Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-01-15 / nr. 4

Gazet’a esc de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl. pe 14 3 A­ v. a. Tieri esterne 16 A v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 27|15 Ianuariu 1867. Anulu XII. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrala a 30 cr. de fiacare pu­blicare. MONARCHIA. AUSTRIACA Transilvani’a. 1253-1867. Publicatiune. In legătură cu emisulu guberniale ddto. 9 l. c. Nr. 361, la intielesulu ordinatiunei înaltului presidiu alu can­celariei reg. aulico-transilvane din 12 l. c. Nr. 146, se făcu cunoscute dreptu d­uosura mai la vale unele deter­­minatiuni pentru punerea in lucrare a schimbariloru le­gei pentru întregirea armatei, ce se coprindu in ordi­­nulu imperiale din 28 Decembre an tr., reservanduse pe mai incolo urmandele dispusetiuni. 1. La iotregirea aceast­a de armata sunt chiamali numai junii născuți in anii 1846, 1845 si 1844, cari după emisulu gubernialu doito. 18 Octobre an. tr. Nr. 23835 inca suntu chiamale, va se­dica, născuții din anii 1843 si 1842 nu suntu si mai incolo chiamati la între­girea acésta de armata, ei nu mai suntu obligati la ser­­vitiulu militariu, luanduse afara casulu acela, candu unu obligatu de a milită, din aceste doue clase de etate, s’ar­u detrasu pana acum nelegalminte dela insirarea in oste, in care casu se va supune inrolarei după § 45 din le­gea pentru întreg, arm. doite. 29 Septembre 1858 si cei pana la anulu 1832 inclusive născuți. 2. Eliberările dela obligamentulu de a intra in armata, care se baseza pe §§ 18 pana inclusive 21 la 18 din legea pentru intreg. arm. precum si eliberările care corespundu aceleia in privintia concediilor, după determinatiunile pre înalte ce se coprindu in colectiunea despartiementului ordinatiuniloru suplimentari 1 Nr. 14, 15, 16, 17, 18 si 19, au de a inceta deja pentru tele casurile pentru întregirea de armata din aceslu anu, unde decliiararea de eliberatii ce s’a faculu la nescrie conformu § 26 din legea intreg. arm. prin deregatori’a respectiva de înrolare, in diu’a presentarei inlimatiunei oeciese a ordinatiunei imperiali din 28 Decembre an. tr. la aceea deregatoria — inca nu a ajunsu împlinirea ce­­rintieloru ce se pretindu iu § 28 din legea de intreg. a arm. pentru valoarea ajunsa in potere de lege, a uduei eliberări dela militia, (ad. deca eliberarea noua n’a fostu deplina efeptuita după cerintie R.). 3. Spre a se pote consideră inse relatiunile fami­liari ale acelora, carii după determinatiunile legali cu­prinse in punctele mai de nainte, au fostu eliberați dela obligamentulu de a intră in oste, inse după ordinulu pre inaltu, ce sta acum in potere de lege, nu se mai polu, li se concede eliberarea avuta pana acuma si sub vali­ditatea acestui nou prescrisu, deca mai inainte de diu’a observata in punctulu mai gnsu, s­au casatoritu si deca soci'a seu unu copilu le mai este in viétia, in casulu acestea inse se presupune totodeuna, ca­ci au de a do­cumentă preste totu împlinirea conditiuniloru acelora, dela care, după prescrisele de pana acuma , a depinsu recunoscerea titulului de eliberare. 4. Pretensiunile ce se făcu pentru eliberarea dela militia după punctulu 19 si 21 din legea intreg. de arm.­au de a se pertrapta de acum incolo după valoarea de­­terminatiuniloru § 13 din legea acést’a si după pre in­­nabt’a resolutiune din 6 Octobre 1860 (ordinatiunea su­plimentare despartiementulo I Nr. 9) in care casu are de a se consideră cu acuratetia, că dela eliberarea com­­petitoriului se depindă in adeveru sustienerea parinti­­loru, mosiloru seu fratimniloru si ca eliberarea se nu se conceda in casulu acela, candu economica si fara de eli­berarea competitoriului se poate portă prin lucratori toc­miți, putenduse in chipulu acest’a sustiene părinții, moșii sau fratinii lui. 5. Fiinduca nici pana acuma din titlulu de casa­­toriu după punctulu 4 in § 13 din legea intregirei de armata nu s au concesu eliberarea celoru ce se afla in a trei’a clasa de etate, nu se mai pote concede in’a a­­tare eliberare, de aceea decade cu totulu pre­­d­i­s u­­­u titulu de eliberare, deca nu cumva, la presupunerea satisfacerei celoralalte conditiuni, s’ar fi inchiriatu casatori’a din partea unui tone ce se afla deja in a trei’a clasa de etate, inainte de diu’a mentio­nata la punctulu doi din emisulu de facta. 