Gazeta Sporturilor, ianuarie 1943 (nr. 787-815)
1943-01-01 / nr. 787
Pag. 2-a Shammiva Spssmüsa CATIETE SEria CU D. 105 BAICU DESPRE CE A FOST §1 CE VA FI Sezonul trecut de atletism, ca și cel ce bate la ușe, în lumina unor păreri oficiale. In 1943, Germania și Slovacia vin la București. Iar noi, — e post fost, "— ne vom deplasa la Zürich, un match triunghiular. Cred că nimeni în afară de d. Baicu nu poate cunoaște mai în amănunt situația atletismului nostru. Cu bucuriile și tristețile lui, cu necazurile pe care le întâmpină la fiecare pas. Pentru că d. Baicu nu-i numai un membru al federației și nu numai un activ conducător al A. C. R.-eului, ci, mai mult, un entuziast susținător al ideii atletice pure. „ Pe d. Baicu îl veți găsi întotdeauna într’un juriu de concurs. Și nu numai tipărit în ziare sau în diferite programe de paradă, așa ca mulți alții, ci activ, pe teren, alergând de la o probă la alta făcând un prag la lungime, sau ridicând ștacheta pe care Baciu nu binevoește s’o treacă. Ne întrebam vara trecută, între două starturi la suta de metri. Ce s’ar întâmpla dacă la un concurs oficial, cu caracter național, ar lipsi sprijinul efectiv al d-lui Baicu. Campionatele de juniori de la Brașov este un răspuns. D. Bositcu nu putut face ne-au adus pe negâțideplasarea. Și concursul nu s’a contramandat, fiindcă asta nu se putea. Dar s’a dat startul cu fluerul, s’au făcut serii în cursele de sprint și garduri etc. In rezumat, organizarea aa avut pe d. Baicu. Și cei ce-au fost acolo pot afirma ce a a văzut. Vara e ușor sa-l găsești. ANEF-ul îl primește zi de zi, unde cu sfatul experiențelor de ani, călăuzește pași tineri spre viitoare performanțe. Dar acum!... y L’am găsit totuși. In biroul activității extra-sportive. Era cufundat între două dosare, i-am cerut un sfert de oră și mi-a răspuns că-i prea mult. Am acceptat zece minute, fiindcă știam eu ce știam. ^ ^ ! Am început dialogul. Și mi-am ridicat însemnările după aproape o oră. Zâmbiți? Am zâmbit și eu. Era posibil să vorbească d. Baku despre atletism numai zece minute, când avea atâtea de spus. Sezonul trecut în lumina părerilor oficiale Programul federalera mai vast ra în câteva cuvinte. Totuși, pentru că m’ai întrebat, îți voi răspunde scurt, atât cât se va putea. Lipsa activității de club a scăzut interesul pentru achiziționarea tinerilor. In plus nici cluburile nu sunt organizate. N’au fost ele niciodată, dar anul acesta, prin plecarea la datorie a câtorva entuziaști conducători, bucătăria fiecărui club a suferit nespus de mult. E cauza principală pentru care nu avem juniori. Ce ne vom face? Nu știu. Să mai avem puțină răbdare. Nu-i vorbă sunt și greutăți materiale. Și încă ce greutăți. — In sezonul trecut, ce atlețivi s’au părut mai activi, mai conștienți de numele de atlet și de datoriile lui? — Nu sunt mulți. Din provincie poate Toma, Pandrea — falent pornit însă pe drum rău — Moarcăș și Wiessenmayer. Iar — «Probema e mult mai gravă » din București, Tăbarcea și nu decât pare. Și nu se poate rezol mîcă măsură Virgil Teodorescu. JUNIORII, 0 PROBLEMA GRAVA — Ce ne-ați putea spune despre juniori, despre aceste viitoare vedete ale atletismului nostru? Proecte pentru anul ce vine Din calendarul Intern, — D-le Baicu, fiindcă știu că d-voastră alcătuiți calendarul atletic al nostru, pe baza celor ce știți până în