Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-03-31 / nr. 26
GAZETA Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai'a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu , pe 1 anu 10 fl., pe V* 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu sdu 2V3 galbini mon. sunatoria. Amil« XVÎI. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrala a 30 cr. de fiacare publicare. Nr. 26. Brasiovu 12 Aprile 31 Harte 1873. Telegramulu „GAZETEI TRANSILVANIEI*. Naseudlu 11 Aprile, 5 ore. Fiicele romane din districtulu Naseudului, semnulu credentiei parintiloru fosti granitiari, pre lunga felicitările tramise Arctifouicesei Gisella, pregătiră unu costumu romanu de mireasa, care cu dreptu este raritatea seclului in artea generale. Miile spectatoriloru esclama admiratiunea. — Comitetul«. Brasiovu in sambat’a Floriiloru 1873. Poporului, cărui Ddieu ei vre bine, nu i da dreptulu in daru nici ei ustureza munc’a, nici nu lu erutia de sudori. „Lupt’a pe care o pretende dreptulu, nu e blastemu, ci e binecuventare“, disechering acumu profesore de drepturi in Lipsi’a in discursulu seu catra societatea juridica din Vien’a. Noi adaugemu, ca cine ascepta dreptu fara munca a eluptarii lui, va fi in eternu despoiatu de elu din partea celoru, cari sciu sacrifica totu pentru dreptu. De aceatu adeveru se afla pătrunsi toti, cati lupta pentru dreptu si din sinulu natiunei romane, fara a slabi unu minutu dela gloriosulu terenu alu luptei in vetrele străbune. Inse solidaritatea e conditiunea successeloru luptei. Asta o provoca acumu fraţii noştri clusiani cu appellulu, care lu recomandamu imbratiosiarii tuturoru romaniloru fara amanare. Eccalu: „A p e lu. Limb’a e paladiulu esistintiei, respective a libertatii unei naţiune. Fara limba nu e naţiune; viati’a in statu o face din naţiune poporu. Limb’a ne areta cugetele, sentiementele si vointi’a poporului. — Limb’a, moravurile, traditiunile si literatur’a caracteriseza individualitatea nationale. Acestia nu numai aveau dreptu de a le aperâ in contra vercarei instiintie stricatiose, ci totuodata suntemu datori la acésta. Statulu nu ne poate opri de a ne pastra limb’a, de a o perfectiona, din contra are detorintia morala, de a ne-o sprigioni intru înflorire. Lupt’a pentru pastrarea drepturiloru nationale e un’a lupta drepta si adeverata. — Sciti bine, cumca congregatiunea comitatului nostru in adunarea din 15 Martiu 1872 la amentirea II. Sale dlui comite supremu, pătrunsă fiindu de indreptatirea limbei noastre, a enunciatu sub nurulu prot. 39, cumca protocoalele congregatiunei se serie in limb’a maghiara si romana amesuratu unei otarire premergatorie a universitatei comitatense. Sciti, cumca membriloru romani ai comitetului comitatense, li se tramitu invitatiuni romane. Fratiloru romani! Regularea comuneloru e spre gatare. Oare folositu-v’ati de formiturile, cari ni le dau legile noue. Legea comunala face din comune persoane cu autonomia, adeca se da îndreptățire, ca se poata dispune si isprăvi treburile comunale. Era statulu de buna-voia a abdisu de a afla in comune nescari persoane minorene, nu privesce satele de nesce prunci, caror’a le trebue tutoru; elu se indestulesce cu supraveghiarea; chiaru in interesul singuraticiloru si alu comunei întregi, comun’a -si are drepturile sale, averea si competinti’a s’a; ea otaresce in adunările comitetului despre tote afacerile din launtru, face statute; acestea le duce indeplinire prin amploiatii sei; pre acestia si-i alege, i suspende; compune bugetulu, censureaza socotelele, supraveghiaza scoalele, seracii, are potere ■ politiana etc. Dreptulu autonomu alu comunei se arata in statutulu ei. Oare n’ati uitatu, au nu uitati de pastrarea limbei acum, precandu ve statotiti statutele? Art. de lege 44 din 1868 in §lu 20 dice: cumca adunările comunali -si alegu de sene limb’a protocolaria si cea oficiasa. Protocolulu e de a se duce totuodata si in ace’a limba, carpa va cere o */s parte a membriloru cu votu. Amploiatii comunali si arme notariulu, judele etc. su detori a folosi limb’a sateniloru in atengerile loru cu acestia (§ 21). Comun’a in scrisorile îndreptate catra municipiu, catraorganele acestui’a, adeca catra diregatorii comitatensi, catra regimu si alte oficia se poate folosi de limb’a sa propria oficioasa (§ 23). Comitetele comunali deja constituite.. se fie protocolu, in care limba ?4 In aceea, Narea 4fcjprimesce comitetulu de limba oficiasa. * Daca nu v’ati folositu dreptulu, ce vi-lu da Art. 44 apoi ve pomeniti numai, ca protocolulu, decisiunile nu se scriu in limb’a romana. D-vóstra (subscriindu protocolu luatu in limba străină, Red.) autenticati unu actu, a cărui limba nu ve e cunoscuta. Lucru greu! si d-vóastra aveti de a respunde pasii intre lasati; acést’a e o responsabilitate ponderóasa, ca*ce aveti se responded greutatea