Gazeta Sporturilor, decembrie 1943 (nr. 1116-1144)

1943-12-21 / nr. 1136

Aftasrți 21 Decembrie ,1943 P­aranteze li lullt ii weileif-uin­ El aweiísi efemeial e­ste o constatare mult prea regretabilă, însă autentici­tatea ei este evidentă. Formațiile prezente in ultimul timp, de echipele noastre de volley doi sau chiar trei jucători, care prin vechimea ce o au în practica aces­tor sportivi, pot fi numiți cu drept cuvânt „din vechea gardă“. Până aici, nimic anormal. Gestul lor este chiar, dintre cele mai fru­moase, întrucât continuă să mai activeze, pentru a salva poate clu­bul respectiv de la o prezentare sub mediocră sau poate chiar de la des­ființare. Dar acești jucători, ce au cons­tituit cândva fața acestor sportivi continuă și astăzi a fi cei mai buni oameni din echipele în care figu­rează. Drn această situațiune, precum și fptul că se mai apelează încă la serviciile jucătorilor vechi, denotă o lipsă foarte mare de elemente su­ficient pregătite. Trebue să mărturisim — fără nici­ o­ j­enă — că am ajuns să cu­noaștem pe de rost, jocul pe care oc­­ehti noștri jucători îl practică de atâta vreme. Avem — repet — o mare stimă pentru aceștia, însă astfel nu vom putea progresa niciodată. Deci, mai multă atenție la tine­­rele elemente, care sunt sortite a reprezenta volley-ul și mai ales basket­ball-ul românesc de mâine. Distincții pentru Sarbitrii a luat măsura acordării u­­nor distinctiuni, care vor­­ consta din plachete și me­dalii și sunt destinate arbitrilor ce se vor distinge. Nu contestăm că măsura de mai sus este de bun augur, ea având de scop stimularea arbitrilor, oferin­­du-le astfel o tentație. In felul acesta, se speră a se strânge cât mai mulți membrii în cercul arbitrilor pentru ca dintr'un număr mai mare, să se poată re­­conta elementele valoroase. Mai mult decât orice, această problemă constitue un imperativ Și — să fim sinceri — n’o vedeme rezolvată nici acum și nici mai târziu. Eliminările la basket-bal. Regulamentul de basket-ball, nu prevede nimic asupra eliminării jucătorilor de pe teren, în afara a­­celora care comit 4 greșeli per­­sonale. Dintr’o interpretare liberă a a­­cestui punct inexistent în regula­ment, arbitrii noștrii consideră că, orice fel de eliminare de pe terenul de joc, este definitivă. Ori datorită acestei credințe, pre­cum și faptului că până acum nu sa reglementat realmente această situație, arbitrii evită întotdeauna de a elimina jucătorii care comit abateri și care în mod logic ar me­rita această sancțiune. La unul din locurile de basket­ball din actualul campionat regio­nal, d. A. Andronache, a eliminat un jucător pe timp de 5 minute. N’a protestat nimeni și nici nu s’a sesizat nimeni. Așa­dar, s’a creat un precedent, așa că eliminările temporale sunt admise, î­nsă... nu mai sunt apli­cate. V. BORD. — v. bord. — Foot-ball­ieri la Venus (Continuare din l*ay, l­a) în atmosfera care caracterizează camaraderia de rune româno-ger­­mană. Jocul a fost iute și cu suficiente fapte spectaculoase. Ne referim la acele treceri de balon care cu tot frigid, au încântat pe cei aproape 1.000 de spectatori printre care am remarcat o mulțime de jucă­tori: