Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-10-24 / nr. 84

334 carele trebue se fia consideratu ca unu abusu, carele nu poate sta in calea legii generale, preoții sasesci se incete de a mai lua dieciuel’a dela cei de alta confesiune, ci acestia se o dea­u la preoții de confesiunea loru precumu o dau si sasii la ai loru. S’au facutu cu adeveratu încercări, precumu se cunosce si din induratele decrete ale inaii, guberniu regescu, sub Nrii 8724/1822, 8831/1825, 11543/1825 alaturate cu toata supune­rea sub literele Gr. H. J., ca spre a mijloci clerului neunit ti o subsistintia cuvenita se se incheie invoieli si contracte de buna voia cu respeptivele comunități, cumuca inse silintiele puse pe acesta cale in cursu de 15 ani trecuti au fostu de­­sierte, se cunósce lamuritu­ din gratiosulu decretu esitu decu­­rendu cu data din 17. Maiu a. c. Nru 4880 insemnatu aici cu liter­a L , pentruca prin asemenea contracte, de care s’au potutu incheie numai la siepte locuri si pe acolo inca cu de­stule scăderi si mai vertosu cu privire la îndeplinirea loru totudeauna se voru esca dificultăți multe si diferite, apoi si cu acelea invoieli nu se asigura mijloace de ajunsu pentru sub­­sistinti’a parochiloru, ci numai se recunósce catatimea pucinei simbriare avute de mai nainte , eara facunduse si de aici nainte probe de acestea, altu scopu nu se va ajunge, decatu numai aceea ce adeveresce gratiosulu decretu gubern. esitu de dato 5. Dec. 1825 Nr. 12036 sub M., spese împreunate cu esirea din satu in satu a comisariloru tramisi spre acestu scopu si cu postariile (Vorspan) cerute, care numai catu voru adaoge la sarcinele poporului si clerului, eara acesta fara vin’a loru, din causa ca la cele cu neputintia nu se poate oblega nimine; eara apoi este prea bine cunoscutu, cumuca poporulu neunitu supusu si de altum intrelea la toata plas’a de nevoi, dări si im­­pilaturi publice si private nicidecumu nu e in stare de a se susutiené si pe sine si familiile sale si pe parochii proprii. Totu din acésta causa elemin altora confesiuni inca nu s’ar poté lauda cu viétima sa cea îmbuibata de astadi, in care pe­trece mai vertosiu celu din fundulu regescu, déca regularea subsistintiei lui ar fi fostu concredinta vointii poporului si déca ar fi fostu mărginită numai la ceea ce ar fi datu acesta, ci acelui cleru se aplacidase dela locurile mai nalte luarea de diectuala, posesiunea de alte bunuri si realitati, cumu si aju­­toare din casele aiodiale, dominale si dela confraternitati (cor­­poratiuni). Deci cumpanindu toate acestea, după ce clerulu neunita niciodată nu va poté spera subsistintia cuvenita dela popo­ranii sei, deca aceeasi nu o va câștigă de aicea si celu pu­­­jinu cu modalitatea substernuta la pp. 5, 6 si 7, nici aucto­­ritatea lui intrega si neclintita nu se va păstră, pentrucă elu se fia in stare de a’si cauta numai de datorinitele chiamarii sale, ci va trebui se remana si in acestu seculu celebratu de umanu totu sarmanu si ne’nvatiatu, eara acesta in contra scopului preanaltu si alu ineliteloru staturi si ordine, carele este, că se se dea fiacaruia dreptulu seu, prin urmare si cle­rului si poporului neunitu. — Sibiiu in 18 Juliu 1837. Alu Ineliteloru staturi si ordine servu preaumilitu Vasilie Moga, Episcopulu neunitiloru in Ardealu. Fogarasiu, 26. Oct. 1862. liiiliil’a roiiilitat, că limba oficiasa in districtulu Fogarasiului, dechiarata in 26. Aprile, 13. Maiu 1861 si 25. Sept. 1862, de catra represen­­tanti’a districtuale, susutienuta si ferita de scopuri prin toate luptele, priimi in dîrele aceste una respectare demna de lupt­a purtata pentru ea; ca, după ce inait. r. gubernu in mai multe ronduri tramise la Fagarasiu totu numai blanch­ete magiare si totudeuna se rescrise inaltu aceluiasiu, ca aceste blanchete in districtulu Fogarasiului, unde mai totu poporulu este romanu si limb­a romana limba oficiosa — seu de locu nu — sau numai in fóarte rari casuri se potu intrebuintia, a tramisu a­­cumu in. r. guberniu cu ordinatiune doito 13. Oct. 1862 o cantitate mare de blanchete de toata sartea, tóaté in limb’a ro­mana. Se traiesca Guberniulu si limb’a romana.