Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)
1854-05-08 / nr. 37
V. JG. GgRECrulți, fate'a ese pe cine ori, adeca: Pegeugeadia odata pe septemana, adesa : Negestia Pretiuoru este pe unu anan 10 1.m. e., pe diumetate anu 5 1. in launtru Monarchiei. si Sambata. Reartea oficiosa. Nro. 140 C. D. 1834. IN ESPPONTOPA PELDII i Maiestatea Sa s. g. apostolica, cu resolusiune prefanatia din 16 Aprile a. €. se indură preanaltu a aproba, ca locutiintia pentru silvania sa se puna în activitate cu datulu 29. Maiu a. c. . Ca determinatiuni transitogicce in urma emisului înaltului ministeriu de interne din 30. Aprile a. s. Nr. 3517 au se fie valibile 4 agmatorele : Numitulu oficiu politicu alu tierei are sa intre cu daruri lici susu numite, in esecutarea cerculului seu de activitate, desemnatu “despre analtele detrermuriri despre constituirea si activitatea oficiala a locutiintiei din 14. Septembre 1850. (L. 6 B. IL. ducat partea II. ordin. Nr. 10.) Oficiele de cercu, ce se afla asuma spstatoage in Ardealu, si cele de subcercu au se remana in activitatea loru de mai nainte se voru asiedia in locule ofstele cele noace. Comandele militare de distgistș (respective oistele districuale) de acumu an sasi pastredie acele agende ale cercului de astiriiee de rana asama, care nu cadu vi ta activitatei nopei bestinite, anumita sasi tiene chiamarea sa de a supravighic deregatoriele subordinate si de a midiloci comercialu nezoati eloga intre densele si intre locutiintia, pana ce va urma desfacerea in momentulu asticaghei deregatorieloru de cercuri. Preste aceasta voru ave a ce lucru la mai de partea inaintare a organisatiunei. Ce se aduce prin acesta la spnossintia publica. Sibiiu, 19. Maiu 185%. Cur. gubernatoru militaru si civilu Sagoln principe de Seemanzenbwerg m.r., generalulu de artileria. Maiestatea Sa s. g.apostolisa se indură a inalttare D. Joseph Bedeus de Scharberg, ca comendatoru ordinului imregatesei austriacu Leopoldini, amesuratu statuteloru ordinului, la rangu de bagonati. . . pana ce - ---.---------..--........33--.. Pentru tieri straine 7 1. pe unu sem. reci annnla intregu 14 1. m. ce. Se prenumera la tele peste imperatesei, cum si la toti cunoscutii nostri DD. correspondinii. Pentru serie „polita“ se ceru 4 cer. m. Partea Neoficiosa. 4. Febr. 1854. Dela Danubiu upregioge. (Urmare.) Valorea ei insa abia dură pana in 6. Noembre 1848, candu in nefericita revolutiune, dupa alungarea insurgentiloru din Lipova, D. Stoianoviciu ca comisariu regescu informatu de temesiorani, adamenitu de partida serba, sub zgheteste: „Sa pe rebeli* arestă pe toti cei adeverati de frunte romani, si infiintanda comitetu, puse preside si senatori numai serbi, carii preajurati si de parochuilu romanu — adunara o plebe de proletari, proseliti, fara mosii, (carii pentru o inghicitura de rachiu dogna se facura instrumenti) si in numele Ca comunitatii romane strigara repunerea sagiiloga serbesci, care la i de sera, prin truda cea mare a D. Philipu Vuia (acusi serbu, acusi romani) ca presidele comitetului, se si verira. Blandii romani audieu, scu cautau tristi, spunp in vatra strabuna dispune cutare, si avea de a tasea, sasi ochii sangerosi, cu fagoge cautau in urma loru, ca sa -i apuce in cursa resburarii! Dupa restaurarea pacii, romanii aretara acesta nedreptate Essei. “Sale R. Is. si