Robe, Stănescu, Negru, C. Marinescu, Stoian etc., cum­­ și militari români și germani. CEVA DIN JOC. Dacă românii au fost superiori în teh­nică și jocul de ansamblu, în schimb, germanii s’au arătat mai iuți și mai agresivi. In prima repriză, echipa grăni­cerului a fost mai bună. A și con­dus dealtfel cu 4—1 prin goalurile marcate de Grecu (3) și Barbu Frățilă (din 11 m.). De reținut că scorul a fost des­chis de Stamberg, adică de în­vinși. După pauză, germanii au avut inițiativa jocului mai mult, pen­­tr­u că românii au fost mulțumiți de rezultatul primei reprize. Și camarazii germani au redus scorul de 4—2 prin Bomberg, pentru ca după aceia să rateze un 11 m., care poate le putea aduce un match nul. Cum adversarii deveniseră prea periculoși, românii au rea­mo­­nat puternic, au ratat vreo câteva o­­cazii. Apoi Orza a siotat formi­dabil de puternic și a urcat scorul la 5—2. Germanii au contra-atacat și au obținut un nou 11 m., comis de Mihicescu. De data aceasta Fritz l-a transformat impecabil și sco­rul s-a stabilit la 5—3. MERITE. Din cei 22 de jucători, cel mai bun a fost halful centru german Handler; au urmat Buga, Zamfir, Starnberg — un foarte bun teh­­nician, — Fritz, Grecu, Iordache, Barbu, Sirovatka și Romberg. Restul satisfăcători. Formațiile : A. S. R. GRĂNICERUL: Zam­fir — Buga, Nicu Virgil — Miri­cescu, Iliescu, Boteanu — Orza, Barbu, Grecu, Iordache, Dascălu. ECHIPA GERMANĂ : Kapfer— Schere, Schwint — Syrovatka, Handler, Bachinger — Romberg, Starnberg, Fritz, Sigett, Sch­midt. Secția atletică a I.FJ.-ului Sirreza azi Pomul de Crăciun Astăzi după amiază începând de la orele 18, Jn sala de festivități a Stadionului Giulești, secția de at­letism a CFR-­ului serbează Fo­mul de Crăciun. Comitetul de conducere al Asoc­­poii sportive „Victoria“ aduce pe această cale la cunoștința membri­lor reorganizarea tuturor secțiilor. * Atleții A. C. R.-ului sunt rugați a fi prezenți azi la ora 16 în str. Ti­grului No. 4 prin str. Bateriilor, pentru ședința ce se va ține sub preșidenția d-lui Nichifor Modest. Se vor face comunicări impor­tante cu privire la tabăra de sky Și pomul de Crăciun al clubului. lefi și pedale Alergătorul Nicolae Chicomban, este rugat să telefoneze Marti sau Miercuri între orele 9.12, Gavrilescu, 4.96.42, având ai­ta d. se face comunicări. Teatrul ,,Muncă și Lumină” Azi, Luni 20 Decembrie, seara la ora 19, se reprezintă „BALAMUC“ cu Cezar Rovintescu, Sică Rădu­­lescu, Nelly Nicolau, George Da­mian, Ștefania Popescu, Ion Stoe­­nescu, Iliada Munteanu, Cristofor Viteneu, Raluca Zamfirescu, Const. Atanasiu, Vally Voiculescu, Aristi­de Popa Nicola, Tanti Negoescu, G. Petreanu. Direcția de scenă: Victor Ion Popa. Mâine apare ALMANAHUL Păcală pe 1944 Micile grupări... (Continuare din Cay.­l­a) strâmbă, puțin caraghioasă, ghea­ta făcea și ca Ce putea Ca să comn­trib­ue la rezultatul tehnic al par­­ticii­i ACEIAȘ SITUAȚIE ȘI CU GRU­PĂRILE CORPORATIVE Ar pări la bizar, dar aceiaș­ii­f­icultate Se ridică și în proble­­mele de echipare ale grupările corporative. Chiar dacă am admite că ace­­ste grupări beneficiază de un bu­get mai stabil, mai serios, mai amplu, situația e aproape simi­lată întrucât, pentru a­ Și putea procura, în bloc, o cantitate mai mare de nevoe <$e o apr °btare prealabilă care nu se poate ob­­ține atât de ușor. TOATA SOLICITUDINEA PEN­TRU CEI MICI, SLABI, MULȚI.. Fiindcă suntem în prag de bi­lanțuri și de speranțe proaspete, de impulsuri în vitoare, de repp­an­sări, de reforme și de corective, .