Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-05-05 / nr. 35
de spiritulu de a detrectă si desconsideră lucrările ale caroru făptuitori direcţi alţii au fostu, din contra manecu din supunerea, cumca, dorereî calumniele reutatiose ale strainiloru mai vertosu i s’au intiparitu in memoria, decatu relatiuni fideli, ce dinamiele romane dintru acelu timpu au adusu despre urdirea pronunciamentului. (A se vede „Gazet’a* (38), „Federatiunea*, si după aceste „Romanulu* si alte dinamie romane din 1868.) De aceea notezu aici urmatoriele fapte neindoite: 1. Adunarea dela 15 Maiu 1868, cu adeveratu, nu s’au insinuatu la Pechy-voda, dér’ s’a insinuatu la judele procesualu din locu, — prin urmare nu s’a tienutu pre furisiu. 2. Adunarea dela 15 Maiu 1868 n’a fostu una adunare pentru petrecere, ci una adunare seriosa, tienuta înainte de prandiu, de catra oameni deplinu trezi, mare parte nemancati si nebeuti in diu’a aceea. 3. Adunarea dela 15 Maiu 1868 n’a avutu a face nemicu cu maialulu, nici in ceea ce privesce persóanele, nici in ceea ce privesce locu. Ca maialulu a fostu alu studentiloru, or’ adunarea s’a tienutu de barbati, cari toti scuturaseră pulverea scolastica, si inca unii férte de multu. Maialulu s’a tienutu in padurea, ce se numesce Nisca, or’ adunarea s’a tienutu in Blasiu. 4. In localulu unde s’a tienutu adunarea, nu s’a vediutu si nu a fostu nici unu pocalu de vinu sau de alta beutura spirituasa, — prin urmare necum se se fia facutu, dér’ nici nu s’a potutu face intre pocale, pentruca nu a fostu nici unu pocalu. Acestea spre restabilirea adeverului, si pentru a satisface pre aceia, cari au luatu parte la adunarea aceea si cari facundu pronunciamentulu au cugetatu, ca -si plinescu una dorintia de romani si civi, or’ acum se vedu loviți prin denaturări ivite, unde nu ar’ fi visatu. Primesce, Die Red., asecurarea destinsei mele considerări. „ M. M.“ .Déca eră timpu a se poté face acelu pronunciamentu mai pe îndelete si déca in Transilvani’a, care inca totu (face si pana astadi in stare esceptionale, se potea speră vreo concesiune la tienerea unei adunari generali, atunci s’ar fi potutu chiama d.e. din totu satulu puru romanu cate doi si din cele mestecate cate unu representante cu plenipotentia de mandatari, inse scie „Albin’a“, prea bine, ca cine nu află cu cale adunarea unui congresui nationale, care se cerb din partea Blasiului, fara a afla consimtiu — si resultatu. — Dér’ apoi cate mii de inteligentia de ambele confesiuni nu l’au subscrisu? Déca nu eră, cum mărturisii la Tergulu Muresiului, una esentia din tote actele nationale, ar’ fi remasu ignoratu, si atunci, i s’ar poté sgaria urmele, dér’ imposibilitatea nu da dreptu nimenui a cârti, unde are a admira resolutiunea si abnegatiunea pe timpu că acela. Apoi, catu la istori’a lui, se instéla „Albin’a*.— Timpuri mai libere voru descoperi totulu.—Va mai astepta pucintelu „Albin’a, fara a deroga pana atunci catu de pucinu actului. — Acum avemu se judecamu si criticamu program’a de susu a infratirei brasiovene ?!— Insultele aruncate prin tenori asupra betraniloru. „Albin’a* romanesca in Nr. seu 36 din 29 Aprile (11 Maiu) intr’unu articlu titulatu: „Unu morbu socialu*, vorbindu despre unele insulte si calomnii scarnave aruncate de junele Iosifu Popoviciu dela Aradu in facl’a domnului deputatu Bornea, cunoscutu natiunei atatu că barbatu de caracteru solidu, că functionariu de frunte, că deputata intieleptu si ouragiosu, catu si că romanu adeveratu, face cu acésta ocasiune cateva espectoratiuni, care dera nici odata n’au fostu asia necesarie că tocma in timpurile nóstre, candu mai lipsesce inca numai atata, că unii teneri se puna revolveruri in peptulu parentiloru proprii, că se’i desbrace de vestmentu, precum a facutu afurisitulu Chamu cu tata-seu Noachu, că se i ie de peru si se arunce pe usia afara, că se i scuipe in facla precum scuipă jidovii pe profeții loru, că se redica, noi tenerii v’amu invetiatu pe voi carte si noi, v’amu datu si ve damu panea de toate dilele, era nu voi ne-ati scosu pe