prezent, cam cum s’ar prezenta? — Datele nu sunt fixata Fiindcă e puțin cam devreme. Totuși avem matchuri sigure la București cu Germania și Slovaca. In cadrul final, nir fi cu Slovacia s’ar putea realiza visatul triunghiular prin participarea Croației. In plus, sunt tratative pentru o întâlnire la Zuerich cu Elveția. Asta în ceea ce privește partea internațională. Am trecut la fapte apoi. Desigur că orice interview e un fel de scenetă în doi. Un dialog mai mult sau mai puțin improvizat. Tu întrebi și aștepți răspunsul. Iată ce axa întrebat și ce mi s’a răspuns de-alungul celor 60 de minute: — Ce credeți despre sezonul trecut ? — A adus probleme nouă. Ca orice sezon de altfel. Am constatat însă, mai ales anul acesta, că atleților noștri le mai lipsesc multe. Ne mirăm pentru ce nu atingem performanțele atleților europeni. Am răspuns de atâtea ori: ne lipsește spiritul de perseverență al atleților străini. Nu mai departe decât vara trecută, cu ocazii selecționăm echipei naționale, am convocat pe stadion pentru antrenament 50 de atleți și s’au prezentat regulat câte 3—4. Apoi cu ocazia vizitei pe care am primit-o din partea atleților germani, am făcut apeluri peste apeluri pentru a putea să ne prezentăm pretutindeni în condițiuni optime. S’au făcut câteva antrenamente în comun. Rezultatul îl știi. Au fost pe stadion tot 3—4 atleți și nu dintre cei mai buni. Nu avem atleți perseverenți. Ii sperie antrenamentul. Nici Luciu, care poate fi socotit un atlet model, nu-și face cu rigurozitate antrenamentul. Poate numai Clement Baciu puțin. Dar ce contează unul pe lângă atâția. — D-Ie Baicu, privind rezultatele, ce credeți, am progresat sau nu? — Vezi, în alte ocazii, cifrele anului acestuia n’ar entuziasma. Pentru că, cu ani în urmă, le găsim pe toate și încă mai bune. Dar trăim vremri excepționale. Așa că paralela dintru anul acesta și anul trecut nu poate decât să confirme un progres. Aceleaș vremuri în 1941, aceleași vremuri în 1942. Și dacă în 1942 am reușit să ridicăm în finele probe standardul cifrelor, asta însemnează că suntem pe drumul bun. Totuși remarc lipsa de activitate a cluburilor. Am așteptat mai mult de la ele. — Bar, o întrebare puțin mai delicată: programul federației a fost respectat integral? — Nu, categorie nu! S’au ivit atâtea piedici, încât în fața seriei—astia nu a mai avut nici o putere. Pentru sezonul. ce-a trecut era programat crossul de la Zagreb în jurul căruia s’a făcut atâta vâlvă, apoi matchul Turela — România și triunghiularul Slovacia — Croația —România la București.. Mai erau tratative pentru un match în Elveția. Proecte care mai putut fi realizate. De vină nu-i însă nimeni. In schimb, am primit vizita atleților germani, eveniment care nu era prevăzut în calendarul atletismului nostru și care a compensat cel puțin în parte, frumosul program de mai sus național, nu vor lipsi diversele campionate de seniori și juniori, cât și tradiționalul concurs de la Predeal. Pentru sezonul ce vine nu vom căuta captarea masselor, fiindcă nu am reuși. Vom da însă o atenție deosebită atleților pe care îi avem formați. Cu o parte din ei, cu cei mai buni, vom face numeroase turnee în provincie — Craiova, Timișoara, Reșița, Brașov, Sibiu, Petroșani — căci, roadele pe care le-a dat vara trecută concursul de la Craiova ne-au arătat suc (Comfirmiare în pag. 5-a.) ION BAICU