­, ne gândim că s-ar putea sprijini sub o formă sau alta, toate aceste grupări mici, în deosebi cele dis­­trictuale, pentru a fi scoase din această grava, jalnică problemă a echipamentului, a echipamen­tului de încălțăminte mai ales. Este de prisos să dăm­­ sugestii fiindcă problema e prea cunoscu­tă, așteptam numai să se facă ceva pentru oropsita categorie de grupări districtuale care duc greul în sportul românesc. Poate că Pomul de Crăciun va aduce și o soluție pentru proble­ma echipamentului micilor gru­pări care suferă astăzi mai mult decât chiar în vremurile când e­­xistă pret­urindeui — deci chiar și J"n administrațiile cluburilor mici, noi tr­ebue să fim atenți și geloși de viitorul grupărilor dis­trictuale pa care se întemeiază nădejd­ile condiției viitoare ,viitorul sportului cu balonul­­ o în fund. Cum Sem*«WF­«g n Turul României 1941 Rece nu sunt recomandabile plecările matinale? . .și de ce susținem plecările târzii Explicațiuni teh­nice asupra unei probleme însemnate esigur că mulți cititori ai acestui articol se vor mira, că nu suntem de princi­piul plecărilor matinale. Când te scoli de dimineață a­­jungi departe, — sună un vechiu și înțelept proverb — și, apoi toa­tă lumea mai știe că în zori, di­mineața, pe răcoare drumul e mai spornic. Socoteli firești, pe care toți le­­am verificat, pe teren, ia diferite ocazii. Numai că plecarea de vre­me, cu noaptea în cap, cum se spune în popor, o fi ea bună cu prilejul unei excursii, a unei că­lătorii ocazionale , dar nu este in­dicată pentru o competiție ca „Turul României”. SĂ EXPLICĂM DE CE. Se vor gândi mulți că peda­lând în miezul zilei, pe arșiță, e o adevărată calamitate. Normal așa ar fi, când nu ești obicinuit. Dar când luni de zile (ani în șir) ai bătut 200—300 km. în u­­nele zile de antrenament, deci din zori și până seara, când te-a ars soarele din luna lui Cuptor — zilei întregi — și la 10 dimineața și la ora 2 după amiază, paragraful cu teama de arșiță se elimină auto­mat. Mai ales către sfârșitul ve­rii când se va alerga „Turul”. Această explicație pentru cei care n’au întreprins raiduri ci­cliste. Cunoscătorii nu au nevoe de ea ci, doar, poate ca simplă aducere aminte a unui lucru știut bine din proprie experiență. MICUL DEJUN IN PRIPĂ. In alte ediții ale „Turului“ dându-se plecarea la ora 7 în­de­­obște, pentru ca la ora prânzului 12—1 să se sosească în orașul e­­tapă, caravana ciclistă era trezită la ora 5 dimineața. Leneva și bă­­eții întârziau, mai aveau câte ceva de făcut la „"mașini” și veneau la „cafeaua cu lapte”,i­ar ultima cli­pă, înfulecând în goană. Ca ali­mentație cafeaua cu lapte e insu­ficientă. S’a pvedit asta: pe primii kilometri ai impresia că picioarele sunt niște bușteni. Nu exagerăm de fel, vă rugam s’o credeți. AVANTAJUL PLECĂRILOR târzii. Lăsându-i pe