Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-06-11 / nr. 46

183 au să îngrijească de apărarea drepturilor lor omenești pănă trăiescu pe acest pămănt.­­ Are rușine pentru mireni a trage asupră și Ba în silă o epitropiă, care n'are timp a­sta de causa lor. Ba vedeți, mirenii cași și mirenii unguri, nu cumva ei încă ceru academii și col­­legiuri de la cleru. Ba ei conferu și clerului.­­ Vicariatul dela Șimleu ce conferi protopopului Dimitrie Coroiianu, iar cel dela Hațegu protopopului Str­efanu Moldovanu, amăndoi vărbați de merite frumose de știință și capacitate, care le dau numai apure. Aradu. (Întreiere.) Acum consistoriu pătimisă acea strămutare, că de aresetinte veni administratorul de pa­­triarhul trimis, și fiul asestorilor 'l demiisă cari cănd au să vină la sesiune - așia fiind­că la toată sesiunea vinu alții, cari nu știu, ce, și cum s'a determinat în se­­siunea precedinte, autenticarea protopopului Rem ce Tri­plă?­­­ "Co­ris mi ce pare că nici are ion, ham Ca apă­­rat pe sine și procedura cea judiciară? - În loc să remână sie­ și consecvente, și să judece urmările din principiul patriarhului triste pentru toată diecesa aceasta romănă, pentru că dacă conul istoriei acela e „Nimica” pentru că n'a preșezut episcopii, așa toate ședințele, care mi acum fără enpiecon ce pin, contr­aștinderea „n­imica” consistoriul dară primind principiul, ce recunoaște ne sâne ci drep de „Nimica,“ și dacă patriarhul poate nimici sentința pe calea sa enunțiată, poate și alta nimici ori ce va voi, așa­dară și tot ce ar fi spre folosul romănilor;­­ în loc ce semestre din privința strălăcoselui principiu de o parte, că consistoriul în forma ca și prin po. gu­berniu, Ba­ch însuși oprind patriarhul ar fi recunoscut; de alta parte că principiul acela vatămă însuși dreptul Maiestatie, mi­ama putea aștepta temeinică locruire dela în­ guberniu, cui­ci patriarhul e subordinatu.­­ În anul 1852 luna Marțiu­­ primi fără contrazicere principiul patriarhului; apimi jurământul de ase­sori bon-istoriale, primi în sânul său ne acela, pe sape singur pentru crime canonice au judecat de pedeapsă vrednic. - Cătă mișelă­­tate sufletească dăunătoare pentru toți romănii! Au mai­­ ei o causă momentosă de incemnar a preoți­­lor, corii blăstămară ne titori besericei naintea mormân­­tului Dlăi, da fiindcă despre evenemintele faptei aceleia pu­tem încă inștiințat, aștept dela zelul arădanilor ce ni le facă cuenoscete. Acum, dacă tot acela consistoriu într'una din ședin­­țele sale apără onoarea și drepturile sale, eară și alta fără nici o reclamare ce pensioca ne sine de „Nimica” să poate nasce intrebarea: Mișelătatea cui ar fi să ce impute?­­ Negreșit că numai străm­ntărilor în consi­­storiu întroduse; da anume cui, e cu greu a determina, pentru că președintele e zelos romăn; despre el dacă ar tre­bui să ce știe mai nainte, vezi că ordinarea asessorilor; așa, ca într'una ședință mai mulți de cei cu voie liberă co­ns vină și, fiind­că la toată ședința alții sunt, fapt pu știu ce s'a determinat în ședința de nainte, nici au­­tentizarea protocolului are loc, ar fi fapta președinte­­lui, vezi că la primirea vatjocurei ce fanta au cu cu­­vântul ap­ei indemnat, ce cu atăta mai puțin ct poate vrede, pentru că batjocura consistoriului mai tare cade pe președinte.