Numărul viitor al GAZETEI NOASTRE va apare Duminică 3 Ianuarie 1943 Theo Swing poetul boxeur — Poveste veselă — De două ceasuri Theodor Vârtejeanu stă la Café de la Paix, într’un colț mai retras, dinainte cu o halbă abia începută și cu o bucată de hârtie pe care scrisese, cu majuscule, un singur cuvânt: VERCINGETORIXDe două ceasuri își plimbă vârful creionului peste numele bravului șef al Galilor, îngroșind și rotunjind literele» cu totul absent la ceea ce se petrece în jurul lui. Când — întâmplător — și-a privit ceasul, care arăta cinci fix, Theodor Vârtejeanu a tresărit de două ori mai puternic decât ar fi fost natural. In primul rând, pentru că l x rima cu' Vercingetorix și, în al doilea rând, pentru că secretarul de redacție îi atrăsese atenția să aducă, cel mai târziu la 5, manuscrisul pentru numărul de Anul nou al ziarului. Firește, după cum au și dedus, Theodor Vârtejeanu este poet (operele lui Arghezi, Blaga, Baudelaire, Verlaine și alții îi sunt cărți de căpătâi) și totodată redactor la «Acualiatea» (artistică literară, cum se initulează pagina a doua a marelui cotidian de dimineață). Theodor Vârtejeanu și-a băut repede halba, a plătit și a plecat. Absorbit în gânduri, n’a reacționat deloc atunci când, ieșind din atmosfera de «dolee farmente» a cafenelei s-a isbit în fața aerul rece al amurgului de Decembrie. Cu mâinile în buzunare și cu privirea în jos, se îndreaptă grăbit către redacție, gândindu-se — în acelaș timp,— că fix nu este o rimă prea bogată pentru Vercingetorix. De altfel, simțul lui estetic nici nu adimbea acest cuvânt. Și iată, spre disperarea lui, că marele «Poem galic» rămăsese din nou în pană din cauza lui Vercingetorix. Judecați și dumneavoastră! Compusese, sub imboldul ineluctabil al inspirației, un poem monumental care — după părerea lui — avea să atingă cele mai înalte culmi ale artei. Profunzimea sentimentelor, perfecțiunea clasică a ritmului, versurile în cadențata lor înlănțuire, cezurile, rimele ingenioase, toate vor smulge admirația și celor mai blazați critici. Și tocmai sfârșitul poemului, în cel către mai patetic moment, (Vercingetorix spunea, în pragul morții, ultimele-i dorinți), nu-i venea rima! Nici-un dicționar poetic din lume n’ar fi capabil să înlăture această dramă a poetului mai complicată decât nodul gordian, enigma sfinxului și oul lui Columb, toate la un loc... Iată de ce, indiferent la ceea ce se petrecea în jurul lui, mergea încruntat, fără să privească înainte. Era chiar atât de preocupat, încât, când a vrut să apuce pe Sărindar, greutatea lui totală plus forța de propussiune s-au ciocnit de cele 89 de kg ale unui individ care venea în sens invers. Rezultatul acestei operații matematice a fost că individul în chestiune s’a prăbușit pe trotuar și, s’a ridicat cu o iuțeală și o agilitate uimitoare. Cele 89 de kgf. ale individului, animate de o forță de propulsie respectabilă, s’au pus imediat în mișcare» înspre cele ?0 kg. ale poetului.In fața acestei primejdii și străbătut de o inspirație neașteptată Theodor Vârtejeanu a trimis instantaneu, un pumn în direcția individului S’a auzit un zgomot 1 sec și cele 89 de kg. ale indidiu* lui s’au prăbușit din nou pe trotuar pentru un timp oarecare «x», dovedind că nu numai în matematică problemele pot avea mai multe soluții și că autorul proverbului cu birurugv mică a avut dreptate. Totuși, Theodor Vârtejeanu și-a continuat drumul, ca și cum j nu s’ar fi întâmplat nimic, întrebându-se dacă n’ar fi mai ] ne, să modifice finalul poemului. ‘ sîli’ . Deodată poetul nostru s’a simțit bătut pe umăr. S’a întors și revenind abia acum la realitate, s’a pomenit în fața unui om de statură mica dar bine legat. — Dă mi voe să mă prezint, spuse el, Andrei Guran, fost campion la «cocoș» și-acum manager de box- Am descoperit multe talente până acuma. ..