cicliști să doarmă sau să lenevească în pat până că­tre ora 9 sau 10, când se dau jos, au o altă dispoziție fizică. Revi­rimentul fiziologic s-a produs în­deajuns în cele 9—10 ore de po­ziție orizontală și somn. Mai e timp și de gimnastică, de o mică cursă prin oraș, pe jos, sau pe bicicletă, care tocmai bine contează drept „încălzire”. Acesta este argumentul princi­pal al­ tezei cu plecări târzii. Și dacă s’ar pune la vot alergătorii ar fi 100% pentru acest punct de vedere care nu este al vreunei „ideologii”, ci pur și simplu ex­primă părerea unanimă a cicliș­tilor , a unei experiențe efective. UN EXEMPLU. Desigur veți întreba : dar masa de prânz. Un moment, vă rugăm. Iată acest exemplu: O etapă cu 4—5 ore de mers cu plecarea să zicem 12 sau 12:30. Deșteptarea la orice oră vrea fiecare. Un lucru stabilit însă, începând de la ora 91 și până la 11:30, la un restaurant dina­inte rndicat, cicliștii vor putea lua fie micul dejun, fie dejunul în toată regula, cu supe, mâncăruri cu sos, sau fripturi. Vor putea lua micul dejun în jurul orei 9 apoi după o scurtă preumblare către ora 11 masa de prânz. Iar după o oră startul în cursă. Este verificat că ciclismul mer­ge mult mai bine după masă —­ bine înțeles făcându-și siesta re­glementară de cel puțin 40—50 minute. Da, ciclistul merge mult mai bine cu stomacul plin, oricât de paradoxal ar părea asta. Consumul de energie e mare și trebuie combustibil nu glumă, ceea ce explică de altfel de ce ori­cât s’ar fi alimentat ciclistul îna­coului îi sunt doldora când vine la start... O EXPERIENȚĂ CARE VA­­ DA ROADE. In trecutele ediții ale „Turu­lui” s’au făcut diferite experi­ențe : etape scurte, cu opriri sau fără, etape lungi (care au însem­nat un fiasco)... Ei­ bine propunem această ex­periență a plecărilor târzii con­vinși de succesul ei. Pentru că dincolo de orice alte considerente trebuie să ținem seamă de elementul esențial al cursei: alergătorul. Apoi, s’a mai putut constata că vite de plecare, buzunarele tri­la plecările matinale, grupul ci­cliștilor era, de obiceiu, un plu­ton de... OAMENI ANCHILOZAȚI Da, anchilozați. Să explicăm de ce. Presupunând că în ajun a fost o etapă care s-a terminat pe 5 d. a. Baia, încartiruirea, masa de seară au luat pe neobservate 4 ore, cel puțin, socotind și terme­nul de închiderea controlului. Iată-i pe băeți ajunși la dormi­tor după ora 9 seara. Aci îngriji­rile necesare, toaleta echipamen­tului, a mașinilor, etc., fac ca a­­bea după ora 11 noaptea să se aș­­­tearnă liniștea în dormitoare... Numai că bieții nu dorm... După efortul zilei excitarea fi­zică face să nu se lipească somnul decât târziu, foarte târziu, după inevitabile șuete, bancuri, poves­tiri hazlii ale peripețiilor etape­lor, care sunt necesare pentru destindere... Mai totdeauna abea la 12 noap­tea toată lumea doarme. După doar 5 ore de somn toc­mai când somnul e mai reconfor­tant bieții simt sculați. Din 80—100 de concurenți ra­reori sm văzut la etape trei, pa­tru inși mai vioi, restul mah muri, cu ochii cârpiți­ de somn, lene­voși, mișcându-se anevoei.. In­­complect refăcuți. Primii kilometri sunt un chin. 1 Neavând timp să faci mișcări