Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-04-16 / nr. 16
cu Foea pentru minte inimă și literatură este pre un jumătate de an cu poșta 21. 24cr. Fără poștă2.? Vcr.arg. Pentru înștiințări să plătesc pănă la 6 rânduri 8cr. de ani însue 1r. argint de un runda afeu, Agasnot, 18. Angilie. prețun acștii Foi din primă Ca FĂRPU CĂRANEUL. 11. Tristiluania. Brașov. Sidenitatea ținută pentru ziua nașterii preanălțatului nostru Monarh Ferdinand LD. s'au încetat nici duminecă la 21,9. a lunii aceștia. Căci adecă în zioa aceasta (neputândusă vineri din pricina puținei miliției ce să află la noi) adunândusă la sf. capela româănească din cetate d. Persoane de Maghistrat, corul ofițerilor din garnizon, preoții de alte religii și alți deregători publici, după ce mai întâi de trei preoți s'ar fi adus tărfa cea nencruntată Dumneziului puterilor pentru fericita, pacinica și îndelunga viață a Miestății Sale domnitoriului nostru împărat și Prinț, Pru. P. Ioan Papaso, P protopop primariu de credința „ăl caii grăvi cu o răvină deosibită ași vărsa simtimentele sale și ale norodului nostru românesc într'un cuvânt precugetat și întocmit pentru această zi strălucită. Sf. ca nimic n'au lăsat nepomenit din scumpele acele pricini, care fac pe nația romăniască a dovedi totdeaună cea mai deplină iubire, ascultare și cinstire cătră înduratul său Monarh și cătră toată mărita Casă austriacă. Vărtuțile, care sânt împletite în coroană Monarhului nostru le au numărat de arândul. Pe spusele bânătăți ce leau priimit românii Ardeleni anumit cei neuniți dela neuitatul Iosif al doilea, Franțisc Elea și mai curând dela întru finicire Domnitoriu al nostru de acum Ferdinand întâilea, fuseră înșirate cu o căldură, ce numai dela o inimă simțitoare poate să eși. Toleranția religioasă, desele porunci pentru școli date, darul cea de 50.000 fiorini argint făcut clerului romănesc neunit, apărarea și ocrotirea asupra vecinor împețiri și altele ca aceste făcu să străvată în duhurile și în săngele ascultătorilor săi. Iar datoriile supușilor cătră împăratul și către diregătorii săi, anumit: păzirea religiei și evlavia, păstrarea, cinstea și iubirea, supunerea, plătirea acuzată a dăjdiilor, înaintarea binelui de obște leau așternut și. sa alăturat stării de cultură a romănilor ascultători, ca nimic să nu rămâe neînțeles și trecut cu vederea. La capăt tinerimea scolastică romănească răsună imnul împăratului românește spre cea mai mare mângiere sufletească a adunării și a părinților. Complimentul cel mai pompos al acestei lucrări religioase fuferă cele cinci Salve în vremea sf. liturghii întinate de 96 soldați din garnizon așăzați înaintea bisericii romănești, cărora răspunzănd coubvuitul treascurilor dela vasula veche, prin ele cel înulțit al munților, făcea ca și însuș natura să fie îndemnătoare la sărbarea noastră. Nici o zi pănă atunci nu ne au arătat ceriul așa senin în primăvara aceasta precum lu dumineca trecută, dar nici eu n'am văzut nici odată în fețile lăcuitorilor români de aici atâta cucurie împreunată cu un respect evlaviot, precum în ziua aceea. Mărturie să'mi fie la aceasta simtimentele lor însuși. Doamne ține pe împăratul! Nu putem acoperi cu tăierel frumoasele cinsti ce leau făcut obștea cia din lăuntrul frății a neguțetorilor romăni cu prilejul