Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-10-14 / nr. 82

321 spune numai atăta, că în partea locului au văzutu cete și ca­­stre număroase de muscali, că aceiași stau gata de resboiu, că facu provisiuni mari ca și cumu ar vrea să totu moștenească în Principate, nimicu mai multu. Într'aceea și publiculu no­­stru cititoru cunoaște, că nouă încă nu nea fostu datina niciodată a împărtăși evenimintele numai ne­găcite, ai a aștepta întru răbdare­­a să ce complinească, apoi a le publica, iară a n­u­­meți luarea aminte a oameniloru, carii wi de altumintrea suntu îngrijați destulu. Cei carii sosiră ieri dela București și Brăila pe spunu, că terminulu de 15 zile alu scrisorii lui Omeru Pașa adresate cătră Gorciacoiu mi aduse pănă la Giurgiu de unu maioru tur­­cescu s'a împlinitu numai astăzi luni, prin urmare că tocma de ap fi să ce înceapă resboiulu, voru mai trece încă zile la mij­­locu, pănă să auzimu ceva positivu dela teatrulu lui, pe care încă totu îlu mai desparte Dunărea. N. Rușii au făcutu după cumu atinserămu, dealuptulu Du­nărei ne la punturile ne unde staționează că soie seu bordeie după alta versiune de căte 100--450 soldați, spre a ce adăposti pănă ună altă.­­­­În Principate ce crede, că resboiulu este ne­ncungiuratu, afară numai deacă puterile cele mari europene ap afla foarte curându o cale, unu mijlocu, prin care să împace pe cei doi împĕrați învrășmășiți pănă la scosulu sabiei.­­­­ Duminecă în 23, representară diletanții romăni d'aici 2 piese în folosulu celoru arși din Brașovulu vechiu. Concer­­tulu anunțatu s'a mai amănatu pe de altădată. Viena. După unu computu rotundu se prețuiește numerulu reducerei armatei la 100,000, și se economisește pe anu prin aceasta o sumă de spese aproape la 25 milioane, afară de con­­sumulu cailoru reduși. * Maiecrarea Ca Împeratulu­i ordinară, ka pentru asecu­­parea averei episcopateloru gr; peunite prin socotele acuzate și înventare în Ungaria, Croația, Slavonia, Voivodina și gra­­nița militară cu Banatulu, să ce ordineze căte doi curatori mi­­reni, nedependinți în referințele sale, din statulu civilu ori miairapiă, după cumu ce ordinase mi pentru episcopia Sibiiului. * Dans­ue muri patriarculu grecescu din Constantinopolu, îndată se și păși la altă alegere și astăzi se află patri­­a pă alesu cu numele Antimie. Cine știe de ue coloare va fi acesta.­­­­* Marnayii Turciei s'au îmbietit a pune ne piciore 1 corpu de soldați de 30,000 cu spesele sale și alu provede cu cele tre­­buinciose sub toată decurgerea resboiului. * Ce scrie că consulii turcești din Parisu­­i Londoni pre­­cumu și celu din Sardinia a primitu pleni putință de la Portă, ca să se 'ncăpuiască de ofițeri destoinici și esperți pentru ar­­mata turcească, provezăndui și cu spese de drumu. Pănă acuma încă suntu lagărele turcești pline de ofițeri din apusulu Eu­­ropei.­­ Pentru de a ce face o înlesnire cu sarea trebuinciosă pentru vite, administrațiunea finanțiară a pusu la cale pregăti­­rea unei sări din sare marină, pulbere de ențianț și de căr­­buni și ce numește „sare de vite” și care e foarte priitoare la sănătatea viteloru. Ministeriulu de cultu­ri instrucțiune a ordinatu, ca di­­plomele moașeloru să ce facă pe viitoriu, ori unde voru studia exe, în formă mai generală, în cătu ele ce 'și poată face pra­­d­a ori în ce Țară de coroană. * la tribunalulu silitariu din Pesta ce condemnară la spânzurătură 3 ucigași, ad. I. Miolțaș, Petru Lazaru, mi Pa­­velu Lazaru și în Iaslodaniu se și esecută spănzurarea loru. 44uui adjutantu alu Prințulu Danilă din Muntenegru trecu acumu prin Triestu venindu dela Petruburgu.­­ Danilă întrebă pe consululu rusescu din veciniă, că ce pusățiune are elu să see în resboiulu turco-rusescu?­­ Despre instrucțiunile ce primi­mi care­i ce aducu dela Petruburgu, încă nu citimu nimic.­­ Cronica straina. Constantinopole. Mai multe detalipi despre dechlurățiunea resboiului. După ce știmu, că Marele Bezipă a luatu însărci­­narea dela Sultanulu de a îndeplini decretulu marelui Divanu sunătoru pentru resboiu și că Sămbătă în 1. Oct. n. se tri­­mise tuturoru autoritățiloru turcești, precumu și represăntan­­țiloru Turciei ne aa Curțile străine notificățiunea resboiului; cum că Omeru Panna fu îndatoratu a pune cnezului Gorciacofu unu terminu numai de 15 zile în care acesta să se curățe din Principatele romănești; cum că, pe căndu aceste porunci se espeduiră cătră apusu și miazănonte, din Asia se priimescu știri, că pe acolo Rusia predică răsboiulu sfăntu asupra Tur­­recomăndă stirpirea necredincomiloru­­ se află însă și epi­­scopi creștini carii ținu cu turculu, bunăore ca și în Europa, că se află episcopi nu numai conservativu, ci și de alte pă­­reri ——), apoi sare acumu­la ochi, că Rusia nu ce mai satură a asigura ne­europeni de a ca iubire de nave, din contră