­­ Deci mai cu cale mi se vede a crede, r­i că primirea batjocurei ar fi de a se imputa asessorilor, căci acei, precuom „pa diecesa acesta, așa mi pn a Aradu­­lui, ce'n parte sunt plalificați, da lipsiți de libera voiă, în ce ce cuprinde caracteristica omului, pentru că convin­­gerea lor e subordinată arbitriului mai, marilor; de altă parte nu cunoaște hotaru intră datorință și subordinățiune; în­gina oameni dară, dacă ap­oi ei voiă și curagiu, deli­­verarea lor propriă e împedecată. Ba de multe ori rătăcită. Ar fi bine să nu să facă cunoscute personele acele, cari primiră iar pe sâne pe acela, care mai nainte pentru faptele sale fu judecat: „Ba ama mișelătatea să nu pă­­teze și pe cei cu voiă liberă. L­ă­gătoriul. Urbea­ mare, 19. Ieniu 1852. Ziua „de eri­jă anumită aentră venitei împeratului la Urbea noastră. Dar aa amiezi se dede semnal cu cămpana din turnul de Custodiă al veselicei Romăne, cerneă înnaltel oaspe­t aprope de ce­­tate, peste puți­u după căteva căruțe premerse veni Mai. Ca însoțit de arhhiducele Albrech, locuțm­inte ter­­pei, de adjutantele său contele Grim­e, și mai mulți, ur­­mat de deregătorii comitatului și de Banderiști, carii putea fi mi mai aleși, - nobilimea fu prea puțin înfățiă­­nari. Trecănd prin cetatea nctua­la fine a stradei Arbărei verde, era recinat în arc triumfale măreția ini pompo-u cu înscripțiune de salutățiune, dincolo de apa d'alungul cărei fuseră înșirate peste 100 de­ fetițe îmbrăca­te pe albu, cu cupune­re le aruncară înaintea calescei împărate­­lui: „Mai, Ca primi cunun­a dela conducătoria.­­ De ași grăbi jenele împerătoriu la veserica catedrale catolică de ritul apucean, unde os primit de episcopnul respectiv și de clerul seu la nimep foarte neînsemnat. Cu numeru mai­ mare fu clerul gr. catolic romăn carele întonă vivate no, n­oți au intratuel imperatului „pn beserică, de unde după rugăciuni merse în resedința episcopale, acolo se presen­­tară Mai. Sale toți deregătorii de față prin capii săi, Mai. Ca vorbi mai cu fiecare,­­ afabiletatea Mai. Sale atăg de aplecată devinse inimele tuturor. La 4 ore den medi­nali condeceră Mai. Ca cu înalta cercetare catedral­a Romănilor, în poarta iinterimului 05 primit de Bec. La Episcopul Erdeli, însoțit de capitul și de clerul seu în numer la 100­­ as următori ca vor­­bință latină: Sasgatissima et s „Regretpo, in sommis quoque discri­­minibus idelissima natio Romana Maiestatis V. 8. indivisi paterni amoris documentum cum inexplicabili gaudio et sp­­irilo suspicit, et veneratur, in eo­ quod Maiestas Ve­rga Sarga­­tissima inter innumeras sollicitudinis suae curas sacrum gio­­que hoc templum manifientia imperatorum torum benignis­­simo suo conspectu dignata sit­­ In hoc Sacro templo în conspectu Altissimi renovat Clerus populusque Romanus h­pm Maiestati Vestgae Sasgatissimae fidelitatis votum, qui hac ehortatissima vice “quoque “homagialem suum cultum et in­­timam Maiestati Vestgae Sasgatissimae adhaesionem valam contestatur.