Gazeta Sporturilor, ianuarie 1946 (nr. 1-24)

1946-01-01 / nr. 1

M fh U mi XXVI Nr. V BIROURILE: Sir. fing. A. Saligny, 2 BUCUREȘTI TELEFOANE: Direcția.....................................6.13.65 Secretariat......................... 5.91.86 Administrația....................... 5.91.80 lipografia............................. 3.26.60 * * *1­m­t* * ,gj3? Număr special de Anul Nou - & pagini 300 lei­­ i’aza poștali plătită In numerar Mării 1 Ianuarie 1946 aprobării. Dir. Gen. IP. T. T. No. S4.11C/MS. " Apare sub conducerea unui comitet de direcții ABONAMENTE : particulari. . ... Autorități, instituții. Cluburi ....... 12.000 Luni 6 Luni 6.000 12 000 24.000 PROPRIETAR­I. A. „GAZETA SPORTURILOR* Înscris Trip. In­ov sub Nr. 23?1­033 Administrator Ujlegai, Al. Iliescu I I 1 §J üü ~ârl W" l-l-iii f Ji 11 Él M I H II li jpf Ia Pf Îmi Ifs I ffl f i ll| M âine, sportul românesc va fi mai bătrân cu un an. Deși în plină maturitate, el se poate lăuda cu o experien­ță bogată, din care n’au lipsit nici florile satisfacțiilor nici mă­­lăriile amărăciunilor. Pentru că viața noastră sportivă a fost tra­versată la diferite crize care fie­care a însemnat o răscruce, un popas sau un regres, în ascensi­unea sportului la noi in țară. In anul care e pe punctul de a deceda lucrurile au căpătat un început de stratificare. In sport, ca și în toate domeniile de viață, războiul a răsturnat multe așe­zări. Violența și cruditatea mare­lui măcel a dezechilibrat, a de­zorganizat și a otrăvit chiar și Sectorul sportiv, ale cărui privi­legii erau tocmai seninătatea, și calmul olimpic. Crunta încleștare și-a înfipt și aici colții — și încă în plină săl­băticie. împleticit și narcotizat, spor­tul românesc a început să-și re­vie după 23 August 1944. Debu­turile, în viața nouă care înce­pe, au echivalat cu primii pași ai unui copil nou născut. Un ca­pital vechiu și prețios trebue re­valorizat, o concepție nouă tre­buia să fie îndreptarul tinerelor generații. Intr’un astfel de spirit a înce­put activitatea anului de față. Numai în felul acesta putem drămui, analiza și interpreta e­­venimentele la care am asistat precum și semnificațiile pe care acestea le degajează. Cu bună­voință și cu înțelegere, dar și cu spirit competent și critic, vom reuși ca din învățămintele pe care ni le oferă anul 1945 să du­­iă.r. ceva iub­it și per­­­siuni în anul 1946. Pentru viitorul sportului ro­mânesc, anul ce va să vină este un an de adânci rezonanțe. Și de mari verificări. Dacă lipsa aparentă a unei experiențe poate să constitue scuza mai mult sau mai puțin valabilă a unor capotări neaș­teptate și nemeritate într’o de­primantă succesiune, în schimb sperăm și chiar credem cu toată tăria că greșelile grosolane fă­cute nu se vor mai repeta. Nu are niciun sens desigur să ne lamentăm asupra unor fapte consumate. In fond, orice în­frângere cât de neplăcută, de inutilă sau de sterilă — trebue socotită un capitol depășit în­­tre existență, după cum o vic­torie este operantă și binevenită atâta vreme cât rodul pe care îl poartă poate creia ceva pozitiv. Spre deosebire de alți ani, sfâr­șitul acestor 365 zile ne conferă o optică nouă: privirea ne este atrasă spre anul care se naște, făcându-ne să privim anul dece­dat drept un fapt divers. Prin asta, vrem să întărim afirmația făcută mai sus că poziția spor­tului românesc va gravita, va trebui să graviteze în jurul cen­trului de greutate pe care-l for­mează o activitate viitoare. In direcția acestei activități, ne concentrăm toate speranțele noastre. In football, de pildă, unde satisfacțiile nu prea ne-au fost dăruite, programul întocmit de federația de specialitate și dat publicității zilele trecute, lasă să se întrevadă posibilități de vaste realizări. Printr’o politică chibzuită a e­­chipei naționale, cu tot cortegiul de împliniri pe care aceasta le comportă, vom reuși — desi­gur — să estompăm amărăciu­nea unui an precedent și să pre­gătim celui mai popular sport al nostru reabilitarea meritată. Pe teren intern ca și pe teren in­ternațional, — și într’o parte ca și în cealaltă asanarea mult aș­teptată fiind egal de necesară — va trebui să se depună o muncă de rectificări și de revizuiri. Dintr’un anumit și foarte im­portant punct de vedere, veni­rea echipei Dinamo din Tiflis a fost o strălucitoare rază de lu­mină în obscuritatea care ame­nința să ne învălue. Comporta­rea