6. Tactele ce s’au depusa conformu prescripteloru pentru eliberarea de a intră in este sea pentru demi­terea din aceea, deca au urmatu pana la diu’a determi­nata in punctulu doi din acestu emisu, suntu de valoa­­rea §§ 3 si 9 din prescriptulu de substituire doito. 21 Februarie 1856 asie, incatu acel’a pentru care s’a de­­pusu tacs’a, este eliberatu de totu­si pentru totudeuna dela ori si ce servitiu militariu prin urmare acum, dela servitiulu de linia de siese ani si obligamentulu de re­­serva asemenea de siese ani. 7. Cu respectu la acei individi, caror’a mai in­­ainte de diu­a amintita la punctulu doi alu emisului de presentu, li s’a concesu, deja spre scopulu eliberarei dela militia seu a demilerei din oste, depunerea tacsei, si atunci are de a remané in valore atare concesiune, deca si nu s’ar fi pertraptatu eliberarea seu demiterea in diu’a aceea, inse pre langa conditiunea aceea, ca de­punerea tacsei se se­­ efeptnitu in launtrulu terminului otaritu spre acestu scopu. 8. Din titlulu § 21 la 18 (§ 42 la d) din legea pentru întregirea armatei nu se mai concede demiterea din aste, de aceea după manipulatiunea observata dupa prescriptele de pana acuma au de a se concedia dural­­minte de acum incolo toti ostasii, carii au ajunsu in re­latiunile conmemorate in punctulu 9 la g) din ordinatiu­­nea imperiale, deca aceia ostasi se afla id servitiulu locale. 9. Aceia, carii pe bas’a punctului 7 alu ordina­­tiunei imperiali ddte. 28 Decembre 1866 intra de voia buna iu este cu scopu de a se folosi de favorisarea că ofleieri de reserva, trebue sc corespundia conditiuniloru determinate in § 2 din legea pentru iotregirea armatei si respective celor­ determinate in punctele 1 si 7 a or­­dinatiunei imperiale, ei au de a se ascura numai pentru obligamentulu legale de limia si reserva (punctu­l din ordinatiunea imperiale) si numai pentru infanteria, vona­ton si cavaleria. Spre esaminarea califcatiunei competitoriului pen­tru memorai’a favorisare, este indreptatita comandantele acelui corpu de trupe, la care a lulralu respectivulu. La instauarea verbale seu in sensu au de a se aduce : a) Documentarea despre etate, b) învoirea lalaseu, seu a tutorului, c) teslimoniile despre studiele făcute, si ia line d­­in casu, candu nu se cere intrarea nemidilocitu după absolvarea studieloru, si unu testimoniu oficiosu de moralitate. Din siedinli’a reg. Guvernu transilvanu tienuta la CIU81U in 16 Ianuariu 1867. C r e n n e v i 11 e m. p. Gr uz w. p., secret. i Scire trista! „Oficiulu parochialu gr. cat. alu Bistritiei, face prin acesta cunoscuta, cumca amatulu seu Ne­­store diecesanu Ioane Maiera parochu si archidiaconu gr. cat. alu Bistritiei, ase­­sore consistoriale Gherlanu, comisariu delegatu la tribunalulu matrimoniale diecesanu si inspec­tor alu aceleloru districtuale, — după unu morbu de 15 dile, astadi in 9 Ian. st. n. 1867 123 eré deminéti’a — impartasitu fiindu cu St. Taine a moribundiloru — a adormita in Dom­­nulu, in ala 85 anu alu etatei sale er’ a preutiei alu 62. Remasittele pamentesci se voru inmormenta la cemeteriulu gr. cat. besericescu in 11 Ian. at. n. a. c. la 10 die antem. prin chorulu preoti­­mei sale subalterne, la ce toti amatii si cuno­­scutii cu ondie se invita. Bietriti la 10 Ian. 1867.