Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)

1841-10-26 / nr. 43

7 Ș­­ Af­ va scăpa le dreapta osândă ce­ i se va con­­veni pentru a sa neîngrijire întru ec­acta păzire a legiuirilor și a poruncilor Stăpâ­­nirii. Iar de priimirea aceștia și că va fi întocmai următoare opormuirea, va întoar­­ce Departamentului în grabă răspuns care va sluji drept dovadă la cea mai din main­­te lucrare P­ro 4680. Anul 1841, Siptemvrie 22. lAustri, viena. După ce în adunarea generală a legionarilor vancului național din 2. Oct. s'ar fi citit o prea'nantă hotărăre, prin­ care privilegiul vancului se prelungește pe 25 ani înn­inte, în 21 Ocnt. se publică un prea­nalt decret, prin care foștii pană acuma­l directori de comitet sânt numiți și întă­­riți în post de directori ai bancului.­­­­Cu aceste prilejuri se vieța­ totdeodată o mai strănsă controlă din partea stăpâni­­rii asupra bancului, precum și înteme­iria unui banc­­­e giro. Unde catele negustorești pe lângă depozite cumpătate în epani gata, vor avea destuti­i contacorrente în­­cât pe sumele puse pot putea trage poliți asupra bancului. Se vorbește despre o redunție mare în artilleria austriacă. Din 70 capeici care se află astăzi în slujnă, au a se disface vrio 50. late Țăr. SPAPIA. Complotul militărisc înariptat asupra ministeriului și a regentului Beopar­­tero, în 7. Oct. seara ispucni și în Ma­­drid cu o înverșunare neobicinuită, în caz dacă regentul nu s'ar fi puțit din prime, urmările pentru dânsul oricum și pentru Spania putea fi triste foarte. însă fiind că regentul și epitronul Arguelmne avea șiri acuzate despre toate mișcările Critti­­nilor, ei nu lipsiră a pune în lucrare toa­­te măturile siguri­itoare. nu numai în toată capitala, ci și în palatul cruiesc unde pe­­trece regina și soruta, se îmmulțiră străși­­mi, așa numiții soldați Delioparanzii c­re­­dincioși lui Vepartero) cuprinseră posturile cele mai din lontru a palatului și clar intrarea în odăile cruiești. Un detașement din gardie cuprinse posturile din afară, în­­să tocma aceasta ajutată de o noapte plo­­ioasă și furtunoasă și sprijinită de 11 companii de la regimentul numit „a Prințe­­sei între entrigăzi: „Să trăiască ruina și „Cios cu Reporter o! isbește pe Hinlebar­­dieri și se silește a năvăli în odăile cră­­iești; dar aceștia de­și cu mult mai pu­­țini, ajutați totuș le strămtoarea locu­­lui se împretivesc cu Energie multă. Abia se auziră cele din tăia sunete de puști, pe când și sosi ajutorință fellebarb­erilor. lupta pe lângă toată otrăvitoarea locului fu mai îndelungată și mai pxigeroasă de­­cât ar fi găndit cineva. Iaciști lei întă­­rătați se bătură pănă chiar și în salo­­nul reginei și în sala de priimit soliile. Henmbark­ierii apărară cu munta vitejie tot pasul pănă la odaia de lurmit a reginei și a surorii ei, întru care încă au căzut tiranii. în tot palatul ușile fuseră oparte s­au cel puțin oi făcu cercare de a­ le sparge pe toate și se cătură din ollie în odaie de la 8 ceaguri seara, pănă din v­­itața la patru. Pe vremea aceasta gengranii Diego Leon și Concha, ca și fi ai invi­­liei, văzănd palatul încongiurat fără a se face vreo mișcare de involuție în ceta­­te, apucară la fugă de o ușă ce scotea afară la câmp, însă în aceeaș­­i ei fuse­­ră prinși, în vremea luptei ambele prin­­țite lângă care se afla Arguelles și Mama Mina, se rugta lui Dzeu și cerea ijutoriu. Dintele susiră sim­te a se ascun­­de supt matrațele (vidirile) din pat, va să fe apărate de gloanțe. îÎntre altele vicea ele: „Dacă Mama va lovi despre acea­­sta, va scrie lui Vepartero, ca el să în­­frăneze pe pantlămații aceștia. D. Gonva­­lis, care se afla în departamentul ministe­­rial din Balat, se șănțui la cab­inetul său, încât inturghenții în zădar se incercară a întra­ în vioa urmatoare poporul împlu palatul din interes și din curiositate de a vedea stricăciunile facute în cabineturile vrăiești, care era încă pline de trupuri moar­­te. în dimineața aceea Veportero adună la palat o impozantă putere militărească, du­­pă care ea însuș­inară la regina. Cu ace­­stea interrecția din Malril se zice a fi cu totul nălușită. Mai b­ine le 160 insur­­genți au cazut în mânile gubernului, care viu și aruncat sunt judecată militărească, după care se așteptă cădiria mai multor papeti. Din provințiil­e vastice, unde O'Donnel porni inturrecția, încă tot mai vin știri cumplite. O scrisoare din 11. Oct. de la Pamplona arată, că vioa de mai a­inte pentru acea cetate au fost înfricoșată foarte. Ploaia de gloanță din citadela un­­de se află insurgenții, reperzită asupra cetății pricinui stricăcine mare. Totuș lăcuitorii renaseră statornici și cu sânge rece că­­tră acestea crăncenii. Gardia paționilă pă­­zit din mijlocul său 17 omorâți.­­ Repor­­tero slocozi de curând o proclamație în­­focată cătră Spaniali sum­a ingurghenților.

Next