revelatorie a footballiștilor sovietici a deschis mari perspec­tive soccerului românesc. Și a dat prilej acestuia să ia un start fericit pe tărâmul internațional. Cea mai vie dorință a noastră este ca aceste întâlniri sovieto­-fom­âția sa fie' Câ't­e ma travivenio pentru că întărind — în acelaș timp — prietenia cu marele po­por de l­a răsărit să putem învăța atâtea lucruri minunate demon­strate de jucătorii sovietici. In box o activitate fertilă car rezumată. Și aici, eventualele matchuri cu pugiliștii streini în­deosebi cei ruși, este un dezide­rat care se cere neapărat reali­zat și pe care anul 1946 ni-l va împlini, desigur. In general, așa cum am sus­ținut mai sus, un tur de orizont n geografia sportivă a anului de față, nu ne lasă o impresie prea puternică. De altfel, nici nu am pretins-o. Credem, însă, cu toată pute­rea că amărăciunea faptelor de azi, dar a reminiscențelor de mâine, va fi diluată în apa tare a promisiunilor care ne așteaptă. Pentru sport deci — așa cum sună eterna vorbă din tradiție — un an mai bun ! 9 taziați în fața aceste: «accidentul» a devenit șî pentru a doua oară am avut football de Crăciun. E drept că^ Intre cele­ două jocuri s’au scurs ani și ani, dar faptul nu face decât să confirme că la noi footballul sau, mai bine zis, football­iștii sunt capricioși și socotesc sportul cu balonul rotund drept o îndeletnicire de vară și toamnă. O mentalitate care poartă aceeași semnificație neplăcută — și nici­odată subliniată — pentru suc­­cerul nostru. Acum câțiva ani terenul Unirea a găzduit, de Crăciun, un joc amical, Unirea Tricolor — Comb. Sp. Sin­den­­­esc-Turda, anul acesta jocul Dinamo (Tiflis) —­ Timișoara. Șt­i dacă primul a fost considerat drept un fapt izolat, lipsit de... urmări, nu astfel trebue pri­vit și jocul echipei Dinamo cu Timi­șoara. ...deși s’ar fi putut să fie altfel: Diaci­ov a inventat un stil dintr’un accident— „Ne vinzi matchul“.— Un inter francez­ Ben Barek și-a pierdut calitățile în urma unui drum cu avi­­onul ..­ Hamis ar fi fost un atlet mare, dacă.... Multe întâmplări mici, de la noi și de aiurea, au stârnit vâlvă la timpul lor. Au părut curioase și au fost comentate cu lux de amă­nunte. Dar au rămas mici. Fiindcă nu s’a petrecut nimic senzațional după aceea. Și fiindcă până la urmă toa­te comentariile au devenit banale, ca o anecdotă spusă sau auzită de multe ori, încât întâmplările mici au rămas mici, deși s’ar fi putut să fie altfel, l­n accident determină un stil Era prin anul... Se disputa la Moscova un cam­pionat național de atletism. La să­ritura cu prăjina doui concurenți erau indicați pentru titlu: Diack­ov și Ozolin. La 2.30 m, când Diack­ov, era aproape de­asupra ștachetei, s-a rupt prăjina. Spiritul de conservare l-a făcut pe Diack­ov să facă cu ultima energie, o răsturnare în aer.­ Răsturnarea l-a salvat în primul rând de la o moarte sigură, dar a trecut și peste ștachetă. Observato­rii autorizați — cei mai buni an­trenori din UR­SS — au rămas ex-15 . NEGRESCU a fost în cursul anului 1945 jucă­torul Nr. 1 în campionatul Capitalei subiect de discuție statistică. Ca football însă, Dinamo a fost o lecție, o aspră lecție pentru noi. Și dacă — profitând prilej — ne-am putut da de acest seama cât de bun este, câtă clasă are footballul sovietic — revelația au­tentică a anului 1945­ — nu-i mai puțin adevărat că la jocuri, Dinamo am văzut și cât este regresul footballul de Fără îndoială că țin circumstanțe ateu, care le acordăm echipei Anchetele noastre ! care este cea mai populară echipă din România ? O alegere din cac­u­la și una pe baza de camuflaj — Răspunsuri cari complica­mn problema.­­ De la I Carres oaspeții sovietici ai foot-ballului indigen — Dinamo­­ Tbilisi — ne-au­ procurat o mărturisesc cin­­stit, o serie întreagă de dileme, la care mai avem de reflectat și a­­c­um: „ începând cu momentul în care s’a produs sosirea lor, ca și ceea­­ce a urmat de atunci — realizămi ce le credeam posibile numai sub influența magică a unei baghete năstrăvane — toate au purtat, amprenta unei mentalități fațade care suntem umili învățăcei, întrebările ce n s’au pus ca și răspunsurile ce le-am primit, la ceea ce curioși am vrut să știm, au însemnat, atâtea dileme pen­tru noi, obișnuiți să vedem până la vârful nasului, unde ni se sfâr­șește — curent — fantezia. Zi de zi am acumulat, întrebări paralizante prin jena răspunsuri­lor ce trebuiam să ie furnizăm. Câte stadioane avem ? Câți antrenori ? Câte academii de educație fi­zică ? 