Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-10-27 / nr. 83
Gazet’iese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri ea terne 12 fl. T. a. pe una anu san 2V3 galbini mon. sunatoria. Nr. 83. Amin \X\IV. Br&siovu 8 Novembre 27 Octobre Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru sene 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de la publicare. 1871. MONARCHIE AUSTRO-UNGARICA. Transilvania. Epistole anonime. III. Domnule Redactoriu! Se fia intielesu si marturisitu una data pentru totudoun’a, ca dieu romanii transilvani in anii acesti din urma n’au desvoltatu activitate politica. Rogamu vnse pe „Albin” si pe toata lumea era si era, ca se nu uite asia usioru caus’a: Legea marțiale. A mai vediutu cineva adeverata activitate politica sub presiunea legei marțiale? Au nu toate încercările de activitate s’au supresu in modu necalificabile? In 31 Maiu*) 1867 ostasimea din garnisonaru consemnata simplu si numai din caus’a memorandului inmanuatu comitelui Péchy de catra una deputatiune, era primariulu chiamandu pe doi romani, le comunică, strict’a porunca ce avea, de a face se curgă si sânge in casu de-asi’a. Maiu 1868 era se duca pe mai multi barbati de frunte din Blasiu in temniti’a ministrului Horváth si a baronului Apor, de care’i scapă numai intieleptiunea si bunatatea monarchului, carele scia se reinfrene procedur’a arbitrarii si se invetie pe ministrii si pe judecători a respecta convicţiunile altora. Informa^iunile autentice venite dela Vien’a despre acestu casu credu, ca le ai la mana. Multiamita ferbente suveranului pentru parentesc’a sa protectiune de atunci**). Adunarea dela Mercurea? Apoi dta scii bine, ca aceea se tienh prin una adeverata surprisa; tocma pentru aceea vise comitetulu ei furespanditu in tote venturile rosei. Ar fi bine ca se avemu cu totii memoria mai tenace, care pana acilea fusese proverbiale. Cum se pate ca dela an. 1871 înainte se uitamu asia usioru si se ne demintiiu pe „Tiene mente“ romanescu? Dara uitate, ca acuma suntemu provocaţi la activitate. Prin cine? In ce sensu? In ce direcţiune? La ce activitate? Prin coloni’a negutiatorasiloru armeni, prin cativa israeliti botezaţi, sau germani maghiarisati ? Toţi oameni de omenia, si buni de negustoriora, cu cari traiiamu in pace si armonia de candu ne-amu cunoscutu. Dara in manra acestora este depusa sartea statului, aceştia au se decidă asupra diferentieloru nóstre naţionali, asupra dreptului publicu alu Transilvaniei, asupra venitoriului nostru? Nici anticii abderiti ai greciloru cu tata curios’a loru fantasia, nu ar’ fi cutezatu a-si aroga loru asemenea potere magica. Nu negustorasii si profesionistii maghiaro-secui voru fi aceia, cari se voiasca a se face mai de risu, de catu s’au facutu vreodată abderitii cu politic’a loru locale, cu cert’a loru pentru umbr’a magariului, cu colosalele procesu escatu din caus’a catoruva brosce de ale Latonei, omorite de Democritos. Ai vediutu cta pe unu singuru aristocratu ardelenu intendiendu romaniloru drept’a de impaciuire in sensulu postulateloru nóstre nationali si legali, dela care nici unu romanu de onoare nu se va potea abate in toata vieti’a sa? N’ai vediutu. Ai auditu sau vediutu, cu clerurile diverseloru con-, fesiuni se se fia umilitu candu-va a da buna-diu’a fratiasca cleruriloru romanesci? Si ceealalta inteligentia unguresca representata prin „Közlöny* et „Kelet* ? N’ai vediutu. „Id proprium est ingenii humani, odisse quem laeseris.“ Natur’a omului este asia, ca se urasca pe acela, pe care l’a vatamatu, a scrisu odeniera Tacitus, marele cunoscatoriu de oameni. Dera unde este legea cea noua, prin care Transilvani’a ar’ fi scapatu de man’a libera, adica de legea martiale impusa pe cerbicea ei in anulu 186”? Nu este nicairi. Apoi dóra ce -si mai bătu jocu unii oameni de noi, provocandune la activitate politica acolo, unde discusiunea este inchisa? Pe langa calamitate si sarcasmu. Dóra ne strica pasivitatea politica, in care suntemu aruncati? Asia fusese planulu ca se ne strice, si inca foarte multu, se amortiesca, se destrame, se omoare. S’a intemplatu inse tocma din contra. Orice reusi are si partea sa cea buna. Precum absolutismulu celu ferosu austriasu,de diece ani, pre langa multele greutati ce aduse preste noi, ne a folositu in diverse respecte foarte multu, era anume ne a fostu de scola buna pentru functionarii nostrii, asia absolutismulu acesta de acuma ne folosi in modu negativu, incatu adica noi reimpinsi de pre terenulu „politicei“, de care ni se ameţiseră capetele, ne aruncaramu pe alte terenuri, unulu mai bunu decatu altulu, si asia mergemu asternendune mai bine pentru venitoriu. Aveamu si simtiamu necesitatea unui repausu, a unui timpu de reculegere, de intrare in noi insine. Celu care nu simte acea necesitate, nu mai sciu ce póte se simtia in lumea acasta. Dara ne-amu facutu in acestu restempu prea materialisti? Bine amu facutu, macaru