­ — Caus’a D. Sipotariu, asesoru din Doboca, se descrie de diurnalele Vienei camu asia: D. Sipotariu avea se fungeze că asesoru judecatorescu la o pertractare finale, in care a fostu se se tracteze asupra u­­nui inculpatu romanu. Pertractarea a fostu se se tiena in limb’a magiara. Cu vreo de mai nainte făcuse Sipotariu atentu pe presiedintele judecatorescu, ca inculpatulu este romanu si pentru aceea pertractarea are se se faca in limb’a romanesca. Presiedintele se arata aplecatu si pofti pre procurorulu de statu la sine, ca se se intielega cu densulu. Acest’a inse ob­serva, ca actele sunt in limba magiara, ca elu insusi a pre­­gatitu incus’a in limb’a magiara si pentru aceea pentru den­sulu aru fi o greutate a face in direcțiunea acest’a vreo schim­bară. Elu inse se arata gata după tienerea mneusei magia­­resci a lasa se urmeze o traducere romanesca. In modulu a­­cesta avea se se faca pertractarea finale. In dîus a prefipta eră unu numera mare de magiari si romani in sal’a judecatorea­­sca, că se fia facia la pertractare, poate ca au fostu si curioși se vedia urmările, căci se făcuse svonu ca unu asesoru a pro­­testatu in contr’a limbei, si ca o asemenea dechiaratiune va urm’a si in siedinti’a publica. Pertractarea incepu. Acuma se ridică Sipotariu celu ce siedea la tabl’a judecatoreasca si dechiara sub provocare la in­strucțiunea provisoria pentru comitetele municipale, ca după ce acusatulu este romanu, are a se tiene pertractarea finale in aceast­a limba, căci din contra ea este nula. Asupra ace­stui protestu publicu din partea unui membru alu decidato­­rului județiu, intreba presiedintele de nou pe inculpatu, deca cere elu că pertractarea se se duca in limb’a romanéasca , la care acest’a ia respunsu, ca lui i este totu atata, in care limba se va pertracta asupra lui, numai se sfarsiésca curendu. Cu acesta dechiaratiune a inculpatului Sipotariu nu s'a multiu­­mitu, ci-i a parasitu sal’a de judecata. E de priceputu ca a­­cesta causa a facutu sensatiune mare. Este de insemnatu, ca § 71 alu ordinei municipale pro­­visorie dispune, ca pertractările finali orali, darea afara a de­­cisiunei si motivele au se se faca in limb’a maicei inculpatu­lui. După ce inse s’a dechiaratu inculpatulu , ca elu se in­­voiesce, că pertactarile se se faca in limb’a magiara, se pare ca s’aru fi facutu destulu spiritului prescriseloru (?) si pe tota intemplarea defectulu nu aru fi fostu asia de esențiale, că din elu se resulteze o nulitate si că o astufeliu de pasîre a unui membru judecatorescu se apara că rectificată, Casulu s’a relationatu la dicasteriele mai inalte , si din partea gubernului r. tr., s’a dispusu oficios’a strămutare a a­­sesorului judecatorescu, care in nationalulu hiperzelu a lucratu in contra disciplinei. Acesta decisiune a urm­atu sub 6. Sept. c. u, era siedinti’a comitetului municipalu alu comitatului Do­­bocei, precumu se scie, s’a tienutu in 25. Sept. Unu necsu causalu nu esista dera intre aceste ambe fapte. De altele de­­cisiunea regescului gubernu nu are anca tari’a dreptului fiindu ca Sipotariu a luatu recursu la cancelari’a aulica, dela care atarna finala decisiune.■* „T. R.“ mai adauge: Noi precatu amu potutu intielege aceasta intemplare pe drumu privatu, e camu asemenea cu cea descrisa. Numai atata ar fi de adau­­gatu, ca după ce si alu doilea asesoru romanu au parasitu sal’a totu din caus’a acést’a, pertractarea s’a tienutu pre urma in limb’a romana, ce aru dovedi, ca astufeliu s’aru fi potutu tiené si mai nainte , că se nu se dea inse la urmări amara­­toare, căci, învoirea inculpatului că caus’a lui se se pertracteze in limb’a magiara, de care avemu inse causa a ne îndoi, după pararea noastra nu e datatoria de mesura, pentru ca elu usioru se invoiesce cu ceea ce vreau Domnii, cugetandu ca va poté seapa mai usioru. Cu acésta inse nu vremu se ducemu ca D. Sipotariu a facutu bine, ca au parasitu salva, căci eră si alta cale pe care se mérga póate mai siguru si mai legalu, nici nu potemu aprobă purtarea acelora, carii au adusu caua’a acést’a cu apărarea diplomei din Oct. in conecsiune, inse totusi ni s’aru parea, ca mutarea unui amploiatu dela unu postu la al­tuia penalmente este un’a dintre cele mai grele pedepse mai vertosu in privinti’a morala, si amu dori ca se se poata com­­plană fara vatamarea vadiei morali a Domnului Sipotariu, cu atatu mai multu, cu catu instrucțiunea, pe carea s’a radimatu D. Sipotariu, poruncesce tienerea pertractării finali in limb’a n culpatului. Scotele î De sub cetatea lui Gelu in 22. Oct. 1862. (Urmare din Nr. tr.) A dou­a stare slaba si ticaloasa, in care ne aflamu, este starea scóleloru poporale. — Se ne credeți, Domnule, ca noi stamu cu multu mai reu in privinti’a scóleloru poporale, că in cei 12 ani trecuti sub absolutismu, căci de si atunci la uni Domni prefecţi nu le pré pasă de înaintarea romanului, totuşi mai dă cate o demandare la judii si notarii comuneloru, cari catu de sila, catu de voia buna totu au mai facutu mai multu că cum se face acum aici. In giurulu acesta vreo doue comunităţi si au datu venitulu creciumaritului pe celea trei luni de toamna la indemnulu zelosiloru preoti locali, pe seama scólei pentru totudeauna cu contractu, care se si tramise pe calea oficiului protopopescu la respectivulu oficiu comitatense spre intarire. Au trecutu mai bine de doue luni — si cu tóate, ca a’atî mai facutu si ursorie, nici ca se mai sei, unde sta lucru c­ opacitu.

Next