Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-07-24 / nr. 58
230 După ce oficialii si legiunile romane părăsiră sub Aurelianu Daci’a, coloniile lui Traianu remasera aicea fara o administratiune centrale, si fara scutit in contra incursiuniloru barbare. Ele se vediura asia dara constrinse d’a se constitui in mai multe republice arondate după necesitatea topografica, sau după reminiscentiele prefectureloru croite sub regimulu imperatiloru dela Roma, alegandusi fiacare deosebi capii loru, carii in deobste se chiamau Domni. Prin murgitulu istoricu alu evului mediu, zarimu mai multe astufeliu de Domnii romane, cumu a fostu a Banatului, a Crisiului, a Maramurasiului, a Fogarasiului si a Omlasiului, a Somesiului scl. Aceste Domnii devenindu după cumu se vede fara nici o legătură politica intre sene, si fara unu punctu de gravitatiune catra unu centru nationale, casura in adeverulu acelei alegorii, ce o făcuse unu batranu parente catra fii sei, candu legandu atatea vergele laolalta , comproba cu numai despărțite un’a cate un’a se potu rumpe. — Deci vedienduse fiacare din aceste Domnie politicesce isolate si prin urmare prea debile de a se susutiené in nedependinti’a loru, casura in necesitate de aliantia străină, din care apoi urma si supunerea loru. Asie partile de catra Oriente devenira in dependinti’a imperiului bulgaro-romanu, apoi turcescu, era cele de catra apusu, de imperiului ungaru. De aci urma, ca virtutea si glori’a romana se făcură servitore numelui si intereseloru straine. Murii coloniiloru romane, ce nu se mai potura apară, ci in tempulu incursiuniloru barbare se părăsiră de locuitorii loru, traganduse aceștia de acolo la murii naturali ai Carpatiloru, serviră mai tardiu colonistiloru flandrensi de materiale spre a croi cetati noue. Actele oficiale ale loru si documentele naționali, devenira sub păstrare la confederații străini, la mume mastere si la tutori de aceia, carii se adoperara a se inavuti pe contulu curandiloru loru. Eata in putine cuvinte decadinti’a nostra !! — Persecutarea si stingerea tuturora urmeloru de activitate si gloria, in carii au escelatu antecesorii nostrii, devenise sistematica ; — si numai acolo n’au intratu stricatiunea, unde astufeliu de monumente au statu in strinsa legătură cu felesele străine, au s’au pastratu prin sanctuarele cele ascunse ale privatiloru si cu deosebire ale familieloru nobile romane. In servitiulu mieu publicu am avutu ocasiune a vedé in cele mai simple colibe ale familiiloru nobile din trenutulu Hatiegului si alu Fagarasiului forte multe si scumpe odata de asta specialitate. In aceste primitive casutie se mai afla anca multe pergamente, ce comprobeza ca famili’a Huniadestiloru esista anca forte numeroasa si in originalitatea sa romana in satulu Zeikani, cu Basarabesci anca fiu sau stinsu, ci se afla anca numerosi, dara uitati cu totulu chiaru si de sene insusi in comun’a Parosiului la fontanele Streiului si ale Jiului. Dancescii cei renumiti in cronicile României s’au metamorfosatu in Marescii din Salasiulu de susu si in Dancii scorescii din Livadia de campu. Vodislavescii, Budescii, Albescii, Dragoteseii, Dragicescii si alti eroi ai seculiloru trecute siau gasitu scaparea dinainte iataganului Semi-Lunei in umbra Retezatului si viaza pana astadi; si anca pe acelu terenu de vechia reminiscentia, pe unde calatoriulu sare de pe ruinele Ulpiei traiane, numai cu unu pasu pe ale monastireloru lui Candea acumu Kendefi dela Colţi si dela S. Maria. — Hei! si cati Enezi, militari castrensi, sclopetari si alti aperatori de patria se mai afla pe sub Carpati, cate castre in ruine că ale Omlasiului mai numera palele acestora munţi. — Veniţi fratiloru! după mene se ve conducu la Carpatii din tier’a Oltului, ce compunu o cununa de seninari cu fruntea inaltiata pana la ceriu, dela Surulu pana la Piatr’a regelui si Buceciu. In anim’a acestora muri eterni ce neau pastratu esistintia vomu intra in valea Brézei, intr’o vale maretia, cesi deschidu bratiele că o muma iubitóare de fii sei, intr’o vale ce formédia unu Amfiteatru, că care numai magistr’a natura a fostu in stare alu croiasia de minunatu. — In midiuloculu acestui paradim se împreuna doue ape curgétóare tocmai din virfulu Carpatiloru, doue vai alu carora murmura provocatu de numerosele cristale, ce au vediutu multe fapte gloriose d’ale parentiloru nostrii, reflectéza acumu unu echo stimulatoriu, unu resunetu care pare cl dice: Hei! voi rariloru calatori, ati uitatu cu totulu de unu castelu venerabile, celu porta si lu ingradescu aceste stanei, si-lu apara aceste isvora anca pana in dîu’a de astadi! Cercetaţi acelu castelu elasieu, cie castelulu lui Negru Vodă, castelulu de unde a plecatu acestu Domnu romanu, că se întemeieze esistinti’a nóstra intr’unu statu nou romanu. Redicative ochii, aci intre aceste ape se inaltia unu stanu de piatra mai maretiu, că piramidele