Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-10-27 / nr. 85
338 ori candu au fostu vorba de romani, intre cele trei natiuni privilegiate si intre gubernu a domnitu o prea buna intielegere si o solidaritate minunata. Venindu D. Jos. Tr. si relative Universitatea la cestiunea specifica a fundului regescu, are trebuintia de o mare taria sufleteasca pentru ca se nu’si perda cumpatulu cu atatu mai vertosu, ca scopulu era, ca se infranga si se nulifice odata pentru totudeauna orice pretensiuni ale romaniloru, seu cumu se respira editorulu in prefația: „Bei den kräftigen Streichen, die hier nothwendig geführt werden müssen, soll der Feind unter ihrer Wucht erliegen. Deci tocma pentru aceea li se si spune romaniloru iu termini prea bine respirati, pentru ca se oace odata pentru totudeauna, ca ei in acestu pamentu sunt numai nisce venetici, stracurati mai alesu in dîlele lui Michaiu vodă , lipituri si adunaturi pe la satele si orasiele sasesci, prin urmare nici ca au se se bucure de vreunu dreptu nationalu niciodată, nici comunitate politica n’au se faca, decatu numai deca sasii condusi de simtiulu umanității ii voru suferi pe alocurea, de voru afla cumuva cu cale, macaruca intru intielesulu unoru legi de a le tierii poporulu romanu nici ca merita o asemenea favoare. Tocma pentru acésta romanii se nu cuteze a cere nici deregatorii comunale, afara numai de singurulu casu, déca unulu ori altulu dintre ei invatiandu nemtiesce fórte bine s’aru face sasu. In catu pentru tienerea sprbatoriloru luterane se reflecta, ca afara la campu le este iertatu romaniloru a lucra , nu inse si inlauntrulu comunei mai vertosu lucru sgomotosu (de e. trieratulu in siura s. a. cu acesta.) Despre ajutarea preotiloru romanesci din casele comunale (alodiale) nu poate fi vorba , pentru ca totu ce intra in aceleasi este curatu proprietete saseasca, la care romanulu n’are nici unu denariu parte. Ce este inse cu diecinelele ! In acesta parte a refutatiunii auctorulu se intrece pe sine si insusi, eara inedit l a Universitate poate dice ca a reportatu unu triumfu din cele mai strălucite cu ajutoriulu legiloru positive ardeleaesci. Ce vi se pare óameni buni, o céta de douasprediece legi aprobatale, de cinci rescripte si resolutiuni inalte din dîtele principiloru patriotici unguresci, alte cateva decisiuni dietale si resolutiuni imperatesci dintre anii 1736 (pre candu se lupta episcopulu unitu Klein) si 1792 , trei sau patru deliberate judecatoresci intarescu, manutienu si apara pe popimea sasesca in puscagunea diecimeloru si totuodata in luarea aceloru si dela romani si dela popii loru ca dela unii carii vedeti bine ca au ocupatu din pamentu sasescu si prin urmare sunt datori a duce dieciuelile numai la „stapanii“ loru. Ci uitate ca estractulu nostru prea s’a indelungitu , dati se’i punemu capetu, eara cei carii au placere de a studie istori’a, se nu’si pregete a citi toate mai pre largu in originalu*), inse citindu se’si aduca aminte ca astadi ne aflamu pe calea reformeloru afundu taietoare si se nu crédia noua, candu am dice poate, ca in a. 1862 inca se mai afla multi, carii cugeta si simtu ca si in a. 1842. Traducatorulu rugăminții episcopului neunitu. O stoptitura dela margini, In centrulu „Sachsenlandului.“ (Urmare din Nr. tr.) înainte de tóate cu prilegiulu consultării generale asupra proiectului privitoriu la regularea trebiloru comunale — in contra opiniunei membriloru Hahn si Schreiber, cari erau pentru contestulu proiectului — prin alaturarea presiedintelui la opositiunea făcută in principiu din partea membriloru Beu si Ciugudeanu, s’au schimbatu I. Competinti’a Inciitei Universități de a se ocupa definitivu cu treburi legislatorie pentru ca: a) in Transilvani’a neci unadata nu au esistatu altu corpu legislativu, numai acela, care ne este prin numirea lui de „Dieta“ cunoscutu — si neci de presentu se poate privi asta legaluminte ; — altum intrelea b) pentru ca acuma după ce principiulu egalei îndreptățiri, pronunciatu dela locurile celea mai inalte , de toti si chiaru si de an. Universitate in timpulu mai deaproape recunoscutul isi are fara indoiela valoarea sa si la a 4-a natiune Transilvana adeca la cea romana. Onorat la Universitate saseasca, cu corpu curatu nationalu, chiamatu cu deosebire numai pentru îngrijirea trebiloru interne ale natiunei, consequentei neci cumu nu si aru poté întinde activitatea sa cu valoare si asupra altei națiuni independente , care vietiuiesce aici in deplina împărtășire