». (N. A. Les sanglo’s longs des r­olons, de l’atriomo­­ne)... Zău! Și când aleatori vor­bește despre «lumini scăpate din cuptor..­» Nu știu cum spune mai depar­te. Și astea toate numai în ca­dența. Când lucrează la șirul de nisip, tot așa. Alt © ce am găsit, zilele trecute, lângă hainele lu­i în vestiar... Ziaristul despături hârtia și citi aceste cuvinte de neînțeles pentru creerul lui speciali­za, în­tr’un alt domeniu: «Și vom avea sufletele pline de miresme și privirile calde ca amiezele...» Ce-o mai fi și asta? se întrebă ziaristul. Nu se înțelege mai ni­mic! Pentru orice eventualitate, în seara acelei zile a dus la re­dacție un reportaj pe 4 coloane întitulat: «Theo Svring, boxeu­­rul filosof». Regulamentul de box prevede că orice match se dispută între doi combatanți. Totuși matchul Mitrofan — Theo Swing a făcut excepție de la această regulă, în sensul că Theo Swig fost nevoit să fie piept nu numai lui Mitro­fan (lu­cru foarte normal) dar lui Theodor Vârtejeanu care fi paraliza majoritatea mișcărilor. Acest ciudat concurs de împre­jurări a făcut ca Theo Swing să nu aibe timp să se dea la o par­te din fața «trenului express» Mitrofan, care la tamponat cu maximum de viteză. Theo Swing a pierit în această ciocnire dar Theodor Vârtejeanu a scăp­t. (Poetul a fost mai rezistent de­cât boxeurul. Profitând de a­­cest prilej căci, în afară de o oa­recare doză de egoism avea și simțul oportunității, Theodor Vârtejeanu ia șoptit lui Theo versur­le divinului Verlaine: «Je rev’ens â la poérie! La riehesse décidement Ne vaut pas de mon deno­uement» Fi c’est un triste de notement?» («Revin la poesie! Bogăția, hotărât lucru, nu face de sărăcia mea. Și­ acesta e un trist dezno­­dământ! Păcat, însă, că Theo Swing nu mai era în stare să aprecieze va­sta cultură a poetului Vârte­jeanu. După amiază de sfârșit de De­cembrie. Preocupat să găsească o rimă la Vercingentorix pentru poemul său galic, Theodor Var­ie jeanu se îndreptă spre redac­ția sa, grăbit, fără să privească înaintea sa, cu riscul să se cioc­nească de vre­un individ de 89 kg. și să întâlnească un manager de box descoperitor de talente... ...Căci așa sunt toți poeții, in­corigibili... Centru FANTASIO: Scampola, cu L'lîa Sil=­vi, jurnal și completare. SCALA: «Absențe nem­otîvate» și jurnal nou. CAPITOL: Lucrezia Borgia și jur­nal nou TRIANON: Călăul din Veneția și jurnal nou. REGEAL: Motanul încălțat și jur­nal nou. FEMINA: Furtună în inimi și jur­nal nou. SELECT: Pentru un sărut și jurnal nou. ș ARPA: Asediul cetății Osaka și jurt»­nal no­ti-V"U 1­OK­I­A: Decădere ș­i jurnal. FRANKLIN: Primii fiori și jur­nal Nr. 43. ELISEE: Motanul încălțat, jurnal și revistă. OMNIA: Beatrice Cenei, jurnal nr. 44 și revistă. BIZANTIN: Dansez pentru tine jur­nal și trupa de reviste. NISSA: Barbă albastră jurnal și rs»» viste. CORSO: Inspitele trupului și jur­nal ONC­AFA nr. 42 și compania de reviste. Periferie AIDA: Bastardul, compania de re­viste și jurnal de război. AMERICAN: De la Alcazar la Ma­­drid, jurnal de război nr. 38 și tru­pă de reviste. BUCUREȘTII NOI: La sud de Pa­ge Page, jurnal și artiști. CARMEN SYLVIA: Poliția are cu­vântul, jurnal de război și trupa de reviste. COTE OLTENI: îmblânzitor fără voie și jurnal d răsboi ONC și UFA. CLASIC: Un vals la miezul nopții și jurnal ONC și UFA. DIANA: Cei doi tigri, jurnal și re­vistă­­.