Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)
1864-04-08 / nr. 28
Ill rulu pomenita este an fosta si va fi totudeana ,,pro bono publico si pro regni emolumeuto.“ — (Va urmá), Sinodul ii diecesei romane sibiiane. Amesuratu promisiunei mele din Nr. 26 ala „Gazetei“ lasandu disensiunea cea înfocata intre presiedinte si intre comisiunea referitorie asupra agendeloru sinodului parochiale, unde s’a primitu formulatiunea comisiunii cu aresi care modificatiune, trecu la § 29, care a produsu o desbatere apriga anumitu capetulu sanatoriu : „si din partea membriloru sinodului parochiale se pote face vro propunere, inse aceea se fia inscrisu si sprijinita celu pucinu de trei membri sinodali. Presiedintele va prefige ordinea candu o asemea propunere are a se lua la pertraptare.“ Dr. Glodariu, nu e multiumitu neci cu spiritulu neci cu formulatiunea §-lui, linea ultima ad. : „Ca presiedintele are a prefige ordinea, candu o asemenea propunere are a se lua in pertraptare.“ Elu vedea , ca prin cuvintele acele atatu de vagi si atatu de elastice se da in mana presiedintelei una volnicia si i se deschide o usia larga de a arunca o propunere ori-catu de urginte si ori-catu de importante pana ad calendas graecas. In § acesta diacea unu principu mare si importante ascunsu: ca presiedintele e preste sinodu, si nu sinodulu preste pregiedinte. Si ca se nu sa intemple o astufeliu de amanare stripatiosa si ca se se incungiure neplăceri spre viitoriu elu face propunerea s’au moțiunea, ca presiedintele in data ce au primitu vr’o propunere s’au moţiune din partea vrunui membru sinodale suscrisa si sprijinita de trei membrii se o predie unei comisiuni, carea se o cercetesa ’si lucredia si presiedintele se fia oblegatu a lua propunerea făcută la desbatere, candu va cere sinodulu inca in decursulu siedintiei curinte. Propunerea acesta ce au facut’o Dr. Glodariu au produsu eara o desbatere viia aflandu unu sprijinu bunu in D. cons. guver. Iacobu B o r o g a, carele au vorbitu si aparatu principiulu, ce se involuie, inca cu toata barbatia, asia in catu in fine s’a rotunditu si neteditu astufeliu : ,,cu presiedintele se ia o asemenea propunere la desbatere inca in decursulu siedintiei curinte.“ Trecu la taiarea II, carea trapteadia despre protopopiaturi. Aici membrulu celu mai însemnata ala sinodului s’a esprimatu, ca cuventulu popa involvésa in sene o notiune plina de ocara ; ba chiaru densulu a disu, cai gretia de cuventulu popa, ca-i pre triviale si ca străinii numai in batjocura vorbescu despre clerulu nostru, candu dicu popa. In urma espectoratiuniloru asupra cuventului popa propune luminatului sinodu, ca se si dh parerea, déca voiesce a modernisa vorba popa cu presviteru si protopopu cu protopresviteru ? Neologismulu acesta grecescu l’au primitu luminatulu sinodu cu unu aplausu si entusiasmu necredintu. Gaciti de ce? Déca tempurile cele vitrege au facutu, ca pop’a se fia de ocara si de rușine înaintea lumii si apoi tocmai ar’ fi avutu cineva voie si dorintia de alu substitui cu mai reverenda, apoi atunci, crediu, ca părinții sinodului n’ar’ fi avutu lipsa se alerge pana la Elada la Greci’a după unu cuventu, ci se se fia uitata numai in cărţile bisericesci, de care s’au folositu moşii si strămoşii noştri si acolo ar’ fi aflatu cuventulu preoţii , cuventulu acesta inca e coruptu după cum dicu gramaticii din presviter si adeca facunduse mai antaiu presvitru de aci presvitu si de aci preutu si in urma preotu. In urma daca chiaru ar’ fi vrutu se se arete, ca e radicalistu si ca vrea se introducă in loculu popii si preotului unu cuventu mai corespundiatoriu si mai plausibile, apoi atunci se fia introdusu cuventulu stramosiescu, s ac e r d oe ce-lu purtau popii romaniloru, s’au daca acesta is’ar’ fi parutu prealatinescu, se fia remasu pe langa cuventulu părinte, carele-i forte tare usitatu. Proverbulu poporanu romanescu: „Uita me ! Ardeleanu mi au luatu luleu’a si iau pusu numele pipa, ca se nu o mai cunoscu“ isi poate inca afla soclu. — (Va urma.) Actu serbatorescu in Hiramare. înălțimea S’a archiducele Austriei Ferdinandu Macsimilianu primi coron’a din man’a deputatiunei mecsicane. Don Gutierrez de Estrada, in fruntea deputatiunei’lu rega, ca se benevoiesca a primi tronulu Mecsicului, care fara adjutoriulu Franciei, alu cărei poporu frati nu siau versatu sângele pentru frații loru dela Meosicu (spanioli) era ecspusu periodului totalei ruinări, precum si deca nu avea parte de eminentele insusiri si admirabil’a abnegatiune a Inaltimei Sale imperatesci si remanea fara de libertatea comerciului, care a aflat’o in convicțiunile casei austriace ; or’ princes’a acuma imperatesa cu virtuțile, cu spiritulu si blandetiele sale va sei atrage de pe tronu toate animele mecsicaniloru la unire. „Mecsiculu, dice Donulu, depone poterea suverana si constituanta, care sei regulese soartea si sei asigurese marele viitoriu cu incredintiare firesca in manile In.Vestre, candu in urma primirei serbatoresci ve apromite o iubire fara margini si o credintia neclatita.