“ Asteptamu unu necrologu demnu de uma­nitatea si virtuţile acestui nestore, cărui multi au ai dice cu simtiu de reveriutie si multiamita Fin­­­tiere d’a asidra si memori’a neuitata ! Brasiovu 25 Ion, Pre candu decurgea in 23 servitiulu inmormantarii senatorului Con­stantina Ioaou Nr. ala acestui foi era estiu de sub tipariu, de aceea nu s’a memorata nimica despre acea satenitate funebra. Bine dice lui’a germana de aici, ca unu conductu ca acesta nu s’a vediutu de multi ani in aceasta cetate. Ca făclie, musica militară n’au lipsitu, ca toate auo­­toritatile bisericesci, civile si militare au asi­statu, ca representanti’a comunala, gremiile ne­­gutiatoresci si corporatiunile industrianiloru , ti­nerimea scolastica cu flamurele sale au făcuta par­te din conducta, acestea tóte s’aru poté ia­­ttelege oresicum din pusetiunea sociala a repau­­satului, ca inse miile de poporu de ambele secse din cetate si din cateva sate vecine fara diferintia de nationalitate si confesinae implusei» toate stratele pe unde trecu conductulu pana la biseric­a de susu unde se afla mormentulu fami­liei Georgie Ioana, aceasta impregiutare si ordi­nea ecsemplara ce s’a observatu fara nici o in­­trevenire, sunt cele mai învederate probe de popularitatea repausatului Const. Ioaou, si de iubirea de care se bucura la toate clasele. — — La petitiunea celoru 1493 ro­­mani transilvani. „Korunk* din Clusiu observă, (Nr. 8) in bataia de jocu, ca nu l’s îndoita nici odata, cum ca intre unu milionu de romani se vom afla si 1493 carii voru simți asiea precum se sprne in acea petitiune. Adică ca si cum ar dice: 1493 insi nu represents națiunea romaneasca, era de aceasta suntemu noi siguri pe alta cale. — S’a potato observa, ca ambele foi maghiare din Clusiu ca de doua luni incepa s’au interesata multa de certele escate intre vreo 10—12 romani prin foile publice, era candu li se păru si boru că si la acea dutiena de romanasi ca din petitiune si audiintia se va alege nimica, se bucurara foarte si strigară ală­turea cu ceia: fiasco, fiasco. Acum era si ca nu mai poate fi vorba de nici unu fiasco, acum candu se pare cum ca si foile maghiare aflara pe ce caii mânecă petitiunea romanésca si unde ajunse, hei, acum acei 1493 insi nu sunt repre­­sentantii natiunii romanesci. Dara, dieti ei nu sunt, inse tocma ei ceru ca se li se dea repre­­sentatiunea tierii, adica diet’» Transilva­niei si întrebarea este numai, deca cererea loru corespunde la dorintiele națiunii romanesci si chiaro la dorintiele altora. A cere in acesta tiera fusese pana acum oprita numai romaniloru. Candu ceruse episco­­pulu Miculu in dilele Măriei Teresiei drepturi natiunale, fusese silitu a fugi si a se ecsila pe sine si in străinătate, pentru ca se nu fia arun­­cata in temnitta. Episcopala G. Maioru in di­lele lui Iosifu II. a fostu silita totu dia acea causa a’si parasi scaunulu si a se retrage in monastirea dela Alb­a Carolina. Episcopii Ioanu Bobu si Gerasimu Adamovici au fostu amenin­­tiati cu actiune fiscala pentru supplex tibellus valachorum asternuta la imperaturu Leopoldu II. si la diet’a din 1791, din care causa cela tre­­bui se ’sio retraga (Gerasimu intr’aceea repau­­sase). Ioanu Lemeni si Vas. Moga in 1854 n’au potutu străbate cu petitiunea loru, pentru* ca boierii tier­ii le amenintiara cu toate relele. Petitiunea lui Vas. Moga din 1837 combătută de cativa membrii ai universității sase vor fi de­­laturata prin dieta. Petitiunea ambiloru epi­scop­ dela 1842 care a costatu pe Moga cinci m­i­i fioriui, era pe Lemeni 200 fl si o mulțime de prandiuri grase, fu­ data la o comisiune sub presiediuti’a ouai grafu, carele o tragană de ici pana colo, in cată ajunseramu cu ea in revo­­lutiunea din 1848. Toti acei barbati aici enumerati au fostu episcopi, unuia din ei si baroni, alti trei con­­siliari intimi ai monarchului, era nu privați, si ce an folosita națiunii rangurile loru ? Dela revolutiune incoace mai suferita si pa romani ca se cera, seu cum s’a disu in dilele

Next