Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)

1864-02-26 / nr. 16

ZET’A TRANSILVANIEI. Ga*ot'a esse de 2 ori: Mercuroa ti Sambet’a, Feiea ana data pe soptoioana, ana eeu 40 doidieceri, or 3 galbini raon. sunatoria. Se prenunaera la postele c. r., si pe‘la DD. corespondenti. — Pentru serie ad. cam 10* vorbe mari sau mici inserate secera 8cr. T&es'a timbrata e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu ee t Profiul a. pe 1 anu 10 fl. pe V4 3 fl v.a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu ** r'T' J " ^ *“i serie ad. cam 10 vorbi voru mai primi publicări. Mr. IO. Brasiovu, 90. Februariii i§OI.4 tiu­dii WflI. Proiepte de învoielii ale lui Ludovicu Kovács. Ungari’a si Croati’a inca n’au tramisu deputaţii si ma­gnaţii loru la senatulu imperialu, prin urmare aceleasi tieri inca nu recunoscură legalitatea patentei imperiale din 26 Faurn 1861. Pre catu timpu opiniunile oameniloru era terori­­sate si amenintiate cu anatema politica si mai alesu na­tionala, era preste potintia de a afla vointiele si dorintiele loru. Abia in a. 1863 diurnalulu „Független“ (Independin­­ti’a) condusu de D. Lud. Kovács avu­ curagiulu pe diuma­­tate de a indegeta sau atepta unu felu de cale camii de me­­diulocu, pe care Ungari’a umblandu se se apropie si impace cu ceealalta parte a monarchiei. D. Kovács a patitu din doua parti mari neplăceri si­ a trebuita se se retraga ! Dupace ar­delenii ocupara băncile in senatulu imperialii, Monitorulu un­­gurescu *) din Pest’a esi, precumu bine ve aduceți aminte­­cu unu articulu, prin care sparse tacerea si recomandă Unga­riei deadreptulu, ca se primeasca patent’a din 26 Fauru cu toate urmările ei. Ceea­ ce a urmatu după aceasta rumpere de tăcere eara sciți: alergături pe la Vinița, incercari felurite, intrige­ri s­eara si pausa. Intre acestea D. Kovács Lajos publică unguresce si nem­­tiesce o carte titulara : încercarea unei deslegari specificate a cestiuniloru de organisatiune. Pesta 1863. Dela an. 1861 adica din anulu cumpliteloru confesiuni de idei si pana in Dec. 31. an 1863 inca nu s’a vediutu nici unu produptu alu publicitarii unguresci, carele se fia resbatutu asia departe in cestiunile dilei si se fia aplicatu cutitulu la radacin’a mai multora din ele. Aceia carii citescu jurnale nemtiesci si unguresci voru fi observatu, cumca cele mai de frunte din ele s’au ocupata inadinsu de cartea lui Kovács facundu din aceeasi eatracte si supunenduo la recensiuni fiacare din punetulu seu de plecare. Din acea carte auctorulu a pusu a se imparti esemplare pe la toti membrii senatului imperialu in Vienna, semna înve­derată, ca auctorului ii pasa, ca ideile lui se ajunga si la cu­noscinti’a corpurilorn legislative austriace. Vitregele impregiunari ale timpului pe noi nu neau er tatu a ne ocupa in lunile mai dincoace cu esaminarea unoru cestiuni, care inca totu mai producu atata grija si neodich­­na in acestea fieri si care nedeslegate cumu sunt ele astadi, ne retienu pe tori mai multu sau mai pucinu dela calea unui progresu treptatu si liniscitu. Cu toate acestea marturisimu, ca astadi chiaru apucaramu condeiulu cu destula neplăcere spre a ne lasa mai afundu in asia numit­a politica strinsu intieléasa. Amu dori ca se nu mai facemu politica, ci se facemu cu to­­tulu alte lucruri, prin care se se asigure prosperitatea publica si viitorulu nostru. Cu toate acestea trebue se cedemu si asta­­data unui destina care ne persecuta de mai multi ani. Avemu deci a ne trage si noi socotél’a cu D. Kovácsai cu partit’a lui, pentruca se nu ni se pota dice, qui tacet consentire vi­­detur. Cu acést’a nu voimu a dice, ca noi la totu ce a scrisu D. L. Kovács cu scopu de a mediuloci o invoiéla definitiva intre Ungari­a si intre imperiu, amu fi cu totulu de alta opiniune, ci doriamu a pre’nsciintia pe cititoru, ca in decursulu­bstrac­­teloru ce vomu impartasi, vomu fi constrinsi a combate totu­­odata acelea opiniuni, pe care le tienemu a fi periculose nu numai pentru natiunile conlocuitore, ci si pentru liniscea si pacea publica in viitoru. Mai nainte de a intra mai deaproape