Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)
1861-01-28 / nr. 8
'. LOTO Se Șhuiouen, Gazeta este regulata de 2 ori, si Coiea una data pe sertemana, ad. Megioghea si Sambeta. Pretiusu loru este pe 1 anu 10 f., pe diumetate anu 5 f. austr. inlaintrulu monarchiei. GAULTA ianuarie 1561. Pentru tieri straine 71. 50 sg.re 1 sem. si 15 fr. pernuanu. Se prenpunega la toate postele s. g., cum si la toti spnossptii nostgi DD- soghesrondenti. Rentga seghie „etit” se ceru 8 cr. val. apsig. TRANSSILVANIEI. Telegramu. Archiducele Rainer e denumitu de ministru presiedente, bar. Protobevera de min. de justitia, conte Vickenburg de min. de finantie. Wien. 7. din 5. Febr. Nr. Pres. 275/8—10. 1861. Publicare. Fiindcă s'au întâmplatu resculări în contra păzitoriloru „ așa în urmarea respiratei ordinăciuni a regeștei cancelarii transilvane de curte cu dară din 14./21. ale curintei, Nrulu 25 dispuseciunile, ce se cuprindu în alinia de încheiere a autografului împerătescu, emisu cătră provisoriulu președinte alu regeștei cancelarii transilvane de curte baronulu Franciscu de Chemeani din 21. Decembre an. tr. despre durarea auristrarei deregătorieloru ue custă, mi a legaleloru dispuseciuni, prin aceasta se aducu de nou la publică cunoștință pentru întocmai urmare. Aceste dispuseciuni împărătești sună: deregătoriele politice, ne au cu statu pănă acum, precum și oficiele mi curțile judecătorești au se urmează înainte cu activitatea loru pănă atunci, pănă căndu nu voru fi restaurate prin noaue organe, și totu omulu are să dea ascultare ordinăciuniloru, demândăriloru, îndreptăriloru și deliberateloruloru judecătorești. De sine se înțelege, cum că aceste dispuseciuni erau în legătură cu ordinăciunile deregătorești, în ceea ce privește la împârgăciunea dăriloru mi a veniteloru erar ali, precum mi la toate afacerile oziviaai ale deregătorieloru mi oficieloru, ue ce află în aptivitate. Sibiiu, în 27. Ianuarie 1861. Gubernătoriulu țerei: LIHTENSTAINU m. p. Legea electorala cu aplicare la romani. (Capetu.) În Nr. tr. discurse rămâne scurtu despre natura dreptului de alegere privitu mai multu din puntu de vedere practicu, arătarămu că națiunea romănă este cunoscută prea de mulți seculi cu dreptuu alegerii, precumu și aceea, că lipsirea de dreptulu acesta venă ce poate prețui cu nimicu pn lume, a zăpezitu de atătea ori ne romănu aproape de pana peirii. Astădată credemu că vomu face destulu așteptării cititorului, decă trecăndu preste alte chestiuni din mijlocu, a căroru deslegare ar comproba și mai luminatu importanța dreptului de alegere, în locu de oricare alte cuvinte și temeiuri, ne vomu provoca la toate națiunile libere și constituționale, care toate au știutu a și păstra și susține dreptulu de alegere întru totu înțelesulu cuvântului, cară mai departe ne vomu arunca numai întrebăciunea, cum 05 fiă întocmită o lege electorală, pentru ca aceea nici să ne dea națiunea în mănile unei oligarhii compuse din o samă de familii puternice, trufașe și împilătoare, nici cară să o facă sacrificiu ne dânsa mine toți apărătorii săi, barbariei unoruglote crude conduse numai de furia patimelor, uneltă orbă în mănile cătoru va ambițioși? Să luămu lucrulu carăș din puntu de vedere curatu practicu. Să presupunemu ne unu minutu, că romănii ar fi aplecați chiaru pentru votulu universalu, întru carele toată partea bărbătească, trecută de ani 20 fără a o mai întreba deacă are decătu cele două brațe, se bucură de dreptulu mai multă stare alegerii. Acum oă mergemu în idea noastră mai