­ ■ DACIA: Hanul plăcerilor. DICHIA: Totul se întâmplă noaptea jormați și trupa de reviste. EDISON: Suflet păgâne, jurnal și artiști. FLORIDA: Secretul celor 13 mascați operă complectă. GLORIA: Iubirea cea mare și jurnal ILEANDA: Rigoleto și jurnal nr. 44. ILEANA: Coroana de fier și jurnal de război. LIA: Steaua din Sevila și jurnal de război nr. 42. MARNA: Piratul negru jurnal de război și comparația de reviste Titi Mihăilescu. MARCONI:: Suflete păgâne și com­­pania de reviste. MODEL: Anul plăcerilor, jurnal de război ONC—UFA și trupa de re­viste. ELDORADO: Fiul lui Frankenstein MILANO: Băiatul mamei, jurnal și trupă de revistă. IM MIORIȚA: Lum­ină și în tuner­­c și jurnal. NERO: Steaua din Sevilla și jur­­nal de război. ODEON: Sânge vienez și jurnal de război nr. 40. PACI­E: Vivere și jurnal de război nr. 42. PARIS: G­ ulano de medici jurnal de­ război nr. 42 Și trupă de re­vistă. ROMA: (Romană 127): O femeie în nap­te, jurnal U. N. C. și U. F. A. SPLENEDID: Teoarea din umbră, jurnal și revistă. TOMIS: Amantul misterios, jurnal sonor. UNIREAE: Oamen­i și fiare și jur­­nal de război nr. 40. UNIC: Sursa și jurnal de război nr. 41. VOLTA-BUZEȘTI: Freedric cel Ma­­re, jurnal și trupă. VENUS: Pirații din Malaezia, jur­nal de războ nr. 38 și trupa de revistă. VERGII: Karolina, jurnal de răz­boi nr. 41 și trupa de reviste­ de Plen occiaio Comunicat F. R. Box Pentru Oficiali S­e aduce la cunoștința dinor O­­ficiali ai F. R. BoX că pentru valabilitatea dreptului de funcți­onare în calitățile lor pn anul 1943, urmează să depună la se­cretariatul federației până la 10 Ianuarie cererile tip pentru obți­nerea licențelor pe anul 1943. Pentru Organizatori Organizatorii licențiați ai F. R. BOX sunt înștiințați că au obli­gația pentru reuniunile ea orga­nizează a lua măsuri peutru res­pectarea tuturor locu­lor cri pia­tă di­n săli și arene, fiind direct răspunzători când acestea nu se vor găsi la dispoziția spectatori­­lor în drept a le ocupa, pe toată cur­ala reuniune!. In cazul când se va constata :»"respectarea acestei, dispozit'­­uni, federația va aplica 'organi­zatorilor vinovați cele m­ai seve­re sarici­uni, în afară de reține­rea ea­uțiuneî d­epusajL, Vineri 1 Ianuarie 1943 BE AHU MOU 03*0­11 0 GRANDIOASA TRANSPANIRI PIESE AN DINTII'O PAGINA DE AUR DIN ISTORIA ITALIEI N­APOIAN MOmSä Mim.stT«. alele încep la orete, reține la casă. •3, 2130. — Bi’­eteL s © j** -b­ine la cass^ §® t fCn 2.72.09, jva.B­IA CINEMA a minunata comedie. Du PI CELEBRA BIESJU llfl BARID WCoromi (Pin­ ari Matineu fa 14, 1­8,30, «EGIA CAVOLILLIAI». Ram­erexutaíiile încep la orele 3.30,12, 3, 5.20, 7.4 șî 10. Rețineți bîlerie4

Next