premergătoare, lucrând în grabă — em. i. — Șfiafî că LIMPIADA, la grecii vechi, însemna persoada de timp dintre doua jocuri Olym­pice. Iată deci că astăzi se face o confuzie când se stribue numele de „Olympiada“ însăși jocurilor. Iar fiindcă jocurile olimpice se­­ ineau la fiecare 4 ani, Olympiada, care este luată chiar ca măsură a timpului, este egală cu 1457 zile, 10 ore și 40 de minute. In chronologia greacă, un eve­niment era fixat în timp și exprimat prin numărul de ordine al Olim­piadei, însoțit de anul dinlăuntrul ei. De exemplu, lupta de la Thermo­pile s-a întâmplat în primul an al Olympiada 75 (anul 480 a. Chr.). O ■ho Sărbătorirea Pomului de Crăciun la Start-club Sâmbătă 18 Dec. a avut loc la sediul „Start-Club“-ului serbarea tradiționalului pom de Crăciun al asociației. Au luat parte la această serbare d-nele: Elena Orghidan, președinta de onoare, luca. Nichifor, Despina Mavrocordat de Wettgenstein pre­cum Și d-nii: Prof. Ion Gheorghiu, Șeful Sportului Românesc, M. Poe­­naru-i Bordea din partea Ministeru­lui Propagandei Naționale, Ion Lazăr președintele federației de ping-pong, Ion Baicu, Wittgenstein Dimitrescu, Șiriu, Niță, etc. ’ Au luat cuvântul d. prof. Ion Gheorghiu, — șeful sportului ro­­mânesc — după care d. M. Poena­­ru-Bordea care a răsplătit munca neprecupețită a „Start-Clubului“ (A. C. F.) prntr’o plachetă jubilia­ră simbolizând astfel un deceniu de rodnică activitate sportivă. S’au împărțit daruri celor pre­zenți și broșuri date de Ministerul Propagandei Naționale. Sărbătorirea s-a sfârșit întrurn cadru familiar la orele 21. T­eatre OPERA: Papură împărat (mat.) Carmen (i seara): NAȚIONAL: Glorie. STUDIO: Strigoii­ MUNICIPAL: Romanțioșii: ALHAMBRA: Nu mai ric-vi. COMEDIA: Omul cu mârțoaga. COLORADO: Cele două orfeline. GIOCONDA: Femei, femei, SAVOY: Intr’un ceas bun SĂRINDAR: Romanța: NOSTRU: Șantaj. îvlIC: Secretul: MUNCĂ ȘI LUMINĂ : Prinț sau croitor (mat.), Balamuc (seara). Cinematografe ARO: Curtezana din Veneția cu Osvaldo Valență și Clara Cala­­mas. SCALA : Gelozie cu Leny Maren­­bach și Ferd. Marian și jurnal de război. FANTASIO: Venera oarbă cu Vi­­viane Romance ș i jurnal. CAPITOL: Neapole de altă dată. Jurnal nou. REGAL: Paradisul pierdut cu Fer­nand Gravey și Micheline Pre­­sle și jurnal nou. TRIANON: Cenușăreasa Și jurnal nou. FEMINA­: Pat și Parachon și Jur­nal nou. SELECT: Prima iubire cu Danielle Darieux și jurnal nou. CASANDRA: Minciunile Baronu­lui de Muenchhausen și jurnal. VICTORIA: Cântec de iubire și jurnal. ELISEE: Faxuri în ceată și ansam­blu de revistă. ARPA: Căpitanul Fracnese și jur­nal. BD. PALAS: Minciunile baronului OMNIA: Aventuriera de la etaj jurnal și revistă. ELDORADO: Mirajul circului, tru­pa de Revistă și jurnal- CORSO: Prima întâlnire și jurnal U. F. A .