ănteiu la unu sătulețu de una miie că vaere locuitori, pentru carii sunt cu ce alegă deregătorii satului, seu și popă și dascalu. Căți voru fi alegătorii? După încercările făcute pănă acum cam 209%, ad. două sute inși, între carii voru fi tații de familiă și căte unu fecioru șune eară femeile, toți minorenii pănă au celu din fașă, cum și absenții, pedepsiții pentru orice crimă, amintiții, bețivii piblicați, străinii veniți de aiea, voru fi cu totulu lipsiți de dreptulu alegerii. Ce ni ce pare, fi-va, are multă gălăgiă cu ocasiunea alegerii care e să se întreprinză de cătră acei două sute bărbați? De se va afla vreunu candidatu care seu să îmbeteze o samă de alegători, sau să-i corupă cu bani și cu alte promisiuni, în aceste cazuri să știmu, că potu să urmeze urâte pe plăceri la alegere, deacă însă candidatulu și ambițiosulu va ști din capulu locului, că alegerea cumpărată nu numai se va publica și înfera prin jurnale, nu numai se va purifica, ci că dlui ori dloru în locu de oficiu voru lua pe cerbicea loru o cercetare criminală, după care li se poate întâmpla ca să se plimble și în vreo spurcată de temniță, în acestu casu alegerea va trebui să decurgă cum se cade. Adică strigături se poate întâmpla și între oameni neamețiți de beuturi spirituale, acelea însă voru adeoge mai multu pentru ca oamenii să'și cunoscă temperamentele și caracterele; mi apoi certe se întâmplă ele nenumărate chiar și între oameni adunați la biserică, pentru că aici au să ne vină într'ajutoriu educăciunea, relegea, legea, ba uneori și poliția. Cu toate acestea, pentru ce să ne facemu arăta valu tocma cu toți bărbații maioreni, de ce să nu restringemu votulu universalu după unu censu și o avuțiă oarecare, în cătu numărulu alegătoriloru să rămănă numai pe jumătate, adică una sută bărbați, eară pe ceea jumătate să o lipsimu de dreptulu electoralu. Să luămu totuodată, cum că celu mai de josu prețu alu moșiei unui alegătoru este 300 fr., eară contribuțiunea 10 ep. Să căutămu mai departe în catastru și în tabele contribuționale, în care vomu afla pe cățiva săteni dela 100 însușu, cum că moșiile loru ce e dreptu nu sunt prețuite la 300 or. ci cu 1, 2, 3 pănă la 10, ori 20 fr. mai josu, adică dela 299 pănă la 280 «p. de vale, eară contribuțiunea loru este cu căte 1, 2, 3, 10, 100 cr. mai puțină decătu 10 or., totuși pentru aceea oamenii aceștia dela una sută în susu totu sunt economi bunicei, și ce'i mai multu, bărbați prea de omeniă, de înțelesu și ascultători la cuvinte sănătoase. Oare căndu cu alegerea popii și a judelui, nu learu fi căzutu și loru bine ca să fie chemați împreună cu ceilalți să auză mi ei despre ce ce lucrează, că în cele din urmă judele va fi jude wi pentru ei, preotulu asemenea, ear' aruncătura și totă simbria se re'mparte și pe averile loru, apoi ce mai știi, poate fi că tocma familiile acestea mai sărace cu căte 1, 2 pănă la 20 fr. voru avea mai multă trebuință și de preotu și de jurații satului cu jude cu totu. Să nu întrămu în amănunte mai departe, pentrucă cititorulu romănu vede în toate zilele, știe și din străvechime, cum că la noi în orice „pricină mai mare se adună satulu.” Iară anume Dumineca și în alte zile de sărbătoare, căndu „oamenii suntu mai ne acasă mi mergu la biserică,” deasă e vreo pricină visericească, ai ce împărtășește chiaru în biserică la toți, mi domne de bine le mai cade oameniloru, că le ai spusu la toți; - eară decă e vreo pricină de a satului, atunci oamenii ce oprescu dinaintea bisericei, unde ce sfătueacu mi hotărescu. Ile unde