Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)

1868-10-09 / nr. 78

Mp. ?§.' GAZ Qazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a. Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretinlu :| J| pe 1 anu 10 fl. pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. V. a. pe unu anu sSu 3 galbini mon. sunatoria Brasiovo 21­9 (Ictobre 1868. Amilii XXXI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie « cr. Tacs’a timbrata a 30 r. de fiacare pu­blicau. MONARCHTA AUSTRIACA. Transilvani’a. Societatea academica romana. (Capetu.) II. Amn vediutu, cam Europ’a in seculula am­ diepelen era adencita in ignorantia si barbaria, dupa ce inca mai inainte ai ţiî© si sciintiele tfja lunga timpa 3e perdasera. Era acum se estinde­ asupra loru o fatale intonecime de întregi trei* secole si mai bine. Se pare ca ele, sciintiele, nu mai avea de a renasce. In midiloculu acestei pustietati întinse, ve­­demn pe amabilala si stralucitora cavalerisma. Virtutea si insufletirea a fandata acesta insti­­tata; noi firesce, in aceste dile de ordine so­ciale, imn laama drepta fanatisma ; nu mai pu­­cinu vise adevera, ca era in timpala celei mai selbatice anarchii, era representantele legei si aparetrod­a celora mai pretiose drepturi. Are drece incantatori, care ne atrage, ne sedace si ne tiene legati; uitama si ca artile s’au depar­­tatu si ca sciintiele dormii. Este ca si cand­ o radia de civilisations ara străbate lacitaria prin nóaptea universale a barbariei. De­clatari cu acesta institute aasceaa tro­­vatorii si cantaretii amorosi; din toti timpii si la toate popoarele, faptele de eroi si poesi’asantii nedespărțite. Mos’a lorn­osioara si simpla cântă virtute, bravura, onoare, amora si merite de fe­mei; ei celebreaza eroii ce au trecuta, si insufle­­tiesce pe cei pe vina ; si asia mergemu , mer­­gemu catra lamin’a ce are se resara. Ea in fine resare in seculuta ala pat­aspre­­diecele si se areta in od­oare de auror’a coltorei reînviate, favorite de o multime de giorstari fericite, radiele ei se desvolta in seculula ala pincisprediecele, briteza splendida la ala siese­­sprediecele, ajungu meridianalu loru in ala siepre­­gprediepele si impla firmamentala si lumineza preste intregulu pamenta. Toscan’a lu tier’a unde in seculula ala pa­­trusprediecele a inceputa mai anteiu a reinflori poeti’a. Noi vedemu aci pe Dante divinula par­­tanda standardulu , Petrarca si Bocacio­ni ur­­meaza si impartiescu cu elu ouarea. In acele timpu si pe acelu pamenta chiara, resara si ar­tile frumose. Cimabue si Giotto, restauratorii pictorii, devină fondatorii scelei florentine. O coincidinta estraordinaria, vine in Beco­­lum­ ala cincisprediectie si ajuta desvoltarea mai rapede a literaturei si artiei. loca­la fiintala seculalai patrasprediece se perfectiona compa­­sori, care avea se procure oameniloru noae ele­mente si se le deschidia noae lumi; dar’ totu atonei se inventa prafula de pasca, care schimba toata art’a resbelica. Pretutindeni începuseră a se redică universități si o fermentatiane univer­sale mergea, prepară la arte si lumina. Intre mulțimea de giorstari favoritare inse, cari alt­­­feliu se unisera spre a incoronăo instiintia atatu de nobile, stă fara dubiu mai susa de tóte ne­­pretiuit’a inventione a tiparului; elu avea se fia seutinel’a perpetua, scutulu putiote ala sciiptie­­lora si paladiein percinabile ala cunoscintielora omenesci. Pe timpulu acest’a succese si Portugesilora a circumnaviga capulu de buna sperantia ai astfeliu a deschide nou’a cale pentru negotiu, avutia si gloria; era scrotatoriulu Columbine mari lumea cu pamenta nou si ca deaedieci de popoare necunoscate. Atatea inventiuni noae, trebue se inavutiésca Europ’a cu nooe idei, se latiesca imperiala spiritului si sboralai mintii ae ’i db ana oarsa puternica. Ia arma mai veni o impregiarare do mai pQCiaa deoÎ8Îva: ocuparea