-O. N. C. Nr. 93. NISSA: Miliardarul cântăreț, jur­nal și trupa de reviste Georges­­cu-Iași. ALCAZAR: Visul fericirii, jurnal de război 93 și numere de atrac­ție. AIDA: Macario Viconte. Trupa de reviste Bimbo-Willy și Jurnal de Război Nr. 98. ASTORIA (Dudești 3): Surprizele divorțului, jurnal și trupa Geor­­gescu-Iași. AMERICAN: Marea Ducesă petre­ce, juru­al ș­i revistă. BARCELONA: Doi sergenți, jur­nal și trupa de reviste. CARMEN­ SYLVA: Infernul de­șertului, jurnal și trupa de revi­stă Nicu Burmaz. CARMEN: Femeia îndărătnică și jurnal de război. COTROCENI: Doi sergenți și jur­nal de război C.N.C. și U.F.A. CRÂNGAȘI: Iluzii, jurnal și ar­tiști. CLASIC: Kean, jurnal 37 și re­vistă. DACIA: Cele două orfeline, jurnal de război No. 92. DIANA: A fos doar o glumă, jur­nal și trupa Valeriu Moraru. DICHIU: Patrucia, jurnal și trupa de reviste Jean Tomas,­­­LORICA: Contesa Gastiglione, Trupa de reviste Licurici și jur­nal de război. VOLTA BUZEȘTI: Contele de Mon­te Cristo Jurnal și trupă­ I­LIA: Dora Nelson și jurnal 93. IZBANDA: Hanul Groazei și ju­r­­iai U.F.A.­O.N.C. No. 93. MARCONI: Cătușe Roșii și Com­­pania de reviste M. Bejan. MODEL: «Maliu» cu Dorig Diuanti și Antonio Gen­a. Jurnal ONC— UFA și Trupa de­ Reviste f ---------------- - Coșuri și plase SECRETARIATUL F. R. B. V. funcționează zilnic intre orele 17—* 19. t­oate cererile și depunerile se vor primi între orele de mai sus, așa încât nu se va mai producte nici un fel de întârziere. ...ȘI ACADEMIA COMERCIA­LA proectase un turneu asemănător în Slovacia. 1. Greutățile pe care sunt nevoiți a le întâmpina, conducătorii „Corner** clasiștilor ii vor determina să re­nunțe la planul lor. Păcat, ar fi fost foarte interesant turneul lor. Nu de aliseva, dar Vi­forul Dacia a mai fost ouată, așa că... > 10 ani de performanțe flata mea sportiva de Nicolae Chicomban VI Pen­tru o cât mai fidela redare „Nae” este astăzi un sportiv de valoare osebită. O știe1, simte, dar modestia care l-a ca­­­racterizat îl face să se scuze că n’a știut că va ajunge „așa de mare” și îmi arată vraful de tro­fee regretând că nu a păstrat ziarele. Am fi reconstituit lesne peripețiile isprăvilor. Și apoi „Na ©” nu are darul de a povesti ca N. I. Ța­pu, care acum vreo trei ani, când i-am publicat viața sportivă, a fost u­­luitor pur și simplu. Având darul de povestitor po­pular­, cu mult humor, își amin­tea interminabile amănunte, pe­ripeții și șiretenii de-ale lui, fă­­cându-te să crezi că și le-ar fi însemnat, la vreme,­ într’un „jur­a isprăvilor și amănuntelor asu­pra lor l-am întrebat dacă are păstrate ziare cu articole și dări de seamă asupra performanțelor sale. S’a uitat s­uprins și a prins să zâmbească, scuzându-se încurcat oarecum. — n­­’am păstrat decât foarte, foarte puține... n’am știut că o să ajung așa de mare... Aci, am citit în ochii vechiu­lui meu prieten de sport since­ritatea cu care socotea că „in­terview”-ul acesta, sau mai exact viața romanțată pe care i-o scriu, — este în adevăr reversul firesc al faptului că „Nae” este cineva în spait, nal , ásónál”. (Qeeace la urma a. . .rar li deioc exclus: e un Paranteze aceasta nu are in­tenția de a scade pe simpaticul nostru interlocutor ci numai de a lămuri deci de aci încolo, în kenőié, foile, anul este aproape Un palmares numai. Clasând pe ani și luni trofeele, le trecem în revistă, „Nae” ca­ la o conferință cu proecțiuni, adu­când explicațiunile necesare. O după amiază urâta de toamnă târzie și rece. Plouă mărunt. In schitul Brașovului, cu străzi în­­tortoch­iate și înguste e