de asemenea drepturi, si pentru ca c) o legislatiune dupla sau chiaru întreita in una si aceeasi tiera nu numai aru sta intr’o apriga contraducere cu mantuitoriulu principiu „alu unitatii monarchiei“ ci după natura lucrului de sine aru deveni illustria. In asta privintia data Universității, care de presentu anca mai susta, nu i se poate recunosce altu dreptu de catu numai acela, pe care ca si pana acumu l’au eserceatu in fapta, adeca de forum 2. instantie in treburi judecatoresci civile*) si de a proiecta pentru complexulu ei legi — eara consultarea si conclusiunea legiloru pentru tier’a de corona Transilvani’a trebue se remana reservata unicului corpu legislativu competentu si recunoscutu, adeca „Dietei“ cu atatu mai vertosu, cu catu numai acolo, si nu in adunari curatu nationale, potu fi tóate națiunile tierei după cuviintia representate. II. Contestabilitatea numiriloru aflatóre in acestea proiecte precumu suntu „Tier’a sasesca, Coritele Natiunei sasesci si Universitatea sasesca.“ 1 Era dantaiu — a tieri sasesci — pentru ca asta numire neci cumu e istorica, si cu atatu mai pusinu accomodata timpului presentu. — De voiesce cineva se afle numirea istorica a acestui teritoriu prea usior o poate găsi, si trebue se se tiena, de acea semnificatiune, care dela intrarea sasiloru in tiera pana in dîus a de adî in toate legile patriei si in documinte publice autentice**) se afla sub cuvintele „Fundus regius“ înscrisa. Nu se poate nega, ca Universitatea saseasca de mai multe ori s’au incercatu a numi teritoriulu acela , pe care locuescu ei in parte „Tiera sasésca“ tocma de atatea ori s’au reimpinsu inse asta numire înainte de 1848 prin rescripte imperatesci chiaru si sub domnirea imp. Maria Theresia***). Mai de curendu in a. 1848 s’a ivitu earasi acesta numire. Scopulu si insemnatatea ei vise, credemu, ca aici nu e de lipsa a fi mai de aprópe desbatutu, fiindu ca amendoue ne potu fi —din renumitulu memorialu „Denkschrift“ si cu deosebire din cugetele desfasiurate prin diurnalele germane in timpulu mai de aprópe , anumitu din acelu articlu sinceru a lui „H. Z.“ cu Nru 201 de sub rubrica: „Die Zeit dräugt“, „timpulu o intetitoriu“ — pe deplinu cunoscute. Tocma pentru acesta data trebue se fia o asemenea numire , care nu si afla radiemu nici in istoria nici in lege si prin care partea cea mai însemnata a locuitoriloru din acestu teritoriu se aru vede atatu de ignorata, catu si egala îndreptățire a națiunii romane întregi atacata, cu totulu delaturata, si prin semnificarea , care pana acuma anca susta in fați’a scauneloru si districteloru sase&ci pana camu una alta — suplinita. După acestea premise e lucru prea firescu, ca locuitorii romani ai acestui teritoriu nu potu si nu voru a se supune „A mi kincstánokságunknak azon észrevételire, hogy a szász nemzet maga lakta földet nem mindenkor királyföldinek, hanem szászoköldinek neveszgeti, figyelmeztetni fogjuk őket a mi udvari kancánk által etc. — A doilea res. Maria Theresia s.^ a. t ke^vtlenül vettük észre, hogy a szász nemzet azon királyi földünk^ melyen lakik, tulajdonosságát és ahoz való örökös jogát Ereszül akarja magának tulajdonítani, ezt a vakmerő batongot az£rt a mi kedvetlenségünk kijelentésével azon nemzetne hibául teszük ki, és hogy a mi jogunk szorrongatására készig azon irományt bevettétek nektek is hibául teszük. Sic! peim unulu fara intielesul prea chiare!! Candu veti mai face afara de a lui Báthori si altulu, ce inse nu credemu ^nci de siguru eara nu vomu, remane datori. — — — *) Bemerkungen über die vom siebenb. griechisch nichtuuirten Bischof Herrn Basilius Moga im Jahre 1837 den zu Hermannstadt versammelten Laudesständen unterlegte Bittschrift Kronstadt 1844. *) Este lucru cunoscutu, ca pana la a. 1848 in căușele criminale dela magistrate se recurea la tabla regesca si nu la Universitate — si asta nu trebue perduta dinaintea ochiloru! **) Asi totusi B. S. si după elu deput. Gull s’au incumetatu adice după Albert Huet, ca potu inrotula ladi intregi de documente si privilegia, cari legitiméza acesta numire — neaudîta pana pe la 1848, concentrandusi archivele la o singura aprobare a principelui Stefan Báthori dela a. 1583. ***) gr QQ dicemu, cu Domniatoru, ca aveau archive pline de asemema rescripte, prin cari s’au reimpinsu numirea de Sachsenimnd, si pana cam una alta spre totala combatere a aprobati însemnate de ei voru servi rescriptele imp Maria Theresia df1n 19. Juliu 1769 si din 3. Aug. 1770, cari suna asia :