Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-09-26 / nr. 76

GAZET­A TRANSILVANIEI. Mr. 16. l­rasiovti, 26. Septemb­re 1862. Amilii AMA. Gazet’a este de 2 ori: Mercurca si Bamfcet­a, Feiea una data pe septomana, TM Protiulu, pe 1 anu 10 fl. v. a. Pentru tieri esterne 15 fl. sun. pe unu anu sau 45 doidieceri,d­or 3 galbini si 3 doidioceri m­on. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru scrie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs’a timbrata e 30 or. de fiacare publicare, fara depunerea acestui pretiu înainte nu se voru mai primi publicat MONARCHI’A AUSTRIACA. B r a s i o v u . 4. Oct. Diu’a onomastica a Mai. Sale c. r. apostolice, inaltiatului nostru Imperatu si Mare Principe F r a n c i s c u J o s i f u I. fu celebrata si serbata aici cu unu cultu besericescu solenelu in be­­seric’a rom.-cat., unde la 10 ore concurseră auctorita­­tile locale, statulu militarescu si preotiescu si tenerimea gimnasiale si normale cu corpurele profesoresci si ’si uniră rogatiunile pentru indelung’a viétia si deplin’a sa­­netate a Mai. Sale imperatului, a înaltei sale familii si intregei case Domnitorie, car’ in finea misei decantate se canta imnulu poporalu. Recerntatila cu refectatia la romanii tran­silvani. (Urmare din Nr. tr.) Pe la a. 1848 se desfiintiara regimentele romanesci confiniare dintr’odata cu cele secuiesci. Cititorii nostrii mai vechi isi vom­ aduce aminte, ce murmura cumplita strabatea pe atunci din aceleasi la audiulu nostru, cu ce mania si intristare au priimitu locuitorii din regimen­tele romanesci acea scrie, pe care densii o ticnea de fatala si rusinatoare totuodata. Cercetati si veti afla, ca se mai afla si pana astadi unu mare numera dintre fostii granitiari, carii anca tot mai întreba cu machintiune, ca pentruce le au luata armele. Ci sărmanii, ei anca nici pana astadi nu viséza de memorialulu lui Bedeus, care anca dela 1849 pregătea minţile si inimile noiloru ministrii de pe atunci pentru acesta; ei nu sein ca tocma unii ca aceia, carora le place a infera pe romani de poltrom­, dorescu ca de s’ar potea, nici unu romanu se nu se mai afle in regimentele austriace din Ardealu. Intr’aceea iertati si de acesta oserbatiune, ca ea anca nu are loculu aici. Destulu atata, ca au fostu timpuri ca acelea, intru care romanii nu numai nu fugea de arme, ci anca le cerea si le caută. Ce e dreptu, noi aduseramu esemple prea puţine pentrucă se ne prop­­timu si constatamu acesta aserţiune a nostra; noi nu intraramu prin istoria pana pe la Joanu Corvinu pe patru sute am indereptu; noi nu repetiramu nici minu­nile de bravura militară făcute de regimentele romanesci ardelene in resboiele cu prusianii, cu turcii si cu fran­­tiosii si coprinse tóte pre largu in protocóalele si in po­runcile de di ale aceloru regimente; noi nu memora­­rum nici macara atata, ca caus­a principala a revolu­­tiunii lui Hora, Closca si Crisianu din a. 1784 a fostu, pentrucă romanii toti cerea arme si se rogasera că se fia militarisat­ preste totu; acestea inse tate ara cere unu volumu intregu de 40—50 cele tipărite, prin ur­mare ele n’au locu intr’unu articulu de diurnalu, sco­­pulu caruia este numai a respinge in scurta calunmiile momentane, pana candu istori’a isi va intră si ea tre­­candu in dreptulu seu de judecatore apriga si ne­­partinitóare. Din siese regimente care’si tragu contingentele loru din Ardealu trei sunt mai intregi romanesci, eara trei in