Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-02-05 / nr. 11
42 tos în veacul mijlociu, din care însă a pretinde neatărnare de stat și legiuitivă, este tot așa ridicul, ca și cănd cumanii, iazighii sau cetățile scepusiene, ori comitatele banatice ar păși la mijloc cu asemenea pretensii. ... Sapt corona Ungariei fiind numai un stat și încă numai cel maghiar, pentru purtarea lucrurilor statului încă poate fi numai o limbă. Vorbiască acasă fiecare în limba sa, ci îndată ce vine în contact cu statul trebuie să vorbiască maghiarește, pentru că cum va putea curge administrația, legislația, dacă disputele vor curge în mai multe limbi? Fără o limbă oficială nu este unitate de stat. În privința aceasta iarăș putem provoca la Franția și la Britania, (În Elveția, fiind trei naționalități, sunt trei limbi oficiale. Întrebarea principală ar fi, pentru ce uraim noi așa tare unitatea de stat? Pentru că această idee nu o înghesuie asupnră de istoria veche și noă. Fără unitate de stat nu este putere, nu e constituție, nu libertate, nu neatărnare de staturile străine. Franța și Britania prin unitate de stat așinnseră imperiuri tari, constituționale și libere. Italia și Germania (sfășiate în mai multe staturi) nici sănt imperiuri tari, nici constituționale, nici livere șcl. șol. UNGARIA. Pojon. Dela dietă. Știri prea interesante și în parte neașteptate. Casa magnaților după serii lungi în 3. Fevruarie își reîncepu consultățiile. Mai nainte de toate casa iar fu silită a înfrunta pe ascultători pentru lărmoasa și neomenosa lor purtare, amenințănd că de au se vor înfrăna, casa va ști lua măsure aspre, căci nu va suferi a i se detrage austerității. Apoi se luă la desbatere proiectul de lege pentru descumpărarea totală a iovăgimii. Cititorii noștrii cunosc această materie atăt din dieta Transilvaniei, căt și din prelungitele desbateri ale celei ungurești în trei diete. Era vorba ca și altădată, dacă s'ar cuveni a întoc și o lege carea să siliască atăt pe iobagiu a se descumpăra dacă n'ar voi, căt și pe proprietariu, care nu ar primi prețul descumpărării. Ce să mai repețim prea multe din cursul desbaterilor? destul arăta, că celor, mai mulți din magnații Ungariei li se urâ de legile urbariale, pentru că văd cum că aceleaș n nici proprietarilor nici iobagilor nu le folosesc mai nimic, încăt este prea de dorit, ca toți iobagii să se descumpere căt mai curănd cu căte o sumă bunișoară, a cărei interes ar corespunde la prețul robotelor pe care iobagii le fac de voie de nevoie, înșelănd pe proprietari căt pot mai mult, pentru că iobăgia le cade foarte grea. Deci casa magnaților se învoi a denumi o comisie, carea să afle mijloace mult mai sigure decăt în dieta tr. painzătoare a descumpărării, însă principiul silei nu-l prea primește, căci nici are loc. Grafii N. Vai, I. Țirachi, Ladisl. Telechi și b. Bela Venuhaim fuseră fruntașii oratorilor astădată ca și mai adeseori. Desbaterile se întinseră și pe 4. Fevr., cănd se și încheieră. În aceeaș zi și în 5. Fevruarie se propuse și proiectul de lege al limbei și al naționalității. Noi cu alt prilej vom publica mai multe din respectivele desbateri, iar acum arătăm numai resultatul, care pentru croați este foarte înbucurătoriu, căci ei după opinia și proiectul casei magniaților nu numai nu vor fi siliți a primi limba maghiară în patria lor, ci nici măcar cea veche latină nu li se va mai impune ca oficială, ci vor avea dreptul a se folosi de limba lor națională croatică. Căci după ce mulți magnați aflară, că aici de cum p ar fi bine a întărâta pe alte popoară acum cănd toate (afară de cele zăcătoare în deplină dovitorie) se arată și sănt înflăcărate pentru cultivarea limbei lor, încăt neapărat ar produce reacție grea, apoi se mai primi și principiul pronunciat de gr. Ladisl. Batiani sunătoriu că: „mărimea națională nu e condiționată de la limbă, ci dela afinitatea (rudirea) în libertate, adică, dacă toate națiile împregiur de noi vor fi în adevăr libere, atunci ele tote vor simpatisa cu noi și se vor lupta împreună cu noi asupra oricărui dușman apăsătoriu, așeaz 7 al proiectului limbei se schimbă zicănduse: „În părțile împreunată se dă voie liberă a întrebui limba creativă. Această schimbare o propusese îndată la început renumitul orator episcopul r. catolic I. Lonovic. Gr. Emil Desofi mai adaose o modificație că „limba oficială a causelor (de judecată?) să se lase în voia lor (adică croată, latină sau maghiară cum vor vrea?) Aceasta încă se primi. În 5. Fevruarie fu și în casa deputaților ședință cervulară, însă o ședință precum niciodată, sgomotoasă, sărmoasă, plină de cele mai amare mustrări și împutăciuni ale partidelor. Materia desbaterilor fa causa administratorilor puși pe la posturile de foisranuoc (sprghemi somites). Partida carea ține cu găuverniul (pe carea însă ne cam înșelăm dacă o numim o conservativă, căci ea este mai mult de atăta) propuse a se mulțămi Maiestății Sale pentru rescriptul dat în privința aceasta și a se arăta, că patria e odihnită despre ținerea legilor. Oposiția din contră pretinse a se scrie Maiest. Sale cam avea: Pentru rescript mulțămim, cerem însă tot odată, ca spre a liniști patria deplin Maiest. La încă în decursul acestei diete să și nimici aspră toate măsurele căte le luase în privința „administrației” comitatelor, apoi spre a produce și în dietă un curs păciuit al desbaterilor, să mai trimită un alt asemenea rescript, să arate în faptă că legile se păzesc. După ceartă