Știi, ți-am văzut lovitura. Pot să te asigur că ai un punct solid. Dacă ai vrea să lucrezi cu mine ți-ai asigurat viitorul... Guran avea un entuziasm comunicativ așa că din cauza lui Vercingetorix, Theodor Vârtejeanu a devenit Theo Vârtej (Merge mai bine un nume scurt pentru un boxeur îl asigurase managerul Guran). Theo Vârtej a debutat într-o reuniune duminicală în sala unui cinematograf de cartier Adversarul lui era Haralambe Roșu, boxeur vechi, care cunoștea multe trucuri în fața cărora debutanții, mai ales, se zăpăceau fără să se mai poată apăra. Cum a sunat gongul, Haralambie Roșu s-a și repezit în centrul ringului, 13 secunde după aceasta a și primit un swing care l-a trimis în colțul respectiv. Thed Vârtej, fără să-i lase o cupă, nu mai trimise câteva!TitVluri lui Roșu care — zăpăcit — nu știa ce să facă, să boxeze sau să-I asculte recitând: «Eu nu strivesc corola de minuni a lumii...» Dar Haralambie Roșu nu mai era m stare să guste versurile autorului «Poemelor luminii».. Reuniune după reuniune. Vasile Furache, Mihai Brustureanuu, Petre Glăvan și alții, i-au ascultat — surprinși — pe Theo recitindu-se versuri din Blaga, Minulescu sau Verlaine, pentru ca după aceasta să fie mai înâi numărați până la 10 și apoi transportați în cabină. Curând, Theo Vârtej n’a mai găsit adversari printre cei cari evoluau pe ro Sul cinematografului de cartier. Iată-1, deci, boxând în arenele centrale, în matchuri semi-vedetă: Nu peste mult timp, Theo a fost opus lui Gh. Fierăscu,. Challengerul campionului național-Foarte încrezut în forțele lui, Fierăscu, îmbrăcat într’un hatal violet, a salutat publicul și a început să facă flexiuni de picioare sprijinindu-se în colț, și-a frecat tălpile de stacâzul risipit pe ring. In acest timp, The Vârtej, așezat pe scaunul lui se delecta citind din «Fleurs du Mal». Când a sunat gongul, spectatorii l-au văzut îndreptându se spre Gh. Fierăscu și expediind uo un swing pe care acesta n’a mai avut timp să-l pareze. Challengerul campionului național s’a elăcinat și s’a prăbușit apoi pe podeaua ringului. «Și de va mai rămâne unul, eu voi fi acela...» murmură Theo reluânduși lectura până ce arbitrul l-a declarat knockout pa adversarul sau. «..Când Gh. Fierescu s’a trezit» a întrebat dacă a putut fi luat numărul autocamionului care lea lovit..» scria a doua zi revista de specialitate «Ringul». De atunci, Theo Vârtej a cunoscut gloria sub numele de Theo Swing (aceasta în semn de său admirație pentru swngul necruțător). Până și cei cari se îndoiseră, la început, de descoperirea lui Andrei Guran, cerești acuma ca să îl provoace pe campionul național. Guran, managerul lui plutea în al noulea cer: «Theo ăsta e o ,adevărata mină de aur.. Deri! Când vă spuneam eu că băiatul ăsta are stofă!» răspundea el cunoscuților... Numai Theo Swing rămânea într’o periculoasă nestabilitate» căci dacă bfixeutul