de amu fi inceputu mai de inainte. Póte se ecsiste pe acestu pamentu sufletulu fara corpu? Nu, ci morindu corpulu, se muta si sufietulu de aici, se inaltia in paradisu, uneori chiaru sufietulu unei naţiuni intregi se duce in sinulu lui Avramu, si lasa acestu globu in posesiunea materialistiloru. Iti aduci amente din anii juniei, candu ne observa unu episcopu resaritenu: „E mare prostia adice tocma romaniloru, nu ve adunati voue comori. Unde ati vediutu voi comori la romanii din Ardealu si din Ungaria? Se adune, si apoi se nu le risipeasca ca nebunii pe nebunii. Dieu bine invetiu repausatulu in Domnulu pe romani. Nu sciu cum ti se pare dtale. Domnule Redactoriu, eu inse ori incatrau -mi aruncu astadi ochii, vediu nesce progrese, care -mi implu sufletulu de consolatiune pentru miile de suferintie ale trecutului, si me simtiu cu atatu mai consolatu, cu catu observamu, ca mai totu ce se face la noi, se face cum se dice, in poterea bradaloru, mai nimicu de a gata, totulu prin lupta, adica prin desvoltare de poteri, ca si cum ti-ai implanta aratrula in tielina, sau in pamentu pietrosu. Cele mai multe se făcu fara larma, fara galagia de tergoveti si de faragola, in liniste, cu spiritele pacate. Cautati numai bine la ambele metropolii, laAsociatiunea transilvana, chiaru la Brasiovu, la Naseudu, Gherla, Zarandu, Fagarasiu etc. etc. Cate capitaluri adunate, bine elocate si destinate intieleptiesce, cate institute noue resarii succesive, pe unde mai inainte nu se vedea nimicu. Man’a pe cugetu. Se potea face mai multu din poterile proprie in periodu asia scurtu? înainte cu 15—20 de ani aveamu celu multu este 9—1Q ternari pe la universităţi. Astadi numerulu loru se apropie la 100 (Vienn a, Munichu, Gratiu, Zürich, Berlinu, Parisu, Turinu, Pest’a etc.) Se potea, dieu eu, vei dice si dta, daca pedecele esterne, ca si cele interne, adica cele din sinulu nostru de acasa, nu era legionu. Cine vreodată a spartu paretele cu capulu ? Care poporu din monarchia, intre impregiurari analoge, ar fi facutu in acelasiu timpu macaru numai acelea distantie pe calea progresului, pe care le amu facutu noi? Care poporu a mai fostu proscrisu, afurisitu, sugrumatu prin legi, sub numele infamu de Natio et Religio tolerata ? — Mai avemu inca unu drumu lungu si greu, inse credinti’a noastra firma si neclatita ne va salva pre noi. Eternitatea nu stă din trei si nici din treidieci de ani, ci ceva mai multu. Suntemu mustraţi, ca pentru ce nu mergemu in adunările municipali, pentru ca se strigamu si se sbieramu acolo in spartulu plumauiloru. Dreptate, dreptate! Drascu bine, ca membrii comiteteloru municipali din tiara au fostu rogati, provocaţi, îndemnaţi si in Gazeta, si in alte diame romanesci de nenumer’te ori, ca se merga catu mai desu la asemeni adunari, care se tienu aici acasa, in patri’a noastra, se ia parte la desbateri, se faca incai una scóala de afaceri publice. N’au mersu si nu mergu. Pentru ce nu? Mai spune-le si dta mustratoriloru. Dara mai scii una? Chiaru dintre maghiaro-secui mergu fórte pucini la adunările trimestrali. Intreba’i pentru ce nu, si se vedi ce respunsuri verdi -ti vei lua. Le despretiuiescu, nu afla causa demna de a-si perde dilele de lucru si a face spese caletorindu „numai pentru atata treaba“ pe la orasie. Toți făcu reu, ca nu se ducu, inse nu mergu, afara numai de aristocraţi. Mai numarati, cati romani se afla ca membrii ai comiteteloru municipali, si dintre aceia prea putini, cati au plăcere de a suferi persiflagiuri si a-si audi limba luata in bajocura. Dara inca ce va fi atunci, candu voru veni celi cu voturi virili, aristocraţii si plutocratii. „Fugiţi mei mojici si sărăntoci, ca ve omoru, si ve platescu cu bani!“ Cu toate acestea noi repetimu: Mergeţi, mergeţi. Se mai dice, ca romanii nu -si prea făcu scóle. Ai dis’o si dta pote si a mii’a ora. Inse en se stamu strimbu si se vorbimu dreptu: Care poporu europeau si-a deschisu elu insusi din initiativ’a sa scóle comunali etc.? — Cine vreodată a voitu se r i o su, ca romanii se aiba scóle comunali si inca bune? Nimeni din cei dela care depende. In 18 Octobre a. c. -mi dicea unu magnatu: „De si astadi suntu reu vediuti aceia, cari făcu cate ceva pentru scóle, eu totuși amu datu din padurea mea lemne pentru scóal’a din H.“ — Tamu multiamitu din toata anim’a. Dara secuii cei dădăciți si glorificați pe toate cordele, au cumva scóle mai multe? Si de ar’ avea, ce mai mirare ar’ fi, ca cultivarea loru s’a inceputu de una data cu reformatiunea (1540—1580), era a noastra? Abia si abia dela Iosifu N., sau adica dela revolutiunea lui Hora, Closca si Crisianu. Ce -mi totu spunu de art. 48 din 1868? Unu articlu fermecatu, cu care nu poti face unu singuru pasu inainte, fara a isbi in autonomi’a besericeloru, sau fara a produce temerile cele mai *) Nu 28 Maiu, precum s’a trecutu din eroare in Nr. precedente. **) Prin care scapă si Redactorulu de Tergulu Muresiului s. a. —