unei affaceri neaperata din nepasare au nescientia. Fiacare sate ni are dreptu a-si folosi limb’a s’a înaintea judecătoriei sale comunale, or’ catra alta judecătoria corn. limb’a oficiosa seu protocolara e a comunei respective; la judecatori’a s’a cercuala se poate folosi de limba oficioasa seu protocolara a comunei sale, era la alte judecătorie, de limb’a protocolaria a acelui municipiu, de care apartiene judecatori’a. — Decisiunea seu sentinti’a judecatoreasca este de a se scrie in limb’a protocolului de pertractare. Vedeți dér’ ca Art. 44 ve sprijinesce limb’a, si d-vóstra se nu folosiți bunicitatile acestei’a? Drepturile pomenite suntu publice si ca atari totu unadata si detorintie cari nu se strămută prin pactele singuraticiloru. Folositile dér’, ca la din contra ve periclitați individualitatea naționala. Dreptu aceea, scotindu d-vóstra din cele scrise importanti’a pastrarei limbei, greutățile si chiaru si periclulu nepasarei facia cu limb’a, acestea toate numai asia le veti incungiura, daca cu ocasiunea adunarei generale celei mai de aproape, a carei’a agende voru fi: gatirea statutului, statorirea bugetului, censurarea socoteleloru, in intielesului lui 20 alu legei 44 din 1868 veti decreta in comune curatu romanesci limba rontana de limba oficiasa, sau unde sunteti in minoritate, dér’ totusi ala parte a comitetului, veti cere (pretende) limb’a romana de limba protocolaria si ve ve ti alege amploiati, cari ve sciu limb’a. Acést’a makusioru o poteti duce in deplinire, déca o veti statori in statutulu comunale amesuratu dispusetiuniloru legei, cace pe asta cale veti fi in stare apoi a ve vedé pastrata limb’a atatu in comitetulu comitatense, catu si in celu comunale. Luaţi esemple in asta privintia dela frații maghiari, cari cu atata barbatia -si sustieau si defendaza interesele si limb’a loru inca si in comunități, si aveți in vedere, ca cele, la ce v’amu indemnatu in acestea sire, necum se contienea ceva, ce e in contra legiloru, ci suntu totu lucruri de acele, ce insesi legile susu citate ni le dau, si la folosintia acestora ne indreptatiescu. Realisarea dar’ a dreptului, ce ve compete si vi-lu dau legile, se astepta dela d-vóstra. Ciusiu 29/3 1873. Comitetulu romanu alu membriloru rom. din congregatiunea generale a comitetului Clusiului. *) Sibiiu 6 Aprile 1873. (La concordia!) „ Fora entusiasmu nu se pote realii neci o idea sublima. , ■ Thiers. Acestu verdictu lu pronuncia la diferite ocasiuni venerabilulu si incaruntitulu politicu europénu, la ale cărui acţiuni, fapte si mişcări suntu atintiti ochii Europei, cu deosebire in tempulu presinte, decandu a devenitu elu a fi compasulu destineloru gloriodfectiuni francese. Si intr’adeveru fara entusiasmu, fara acestu farmecu nobile alu spireteloru si anemeloru, nu se pote efectui nemicu de dómne ajuta, cu atatu mai pucinu se pote realisa o idea sublima, cu atatu mai pucinu póte ajunge atatu unu individu singuratecu, catu si o individualitate nationale la unu idealu alu prosperarei. Dar’ lucru firescu, ca tóte ’si au marginile, si trecându preste acestea, degeneréza orce întreprindere; astufeliu sta lucrulu si cu entusiasmulu; elu nu trebuie se degeneredie, pentruca atunci scapa in abisulu fanatismului, ale cărui producte funeste si nedorite suntu pre cunoscute. — Este ceva cunoscutu, este unu blastemu vechiu pe capetele nóstre, este acelu verme perniciosu, care rede la radecin’a celoru mai fine si pretiose flori si lipsindule de suculu nutritoriu le aduce la paliditate si vestedire. Acestu reu invechitu este: „discordi’a si fiic’a ei nesolidaritatea*. Acesti factori destructivi, cari efeptuiescu naufragiulu mai tuturoru intreprinderiloru nóastre, cari producu obstacle si arborescu pedeci la toti pasii făcuti in interesuri si spre prosperarea natiunei nóastre — respectu si onoare esceptiuniloru — suntu asidice, domicilati mai in tóte anghiurile locuite de romani. Intre astufeliu de impregiurari entusiasmulu inca nu poate domni sau apoi se formeza doue tabere, una plina de entusiasmu, alta plina de fanatismu si incepu lupt’a intre sine si apoi discordi’a strica totu. Esemple, dorere! ca avemu! Apoi sic non itur ad astra! Aceşti factori ai discordiei ii aflamu încuibați si in unii din inteligintia, or’ nu la poporulu nostru, pentru ca elu nu e de vina, daca conducătorii lui ’lu impartu in fracțiuni si nu conducu in tóate direcțiunile, pana ce din o turma compacta devine nesce risipituri neînsemnate si impotente de a lupta cu succesu. Apoi la casuri de succumbere si desastre nesperate audimu numai eschiamandu si lamentandu: nu avemu capi, conducători, maturitate etc. Eu din contra sustiemi, *) Neamu grabitu cu publicarea appellului, ca e periculu in moara. Comitiv ca o vomu publica in nr. v. Privații cu privatele voru remane după cele de urgentia generale. Red.