era satisfacut, poetul din el era revoltat: marea lui operă epică nu mai înaintase nici măcar cu un vers, iar rimă la Vercingetorix se înălța în drumul lui ca un obstacol de netrecut.. — Ce tot îți pierzi timpul boxând, îi spunea Theodor Vârtejeanu lui Theo Swing. Nu vezi că ai luat-o pe alt drum?.. — N’am timp să discut acuma, răspundea Theo Swing lui Theodor Vârtejeanu. Lasă-mă să mă antrenez! Gazetarii de specialitate rămâneau mirați în fața ciudatei comportări a lui Theo Swing, care de altfel era un om fin, inteligent. — Află de la mine, spunea într’o zi managerul Guran unuia dintre reporteri, băiatul ăsta are niște farmece ale lui... Niște vrăji pe care le spune mai tot timpul. Când sare la coardă, pe cuvântul meu (gazetarul îl privea sceptic) repetă întruna: «Le—san—glo—to—de—vi—o lo—do—to». (N. A. Les sanglo’s longs des rolons, de l’atriomone)... Zău! Și când aleatori vorbește despre «lumini scăpate din cuptor..» Nu știu cum spune mai departe. Și astea toate numai în cadența. Când lucrează la șirul de nisip, tot așa. Alt © ce am găsit, zilele trecute, lângă hainele lui în vestiar... Ziaristul despături hârtia și citi aceste cuvinte de neînțeles pentru creerul lui specializa, într’un alt domeniu: «Și vom avea sufletele pline de miresme și privirile calde ca amiezele...» Ce-o mai fi și asta? se întrebă ziaristul. Nu se înțelege mai nimic! Pentru orice eventualitate, în seara acelei zile a dus la redacție un reportaj pe 4 coloane întitulat: «Theo Svring, boxeurul filosof». Regulamentul de box prevede că orice match se dispută între doi combatanți. Totuși matchul Mitrofan — Theo Swing a făcut excepție de la această regulă, în sensul că Theo Swig fost nevoit să fie piept nu numai lui Mitrofan (lucru foarte normal) dar lui Theodor Vârtejeanu care fi paraliza majoritatea mișcărilor. Acest ciudat concurs de împrejurări a făcut ca Theo Swing să nu aibe timp să se dea la o parte din fața «trenului express» Mitrofan, care la tamponat cu maximum de viteză. Theo Swing a pierit în această ciocnire dar Theodor Vârtejeanu a scăpt. (Poetul a fost mai rezistent decât boxeurul. Profitând de acest prilej căci, în afară de o oarecare doză de egoism avea și simțul oportunității, Theodor Vârtejeanu ia șoptit lui Theo versurle divinului Verlaine: «Je rev’ens â la poérie! La riehesse décidement Ne vaut pas de mon denouement» Fi c’est un triste de notement?» («Revin la poesie! Bogăția, hotărât lucru, nu face de sărăcia mea. Și acesta e un trist deznodământ! Păcat, însă, că Theo Swing nu mai era în stare să aprecieze vasta cultură a poetului Vârtejeanu. După amiază de sfârșit de Decembrie. Preocupat să găsească o rimă la Vercingentorix pentru poemul său galic, Theodor Varie jeanu se îndreptă spre redacția sa, grăbit, fără să privească înaintea sa, cu riscul să se ciocnească de vreun individ de 89 kg. și să întâlnească un manager de box descoperitor de talente... ...Căci așa sunt toți poeții, incorigibili... Centru FANTASIO: Scampola, cu L'lîa Sil=vi, jurnal și completare. SCALA: «Absențe nemotîvate» și jurnal nou. CAPITOL: Lucrezia Borgia și jurnal nou TRIANON: Călăul din Veneția și jurnal nou. REGEAL: Motanul încălțat și jurnal nou. FEMINA: Furtună în inimi și jurnal nou. SELECT: Pentru un sărut și jurnal nou. ș ARPA: Asediul cetății Osaka și jurt»nal noti-V"U 1OKIA: Decădere și