în Asia supă coarda cea mai bellică față cu poporulu. Mai bate la ochi încă și întălnirea Dlui Delacuru ambasadorului franțezu cu Reșid Pașa în 1. Oct. despre care mai aflămu acestea, Dân­­sulu dec­lară, că după ce Porta nu ce putu îndupleca a priimi nora Vienei așea precumu i ca propusu, Franța ce cimre acumu liberă de orice îndatorire cătră Portă. Franțozulu mai adaose, Kb­elu face acestă dec­iărățiune ka însărcinatu de cătră în­­suși Împeratulu său. Reșid Pașa răspunse la acestea, că cea dintăie petră a scandalei a dat'o însaș Franța prin aceea, că a scornitu mai ănteiu causa mormăntului sfăntu, prin care se puse temeiu la toate încurcăturele de acumu. Porta ținu în puterea loru acelea traptate, pe care toți regii Franței și însuș Republica le au respectatu; cu acesta se aruncă semința vlașbei cu Rusia, iară acumu sună rău forte, că tocna Îm­­peratulu Franței părăsește pe Portă în timpu de năpaste. Mie­ mi vine se credu, zice Reșid Pașa, că istoriile cu Lavalett (solulu fr. care fuse în anulu tr.) în privința mormăntului sf. au fostu numai nește spoieli, și toată purtarea Franței arată, că Împeratulu Franței cu alu Rusiei fuseseră din ca­­pulu locului înțeleși totu la unu cuvăntu. Mai înscurtu, că sinistrulu Reșid Pașa știu pune ambasadorului franțezu lu­­cruri frumosele pa­nasu. Pare că nici iar veni să credă ci­­neva, că diplomația franțuzescă ar fi pn crape de a ce arăta a mea fără caracteru tocma acumu căndu este la frăngerea pă­­nei mi căndu ce pote zice în cugetu curatu, că desastrulu de acumu alu Turciei ce trage dea dreptulu din bătăile călugăriloru răsăriteni ai apuseni și din rușinile loru usgire în biserica sf. mormăntu, pentru care Franța se pusese la mijlocu și preginsese i­ntărirea privilegiiloru apusene prin fermanu. Ace­­era ce mi făcu­ însă cu vătămarea Rusiei. Urmările suntu ne oață.­­ Cu toate acestea favoruri ne arătă Porta cătră Franța e de mirare, că Domnu Delacuru ambasadorulu franțozu avu întru nimiru a merge împreună cu dragomanulu său încă în 24. Sept. la Marele Veziru și a'i propune acestuia, ca de cumva Divanulu ar deb­lara resboiu, elu să'și dea îndată dimisiunea. Ci vezirulu răspunse acestă propusețiune cu măină și disprețu. Acu dn. Delacuru mai cercă și la Reșid Pașa, dară­laru putea îndupleca pe acesta, ca să'și dea dimisiunea și să'și lase pa­­tria în periculu. Acestă purtare a solului franțuzescu s­aru părea a merge pănă la scandalu; unii însă voru a crede, că și acesta ar fi numai o mască, pentru că pimini nu știe ce zace cu inima lui Napoleonu­l. Limba este dată omului (diplomatu) numai pentru ka­st­ și ascundă adeveratele sale cugete.­­­­ Deocamdată Poarta întrecurmă n­ățiuni cu orice conferințe și nego­­ierii puteriloru străine, pănă căndu aceștia nu voru priimi alte instrucțiuni noă dela cabinetele loru, pentru ka ch ce știe curatu, care unde trage, cu care ține. Este interesantu a mai cunoaște încă mi alte deraispi din desbaterile Marelui Divanu dela 25. mi 26. Cent., pentru că tote acelea își au meritulu loru istoricu. Propusețiunile asupra cărora consultase Divanulu era formulate așea: a) Cs ce prii­­mescă nota conferințeloru din Viena fără nici o schimbare așea cumu a priimit'o Țarulu Nicolae; b) seu să se ceră dela pute­­rile europene o garanțiă (chezășiă), că Rusia nu se va mai ame­­steca în trebile administrative ale bisericei ortodocse din Tur­­cia; ț) seu acea notă să se răspingă dea dreptulu, ca una ce pu s'aru împăca cu demnitatea tronului turcescu.­­ Puntulu ănteiu fu lăpădatu dea drentulu și fără nici o condițiune. Pun­­tulu alu doilea oră aceeaș soarte, pentru că mm­­blema (papă, doctoru de teologia mohamedană) observă divanului așea: Ye ne folosește garanția puteriloru europene, pentru că decă Rusia poto­nă s'aru ținea de promisiunile sale, turcii totu n'ar putea pedepsi pe garanți, adică pe cei carii au stătutu buni pentru omenia Rusiei; ne lăngă aceasta parimia turcească rămăne ade­­veru, că domnii cei mari ni suntu garanți buni, cuci­ne ei nei nou nedenci; (nă e sine a mănca cerașe cu domni mari, pen­­tru că te împroașcă cu simburii). Divanulu fu încăntatu de aceste observățiuni agere ale popiiloru și votă cu unanimi­­tate pentru răspingerea notei de Viena; acea urmă și lăpă­­darea propusețiuni a treia și dec­larățiunea de resboiu.­­ „Gazeta de Trieste” (cea nemțescă), care este prea bine informată despre trebile Turciei, zice, că tote faimele căte ce făcuseră despre păstrarea păcei­ii de neajunsele Turciei au fostu pănă acumu numai momeli, apucături măiestrose, înșelă­­turi, minciuni nerușinate, pentru ca să se lege ochii lumii și să nu știe nimini de ce să se țină, mai înscurtu, o sistemă în­ viei; cum că Patriarculu armenescu lucrează totu pentru Rusia mi­treagă de înșelătorii făcute în interesulu unora și alu alto-

Next