noi din dobitocia, din sclavia si din seracia. óre candu voru fi ei betrani, de voru mai fi vreodată, cum ii voru tracta fiii loru pe densii ? Ei semena ventu, voru secera de siguru furtune si orcane. Ei publica asupra betraniloru pasquille scrise in limbagiu de cârciuma; acelea pasquille se voru preface in blastemu preste capetele loru si ale fiiloru loru. Dera se trecemu la cele ce dice „Albin’a despre acestu morbu afurisitu: „Amu fostu si noi juni, si că atari, ne-amu facutu si noi observabili prin aspiratiunile nóstre naţionali, dér’ no pururiă nu amu cautatu si aflatu basele de manecare, chiaru de ambițiune, intru a onoră, a laudă si imită prea veteranii luptători; deca atunci, intre noi s’ar fi gasitu mulu, carele se vre a cutesă a cârti cu limba murdara asupra unui Murgu, Baritiu, Laurianu, Maiorescu, etc., acela de sicuru nu mai eră suferitu in societatea noastra; chiaru si astadi, după ce adauseramu studia de inca 20 de ani, si după ce sartea nedusa se face cu esperientie practice mai multe decatu alții, ori catu se diferesca in multe privintie părerile si chiaru convicțiunile nóstre de ale celoru mai betrani, in criticele nóstre, candu tocmai suntemu necesitaţi a le face, nu scimu se alegemu spresiuni destulu de fine si modeste, că nu cumva se vatamamu pre anteluptatorii noştri de mai înainte: — astadi junii aspiratori la rolma de conducători, parte mare -si cauta basele de vedia, popularitatea — intru a înjură catu mai multu pre cei mai betrani din lupta: critic’a loru —■ suntu bârfele ordinarie, mintiunile cele mai gretiose, o limba bruta si cruda; si — ei gasescu unu publicu, loru -si asemenea, carele ii aplaude, si mai gasescu unii publicu, destulu de indiferente, carele ii sufere!! Aici este reulu; reulu este unu morbu socialu epidemicu, o ciuma ce nn amenintia moral’a poporului, nn periclita viitoriulu natiunei. Acestu reul trebuie sterpitu; morbulu trebuie vindecatu. Espresiunile dlui Ios. Popoviciu atatu suntu de ordinarie si próste, incatu nu le amu poté publică, fara că ele prin insasi firea loru se degrade pre dlu Ios. Popoviciu in ochii flăcărui omu de omenia. i __ In astfeliu de casuri, — clasele mai alese ale societatei au o procedura propria; — nu scimu, deca dlu vatamatoriu o cunósce; noi — vrendu a lu crutiă, nu i vomu spune-o asta data; atat’aamu vré se pricepa inse si densulu si, cei ce data ar’ aprobă pasirea, ca — multu s’ar insiela, déca ar’ crede, cumca in astfeliu de atacuri ordinarie si brutale — ar’ poté se aiba locu provocatiuni si satisfactiuni cavaleresci, foresce Dómnel In Angli’a de candu societățile cele bune s’au pusu a lucră in generalu contra duelului, s’a introdusu si se observa si pentru atacurile si vătămările cele comune — acea pășire, ca unuarbitriu comunu, dechiara de odata, cumca „N. N. a calatoritu in străinătate*; prin acesta parola vatamatoriulu este pentru unu lungu timpu eschisu din societatea buna, si — ori unde ar’ încercă a se infacisiă, este intempinatu cu parol’a: „N. N. a calatoritu in străinătate! “ — astfeliu este constrinsu a se retrage. In casuri de repetiri si de vătămări brutale si de portare cinica, vatamatoriulu este dechiaratu de — „mortu* si omu de omenia nu mai dă man’a cu elu, nu mai sie de la o mésa cu elu, nu mai stă de vorba cu elu. Astfeliu practicii anglii tindu a sustiene moral’a si bunacuviinti’a in societate. Junii noștri, cari prin moduri nemorale si brute — tindu a deveni conducătorii natiunei si a se face celebri, nemuritori, — fia buni si mai moderezese; caci mesur’a rabdarei este plina pana la redundare, si — tare ne tememu, ca — betranii, cuprinsi in grelele lupte cu dușmanii esterni, spre a scapă de atacurile infame de intru, de odata voru pune poporului alternativ’a: „sau pre noi sau pre ei!* Apelamu la toti romanii de spiritu si de piraa!