Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-11-26 / nr. 92

litara, arta nautica, politica , diplomatica etc. Marturisescu ca eramu p’aci se me decidă pen­tru cele lumesci, mai alesu candu reflectam in mine, ca ce faia buna si — ca fóia b i s­e r­i­­ceasca — ce moderata era „Sionum­“, si cum o mai lasara se maara. Intr’aceea candu vediaiu ca ronano-catolicii din Transilvania — bine ce insemnamu, ca tocma romano-catolicii mireni si mai anume deputatii loru dela dieta emisera chiaru si prochiamatiune in intereseln bisericei loru, si candu vedemu ca in 1ianuariu an, 1868 se va aduna in Albia unu sinodu ameste­ca­tu de cateva sute romano-catolici intocma cum se intempla acésta in veacurile vechi, fara a le pasa intru nimicu de concordare, — atunci imi diseiu eu mie. Me, da nu’ti este tie rusine, ca tocma acum se pui manile in sinu , candu subminarea bisericeloru romanesci insémna cu totulu alte ceva. Totu odata ’mi aduseiu aminte de o fapta din an. 1864 a membriloru dietei transilvane de nationalitate romanésca si de confesiune greco-catolica (uuita). Despre aceea se atinsese ceva pucinu si in Gazeta , inse sub despotismulu sistemei sistatere, pre candu nu puteai vorbi nici catu vorbesci seu scuii astadi. Iti aduci aminte si Dta, ca repausatulu mi­­tropolitu Alecsandru in anii din urma era forte persecutate si pe terenulu bisericescu. Acelu archieriu fusese denunciatu de nenumerate ori atatu la curte catu si la pap­a, ca are de cu­­getu a trece „la neunire“ , cum se dice pre la noi. Acésta fu adeverat’a causa, ca conchia­­marea sinodeloru se dejucate toiles quoties. Totuodnta mirenii „uniti“ era denund­ati, ca voimu se introduceam in biserica „institutiuni calvinesci“. In Martin 1865 li s’a spusa acésta in Vien’a verde in facla la cativa uniti. Totu pe atunci sei bine, in ce „dragoste nemărginită“ traia bi­­sericanii fruntasi „uniti si neuniti“. — Intre acelea conjuncturi „dragalasie“ bie­­tulu betranu se socoti se cera odata si consi­­liulu coreligionariloru sei mireni din diet’a Transil­vaniei. Cam pe facla cam pe ascunsa ii aduna de vreo trei ori la sine. Spre tomn’a anului 1864 treb’a se ingrosiase precum dicemu noi romanii. Pe la inceputulu lui Octobre mitropo­­litulii mai chiama odata pe carelegionarii sei la o conferintia privata, la care se si adanara nu numai mireni, ci si cinci scu siese membrii de frunte din cleru. Betranulu desfasiura toata si­­tuatiunea sa, parea nicidecum nu era de pis­­mnitu. De aci se incinsera disensiuni ferbinti, alu caroro resultati inse n’a fosta altalu, de­­entu cu se decise, ca membrii mireni se tiena o conferintia mirenesca, in care se d­ espre­­siune in s­c r i s , la toate nemultumirile si na­­pastuirile bisericesc), care se audira in acea seara si care vom­ fi mai ad­indu ei. Membrii mireni se adunara in conferinti’a lora pavata in sér­a din 10 Octobre nou, in tare se citi unu me­moriam­, pe care eu ti’lu dau Dtale, pentru ca ce faci ceea ce vei soi cu elu si pe langa care i ti insemni nom si atata, ca din 18 membrii adu­nati numai unulu a votata in contr­a acelui memorialu, acela inse era cunoscutu cu inimica personala. Vreo cinci membrii mireni absenta­seră. De altmintrea a decursu disensiune ani­mata si prea interesanta, in care intre alte multe reflecsiuni canetose dn. I. M. observă, ca episcopulu Ioanu Lemeni nu a suferitu nicio­dată introducerea decreteloru conciliului triden­­tinu in biseric’a greco-catolica, e»a ritulu resa­­ritemu l’a observatu cu multa rigore. — Alo Dtale s. c. 1. B. UNGARI’A. P e s t ’a. In siedinti’a ca­merei dep. din 25 Nov. la interpelarea lui Gar­­zago ministruln justitiei a mai disu, ca in caus­a curtii de casatiune a Transilvaniei regimulu si-a cunoscutu de datorintia a suspinde acestu tri­­bunalu supremu alu Transilvaniei si ala con­topi in puri’a maghiara Nu soimu, deca la a­­ceste cuvinte, ce dedera o noua lovitura auto­nomiei Transilvaniei, au reflectata ceva, d. e. vreuna deputatu dinTransilvani’a, pentruca foile din Pest’a taon si despre acesta tacerea pesce­­lui. — Intre acésta si edintia veniră la ordinea dilei proieptele de lege si reportulu comisioni centrali, alu comisiunii bugetaria si acelei de pe­­titiuni, precum si reportulu despre documentele, care se tienu de conventiunea vamala si comer­ciala, intre Ungari­a si cealalta Austria, si ale­gerea