Gazeta Transilvaniei, 1863 (Anul 26, nr. 1-120)

1863-10-26 / nr. 103

mGAZETA TRANSILVANIEI. Mr. 103. fiBrasîovu, 30. O etosul»­re 1803. Anulu M M I 1. ilazet’n esse de 2 ori: Mercurea si Sambat­a, Feiea una data pe septemana, — Pretiulu, pe 1 ana 10 fl. v. a. Pentru tieri eaterne 16 fl. v. a. pe unu arm­adu 40 doîdiecari, or 3 galbiai mon. sanatoria. Se pranamora la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. cam 10 vorbe mari «du mici inserate se ceru 8cr. Tacs'a timbrala e 30 cr. defiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu înainte nu se voru mai primi publicări. MONARCHI’A AUSTRIACA. intentarea deputatului Vlmoteu CI |» ill* il­ ca referentu, la art. I. despre inarticularea natiunei romane. Sied, din 1. Sept. 1863. (Vedi Nr. Gazetei 76 pag. 298.) înalta camera ! După cuvintele, care pana acumu s’au disu si s’au desfasiuratu, se vede destulu de chiaru intielesulu acestei lege, care astadi este obiectulu dilei, si mai alesu §­ulu unu. Cu tote acestea, Domnitoru! credu, ca este de mare insemnatate a aduce inainte, cumuca intre §, acestu d’antaiu alu regimului si intre alu comitetului nu este in esentia neci o diferintia. După a mea părere gubernamentulu a purcesu din doue puncte de vedere ; celu d’antaiu a fostu, ca după mareanimitatea sa au voitu, ca prin acesta articula de lege se ne multiameasca si se implinesca acele seculare dorintie ale natiunei romane, car’ de alta parte a voitu totu-odata, ca se se sustiena si principiile umane si măreție, care s’au propusu prin diplom’a din 20. Oc­­tombre 1860. De acestea principii sau tienutu si comisiunea, candu a lucratu operatulu seu, a purcesu totu din a­­ceste principii; or’ toata diferinti’a , care poate s’ar afla intre §. 1 alu comisiunei dietale, este numai singur’a aceea, ca in §. 1 alu proiectului de lege din partea gu­­berniulu principiulu pentru inalu­area natiunei romane la rangulu celorulalte naţiuni, nu s’a apasatu destulu, si poate , ca din alta parte principiulu celalaltu alu re­­cunoscerei egalei îndreptăţiri a celorulalte naţiuni, in proiectulu comitetului dietalu nu s’a espresu destulu. Dupa parerea mea gubernamentulu in acestu pa­­ragrafu alu proiectului de lege, unde se dice, naţiu­nea romana este prin lege recunoscuta pre­­cumu si confesiunile ei, prin cuventulu naţiune a vrutu se intielega tocm’a aceea, ce după legile patrii nostre se intielege, adeca o naţiune cu aresi­care drep­turi politice legate de densia ca naţiune , acesta numi­re de n­a­t­i­u­n­e , ce ocure in proiectulu de lege alu in­ guvernu, după a mea părere, e unu semmi, cumuca insusi guvernulu a voitu, ca naţiunea romana se se re­­cunósca prin lege, tocm’a precumu celelalte naţiuni ale patrii mai inainte sunt prin lege recunoscute. Inse co­misiunea nu s’a multiamitu numai cu termini generali, ci a vrutu a dice mai chiaru, si a adauge, cumca sunt recunoscute prin lege tocm’a ca si celelalte naţiuni in­tru intielesulu constitutiunei Transilvanii. De oare­ce, Domniloru! eu credu, cumuca cuven­tulu natiune iu intielesulu constitutiunii Transilvanii tocm’a aceea insemnedia, ce este dorirea noastra, a’si fi de părere, ca §. 