in sirulu ideiloru auctorului, nu ne potemu conteni a nu premite din precuven­­tarea s­ a urmatorele pasage, pe care le subscriemu si noi, pentruca din o trista si doreiósa esperiintia suntemu petrunsi de adeverulu loru. Aceleasi sunt: „Ei astepta si noi a s t­ero t­a­m­u,*) si neci unulu nu vede, ca noi toti perdemu asteptandu............Generatiu­nea ce traiesce in periodulu de transitiune, totudeana merita compătimire. Candu ideile din doua epoce isi dau in capu unele cu altele, candu ce e Vechia cade in ruine, eara ce e N­o­u inca nu apuca a lua forma, atunci totudeauna si pre­­tutindenea este timpulu crisei. In asemenea dile de prefaceri a­le spiriteloru totudeauna se rendiesce povestea despre tur­­nulu Babilonului, limb­a oameniloru se turbura si ei nu se mai intielegu unii pe altii“. „Candu cineva se inclesta cu ambele mani de trecutu, atunci tóte le vede in alta lumina , din contra doritorii de a i­ai vedu earasi prin alti ochilari. Ambele acestea partite ne­­cumnpatate se incaiera un’a cu alt’a intr’o lupta furiosa, eara patim’a se nalu­a mai pre ausu de totu.“ „Unde este adeverulu ? Neci la o parte nu e i­n­t­r­e­g­u. C­u­m p­a­t­u­l­u si p­r­u­d­i­n­t­i’a isi afla loculu numai intre cele doua estreme. Se intielege de sine, cumuca acela carele se va arunca la mediulocu intre cele doua partite estreme, are se soia din capulu locului, cumuca rol’a ce a priimitu este fóarte neplăcută ; elu trebue se stea gata de a vede cumu ambele partite saru in capulu lui, din causa ca nu poate indestula neci pe u­n’a neci pe alta.“ „Acésta este istori’a prefaceriloru in tóate timpurile.**) „Celu ce se amesteca in dilele nóstre in politica, trebue se cunósca acestu decursu alu lucruriloru. Acela care in asemenea timpuri isi perde cumpatulu in urmarea incur­­caturiloru de idei (ce vede la altii), nu merita compătimirea noastra. Acela care intre asemenea impregiurari doresce sau cauta influintia politica, merita poate admirarea, nu inse­si imi­tarea noastra; deca inse cuiva i se d­a o pasiune de a face cate ceva, eara elu o respinge, acela nu e patriotu.“ „Eu neci amu cautatu neci amu respinsu ocasiunea. Eu nu m’amu determinata usioru a intra in sirulu combatantiloru, inse neci ca amu părăsita asia usioru lupt’a. Amu esitu apoi, pentruca m’au silitu a esi etc. etc.“ Mai nainte de a intra deadreptulu in meritulu cestiuni­­lorn, D. L. Kovács arunca o căutătură foarte serioasa impre­­giuru de sine, sau adeca elu mai face si aceea ce pe elinesce se dice prolegomena. Pentruca se ’i intielegemu scopurile cu atatu mai bine, trebue se ne facemu si noi cunoscute inca si ideele desfasiurate in acea privire a sa generala, vomu urma inse asia, ca ori unde vomu simti trebuinti’a, ne vomu ada­uge si noi indata reflesiunile nóstre individuale, pentru­ ca a­­sia se se cunosca, in ce ne invoimu si in ce nu cu ideile auctorului. D Kovács dice in prolegomen’a s’a: „Dela acea straforiuare maretia si afundu petrundietoare care stă cu bariera (hotaru, termina) intre trecutu si viitoru, s’au petrecutu 15 ani, bogați de invatiaturi, precumu si de calamitati. Credemu ca a sositu timpulu, pentru­ ca se ne tragemu socotéal’a cu noi si cu starea nostra.“ „Noi ne aveamu cas’a străbună pe pamentulu castigatu de părinții nostrii, si eramu aparati bine intre acei mult inne­­griti de timpuri si sub acelu coperementu credintiosu. In a. 1848 aflaramu ca cas’a ne este prea strimta , eara fiindcă nu amu pututu clădi prea iute un’a mai mare, noi sparseramu paretii, eara invelisiulu se denună si astadi ne aflamu sub ce­­rulu libero.“ *) Sürgöny. *) Regimulu si Ungari’a, seu deca mai vrei, nemții si magiarii. Not’a rec. **) Asia este, pentruca in politica foarte raru se adeve­­resce acsiom’a evangelica ,,fericiți cei făcători de pace.“ Toc­­ma din contra, in politica mai totudeauna cei mai nefericiți sunt aceia, carii isi propunu desperatulu scopu de a mediuloci intielegere, invoiala, împăciuire intre partite, sau intre acestea si regimu. Asemenea incercari se spargu mai cu sama in ca­pulu incercatoriloru. Not­a recensintelui.

Next