Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)

1864-04-08 / nr. 28

Ill rulu pomenita este an fosta si va fi totudeana ,,pro bono publico si pro regni emolumeuto.“ — (Va urmá), Sinodul ii diecesei romane sibiiane. Amesuratu promisiunei mele din Nr. 26 ala „Gazetei“ lasandu disensiunea cea înfocata intre presiedinte si intre co­­misiunea referitorie asupra agendeloru sinodului parochiale, unde s’a primitu formulatiunea comisiunii cu aresi care mo­­dificatiune, trecu la § 29, care a produsu o desbatere apriga anumitu capetulu sanatoriu : „si din partea membriloru sino­dului parochiale se pote face vro propunere, inse aceea se fia in­scrisu si sprijinita celu pucinu de trei membri sinodali. Presiedintele va prefige ordinea candu o asemea propunere are a se lua la pertraptar­e.“ Dr. Glodariu, nu e multiu­­mitu neci cu spiritulu neci cu formulatiunea §-lui, linea ul­tima ad. : „Ca presiedintele are a prefige ordinea, candu o asemenea propunere are a se lua in pertraptare.“ Elu ve­dea , ca prin cuvintele acele atatu de vagi si atatu de e­­lastice se da in mana presiedintelei una volnicia si i se de­schide o usia larga de a arunca o propunere ori-catu de ur­­ginte si ori-catu de importante pana ad calendas graecas. In § acesta diacea unu principu mare si importante ascunsu: ca presiedintele e preste sinodu, si nu sinodulu preste pre­­giedinte. Si ca se nu sa intemple o astufeliu de amanare stripatiosa si ca se se incungiure neplăceri spre viitoriu elu face propunerea s’au moțiunea, ca presiedintele in data ce au primitu vr’o propunere s’au moţiune din partea vrunui mem­bru sinodale suscrisa si sprijinita de trei membrii se o predie unei comisiuni, carea se o cercetesa ’si lucredia si presiedin­tele se fia oblegatu a lua propunerea făcută la desbatere, candu va cere sinodulu inca in decursulu siedintiei curinte. Pro­punerea acesta ce au facut’o Dr. Glodariu au produsu eara o desbatere viia aflandu unu sprijinu bunu in D. cons. gu­­ver. Iacobu B o r o g a, carele au vorbitu si aparatu principi­­ulu, ce se involuie, inca cu toata barbatia, asia in catu in fine s’a rotunditu si neteditu astufeliu : ,,cu presiedintele se ia o asemenea propunere la desbatere inca in decursulu siedintiei curinte.“ Trecu la taiarea II, carea trapteadia despre protopopia­­turi. Aici membrulu celu mai însemnata ala sinodului s’a es­­primatu, ca cuventulu popa involvésa in sene o notiune plina de ocara ; ba chiaru densulu a disu, cai gretia de cu­ventulu popa, ca-i pre triviale si ca străinii numai in batjo­cura vorbescu despre clerulu nostru, candu dicu popa. In ur­­m­a espectoratiuniloru asupra cuventului popa propune lumi­natului sinodu, ca se si dh parerea, déca voiesce a moder­­nisa vorba popa cu presviteru si protopopu cu protopresvi­­teru ? Neologismulu acesta grecescu l’au primitu luminatulu sinodu cu unu aplausu si entusiasmu necredintu. Gaciti de ce? Déca tempurile cele vitrege au facutu, ca pop’a se fia de ocara si de rușine înaintea lumii si apoi tocmai ar’ fi a­­vutu cineva voie si dorintia de alu substitui cu mai reverenda, apoi atunci, crediu, ca părinții sinodului n’ar’ fi avutu lipsa se alerge pana la Elada la Greci’a după unu cuventu, ci se se fia uitata numai in cărţile bisericesci, de care s’au folositu moşii si strămoşii noştri si acolo ar’ fi aflatu cuventulu pre­oţii , cuventulu acesta inca e coruptu după cum dicu gra­maticii din presviter si adeca facunduse mai antaiu presvitru de aci presvitu si de aci preutu si in urma preotu. In urma daca chiaru ar’ fi vrutu se se arete, ca e radicalistu si ca vrea se introducă in loculu popii si preotului unu cuventu mai corespundiatoriu si mai plausi­bile, apoi atunci se fia introdusu cuventulu stramosiescu, s a­­c e r d o­­­e ce-lu purtau popii romaniloru, s’au daca acesta i­­s’ar’ fi parutu prealatinescu, se fia remasu pe langa cuven­­tulu părinte, carele-i forte tare usitatu. Proverbulu poporanu romanescu: „Uita me ! Ardeleanu mi au luatu luleu’a si iau pusu numele pipa, ca se nu o mai cunoscu“ isi poate inca afla soclu. — (Va urma.) Actu serbatorescu in Hiramare. înălțimea S’a archiducele Austriei Ferdinandu Macsimilianu primi coron’a din man’a deputatiunei mecsicane. Don Gu­tierrez de Estrada, in fruntea deputatiunei’lu rega, ca se benevoiesca a primi tronulu Mecsicului, care fara adjutoriulu Franciei, alu cărei poporu frati nu siau versatu sângele pentru frații loru dela Meosicu (spanioli) era ecspusu periodului to­talei ruinări, precum si deca nu avea parte de eminentele in­­susiri si admirabil’a abnegatiune a Inaltimei Sale imperatesci si remanea fara de libertatea comerciului, care a aflat’o in convicțiunile casei austriace ; or’ princes’a acuma imperatesa cu virtuțile, cu spiritulu si blandetiele sale va sei atrage de pe tronu toate animele mecsicaniloru la unire. „Mecsiculu, dice Donulu, depone poterea suverana si con­stituanta, care sei regulese soartea si sei asigurese marele vii­­toriu cu incredintiare firesca in manile In.Vestre, candu in urma primirei serbatoresci ve apromite o iubire fara margini si o cre­­dintia neclatita.