Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)

1869-11-26 / nr. 91

rasa, déca vom inceta a face pe dommilu si déca nu voru face nici o încercare de a maghiariaa, asia va fi împăciuirea nu numai posibila, ci si secura, si diversele nationalitati ale tierei potu locui langa olalta in neutralitate paciuita ca in Elveti’a. Astfeliu de vorba n’amu cititu inca in diurnalu maghiarii, ea vise a buna seama, ca n’are sorgintea in tereituri, ci in conscituti’a de sene a romanului si in curagiulu, cu care se lupta a se inaltia in cultura. Cine se stimeaza pe sene, e stimatu si de altii, or’ cei ce -si cauta domni, sclavi voru remane. — „K. K.“ iute se scoala cu o falca in ceru, cu una in pamentu, si combate pe „Ellenor“, cu toate ca a scrisu mai multu spre impintenarea loru; dar’ apoi iute afla medicina in contra urei si aciuarii? romaniloru, dicundu: guvernulu responsabilu se priveasca cu ochi destepti la coteri’a acesta fanatica, si la timpulu seu se sparga mreja fanatismului cu man’a de feru a energiei sale. Ho! ho! „K. K.“, este toata națiunea romana, in contra cărei pecatuiesci, ea vrea drepturi perfectu egale, nu fanatisaza. Deca nu credi, cerca si vei vedea. — Din campulu resbelului Soimu retragerea ostiriloru imperatesci din strimtorile muntiloru cu perderile anunciate; se vedeau acum despre pasii la negotiatiuni de împăciuire cu morlacii seu romanii negri. Diurnalulu boemu „Politik“ reporteza, ca guvernulu a provocaţii pe prefectulu districtului, ca se faca păsuri de impacare cu bochesii, care si tramise invitatiuni la artistii comunali, ca se vina la Castelnuovo pentru a pertracta. Insurgenţii inse veniră numai la beseric’a dela Topl’a in apropiarea cetatii, unde prefecturi venindu, incepu a le esplica legea de aparare. Insurgenţii inse dicu, ca n’ar avea multe esceptiuni in contra legei. Asia dara v’ati resculatu in contra imperatului, dise prefectulu? „Fereasca Ddieu! Vomu fi credintiosi imperatului pana la ultim’a picătură de sânge, dar’ oamenii lui au tractatu cu noi cu cu cânii, ca si cum n’amu fi si noi oameni, cari se alipescu de drepturile loru sânte si străbune.“ „Acum vise, barbati si vulturi ai muntiloru, veti da oamenii vostri pentru armi’a de aperare? „Ii vomu da, deca toti voru servi imperatului, precum ei servimu si noi; dar’ dorimu se ne ustureze servitiulu.“ „Vi se va usiura. Nu veti fi siliţi a parasitier’a vóstra. Dar’ trebuie se depuneţi armele vóstre. „înaintea cui?“ „înaintea guvernului“, fu respunsulu. „Juru pre Ddieu! acést’a n’o voiu face!“ eschiama betranulu morlacu Mihaiu Stoicoviciu. Ceialalti repetira juramentulu căruntului erou. „Asia dara nu vedi depune armele — continua Franz, capacitandui ? Se sciti, ca noi avemu soldati destuii, si furce inca avemu!“ „Armele nóastre le veti pote lua atunci, candu vomu fi cadiutu, dar’ viui nu vi le vomu da — respunsera morlacii resoluti“. Si cu acéstea negotiarea se termina. — „Fed.“ după „Politik“. Ministrulu Giskra si cu consocii lui făcu er’presiune, ca se se inceapa de nou operațiunile in contra insurgentiloru si inca chiaru si cu calcarea Muntenegrului, pentruca e rusine pentru o putere cu Austria, ca se nu poata aduce la ordine o mana de oameni. 22 de mii trupe ce se adunara in Dalmati’a si vreo 7—8 milioane spese si alte daune suntu o bagatela pentru ministru Giskra; dar’ deca se va indusmani si Muntenegru, apoi acui fii si sudoare se arunca in nimicire ? Hei! cine se lupta pentru cruce si pentru patria prin munti nu prea lesne se prosterne la voi’a dictaturei unui domnisioru, mai vertosu, candu inversiunarea pentru tractarea cruda cu supusii cu cu cânii, cum scrie „Politik“, a venitu intre catarezi atatu de mare, in catu faceau spume la gura, că se taia capetele oficiriloru si se Cincu mare 29 Nov. 1869. Ieremiadele din Cincu si scaunului acului mare, pre langa tata bunavointi’a, nu voru se încete. — Nici acuma nu suntemu in placuta positiune de a ocupa atentiunea on. publicu cu verunu reportu imbucuratoriu. Despre administratiunea egalitatei de dreptu