* Cau s’a dotati unei parochiei gr. catolice din Sibiiu. Cestiunea dotatiunei acestei parochii, despre carea se atinse si cu alte ocasiuni, in acestu dinariu, se agitaza acum de vr’o 11 ani. In atatu amaru de timpu a trecutu prin diverse fase, inse fara de a poté esoperă vreunu resultatu favoritoriu. Pana la apararea articulului dietate de lege LIII din 1868, cestiunea se decise in sensu negativu, sub cuventu, ca dupace parochi’a rom. cat. din locu e dotata dela cetate, pe partea parochiei gr. cat. propter nexum unionis, nu se poate pretende dotatiune dela cetate. Acum acestu argumentu, facia cu dispositiunea chiara a §-lui 23 din art. de lege LIII din 1868 nu mai poate ave valoare si aplicare. Prin urmare comunitatea sibiana, fu indrumata din partea ministeriului reg. ung. de cultu si instructiune, cu atins’a causa se o pertracteze conformu §-lui amentitu. Fiinduca, pre basea citatului, dupace parochiele celoralalte confesiuni de aici, suntu dotate, are totu dreptulu si parochi’a gr. cat. a cere dotatiune, că totusi nici, facia cu dispositiunile precise ale legei, se nu se satisfaca justei nóstre dorintie si cereri, se făcu încercări de a află motive (?!) respective de a se procură unele date statistice, — cum se dice — pre basea caror’a, dara ar’ succede a se delatură si acum dotatiunea ceruta, care ar’ fi acele date, apriatu nu le potemu sei, fiinduca neue, nici odata nu ni s’au impartasitu actele respective ale comunitatei, că se ne potemu face reflecsiunile. In dilele trecute inse, — cum suntemu informați totu in legătură cu cestiunea dotatiunei, — ni s’a facutu întrebarea, ca cati prunci de alte confesiuni frecventeaza scóal’a noastra popularia gr. cat. si catu e numerulu totale alu prunciloru de scóala? O cestiune misterioasa acest’a, deca se aduce in legătură cu dotatiunea parochiei, caci dupa parerea nóastra, cestiunea, deca frecventeaza ori ba scóal’a pop. gr. cat. si prunci de alte confesiuni aici, intr’un’a cetate, unde toate confesiunile se bucura de scoli confesionali proprie si inca cu multi mai bine dotate de catu a noastra, nu se poate aduce in legătură cu caus’a dotatiunei parochiei de aici. De altmintrelea ori cum se voru încercă respectivii a suci si resuci acest’a causa, aceea inse remane adeveru pururea constatata, ca dupace poporenii gr. cat. de aici, inca porta a proportiune tóte sarcinele publice de statu si comunale, contribuiescu cu avere si soldati etc., atatu pre basea a-lui 23 de lege susu-citatu, catu si pre basea dreptatei si ecuitatei, au totu dreptulu, a cere, că in mesura drepta, se partecipe si la beneficiare comunali. — De langa Obidii 2 Maiu 1871. La cestiunea infiintiarei academiei romane de drepturi. Barbatii nostri de încredere, cum scimu, inca pre la anii 1849, 1850 si 1851 se încercaseră a esoperă pre spesele statului infiintiarea unui institutu mai inaltu de cultura, respective universitate ori academia, dar’ acele încercări, cum era si soimu, remasera fara de resultatu. Dovada învederată acestea, cumca mai inainte de toaté se ne cautamu fontanele de ajutoriu la noi insine, in poterile de vietia a natiunei nóastre. A venitu deci timpulu, că denarii adunați cu sudoarea nóastra, se folosimu bine pentru interesele noastre, pentru fiii, nepoţii si urmaşii noştri, pentru crescerea si cultura nationale a junimei nostre, a acelei junime, carea la timpulu seu, fiindu petrunsa de conscienti’a demnitatei si onoarei nationale, se devină resoluta luptatoria pentru binele poporului, patriei si statului. Si apoi, cine va pote nega, cum ca dora o academia romanesca de drepturi n’ar fi unu facatoriu eficace pentru sustienerea si aperarea onoarei nationale, atata facia cu alte natiuni mai favorite de soarte, catu si facia cu presentele si viitoriulu nostru nationale? Cine va poté negă, cum ca o academia de drepturi, nu este factoriulu celu mai importante pentru avantarea natiunei la o cultura mai înalta? caci fara de unu institutu mai inaltu de scientia, cum dicea odinióara unu barbatu luminatu alu nostru, naţiunea romana, nu va pote stă alăturea cu naţiunile conlocuitorie, fara de unu atare institutui mai inaltu de cultura, naţiunea mai alesu in timpurile nóastre, nici ca poate ave garanţia secura pentru viitoriulu si prosperitatea sa, nici sesi