liniște. Copiii, gălăgioșii străzilor, s’au re­tras pe la casele lor, așteptând ca nă­sucul strivit de geam să se pornească primii fulgi de zăpadă care aduc atâ­ta veselie în Scheiu. Mai ales Dumi­nica și sărbătorile când drumul Poie­­nei e bătut din zori și până seara târ­ziu de schiori și săniuțe încărcate cu sportivi gălăgioși... In casa lui Nae înfiptă în coasta unui deal pietros, e cald, e bine și măicuța lui o femeie simpatică cu fustă largă, bazmna neagră , pe cap și cu o fustă largă, creată în­­ portul specific locului, prepară grijulie o mică gustare la care a adus din vre­me o oca de vin bun. Nu, nu va speriați. Sezonul s-a terminat și până la cel de ski mai va cale destul de lungă. Și apoi Nae — cum o mărturisește deschis— nu re­nunță la un pahar bun cu vin la ma­să și, uneori, o țigară sau două, un cinematograf, sau o preumblare idi­lică pe Promenadă... Taina în sport nu e să exagerezi, pedepsind­u-te, ci să știi să păstrezi limita. Nu e turnând, la figura mea voit mirată de monitor sportiv ocazional, îmi spune, punctând șiret... — Cred că n’ai nimic împotrivă... după câte știu... — Nu, mai ales că nu mai fac sport... — Și, mai cu seamă că e de Târ­­nave... completează Nae... Un­ palmares bogat Și astfel începem si trecem în re­vistă trecutul pe care îl reconsti­tuim după documente precise: tro­feele, și-l completează Nae cu aduce­rile aminte. Avem în față dovada indiscutabi­lă a unui palmares care, pe drept poate fi numit bogat. «Tempi passat»... cum spune... turcul... Sunt isprăvi înfăptuite cu ani în urmă, când Nae nu visa sau, cel pu­țin, nu credea ca va fi mai târziu un „m­anare" sportiv, cu foileton la ga­zeta... Isprăvi care închid în ele sbu­­cium, luptă, idealuri, săptămâni de pregătire și calcule, sacrificii și emo­ții­ Dar au trecut. Aparțin zilei de ori și peste ele s’a așternut colbul a­­nilor și poate și uitarea... Rămâne mândrie care să mângâie cald pe autorul acelor performanțe , când are prilejul să umble — ca a­­cum­ — prin vraful acesta de mărtu­rii ale unor eforturi strălucite... Firește vremuri frumoase. Atât de frumoase încât îmbătat de farmecul lor, îți vine să le spui, cu implorare, ca poetul de la Weimar: „Werd Ich dem Augenblicke sagen [Verweile doch Dp bist so schoen“... ...Atât de frumoasă e uneori clip: și în sport încât o rogi, ca și Goethe „oprește-te, tu ești atâta de frumoa­să... Da, da, timpuri trecute... dar nu fără rost. 1935..« Și N­ae începe... In plină iarnă, la 16 Ianuarie câș­tig concursul de sărituri de la „Piatra Mare“ pentru ca o săptămână după aceea să iei primul la coborâre în concursul de pe Postăvarul și la sări­turi al treilea. Mai trecu o săptămână și mă cla­sez al 2-lea, după Enea în cursa s­ fond, din Poiană, organizată de „S. V. Carpați“. In ultima Duminică a lunii Fe­bruarie „1. A. R.“-ul îmi oferă pri­lejul să câștig alt concurs de coborâ­­re pe ruta Cristianul Mic-Podana învingând pe Aurel Munteanu. La 14 Mai, în cursa organizată de ,J. A. R.“ pe Warte, ocup locul al treilea după Umfert și Timed. (Va urma) Redactarea: EMUL­IENCED JJLLWa. >•.. . a vi V ■­­­ F este alături intr’un­ campionat de „Cross-country,“

Next