vis-â-vis cu noi romanii, cetisemu de curendu in Gazeta, incatu in acesta privintia amu fi siliţi a face repetitiuni, deca amu mai relata ceva. Una intemplare vise despre administratiunea egalei îndreptățiri a romaniloru cu privintia la domnii de naţiunea sasesca nu o potemu trece cu tacerea, pentruca din aceasta intemplare se se poate informa romanii, unde nu suntu amestecati cu sasii. In scaunulu Cincului mare se afla doue comune, Boholtiu si Calboru, locuite pure numai de romani de ambele confesiuni. Aceasta comuna cu apertienetaria de fundulu regescu inca s’au organisatu de nou după statutulu provisoriu, si a alesu particica de representantia la comunitatea scaunale in numeru de trei individi. , Noi credeamu, ca in aceste comune neamestecate voru merge lucrurile bine si se voru alege puri romani atatu in comitetulu satenu catu si scaunale, fiindu ele locuite pure de romani. — On. publicu cetitoriu se insiela, deca va crede asia ceva. Romanii nostrii neamestecati cu alte nationalitati au alesu primo loco, ca representante la adunarea sau comunitatea scaunale pre unu puru sasul — Nu cumva se créda on. publicu, ca sasulu este cumva casatoritu cu vreo romana, care ar’ fi avutu influintia asupra romaniloru. Sasulu acest’a este mari’a sa dlu inspectoru cercuale Alvitu Capesius. — Acestu pre cinstitu domnu care totuodata a fostu si comisariu alegerei va representa in viitoriu cu inteligente, — ca ce cei doi consoci nu se potu numi inteligenti. Va representa, dica, interesele comunei pure romane, adica ale Calborului si comunitatea scaunale. Liberalitate sau iperliberalitate romaneasca! — Ne aducemu aminte aici, ca in capital’a Sibiiului ar’ fi facutu romanii mai bine se alega in loculu lui Imbercusiu, dimpreună cu sasii mai bine, după calapodulu nostru, pre dlu loru, care totuodata, porta oficiulu de inspectoru, caci acela de siguru e mai inteligente si va representa mai bine interesele romaniloru din Sibiiu, cum ceru interesele sasesci! — Cum audimu iu scaunulu Mediasiului inca nu s’au efeptuitu alegerile după noulu statutu provisoriu. Credu, ca romanii alegatorii din acelu scaunu, decatu se alega unu romanu, care nu domnu mare, ar’ face unu mare beneficiu (sasescu ?!) natiunei romane, deca voru imitâ pe Calboreni. — Noi totusi amu fi doritu, ca déca Calborenii alegatori au voitu cu de adinsulu a alege unu functionariu publicu câ representante la comunitatea scaunale, se fia alesu pre domnulu loru de unu sânge, pre care uniculu lu au câ oficiale in Cinculu mare, si care celu pucinu cu romanu inca i ar’ fi representatu pe densii catu de bine, — dara câ dlu inspectoru firesce nu. — Destulu, noi amu demustratu ad oculos, cumca intrecemu pe sasi in iperliberalitatea nóastra. — Poftiti, urmatine si ne vomu mântui — (de totu binele?!r.). Exemplu trahunt. Cu acesta paremia inchiamu reportului cu adausu, ca era vomu relata catu de curundu despre unu obiectu tragico-comicu. Unu romanu . . .*). le traga si pelea de pe ele spre a-si pote in catuva resbunu. — Acum er’ se va tramite una comisiune pentru impacare. — Iy ! *) Nici o lupta catu de mare se nu ne întristeze, ca ce va veni timpulu, si acesta nu e departe, candu cei mai resoluti si mai constanţi apărători de drepturile si pretensiunile naţionali politice, ce ne competu, voru fi priviţi si tractati chiaru de catra antagoni, cu cele mai solide, mai active si mai pline de patriotismu caractere, fara de a caroru conlucrare inuitiósa nu póte reveni remnulu milenariu alu concordiei comune, pentruca ei tocma pentru asiediarea baseloru celoru secure ale concordiei se lupta, or’ edificiulu estei — base, natur’a lucrului o dice acésta, nu póte dura indelungatu. Numai înainte! corabatendu farisaismulu mai vertosu in Adresa de multuuimire catra Ilustrulu D. Cav. ord. Papale S. Gregorie lova Popovitiu, negutiatoriu in Lugosiu. „Prea Onorate Domnule! Candu înainte cu 56 ani, sartea asta a dispusu, ca Domni’a Ta se te depărtezi din midiuloculu nostru, pentru a te asiedia intre frații nostri din Banatu, si