Constantinopolei pda tarei. Curioasa intemplare in istori­a sciintie­­lora si artilera, ele alungate acum din Con- stantinopole de barbarii inrympetori, se reintorcu la Occidente, de unde cu o m­iie de ani mai nainte trebuita se fuga dinaintea altora barbari si Bb’si caute refugiulu io Constantinopole. Eru­ditii greci, cati mai remasesera, fugindu dinain­tea turciloro, an trecuta in Itali­a si au dasa ca sine raiaele sciintiei vechi. Aceasta transplan­tare in86 a fosta o fericire, ca­ci impolsulu lân­ceda a trace nooa putere din pamentulu odih­­gbjtu, si preste puciua produse presceri manoase. Psi­erasi Toscana a fosta leganulu noueloru ’sciintie. Ouoarea se cuvine aci Medicesoiloru, o familia care prin avuția si binefaceri a ajunsa la domnia in Florenz­a. Ei au primitu la sine cu toata amicabilitatea pe erudită fngiati din Greci’a, si cu tota grigi’a cultivau artile si sciiutiele. După ce seculula ala cincisprediecele arun­oase semiuti’a la fructe delilieae începe secolulu ala siesesprediecele si stralucesce in cele mai emeuiiute producte ale geniului omenescu. A- pest’a e vécula unde poesi’a italiana e decorata ca cantele nemuritoare ale lui Ariosto si Tasso, era pictur’a imprimata in Capii de opera de aui­ Rafael, Michel-Angelo , Titianu , Caracci, Coreggio si alti artisti o multime, cari au facuta renumita scoala loro si a esertatu admiratiunea a toata lumea. Din Itali­a , care la început i se pares­a tiene in exclusiva posesiune toata cui­­tar­a, sciintiele si artile se re­ iesea in masa bo­gata preste toata Europ’a ; s­a­­sesm providinti­a damnedieesca pre de multe ori ne lasa se a­­flama binele in chiara saferiuitele ce destinala le tramite asupra noastra, asia se intempla si aci Resbelele nemicitare, laptele sangeroase, in cari francii, germanii si spaniolii se sfasiasera o dipmetate de securi pe pamentala italiana , aa arata ceia papina r­esultatula, ca sciintiele si artele s’au transportatu si in patri’a lora. Intr’aceea si acesta frumosu secala a fostu numai unu preludiu la véculu lui Ludovico alu XIV, care in anele privintie e ca multa mai escelente decata celu alta si a cărui fulgere in­­tuneca totu ce a stralucitu mai naiute. Beliduci, poeți, barbati de sciintia, filosofi, oratori, scriitori, pictori, architecti , sculptori, toate talentele, arte, măiestria si industria, toate le vedi aci in acelasin timpa si ia cea mai fru­­mosa floare. Atat’a splendoare de­odata, atati’a barbati ia toate stadiile, in toate specialitatile ti se parea o preda, o profasiune a naturei. In midilocalu acestei lumine, care lumină preste toata Europ’a, Franci’a sta la locala cela mai inalta, acolo se vede Ludovica XIV, la cereala maiestatica incungiurata de Demaritori, pe cari ca solicitadine geloasa ii adunase langa sine. Francesii pota fi superbi la acestu gloriosi pe­­riodn ala istoriei loru. Ca pata ne apropiama mai tare de dilele nostre, ca atata espanerea nóastra aru trebui se ie o dimensiune mai mare. Laminele se inmul­­tiescu ; literatai’a, sciintiele si artile frumose nu se mai opresen in posesiunea unui popom seu a anei tieri numai; ele penetreaza toate tierile, se domesticescu la toate popoarele, cacerescu toata lumea. Dar’ erasi ca cata veajma mai aproape de noi, cu atata lucrala ne este mai cunostiuta ; evolutiunile, vicendele, progresula sea decadin­­ti’a in literatura si arte, suntu mai multa sea mai pucinu imprese in memori’a tuturora , ele ne suntu mai multa cea mai pacinu cunoscute deja. Astfeliu, numai pucine cuvinte mai avemu de disu. Nu voma insemna nici macaru nu­mele multimei de literati, docţi si erudiţi din cele doue secte prosime trecute; ca­ci, cine nu’i cunósce, sea cine nu le-a aodito de nome macara ? Atatea ingeniari framóse, atat’a minte in­­nalta, a laminata si traluoitu in aoeste dóue secle, inoata otnata na scie la care se i se dé preferinti’a. Unii