Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-01-15 / nr. 3
1 -- înmpărăteasca Poartră fi cunoștință pentru întărirea acestor relații prietinești și a împrumutatei încredințări, te numim noi pe dumiata cu toată îndurarea cavaler ordului Postru de Vulturul alb, a cărui semne ce vor urma, poruncim să ția pue și după orânduială să le porți. Not rămânem încredințindute de împărăteasca Noastră milu. Ciculae. Siuin. (AMv. Ziv. din 11. în n. a. c. cuprinde următoarea corespondenție interesătoare dela 22. Dec. a. t. „Vui am să vă împărtășesc o înștiințare atât pentru viitoriul Serbiei mult însemnătoare, cât și starea diplomației ribale în Constantinopol lămurit văditoare. Adecă, întrebarea asupra unei schimbări în formele du administrația și de constituția prințipatului s'au hotărăt de cătră înanlta poartă în înțelesul mației, adecă în înțelesul unui așezământ, ce restrânge stăpânirea absoluteă de astăzi, după ce treaba aceasta mai îndelungă vreme să pusesă cu totul la o parte, încă într'un articol mai vechiu a gazetei dumilor voastre să însemnasă bine, cum că la întrebarea aceasta Rusia va prinde parte nației, iar Anglia împrouba ei și pentru prințul Miloș. Când se curând după depărtarea D-lui de Rutenies dela Constantinopol înfluința engineasul căștigă deodată preponderanție putere mai mare tot atunci li fu cu putință aceștia, ca deocamdată să dea la o parte întrebarea asupra Serviei apucată mai 'nainte cu atâta râvnă, cu scop lămurit, ca prin tămândare (mânarea vremii) să să dea cu totul uituri. Dar reintoarterea D-lui Catenier și necurmata sa lucrari dădu în scurt la toate șrășaltă îndriptare, și hotărărea acum urmată să poate socoti ca un triumf desăbărșit a diplomației rusești asupra ceii englezești. Prințul Miloș, care, după cum ne- Mmiișrelunțează le obște, ar fi împrotivitoriu la ori le orăndueli răstrăngătoare le vaza ea, că va afla acum strămtorat, căci prin aceasta e pusă la condiție odihna Serbiei. Silințele cercate mai vârtos de cătră popimea Serbiei, cum că din Constantinopol nimic folositoriu nu s'ar putea aștepta pentru fericirea Serbiei și altele ca aceste, nu sânt de a să împuta prințului, dar cum să pare sânt lucrurile unor lingușitori apuși, căror puțin le pasă atât de vinele prințului, cât și de a nației. În toată întâmplarea, acuma să va chiema în Serbia o adunare națională, unde arăta chipul de a cugeta a prințului, cât și voia norodului să va cunoaște mai bine. Chim. Poi știm, cum că în împărăția acvastă mare din Asia, care cuprindei în cine mai mult ca 500 milioane lăcuitori, credința criștinească nici de cum nu e suferită. Milionarii (propoveduitorii din Europa, carii pot să străbată acolo, lua să lupta cu cele mai mari greutăți și cu nespute primejdii; și totul abia sânt ca la 50 mii de creștini, carii trăesc ascunși, retrași și vai de ei, dacă îli simțetc, prigoniți, hirăniți și uciși. Gazeta cat. bisericească are un articol, în care să spune, cum la Peching ,cetatea căpitală și rezidenția împăratului cu 2 milioane lăc. doi prinți din familia împărătească, care mai de mult îmbrățișată religia lui Isus Hristos, dar mai tărziu au fost atâta de slabi, încât eară o au lăpădat, mai de curuna s'au întors din nou în sânul sicerinei catolice apusene, însă prin aceasta li s'au dat prilej a și pătins foarte griu, precum să vede din secritul împărătesc scos după gazeta din Peching, cari așa sună: „Gou-Se, odinioară Tou-Ling, după ce el fusese dus înaintea curților judecătorești, pentru că au priimit religia Domnului ceresc, o au căit, s'au îndreptat și au aflat milă. Mai tărziu ea cinsti din nou crucea și pe sfinți, cu fiul său Wan- Cuang, și amândoi au cântat rugăciuni și psalmi. Dintr' aceasta a lor purtare e înveterat, că ei nu s'au întors întru adevăr. Pentru aceasta eu poruncesc, ca Tou-Li și și Can Cuang să să desbrace de brăul lor cel roșu, numele lor să să șiargă din tarla noastră genealogică, ei însuși să să trimită la Vli Sîn tartaria și să să supue la starea cea mai de joc a reței. Respectați această poruncă Nordambrica. Șim, cum că Republica, sau cum se dicem Staturile unite din Nordambica să ocârmuisc pe sine prin deputați și senatori, carii la vremi hotărâte să aleg de lăcuitorii acestii Republici, după cum este împărțită în mai multe ogaturi. în anul acesta s'au săvârșit megerea deputaților cu turburari. Căci fiind și aici partide precum pretutindeni, mulți s'au silit să aleagă deputațile principali împrotivitoare Prezidentului republicei Van Duren (cum era un consul în Roma) acesta totuși scuti deocamdată. Cu prilejul deschiderii congresului prezidentul în cuvântul său lăudă foarte mult prin tipurile republicane ale acestor Staturi, zicând între altele multe, cum că pentru staturile unite au fost păstrat de pronie, ca că