candu asiadara ai parasitu comun’a nostra, si loculu nascerei Domniei Tale, unde ai vediutu prim’a lumina, si unde ai petrecutu dilele cele mai frumoase ale funetiei, atunci noi privieamu cu durere acésta înstrăinare a Dtale dela noi, intr’unu timpu, candu aveamu mare lipsa de barbati ca Dta, dar’ pre candu continuamu noi a semti in tăcere acésta depărtare a Dtale dela noi, pre atunci Dta din depărtare si străinătate ti ai adusu aminte de noi si mai alesu de sant’a beserica a noastra, caci informandute de lipsele nóstre cele multe de o parte, si considerandu greutățile locali despre alta parte, te ai vediutu indemnatu a veni intru ajutoriulu sântei nóastre beserice greco-orientale, reinnoindu si infrumsetiandu cu midiulecele proprie, acele obiecte, pre cari le reclama trebuintiele si vechimea loru. Deci, desi ne place a crede, ca acesta fapta crestinésca si marinimoasa catra sant’a beserica in genere — este eflucsulu celui mai curatu simtiu de pietate, de si soimu, ca acesta fapta este seversita cu acea dorintia, ca se nu scie stang’a ce a facutu drépt’a Dtale, desi ne place a crede, ca fapt’a acésta catra sant a noastra beserica in specie provine de acolo, ca acésta este beseric’a locului nascerei Domniei tale, acelei beserice, in care Dta ai primitu, pre langa care ai crescutu si ai invetiatu legea lui Ddieu, acelei beserice, langa care odihnescu osamintele si tierinta fericitiloru Dtale părinți, frați si sorori, si in fine de si credemu, ca Ddieu, carele nu lasa nici o fapta buna neresplatita, va renumera si acesta fapta piosa a Dtale, totusi simttulu nostru de recunosciintia ne indatoréza ati esprima prin acésta si din partene, adenc’a noastra multiumita, pentru cele făcute sântei noastre beserice si totu odata ati descoperi, ca precum n’ai uitatu, ca loculu acesta contiene si adapostesce osamintele si tierin’a fericitiloru părinți ai Dtale, si ca elu, loculu acesta, este loganulu teneretiloru Dtale, totu asemenea se binevoiesci a nu uita, ca aici mai ai inca cele mai multe legaturi de sânge si de familia, ca aici ai inca pre cei mai vechi amici si cunoscuți, cari te iubescu simplu, dara cu atata mai sinceru, si in fine se binevoiesci a nu uita ca totu acestu locu va adăposti multu mai bine, cu uuu locu strainu si remasitiele stale. Era intr’una cu acesta, datine voia a ve spune si asigura, ca infrumsetiarea besericei din launtru, prin scaunele cele modeste, ne va revoca in memoria acelea timpuri bune, candu erai si sta intre noi, infrumsetiarea si renoirea zidului besericei din afara, cum si aceluia, care ridica vedia besericei noastre, facia cu toti trecătorii pre acolo, ne va aminti, ca obștea noastra, colo in depărtare, in anim’a Banatului, are unu fiiu, carele nu -si uita de ea, nici după o despărțire de 56 ani. Apoi campan’a cea frumóasa oferita si besericei nóstre, acea campana, care este menita a destepta si a provocă cu sunetulu ei celu mangaiosu, pre crestinii nostri la servitiulu si rogatiunea lui Ddieu ser’a si diminéti’a, va spune si transpune posteritatiei, pana in cele mai depărtate timpuri numele mărinimosului seu donatoriu. Er’ in fine scoal’a noastra greco-orientala de aici, acela institutii, care singura poate da besericei si natiunei nóastre barbati devotaţi, va povesti tinerimei, si prin acesta posteritatei, ca mulu dintre binefăcătorii ei esti Dta, caruia noi poftindu dela Ddieu totu binele si toate fericirea ne recomandamu compatrioți stimatori Ioane Poppoviciu, parochu. Zacharia Popp, docente. Lazaru Munteanu. Georgie Popescu, docente. Dimitrie Rucareanu. Ioane Serbu, representantii s. b. Christianu in 16 Novembre 1869 (langa Brasiovu). Nota. Binefacerile barbatiloru devotati binelui si fericirii natiunei romane, cari premergu, cu ecsemplu de sacrificiu, ajutorandu si cultura fiiloru ei, trebuie publicate toate, ca se serveasca de indemna cercuri oficiale, comisiuni, pretendendune drepturile, se nu incetamu a pasi „La lupta pentru drepturi, la libertate susu, Pe calea ce ne arata scriptura si Isusu!“ — R.