de si nu potu dispută glori’a seclalui alui siepte­ prefiece incate pentru artile frumose, afirma totusi ca in respectaiu sciintiei proprie, laudă se cuvine sectolui aln optuspre­­diece, si făcu provocare la progresele in mate­matica, fisica, astronomia, medicina, chemia si istori­a naturale, ei la inventiunea electrului, gal­­vanismului si impunsului de versatu. Altii din contra, toate aceste preferintie nu voru a le luă in considerare, pe langa calitatile abominabili, cari, după parerea lor, a formata caracteruta principala elu acestui perioda, si a causatu că­derea gustarii, coruptiunea moratarii, si restur­­narea a tóte principiele , ei se provoca la imo­ralitatea regentiloru, la nerusinarea si infami’a guverneloru ce au urmata dupa acesti’a si la neresoluteti’a, debilitatea ei nulitatea celoru mai tardie; ei isi dau forti’a a demnstră cum in toto timpula acest’a sa făcuta abusu si bataia de jocu de lumina, cum in toate lucrurile s’a incui­­batu o degenerare si ecsageratiune condamna­bile, cum doi scriitori renumiti (in Franci’a) cu deliciulu lim­bei si fervarea spiritului loru au a­­trasu potentemente si si-au castigatu toata socie­tatea, si unuia i­a sedusa rațiunea, eelalaltu i­a veninata anima; si ei, in toate aceste vecin acele canse nefericite, ale carora coincidintre fa­tale neceeariamente ne-am­ fi aruncata, dica ei, in acela abisa, onde oameaimea toata si-ara fi aflata apunerea. Grava apusatiane aceasta din arma. Dar’ fia ori cum, tainicile acestora doue secte, si ale celora trecute, mai alesu de candu popoarele le­­padandu vestmintele străine, au inceputu a’si îmbracă limb’a si literatur’a in vestmentnta na­ționala — luminile aceste, vom­ străluci, din generatiuni in generatiuni, din vécu in veca. Suptu auspiciula acestora lumini, intrama in seclalu nostru, in seclala ala nouesprediece, seclula luminării per­ escelentiam , stele mai fe­ricite ce vedu pe cerata acestui secta. Sm­inti’a, caltur’a s’a oniversalisata, semne bune se areta din toate părțile. Abisulu care in sectele trecute putea se fia mormentali genialai si mintiei o­­menesci, s’a închisa ; tempestatea se departs din ce in ce, si noi putemn speră­rile frumoase. Unu capa ala lamei nu mai e departe de cela­­lalta; telegraf ala, strntele ferate, an se unesca si se lege intre sine toate părțile inmei. Mintea omeneasca face minuni. Invetiatii se imultiescu intr’una moda elevatoria de anima. Fia numai, că se ne putemu ocupă in pace ca sterpirea releloru ce ne au remann in seclele trecute; fia că se putemu vindecă ranelece pre­­judiciele acelor’a aa lasata asupra nóastra. Fia că omulu se cunósca, ca e omu , omu născuta libera si na sclava ; or’ popoarele si natiunile se cunósca, ca tóate santa create dela Damnedien, na pentru a se topi anele intr’altele ,­­cu a fi supase anele altor ’a, ci pentru a se conservă pure si independinti, ca totu atatea parti con­stitutive ale marei omenir­i. Si nimicu mai si­­curu nu ne va duce la acéstea, decata cultivarea spirntieloru, prin cari oamenii se apropia anii de alții, si cultarea in arte si literatura , prin cari oamenii devină mai blandi. Lasati ne segustamu toate aceste daruri pretioae ale cerului; dar’ in­­vetiandu din speriintia, se avemu grige că bri­­lanti’a se nu ne orbeasca, precum erasi se ne adoperama a departă dela noi acele fantasme stravaganti ale spiritului, cari nu arare ori imp­beta si mintea si rațiunea; acest’a voma putea o face, deca vom­u tiene la religiune, la morala si la bunele moravuri, suptu ala carora sacra standardu paterna fi asicarati de tempestatile vectelorn trecute. Atenei apoi, fara pericli, putemu se gasta cu acele tesaure ce ne ofe­­resce societatea; ele voru servi numai intra înaintarea binelui patriei, vom­ conferi la feri­cirea familiei, si vora fundă meritabil­a gloria pentru fiacare popota, pentru fiacare națiune.

Next