­­ Damaste pro expertis adusque etiam Saesa­­geo Ceziae manifissentiae benefsiis rgofondissimas geregi grates Siegne Populusque Romanus orientalis ritus Sam­olisps, se Altissimae Caesareae Clementiae, Sacramque Unionem Apostolicae Protectioni­sma in humilitate devovet­­­ nun- N. 17, Ladislau Berivai, născut în Dinlma­­pe, scaunul Oreștiei în Transilvania, în vâr­­stă de 35 ani, reformat, necăsătorit, ico­­nomu. Din meri incursiv­ mai cu deosevire Ștefan Fogarași, ka gardist naționale în luna lui iuliu 1819, fiind în servițiu de a­­vanepost, s'a dus la Văcău și a pus de i s'a dat foc, ce mistui 97 case. Către aceste numitul Fogarași în luna lui Iuniu 1848 tăiă cu capra și apoi împușcă pe Avram Scărgia, locuitor din Răpold, și în fine luă parte mi aa maltrătarea romănului Daniele Rosta. Ladislau Berivoi maltrătă și predă desăvărșit pe Daniele Rosta. Șa­­roși și Vaico sunt părăți că ar fi luatu parte la aprinderea Văcăului. Prin tribunalul marțiale S. Fagarași ce osăndi la moarte prin ștreang, ear Lad. Berivat la lucru de șanț pe 5 ani în seară, Șaroși și Vaiia se absolviră din lipsa do­­vezilor, care senu­ță M. C. apost. la S. Fa­­garași o mută în osăndă la lucru de șanț pe 5 ani în seară ușipre, iar la Lad. Beri­­vat în osăndă la cetate pe 2 ani, urmănd a li se computa și timpul căt au șezut in­­chiși pănă a curs judicata. 18. Ioan Coloși, născut în Măgierușul Cămpeanu, în scaunul Mureșului în Tran­­silvania, în vârstă de 42 ani, catolic, popă în Cr.­Ilanea pn comit. cetății de baltă a ridicat sub numire de gardă naționale un landeturm de 200 inși în contra trupelor Am. rusești și austriace; de aceea se plănui, ca vinovat de crima Maiestății, la închisore în cetate pe 10 ani, care sentință M. S. apost. se îndură a o micșora la închisore în cetate de 10 ani. 19. Lad. Sechereș, născut în Mezo-Band, scaunul Mureșului în Transilvania, în vâr­­stă de 38 ani, reformat, căsătorit, tată de doi copii, maior la garda naționale de insur­­genți, și L Ioan Zaizon, născut în Mezo-Panit, scaunul Mureșului în Transilvania, în vâr­­stă de 32 ani, reformat, căsătorit, tată de doi copii, agricultor, odinioră procurator și căpitan al gardi naționale de insurgenți, ambii pentru omoruri, prădăciuni și sărni­­cii, ce se cășunară prin mai multe sate ro­­mănesci se osăndiră de tribunalul marțiale ad. Lad. Sechereș an încisore în cetate în seră ne 10 ani, iar loan Zaizon aa închisore 12 c­. m. c. m­. ș. a. 10 în cetate în seară ne 16 ani, care sentință M. La apost., încăt pentru Lad. Sechereș o îmblănzi în muncă de șanș ne 6 ani, și pentru loan Zaizon în muncă de mari­ne 10 ani în seară ușoare, hotărând ca cv ai se compute și timpul căt au fost prinși pănă le a cure judicata. (Va urma.) BIBL­IOGRA­F/114. Pentru ca să îndestulăm dorința mai multor întrebători arătăm, cum că cărți romănești se poat lua și trage de aici din Brașov de la mi prin Du­ librariu Wilhelmu Nemet. Apoi fiindcă librari cu librari stau în correspondințe comerciale, locuitorii de­­la cetăți se pot adresa drept cătră libra­­rii locali pentru ori­ce carte. Un Nem­et este prevăzut cu mai multe feliuri de cărți romănești. Mai decurănd priimi și „Magazi­­nul istoric al Dlui A. T. Laurian în tote cinci tomurile complet; băte 2 f. me unu tom. - Filosofia lui Drug ș. a. - Din ale Dlui Dr. P. Vasic Macroviotica și Neputința. Istoria asi P. Maior 2 e. mu. Vocavu­­lariu romăno-nemțesc aa asi A. Iser, 1 f.

Next