Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-03-23 / nr. 12
vățitură amăiurată și cuprinită otării cetățene, este hotărătă a triui cu meștișuturi, neguțetorie ș. a. Pagini. De curuna se ivi în Gazeta Uniuertară de Augsburg un articol asupra Ungariei, din care noi, convinși din teoria jurnalistică ungurească și însuș din esperiinți, cum că acela cuprinde adevăruri, tragem câteva puncturi interisante. Doi cunoaștem cu toții ce înțelege astăzi Europa prin vorba „centralizație, adică o astfeliu de organizație politică și socială a unui stat, încât toate mișcările, schimbările, viinele, răul ce se întâmplă în capitală, acila să străbată, să mute, să scuture în toată țara, spre pildă Parisul și Franța. Deci oricare ar judeca pe Ungaria după masura aci arătată, acela s'ar înșela neputându'și nici odată face nt curată despre chipul ocărmuirei și administrației aceliaș. Viața municipală ungurească înafară în comitaturi este slovadă, cum li zice grecul autonomă, încât adecă comitaturile se ocărmuitte ele pe sine, după ungi sau și după practis, fără ca să sufere în mai multe puncturi amestecarea puterii centrale în relațiile lor private. ALett drept crescut chiar în săngile ungurului, dântul cu atâta mai puțin este aplecat al jărtii și a'l schimba cu ideile franțuzești despre centralizație și despre omorărea neatărnatei vieți provințiale din afară, cu cât este mai adeverit în istorie, cum că cu mult înnaintea lui Mehemed Lai, înnaintea Polonilor și a Egalienilor, Ungurii, precum și prinții Transilvaniei simțiseră, ce va să vină a se închide Franțozilor. Într'unirea cu atâta mai privegitori trevuie să fie Ungurii împrotiva uneltirilor unei altei propagande, adecă aceii panslavice, care visează despre o împărăție a tuturor semințiilor slavonești peste toată lumia, și a cării activitate o vedem că se ridică acum la hotarele de cătră sud, acum la cele de cătră nord. Numai de curuna fu tragtă luarea aminte a nației prin jurnale asupra unor tendenții panglicice, care în școalele protestantice de la poalele carpaților se arăta prin casinuri elavice și prin articoli antinaționali, întru care prea adeseori se vorbește dispre șaptezeci milioane elavi. Pe lângă aceasta ungurii au vbmit și la alte preputuri grele, decând văzură porunca ministrului instituției publice din St. Petersburg, în urma căriia pe la Universitățile rusești în viitoriu se va învăța întri ariile și limba și literatura Miirilor și mai aliile ca acestea”. În acetea împriegiurări luând Ungurii în căgare de stamă și viturile acelea a profestorului Venelin din Moscva, care zice că Atilla și ai săi ar fi fost puși, precum și cum că acel mare împărăție vulgărească care cuprindea în sine și pe Ungaria (firiște că și pe țările învecinate, ar fi moștenirea țarului, ei se tot mai întăresc în părerea, cum că dănșii Singurii) sânt acel popor hotărăt, a avate nubăliria barbariii, ori de cătră eiul, ori de cătră care parti este să vie aceea") Din pricina aceasta energia, cu care general inspectorul bisericilor și a școalelor augustane graiul mai întimpină panslavismul, căștigă recunoștința tuturor. Se pare cumcă croații acuma își cunosc mai bine poziția lor cătră Ungaria, și încep a se convinge, cum că limba maghiară, ca limbă oficială a țării (în locul ceii lătinești) nici lecum nu este în contrar naționalității lor. (Gire, dacă ar vorbi toți Maghiarii cum vorbea spre pildă graiul Dujefi, însă la dânșii încă sânt eclaltați destui. Vază cineva pănă unde merge gazeta „lelenco”" din Pesta; ea între alte ecstravaganții ale sale pe Țara românească și Moldova le pune le apărarea supt rubrica „Ungariei, o faptă, de care nu numai alții, ci chiar gazeta ungurească „Pignac” din Pojon de curund lși sătu joc, spuind telencorului totdeodată, cum că el n'arem nici un princip politicesc. Vete vrednică de însemnat acea mare sloboziune, care dela dieta din urmă încoace în mai multe privințe se dă gazetelor prin cenzură. (aceasta Maiestatea Sa Monarhul o făgăduite Ungariei într'un referint al Său din primăvara anului trecut, pe când dieta cerea libertate de tească. Rezultatul cel mai de aproape din aceasta este o vinață mai vie în jurnalistică. De curând mai răsăriră câteva gazete politice tria și în Transilvania la cluj, dintre care „Resti Niglar” în orice privință este interesantă. , Redactorul ei este acen Coșut., care în anul 1857 pentru gazeta ce o da numai în manuscris (ne supt mănă) supt titulă de „Șiri municipale, fu print și osândit la închisoare le trei ani, cetitorii noștrii nu vor fi uitat, cum că în Ot, peterevuri sau așezat nu de munte cateară și pintru învățaria limbei româniști ”) în 26 august 1839 se vorbea aceasta în adunarea națională din Pojon și mai altădată încă.