“ O apromite, pentru­ ca cele doue principia mari: „cato­­licu“ si monarchicu,“ care lea data loru civilisatiunea si a­­cumu le asigurésa mantuinti’a, sunt profesiunea neîntreruptei traditiuni a archiducelui, care e surcelu din tulpin’a impera­­tului Carolu alu V (fostu rege si alu Spaniei de care tienea si Mecsiculu) si care principia si acum voru aduce mantuinti’a imperiului mecsicanu, la intemeiarea caruia providenti’a a fa­cutu pe Inaltimea S’a instrumentu. Totu Mecsiculu intr’o a­­nima ’lu saluta ou pe domnitoriulu tierei, si astepta cu mul­­tiamire primirea lui pe pamentulu seu, fiendu s­i m b o l­u l­u relegei catolice si alu dreptatei profesate in simbolulu Inaltimei Sale „justitia regnorum fundamentum.“ Inaltimea S’a imperatesca response deputatiu­nei in limb’a spaniola, cum­ ca cercetandu actele se incredin­­tiesa, cum­ ca majoritatea locuitoriloru Mecsicului e eespresa in acest’a vointia dechiarata, prin urmare conditiunea pusa in 3 Oct. 1863 este împlinita, si Inaltimea S’a cu totu dreptulu se pote consideră alesulu poporului mecsicanu. Garantiele binelui si nedependintiei tierei, multiamita marini­­mitatei Mai. Sale imperatului franciloru, sunt asigurate si elu va pastra in memoria benevointi’a acést’a sincera. „Serenisimulu siefu alu familiei mele, dice, mi a datu în­voirea la primirea tronului oferitu. Eu ’mi potu déja împlini apromiterea eventuala data înainte de 6 luni si ve­dechiaru prin acést’a serbatoresce, cumca Eu cu adjutoriulu atotupotin­­telui primescu din manile natiunei mecsicane coron’a ce Mi-o da după dreptulu care ’lu are a ’si alege unu regime corespondietoriu dorintieloru si c­e­­rintieloru sale. „Mecsiculu sia pusu încrederea intr’unu surcelu (urma­­siu) alu aceleiași case habsburgice, care înainte de 3 secle a plantatu pe pamentulu seu monarchi’a crestineasca. Aceast’a în­credere Me misca pe mine si nu o Voiu trada. Primescu po­­testatea constituanta, cu care Me investesa națiunea, a cărei organu sunteti Dvoastra. Eu vise o voiu tiene numai pana a­­tunci, pana candu va cere necesitatea a crea o ordine regu­lata in Mecsicu si a organisa institutiuni liberali si prudente.“ Elu se va grăbi dice, a asiedia monarchi’a suptu auctoritatea legiloru constituţionale, indata ce pacificatiunea tierei va fi complinită. „Puterea unei potestati de statu­e după convin­gerea Mea mai sigura prin stabilitatea si soliditatea, decatu prin necertitudinea marginiloru sale“ Noi vomu dovedi, cumca o libertate bene intielesa se pote foarte bene uni cu dominarea ordinei. Eu voiu sei prtttui pe un’a si ceilalte voiu sei câș­tigă respectu. Flamur’a nedependintiei o volu tiené suau, simbolu marimei viitóare. Contediu la adjutoriulu unui fia că­rui mecsicanu care ’si iubesce patri’a, eu se’ Mi de mana de adjutoriu la implinirea seu resolvirea frumóasei inse grelei mele probleme. Unirea ne va face tari si ne va da prosperare si pace. Regimulu Meu, o repetediu, nu va uita neci odata mul­­tiumirea cu care e datoria domnitoriului, alu cărui adjutoriu amicabilu a facutu posibila renasterea tierei nóstre celei fru­­móse. Eu Me pregatescu a calatori la nou’a Mea patria prin Rom’a, pentru­ ca acolo din manile sântului părinte se pri­mescu benecuventarea aceea, care e atatu de pretinta pentru veru-pe regentu, inse pentru Mene indoita importanta, care sum chiamatu a intemeia unu imperiu nou. D. Gutierrez de Estrada primesce cu multiumire vorbele cele parintesci si necondiţionata primire a tronului, depunendui la petiere iubirea, multiumirea, omagiulu si cre­­dinti’a Mecsicului. După acést’a se tienu „Te De­um“ in capel’a castrului; flamur’a mecsicana se inaltik pe castru si fu salutata cu salve de tunuri. Indatasi si numi noulu im­­peratoru pe gener. Wolt ministru de resbelu si alti 3 mi­nistri Velasquez, Hidalgo pi Arrangoiz, urma visit’a mai mul­tora deputatiuni si in 14 a manecatu la tronulu primitu. Mai. S’a imperatulu nostru comitatu de mini­strii si de cancelari (afara de alu Transilvaniei­) inca se afla la subscrierea acteloru de statu pentru regularea drepturiloru agnate ale noului imperatoru in Miramare si in 9 se întorsese la Vien’a intre primiri caldurose de poporu. — Cronica es­terna. PRINCIP. UNITE ROMANE. B u c u r e s c i. „Monito­ram­“ ne aduce concesiunea pentru caile ferate din Romani’a de dincolo de Milcovu sanctionata si de Mari’a S’a Domnulu.

Next