“ O apromite, pentru ca cele doue principia mari: „catolicu“ si monarchicu,“ care lea data loru civilisatiunea si acumu le asigurésa mantuinti’a, sunt profesiunea neîntreruptei traditiuni a archiducelui, care e surcelu din tulpin’a imperatului Carolu alu V (fostu rege si alu Spaniei de care tienea si Mecsiculu) si care principia si acum voru aduce mantuinti’a imperiului mecsicanu, la intemeiarea caruia providenti’a a facutu pe Inaltimea S’a instrumentu. Totu Mecsiculu intr’o anima ’lu saluta ou pe domnitoriulu tierei, si astepta cu multiamire primirea lui pe pamentulu seu, fiendu si m b o lu lu relegei catolice si alu dreptatei profesate in simbolulu Inaltimei Sale „justitia regnorum fundamentum.“ Inaltimea S’a imperatesca response deputatiunei in limb’a spaniola, cum ca cercetandu actele se incredintiesa, cum ca majoritatea locuitoriloru Mecsicului e eespresa in acest’a vointia dechiarata, prin urmare conditiunea pusa in 3 Oct. 1863 este împlinita, si Inaltimea S’a cu totu dreptulu se pote consideră alesulu poporului mecsicanu. Garantiele binelui si nedependintiei tierei, multiamita marinimitatei Mai. Sale imperatului franciloru, sunt asigurate si elu va pastra in memoria benevointi’a acést’a sincera. „Serenisimulu siefu alu familiei mele, dice, mi a datu învoirea la primirea tronului oferitu. Eu ’mi potu déja împlini apromiterea eventuala data înainte de 6 luni si vedechiaru prin acést’a serbatoresce, cumca Eu cu adjutoriulu atotupotintelui primescu din manile natiunei mecsicane coron’a ce Mi-o da după dreptulu care ’lu are a ’si alege unu regime corespondietoriu dorintieloru si cerintieloru sale. „Mecsiculu sia pusu încrederea intr’unu surcelu (urmasiu) alu aceleiași case habsburgice, care înainte de 3 secle a plantatu pe pamentulu seu monarchi’a crestineasca. Aceast’a încredere Me misca pe mine si nu o Voiu trada. Primescu potestatea constituanta, cu care Me investesa națiunea, a cărei organu sunteti Dvoastra. Eu vise o voiu tiene numai pana atunci, pana candu va cere necesitatea a crea o ordine regulata in Mecsicu si a organisa institutiuni liberali si prudente.“ Elu se va grăbi dice, a asiedia monarchi’a suptu auctoritatea legiloru constituţionale, indata ce pacificatiunea tierei va fi complinită. „Puterea unei potestati de statue după convingerea Mea mai sigura prin stabilitatea si soliditatea, decatu prin necertitudinea marginiloru sale“ Noi vomu dovedi, cumca o libertate bene intielesa se pote foarte bene uni cu dominarea ordinei. Eu voiu sei prtttui pe un’a si ceilalte voiu sei câștigă respectu. Flamur’a nedependintiei o volu tiené suau, simbolu marimei viitóare. Contediu la adjutoriulu unui fia cărui mecsicanu care ’si iubesce patri’a, eu se’ Mi de mana de adjutoriu la implinirea seu resolvirea frumóasei inse grelei mele probleme. Unirea ne va face tari si ne va da prosperare si pace. Regimulu Meu, o repetediu, nu va uita neci odata multiumirea cu care e datoria domnitoriului, alu cărui adjutoriu amicabilu a facutu posibila renasterea tierei nóstre celei frumóse. Eu Me pregatescu a calatori la nou’a Mea patria prin Rom’a, pentru ca acolo din manile sântului părinte se primescu benecuventarea aceea, care e atatu de pretinta pentru veru-pe regentu, inse pentru Mene indoita importanta, care sum chiamatu a intemeia unu imperiu nou. D. Gutierrez de Estrada primesce cu multiumire vorbele cele parintesci si necondiţionata primire a tronului, depunendui la petiere iubirea, multiumirea, omagiulu si credinti’a Mecsicului. După acést’a se tienu „Te Deum“ in capel’a castrului; flamur’a mecsicana se inaltik pe castru si fu salutata cu salve de tunuri. Indatasi si numi noulu imperatoru pe gener. Wolt ministru de resbelu si alti 3 ministri Velasquez, Hidalgo pi Arrangoiz, urma visit’a mai multora deputatiuni si in 14 a manecatu la tronulu primitu. Mai. S’a imperatulu nostru comitatu de ministrii si de cancelari (afara de alu Transilvaniei) inca se afla la subscrierea acteloru de statu pentru regularea drepturiloru agnate ale noului imperatoru in Miramare si in 9 se întorsese la Vien’a intre primiri caldurose de poporu. — Cronica esterna. PRINCIP. UNITE ROMANE. B u c u r e s c i. „Monitoram“ ne aduce concesiunea pentru caile ferate din Romani’a de dincolo de Milcovu sanctionata si de Mari’a S’a Domnulu.