Faraoniloru si mai eternu că renumele acelor’a! Pre plafonulu acestei columne de piatra veti găsi sub umbr’a frundieloru si sub covorulu de muschi si ierba verde resiedinti’a Domniloru si Duciloru de Fagarasiu facundu in jalnicele sale ruine. Se ne suimu, Domniloru! la verfu, se cercetamu veteranii acesti muri, ce siau plecatu papulu necrutiatoriului Saturau. Anca se cunosce salonulu, unde se tienea divanulu acestui Domnu cu 12 boieri. Anca potemu gaci unde se păstră armatura acestui cavaleriu romanu. Cheruvimii si Serafimii anca si acumu pare ca acorda cântările liturghice in capel’a Domnesca. Una fontana in midiuloculu curtiei Domnesci anca si acumu mai pastreza apa santita, din care se boteza armat’a cea eroica a acestui parente alu natiunei. — Si totusi o tempera, o mores! numai pastorii mai cercetéza aceste sânte locuri. Dara noi déca amu suitu la aceste reliquii sânte, se nu ne departamu de aci asia curendu. Euu se intramu in frontariulu de catra amedia di alu acestui castelu. D’aci vomu vedé urmele întipărite in piatr’a, pe unde Negru-Vodă esindu din acestu castelu pentru totudeaun’a, au trecutu cu coloni’a sa in patri’a cea noua. De aci vomu privi maretiele verfuri ale Carpatiloru, verfurile ce pastréza anca suvenirea numelui la mai multi eroi, precumu sunt: Verfurii Radului, Verfulu lui Neagoe, Verfurii Buteanului, Vacarea, de unde Vacarescu si Fagarasiulu si tragu numele sol. Se ne scoborimu in basti’a de catra nordu. O minunata vedere! aicea ni se deschide o panorama pe care penelulu pictorului nu o va imită nece odata. Tier’a Oltului ni se deschide nesatiosei vederi intru toata clasicitatea sa. In midiuloculu acestei grădini frumóse, ce se întinde dela Oltu pana in verfulu Carpatiloru , si dela Turnulu rosiu pana la muntii secuiesci, diace capital’a districtului Fogarasiu, cu castelulu seu, la care Stefanu Mailatu, Domnulu tierii romanesci, la a. 1300 a pusu cea dinteiu pietra fundamentala, si in care atati principi ai patriei si’au aflatu scaparea intre credintiosii si iubitorii de patria romani. In jurulu acestei capitale se insira mai multu de 60 sate pline cu mai multe mii de nobili romani. Aci frumosulu satu Posorta, in care mai esista nobil’a familia a Negresciloru, aci Dejanii plina de Mailatesci cu donatiunea dela Vladu. Aci satele Berivoiu, Recea si Scorei, in care trei frati Dudesci oboriti de furi’a Semi-Lunei siau aflatu scaparea, aci ei mai viéza astadi sub numele de Boer de Berivoiu, de Recea si de Scorei; aci Mărginenii plini de pergamene ale mai multora sute de familii nobile romane, intre care a lui Stanciu Fatulu, ce a impetratu donatiunea anca dela Vlad Vodă, si a formatu trunchiulu Mosesciloru, Lupesciloru, Tempesciloru, Hersenesciloru, Popesciloru, Boeresciloru de Marginea s. a. Aci Mandr’a cu Cocanescii, alu caroru trunchiu a fostu „Coconii“ si Ambasadorii Principelui Rakotzy la Principele Stefanu alu Moldaviei si Socacescii alias Miceseii (Micu) cu donatiunea dela Mircea Vodă, si Taflanescii, carii mai pastreaza unu pergamentu, pe care Mihaiu Viteazulu le ascriau judecat’a pentru imparțiala. Aci Sinea, leaganulu parentelui Georgiu Sincai de Sinea, parentele croniceloru romane. Aci Siercaia, alu cărui Dominiu Vlad Vodă la 1371 l’au donatu afinelui său Vlad de Dorea cu 12 sate dela Sercaia pana la Darpa, in estensiunea aceea precumu o au avutu orecandu fii lui Varnava. Aci Vadulu cu Boerescu si Calinescu ce au impetratu donatiunea dela Mircea Vodă. Trecemu prin Persiani, unde vomu afla ce insemnéza „boieriu cadiutu,“ mai alesu deca venindu la Gridu, vomu cerceta archivulu familieloru nobile de acolo, care au purtatu doue secule întregi luptea cu mandatarii forului productionale pentru apararea libertatiei întărite prin literile privii, ale lui Mailatu Vodă. Se cautamu si satele de familii nobile din Veneţia, pe Stoicescii, Comanicescii, Clocotianescii, Monescii s. a. carii pastreza o inscriptiune petrala, ce duce genealogi’a acestora nobili pana in seclulu alu 12-a. Aci e si satulu Comana oara cu mai multe sute de nobili romani, cumu sunt Popescii, Gubernatescii si Halmagescu, cari pastreaza pergamentulu dela Mathei Basarab Voivodu. Aci si in vecinulu satu Qinţiaru, in valea Dubisiului pe o stanca piramidale că si a lui Negru Vodă se afla ruine, de care traditiunea vre a soi, ce ar fi fostu unu castelu alu Mailatesciloru din seclulu alu 15 si 16-lea. (Va urma.) B r a s i o v u in 30/19. Juliu. Capetulu siedintieloru tienute de a dou’a adunare generale a Asociatiunei romane transilvane.) — In legătură cu împărtășirile din numerulu trecutu oserbamu, ca discusiunea nice acumu nu au mai incetatu, ci mai făcură oserbatiuni Acsente, Munteanu, Babesiu, Macelariu si Baritiu. La aceste mai adause si Presiedintele, cumuca multi din cei poftiti a face colepte pentru Asociatiune, sttinga bani si pentru alte scopuri; deci adunarea generale se le dee de