unui vice presiedinte. — In siedinti’a din 2 Dec. se siese vice pre­siedinte alu camerei Garzago cu 143 de voturi. Ministruln Longay propune esmiterea Lcomisioei financiare de 15, care se si primi la ordinea dilei Proiectulu privitoriu la quote (patu cade pe Ungari’a) s’a primitu indata de catra tata camer’a pa base la desbaterea speciala, si Ghizy a depusa o modificare — Maiestatea Sa imp. era inca in Pest’a candu se trenura conferințe ministeriale pentru a pre­găti o propunere la dieta pentruca acesta se aplacideze pentru anulu 1868 redicarea de re­cruți, cum se scrie, de 47.000 fetiori. Ma si aplacidarea contributiunii pentru anulu viitoriu este se se primescs celu pucinu in goma iote­grala din partea dietei unguresci, fiinduca anulu este la fine, si nu se poate tiene consultarea a­­supra bugetului; apoi trebue se se mai resol­­vtze si propunerile despre contribuirea Ungariei la bugetulu imperiala si la datori’a de statu. Ministeriulu se uita la 15Deo, ca la unu punctu de incetarea camerei pre alte cateva luni, si proiectulu nationalitatiloru, uitati de óameni buni, ca era n’are candu se intre la ordinea dilei. — Omenii sein cu cine au de a lucra, si credu, ca cu totu incetulu totu se face otietulu din putregaiuri. — In anulu decursă se aplacidara de camera si se dedera 48 mii de recruţi, si cu 47 mii de estimpu, vine o armata regulata de 95 mii, predeajunsu pentru sustienerea ordinei legale, după terminologi’a lui Kübeck, ma si a bonveditoru, care credu, ca fara cele 80 de ba­­talione ale sale nu se potu suotiene legile din 1848 cu intentiunile loru cele adumbratorie pana la marea neagra. — Pest’a 24 Nov. 1867. Domnule Redactoru! Sein ca veti dori si veti astepta se aflați si se sciți ca ce mai făcu depotatii de romanu in Pest’a? ce mai facă ei, si cum se poarta in camer’a legislativa de aici ? Întrebarea e foarte simpla. Respunsulu inca nu poate fi decatu foarte simpla. Unde ’ti lipseape terenula, acolo abia poți face ceva. Si nu e mai fatala, decatu deca cineva ’si lasa terenulu. Omulu devine impo­sibila de a mai poté incepe ceva. Cam asia ne aflamu cu deputaţi ardeleni de aici. Ei — si fia disu intre parentesu, eu in camer­a de aici totudeuna facă distintiune intre deputaţii ro­­rom­ani din Ardelo si intre cei din Ungari’a — ei, deputaţii ardeleni au paresitn terenulu lorn legalu, si acum cu greu vom­ potea afla o cale onorifica pentru ei si mantuitoria drepturiloru ce romanii din Ardealu le castigasera. Depu­tați ardeleni — au contribuitu si ei, cela pu­cinu indirecte au contribuita la cassarea drep­­turilorn romane din Ardelu. Dupa venirea loru aici, Ardealulu on incetulu cu incetulu , a per­­dutu din drepturile sale. Rescriptele din 20 iuliu 1867 caseaza legile din 1863/4. Ordinatiunea ministeriului de justitia din 1 Oct. 1867 desfiintieaza curtea de casatiune a Transilvaniei, si o face lipitur­a tablei sep­­temvirale din Pest’a. Pentru Transilvania a mai remasu impotentulu guverna ca ultima um­bra de autonomi’a transilvana — a mai remasu usque ad beneplacitum ministeriului maghiaro. Si cautati la rescriptulu din 20 lunin 1867, prin care se caseza drepturile Ardealului decre­tate la an. 1863 bî sancționate de marele prin­cipe, cautati in elu, si veti vedea, ca aceasta pa­sare se motiveaza cu provocarea la fratieso’a cointielegere intre representantii Ardealului si ai Ungariei. Eca cum deputații romani cu venirea loru la Pest’a au contribuitu la perderea drep­turilor­ ardelene. Si ce cointielegere fratiésca a fostu aceasta ? Eu nu dicu ca ca oameni nu poteau se traieasca in cointielegere fratiésca ; dar’ cointielegerea n’a potato si nu poate se mearga pana la nimicirea de drepturi esențiali pentru romani. Dar’ fost­a oare intre ei si cointielegere politica, cointiele­­gere nimicitoria de drepturi ? Responds aceia la cari in rescriptii se face provocare. Eu numai una observa. Coman’a, in stata constitutionala, niciodată nu poate fi in dreptu de a cassa singura legi, cari sunt aduse cu buna învoire si matura deliberatiune a ambiloru factori legislativi. Si mare , foarte mare e re­­spunderea acelui ministru, care si altmintrea necompetenta fiindu, puteza a recomenda suve­ranului sublatiunea unora legi aduse in modu per escelentiala constitutionala. Eu sunt de convingere si juridica si poli­tica, ca aceste legi pentru tiera sunt valide; ele