jurnal. FRANKLIN: Primii fiori și jurnal Nr. 43. ELISEE: Motanul încălțat, jurnal și revistă. OMNIA: Beatrice Cenei, jurnal nr. 44 și revistă. BIZANTIN: Dansez pentru tine jurnal și trupa de reviste. NISSA: Barbă albastră jurnal și rs»» viste. CORSO: Inspitele trupului și jurnal ONCAFA nr. 42 și compania de reviste. Periferie AIDA: Bastardul, compania de reviste și jurnal de război. AMERICAN: De la Alcazar la Madrid, jurnal de război nr. 38 și trupă de reviste. BUCUREȘTII NOI: La sud de Page Page, jurnal și artiști. CARMEN SYLVIA: Poliția are cuvântul, jurnal de război și trupa de reviste. COTE OLTENI: îmblânzitor fără voie și jurnal d răsboi ONC și UFA. CLASIC: Un vals la miezul nopții și jurnal ONC și UFA. DIANA: Cei doi tigri, jurnal și revistă. ■ DACIA: Hanul plăcerilor. DICHIA: Totul se întâmplă noaptea jormați și trupa de reviste. EDISON: Suflet păgâne, jurnal și artiști. FLORIDA: Secretul celor 13 mascați operă complectă. GLORIA: Iubirea cea mare și jurnal ILEANDA: Rigoleto și jurnal nr. 44. ILEANA: Coroana de fier și jurnal de război. LIA: Steaua din Sevila și jurnal de război nr. 42. MARNA: Piratul negru jurnal de război și comparația de reviste Titi Mihăilescu. MARCONI:: Suflete păgâne și compania de reviste. MODEL: Anul plăcerilor, jurnal de război ONC—UFA și trupa de reviste. ELDORADO: Fiul lui Frankenstein MILANO: Băiatul mamei, jurnal și trupă de revistă. IM MIORIȚA: Lumină și în tunerc și jurnal. NERO: Steaua din Sevilla și jurnal de război. ODEON: Sânge vienez și jurnal de război nr. 40. PACIE: Vivere și jurnal de război nr. 42. PARIS: G ulano de medici jurnal de război nr. 42 Și trupă de revistă. ROMA: (Romană 127): O femeie în napte, jurnal U. N. C. și U. F. A. SPLENEDID: Teoarea din umbră, jurnal și revistă. TOMIS: Amantul misterios, jurnal sonor. UNIREAE: Oameni și fiare și jurnal de război nr. 40. UNIC: Sursa și jurnal de război nr. 41. VOLTA-BUZEȘTI: Freedric cel Mare, jurnal și trupă. VENUS: Pirații din Malaezia, jurnal de războ nr. 38 și trupa de revistă. VERGII: Karolina, jurnal de război nr. 41 și trupa de reviste de Plen occiaio Comunicat F. R. Box Pentru Oficiali Se aduce la cunoștința dinor Oficiali ai F. R. BoX că pentru valabilitatea dreptului de funcționare în calitățile lor pn anul 1943, urmează să depună la secretariatul federației până la 10 Ianuarie cererile tip pentru obținerea licențelor pe anul 1943. Pentru Organizatori Organizatorii licențiați ai F. R. BOX sunt înștiințați că au obligația pentru reuniunile ea organizează a lua măsuri peutru respectarea tuturor loculor cri piată din săli și arene, fiind direct răspunzători când acestea nu se vor găsi la dispoziția spectatorilor în drept a le ocupa, pe toată curala reuniune!. In cazul când se va constata :»"respectarea acestei, dispozit'uni, federația va aplica 'organizatorilor vinovați cele mai severe sariciuni, în afară de reținerea eauțiuneî depusajL, Vineri 1 Ianuarie 1943 BE AHU MOU 03*011 0 GRANDIOASA TRANSPANIRI PIESE AN DINTII'O PAGINA DE AUR DIN ISTORIA ITALIEI NAPOIAN MOmSä Mim.stT«. alele încep la orete, reține la casă. •3, 2130. — Bi’eteL s © j** -bine la cass^ §® t fCn 2.72.09, jva.BIA CINEMA a minunata comedie. Du PI CELEBRA BIESJU llfl BARID WCoromi (Pin ari Matineu fa 14, 18,30, «EGIA CAVOLILLIAI». Ramerexutaíiile încep la orele 3.30,12, 3, 5.20, 7.4 șî 10. Rețineți bîlerie4