lu rugara umilitu, sa binevoiesca dupa intrele spin ineheiergi emvistoriaa (in si adi se pastredia) rgessghisa sni aru de Co Sa — a sentroduce în beserica limba carea in pesgomana, teșiri aceiegtitiei cu fogita, cu intrigi si nedreptate sau seosp. piinsulu, era dupa datina neplacuta. In anulu 1850 pe sambeta mare o epistola nenagativa, pnereghe nu sese nemien, accea e falsa si neadeverata. Romanii serbara pascile cun intghistate, vediendu cumu se dă dreniatea dara rlasp si se ea totu asta, si totusi multu au mai sreralu în gratiositatea Es. Sale, totu vanitate remase. Poporulu romanu singuru, cu tota moderatiunea, fara nici unu essesp in 22, luniu 1852 puse cartile serbesci la o parte, si aci si remasera pana in 25. Dec. 1853, candu prin ultima incheiere son sistogiate se revirirara de a stanga. Asista e istoghioga starii besericii Lipovei. In si in șiegespra ei cugeta e si de causa sa lipsa a inspnossintia si pgmatoagele: Serbi in Lipova abia suntu in proportiune cu romanii, ca 2. 120 abia suntu 9, 10 familii, intre aceste chiaru si romane renegate — era de origine. 3, 4; si preste totu limba propria nu sciu epma seri sci ceea romana. Fi in timpii mai novi, si cu fnea secului treapta ro tura a se asiedia pe aici; venira ca fesioghi de negutietori si inspganduse ghemasega peulru totudeauna. Asia esemple si in presinte s'au agatati. homanulu insa e aci mosteano, tota daghimetiga de spine'i spune tadutele si sortea lui — si 'i consacra si astazi numele lui. Istoria arata, ca Lipova, seu Lippa la insertia era ca unu satu, la o vila, insa pentru posiliunea sa romantica si strategica, Magenionele Bran deburgicu, - care cu gloria mai Saudisu romanu de sangele lui Corvinu - la anulu 1400 dedica patru colti ai Lipovei patru propumnacule, (fortificatiuni si le incungiură din tote cu fossate si antipii”). Ione Petcu, sariiana romanu, si somrania sa arega ca unu erou in contra turciloru pe Solymnia veduva lui Stefanu Zapolya. — a anulu 1695 cinci sute de crestini prasiani (fghessenu serbi) sadinga in contra turciloru victima cu morte gloriosa, pensie c are a lege si patria **). Romaniloru mare si santu sa ne fie numele cadiutiloru ni astadi inaintea vostra ! Recapitulandu tote, ratiunea sanetosa estrage unu sugetu, care directe se sonfistedia cu nedreptatea ! Noi nu ne putemu mira, ca in deceniulu alu treilea deodata ne desteptaramu cu Serbia in biserica, nu caci neavendu episcopii serbi alta tendintta, decatu a suprema si a apasa elementala romanul romanului si amintirea de nationalitate -i amenintia cu pericula si astfelip in contra lui prea usioru se potenesespta tâte. Noi nu ne rotemu mira, ca asta greu ama castigatu dreptulu bisericii romane, spnovepada prea bine si tóta sucirea si instrumintele episcopilor a serbi, carii de si in facia nu totudeauna, dar” in dosu necarmatu tissu plane dea inapoie pe romani. Noi nu ne putemu mira ca onor, consistoriu, chiaru atunci sanda romaniloru ghecomenda amongea fratiessa si crestinesca sarga serbi, nu recomanda si serbiloru se fie recuratii gostane psia,spurite, a rassi lega insa adresă comuniplina de indignare, intr'altele cu „Ca acelu deeptu nu lau datu Es. Sa despre aceea in dar convingerea, asteptarea lega. *) "Fopographia magui requi Hungariae - edit, Segmentum I. **) "Totunci, si Temisiana, Vienae 1718, ( E)