1 alu proiectului reg. se se primeasca numai cu o mica modificatiune ; si acestea ar sta intru atata, ca se se lase unu cuventu afara, si se se puna altulu in locui. Cuventulu, care se se lase afara ar fi, cuventulu „ebenfalls“ , fiindu ca este o espresiune nu pre chiara, deca va se dica, intocma se recunoscu cu celelalte natiuni. Totu de odata din alta parte asiu vré, ca in loculu acestui terminu se se puna, ca na­tiunea romana si confesiunile ei se recunoscu prin lege ca recept­e. Acestu adausu seu cuventu da si mai mare intielesu acestui­a, si este cu atata mai vertosu a se adauge, cu catu, ca este uuu terminu juridicu a­­doptatu in legile Transilvanii si usitatu pana la a. 1848, unu terminu iuridicu, care in sene cuprinde toata mo­­mentuositatea lucrului. Si ca se trecemu preste legile Transilvanii numite Approbate si Compilate, se venimu numai singura la diplom­a leopoldina, unde se dice, numai de catu in art. I. : usus trium receptarum religionum. Asemenea se dice, afara de aceea si in alti articuli de lege, precumu in art. novelares dela 1791, care nu voi sei cetescu din cuventu in cuventu, anume in art. 5, 15, 53, din cari acesta se cunósce mai pe largu. Inse, Domnitoru I­asi voi se se adauga acestu cu­ventu si din aceea causa, pentru ca natiunea romana, de candu a venitu la cunoscinti’a de sene totu de una a pusu mare insemnatate si mare temeiu pe acesta nu­mire. Ea, de cate­ ori a petitionatu la Mai. S’a seu prin in­ dieta a Transilvanii, seu prin ministeriulu Mai. Sale, totu déun’a s’a rogatu, ca nu numai se se faca odata si ca partasia la drepturile politice ale patrii, ci totu déun’a s’a rogatu si ca se se primeasca in nu­­merulu celoralalte națiuni si religiuni, care sunt recu­noscute prin lege. Mi se pare, ca tocma asta a făcuta si la dieta din 1743—44, ceea se se poate cunoasce din resolutiunea sen articululu, care li s’a datu ; tocma a­­sia a petitionatu natiunea romana chiara si in a. 1791, candu ea intre altele, care au datu la dieta, a datu si unu suplice liberu catra Maiestate, tiparitu in Sabiiu totu intra acesta anu, in care pag. 50 asia dice : Natio Valachica supplex humilisque ad Thronum Majestatis Vestrae accedit, ac sequentia, qua decet Ve­­neratione, ac subjectione petit rogatque. 1. Ut odiosae et Ignominia plenae Nomenclationes, tolerati, admissi inter Status, non recepti aliaeque hujus­­modi, quae tanquam externae maculae sine jure et Auc­­toritate Nationi Valachicae affixae fuerunt, nune proi­­sus demantur, atque veluti indignae, et injuriae Publi­­cae revocentur, ac deb­antur (55) sicque per Clemen­­tiam Majestatis Vestrae Sacratissimae rediviva Natio Valachica ad usum omnium jurium Civilium, et Regni­­colarium, reponatur provide. 2. Nationi supplicanti inter Regnicolares Nationes idem locus, quem ipsa juxta adductum in promissis Testimonium Conventus B. Mariae Virginis de Kolos­ Monostra Anno 1437 tenuit, restituatur. Intru acestu intielesu, Domniloru­ inca si in tim­purile cele mai noue naţiunea romana totudoun’a asia s’a descoperitu. Asia au facutu romanii in adunarea ge­nerala din Blasiu din 15. Maiu 1848 , descoperindusi tocma in punctulu 1, dorinti’a naţiuni, si declaranduse de naţiune da sene statatare. In intielesulu acest’a au tramisu atunci si o de­­putatiune la diet’a Transilvanii, pre care o’a rogatu, ca despre uniunea Transilvanii cu Ungari’a se nu se tractedie pana candu si naţiunea romana nu va fi re­cepta si recunoscuta, câ o parte constitutiva a Tran­silvaniei. Chiara si de aci incoce, totu in acelasiu modu s’a dechiaratu natiunea romana, precumu in con­­gresulu nationale din ianuariu 1861, tienutu aici in Sabiiu, despre care protocolulu conferentieloru apriatu

Next