de facto potu fi suspinse pe unu momenta sau pe mai lungu timpu înainte, dar c­ele de jure esistu. Oh! si catu de bine, in cata pace, ca cata indestulire, in ce înfrățire nationale si pa­triotica poteau se traiesca cele trei natiuni ale Transilvaniei, romanii, maghiaro-secuii si sasii — pe langa legile despre egalitatea limbeloru, si despre tribunalulu­l om supremu, aduse in diet’a dela an. 1863, si sanctionate de marele principe ! Si cate legi sanntifere n’ar fi potuta aduce de atunci incoace! Legi, cari in diet’a Ungariei niciodată nu voru vedé lumina. Eu credu ca va veni timpulu, candu nu romanii, ci maghiaro-secuii si sasii voru fi, cari voru plânge perderea acestora legi. Dar’ tim­­pulu, catu s’a perdutu de atunci in nelucrare si in inertia ! Acele legi du va tema, ci consolidéza drep­turile publice ale Transilvaniei; ele nu va tema nici drepturile de statu ale Ungariei. Si cu toate aceste, veti vedea ca tier’a aceasta a Unga­riei, sau diet’a ei, precum e compusa acum (si pe langa legea de alegere de acum totudeuna asta va fi compusa), ca diet’a Ungariei dica, niciodată nu se va invoi nici macar la aatforma de legi, precum sunt cele ale Transilvaniei. Si asia Transilvani’a va merge perdiendu din drepturile sale, si Ungari’a nu’i va dâ al­tele, nu’i va dâ nici nnu dreptu. Dela Unga­ri’a, o sciu ardelenii mei fórte bine, ca numai reu potu astepta, da nu eu sunt care o dicu a­­cést’a ; a dis’o inaintea mea Cserey, istoriculu maghiaro. Fia, ca deputatii ardeleni in diet’a din Pe­st’a se poata deminti istori’a, eu unuia n’o credu. Din contra amu dis’o si o dicu , ca nu Pest’a e loculu romaniloru, maghiaro-secuiloru si sasiloru din Ardélulu. Locuri loru e Ardé­­lulu si numai Ardélulu. In Pestea tóate se pota face. Lege pentru asia numitele trebi comuni, lege pentru quota, lege pentru detoriele statului, lege pentru eman­ciparea evreiloru, lege pentru indigenata, lege pentru casatori’a civile, si alte si alte legi, apoi cond­use cu cele in caus’a comitatului Heves, si in caus’a Böszörményi, cause ce se potu in­templa si altor comitate si altor deputați. Atatu sunt de sucite, seu atatu in toate partile le poți suci legile maghiaresci! Un­a inse nu se va potea face. Si aceast’a este: lege buna pentru egalitatea politica a na­­tiuniloru tierei, si pentru egal’a îndreptățire a limbeloru loru. Si alt’a era si ce nu se va poté face, e : lege pentru Ardelu. Poate, deputații romani ardeleni astepta des­­baterea unei astfeliu de legi; pana atunci se indestolescu a vota cu cate unu „igen“, de re­­suna caa’a, nu soia, déca nu s’ar potrivi mai bine a dice acesta „igen“ pe nemtieste respi­­cata. La desbaterea legei pentru Ardélu, votu poté face ardelenii si poate ungurenii multa larma; dar’ abia credu, ba sunt convinsu ca nu voru poté scoate nimica buna pentru Ardélu, si cu atatu mai putinu ceva folositoriu pentru romani. De asemene, deputații romani ungureni si poate si cei din Ardelu, vom­ potea face multa larma la desbaterea legei despre egalitatea po­litica a nationiloru tierei si a limbeloru lora ; in aceasta larma se vom ani de buna seama si deputatii serbi. Dar’ credeti ca va avea ceva re­­zultatu indestulitoriu ? Ea me indoiesca. Pentru ce nici un’a, nici alt’a? Pentru ca lege pentru Ardélu nu se poate aduce decatu numai in Ardélu si numai de ca­­tru Ardélu; si pentru ca data este maghiarului a nu re­­cunosce drepturile nationalitatiloru ; si pentru ca data este romaniloru si serbi­­loru a fi totudeuna in minoritate in diet­a din Pest­a; si pentru ca cestiunile de mai casa sunt de natura, unde maiorisarea nu poate avé locu ; era maghiarii nu se vor­ lasa de a nu maiorisa, pentru ca — pentruca le este asecurata. Apoi astfeliu de legi, astfeliu de drepturi se dau numai óameniloru, numai natiuniloru loiali! Si sciti ca „guvernulu maghiaro inca □Q e deplina convinsa despre loialitatea natiu­nalitatiloru.“ Celu pucinu Jókay asia dice. Vedi asia. Ei nu sunt convinsi despre loialitatea natiunalitatiloru ! Dar’ natiunalitatile candu votu fi fericite a se convinge despre lo­ialitatea loru ? Ei nu sunt convinsi despre lo­ialitatea nostra. Macar asia suntemu de blsndi, asia suntemu de buni, asia suntemu de ascultă­tori, de potu face cu noi ce vrea. Ne chiama la Sibiiu mergemu ; ne mana la Clusiu, mer- I gemu; ne striga la Vien’a, ne ducemu; ne 367

Next