partea loru preponderanta consta earasi totu din ro­mani; preste acestea mai sunt si alte trupe de armata, in care vei află destui romani. Si cu tote acestea romanii totu se ferescu depor­tarea firmeloru, pentrucă au nu ati vediutu voi listele cele lungi de citatiuni, in care earasi partea mai mare sunt totu romani ? — Deca legile si ordonantiele esceptionale de presa sub care mai stamu pana in óra de faţia, mearu iertă să se damn unu respunsu după a nóstra convicţiune, noi amu îndestula bucurosu aşteptarea cititoriloru , a­­sie inse vomu fi constrinsi a lasa in grij’a cititorului că se mai cercetese si densulu adeverulu pe urm­a ce­­loru ateptate de noi. Este prea adeveratu, cumuca romanii mărginaşi cu Principatele romanesci se ferescu mai preste totu de portarea armeloru in calitate de ostasi; este inse tocma pre atata de adeveratu, ca la acei locuitori cunoscuţi sub numeri diferite, de mocani, moroieni, tiutiueni, măr­gineni s. a. s. a. nu e nici decumu poltronari’a care’i face că se fuga de recrutatia, pentrucă de altumintrea nici o parte a locuitoriloru tierii nu seie se manuésca mai bine puse’a si pistolulu decatu acei munteni, ci pe acolo sunt cu totulu alte impregiurari economice si familiare constringetóre că familiele se’si pastrese pre catu numai se pote pe barbatii cei mai tari si mai să­nătosi in mediuloculu loru. Acele impregiurari unice in felulu loru nu se potu si nu se voru potea cunósce in veci dela més’a cutaroru redactiuni seu din cancela­riile administrative ale tierii, ci numai la faţi­a locului, prin cercetare nemediulocita. Locuitorii muntiloru carii ne despartu de Principa­tele romanesci giuru impregiuni, porta precumu prea bine se scie, economia de campu seu forte putina seu nicidecumu, din contra vise economiia loru de vite cor­nute , copitate si lanase si comerciulu ce făcu ei cu produptele crude provenitóre dela acelu ramu de eco­nomia, întrece departe pe toate celelalte ramuri ale e­­conomiei transilvane, eara comerciulu loru e singurulu activu alu tierei Ardealului, din care curgu multe mi­­lioane in tiera si din acelea in vistieri’a statului si tara care comerciu — bine se ve însemnați — industri’a orasieloru sasesci nu ar potea se subsiste nici unu diu­­metate anu. Acela care nu crede aceasta, se cerce si se inch­ida bine toate păsurile pe 6—7 luni de dîle. Pen­­trucă se porti o asemenea economia si unu comerciu că celu susu atinsu, se ceru brație multe, venoase si curagioase, care la trebuintia se se scie folosi si de arme. Au nu scie o lume, cu muca vieti’a astă numitiloru cio­bani este numai o lupta întinsa, cu elementele, cu fe­­rale rapitoare si cu hotii atata in munți si pe câmpiile danubiane, cati si mai vertosu in Bulgari­a si in Do­­brogea, intra atata, catu loru nici odata nu le potu lipsi pe lenga cânii cei mai lotici*) puscele si pistoalele cele mai credintioase, din causa ca prea adeseori ei sunt espusi la cele mai mari pericule cu toata starea si a­­vera loru, candu apoi ei isi sunt politianii, gendarmii si dorobanții impregiurulu averii familiare. Acesti oa­­meni adica isi au in Ardealu numai cas’a si famili­a, încolo toata starea loru se afla in alta tiera. Intre ase­menea impregiurari cui se incrédia tatalu familiei mai cu sigurantia averea sa decatu fiiloru si celoru mai cre­­dintiosi dintre sierbitorii sei. *) Lotru, letra că adjectivil se dice despre cânii de la oi si dela economiile tieranesci.

Next