1945, D inamo“ (Tiflis) si 1946... - - I n M M — >i I r i—ii ■ u i _ . . _ __ _ _ _ _ - - li li :r i L ja: ■!,, i. **** ^ — Concluzii și sugestii pe margina lui turneu care a demonstrat cât de bun este footballul sovietic și cât de mare este regresul soccerului românesc TM Intre realități >* arfe­ »ești adversare ale formației șo­­văruri­vietice, au jucat într’o perioadă De altfel, întregul turneu al de vacanță complectă, când jucă­­oaspeților sovietici a fost plin de torți rupseseră orice contact cu învățăminte pentru noi. Desigur, ne referim numai la joc, la admirabilele spectacole footballistice, și nu la rezultatele teh­nice ale celor trei partide, ca­re nu pot constitui decât cel mult terenul și mingea și, deci, nu pu­teau fi în condițiuni normale. Și s’a văzut: cu excepția C. F. R. ului, celelalte echipe s’au prăbu­șit după prima repriză din lipsă de condiție fizică și hărțuite de jocul vijelios al sovieticilor. Ori, altfel s’ar fi comportat ele dacă se găseau în sezon sau cel puțin pregătite pentru jocurile care le-au susținut. Ce-au­m avut, ce ne trebue Dar și în sezon fiind, echipele noas­tre nu ar fi putut schimba cu nimic din concluzia finală, footballul nostru este în regres și nu de acum, nici dela jocul cu Steaua Roșie sau dela cel cu Tg Mureș, ci de 7—8 ani. Este un re­gres pe care l-am subliniat în repe­tate rânduri, atrăgând atenția celor în drept și în măsură să ia deciziile necesare de ameliorare, și a toate compartimentele carv­?go” , footbalul ca joc. " "­ Care este contribuția băneas­scă a Statului ? Și încă multe în genul ăstora, care comparativ cu cifre furni­zate de interlocutorii noștri ne provocau amețeli de pare că ne a­flăm pe vreun vârf mai răsărit din Himalaia. Să nu credeți că am intenția, a­­mintindu-le pe toate, să fac vreo revenire documentată asupra lor. Preocuparea mea, în clipa de FIRUL PLEACĂ DE LA F.R.F.A. Cu ocazia vizitei făcute de d-nii Șușcov și Serghev la F.R.F.A. dis­tinșii oaspeți au întrebat, la un moment dat, documentar: — Care este cea mai populară echipă de foot-ball din România , întrebarea a rămas suspendată în aer, ca un spânzurat de funia lui. Câteva mormăeli în barbă, câte­va priviri speriate, schimbate pe furiș de oficialii români prezenți și câteva clipe de tăcere completă — din aceea care, legendar, se afir­mă că preced nașterea unui prinț — au fost singurele semne că în­trebarea a fost auzită. Altceva.... nimic! — Care este cea mai populară echipă din România ? Ați putea pretinde că e vreo fi­lozofie în răspunsul de dat ? Și, totuși, nici un glas n’a putut articula vreun nume, pentru că — fără posibilitate de contrazicere — în clipa întrebării și oficialii ches­tionați și-ar fi spus: —­ Chiar, care­­ fi cea mai populară echipă a țării ? In sau continente, o as­tf­­e» ar face obiec­­ te sa rezolve la Juventus — nici timp să le înființăm acum nu mai este. ( întrebarea continuă însă să pre­­ocupe cu o actualitate mereu pre­zentă, veritabilă pietricică într’un pantof încălțat. Și-am prins atunci să cer câte un răspuns de ici-colo, fără pre­­tențiuni de completă documenta­re, cu dorința a face un început Că nici Domnul n’a creiat toată lumea într’o zi. Acum, invitați ai mei, vă voiu spune și Dvs. câte am ajuns a a­­uzi, așa cum m­i-au fost redate de ocazionalii mei colaboratori. Bine (Continuare în pag. 6-a) II HAGIN­. NOULUI AN Sportul române­sc a avut în de­cursul anului 1945 o activitate «destul de sbuchunată — căutând și luptând a se pune în concordanță cu noile timpuri. Sportul — spre mulțumirea noastră a tuturor sportivilor — s’a afirmat —­­runde fu n*assoli> 1b gt a — ’­­ nA ... și trezind Unt rar interes In toate stra­turile sociale. Anul 1945 ne-a dat posibilitatea de a relua activitatea internațională cu vecinii noștri și in special cu ma­rea prietenă URSS. In anul 1946 doresc și urez ca toate sporturile practicate la noi for țară ,— să poată activa căl mai intens — așa încât toți sportivii ro­­­mâni să poată contribui la difuzarea sporturilor și la strângerea relațiilor, de­ prietenie cu sportivii din țările -ev* „ ,țtf Ű­­­­ DOBAY (Karnes) Echipa din Mediaș își datorește în parte popularitatea și prezenței în formație a „Calului­’ VIRGIL IOAN

Next