Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-10-14 / nr. 78

citiulu a doua mari drepturi suverane, acela de a inchiria aliantie, si de a tramite agenţi sau amba­sadori extraordinari. Aceşti agenţi erau acreditaţi prin scrisori directu adresate de domnulu României către Doge, si vice-vers’a. Si atatu Henri III re­gele Franciei, catu si mum’a regina Catering de Medicis, numescu pre domnulu romanu Petru Cer­­celu „notre trés cher cousin et bon amy­“ titlu care numai suveranii si-lu dau intre dinsii. Vedemu apoi, din actele senatului venetianu, pre la secululu alu 15-lea, cumu ambasadorii lui Stefanu celu mare alu Moldaviei trateza de a se alia cu Veneti’a pentru a form­a una liga de ape­­rare contra mahometanismului. De mare importan­­tia era si este scrisoarea Dogelui Venetiei din 1476 prin care acrediteaza unu ambasadoru pre langa dom­nulu Moldaviei. Si astadi ar’ voi ! Poarta se ne trateze ca parte integranta, ca provincia a imperiului, ca una tiera care ar’ fi lipsita de atributiunile suveranității? Si acuma ! Poarta ar’ crede, ca poate se tracteze in lo­­culu nostru, se dispună poate de noi, se ne conteste chiaru dreptulu de representatiune, se ne nege in faptu autonomi’a noastra? Dar’ acesta nu se va pote; si bine ar’ fi ca oamenii de statu ai Turciei se revină la calea cea buna si la una politica mai moderata si mai in­­trelepta. Se multiamimu d-lui Esarcu de luminele noua care le-a adusu. Dreptulu de a trată, de a inchiaia aliantie, de a tramite representanti, romanii l’au exercitatu secuii, si acte si tractate positive suntu facta spre a proba acestu faptu. Dela alu 14-lea pana la alu 18-lea secuiu, acestu dreptu s’a exercitatu necontenitu. La 1396 vedemu pre Mircea ca inchiaia unu tractatu de ali­­antia cu Sigismundu alu Ungariei. La 1448 Dan IV face aliantia cu Ionu Corvinu. In anulu 1498 ambele tieri surori se aliaza cu Poloni’a si cu Un­­gari’a. Petru VII inchiaia la 1588 unu tractatu de comerciu cu Elisabeth’a regin­a Angliei. Mi­­haiu Vitezulu a inchiaiatu la 1598 unu tractatu cu Rudolfu II imperatulu Germaniei. Mateiu Ba­­sarabu se aliaza la 1638 cu Racotzi princiulu Ar­dealului. Vasilie Lupulu tractaza si inchiaia la 1651 directu pacea cu Chanulu Tartariloru. In fine chiaru Rusi­a la 1710 si 1711 inchiaia trac­tate cu domnii României si Moldovei. Ce alta mai clara si mai positiva manifestare a suveranității noastre exteriore cu aceste acte? La acestea, si la altele mai multe cari exista, se mai adauge si importantele acte ce d. Esarcu a des­coperitii la Veneti’a si pe cari are a le publică in extenso. Dreptulu dor’ de perfecta suveranitate a României istori’a ilu proba in modulu celu mai complectu. Logic’a si dreptatea cere că si exerci­­tiulu acestui dreptu se fia totu atatu de perfectu. Acest’a este oper’a tempului care nu ne in­­ducimu ca se va împlini.“ — Impregiurarea, ca comissiunea regularii Dună­rii si a spargerii cataracteloru la port’a de ferru, s’a facutu prin tractarea Austro-Ungar, numai cu Port’a cu ignorarea României si Serbiei, state rive­rane, a adusu încordare mare in aceste state, in­­catu oamenii credu, ca concentrarea armatei la puncte de exercitiu amirasa a porniri la înfruntarea dusma­­niloru autonomiei acestoru tieri; cu tóté, ca si la Sibiiu sosi dela Pest’a unu regimentu, alu 8-le de artileria, cu vro 221 fetiori tunari si cu tóté, ca ordinea de di se crede a fi data că ostasii se fia in realitate, nu numai pe charthia că in Franci’a in 1870, gata la orce ordinu. Se tacemu de ast­­feliu de lucruri pana candu se voru porni. — 1’rocesniu minesialului Bazaine. In 13 Octobre a. c. a sieptea di a processu­­lui verbalu a inceputu essaminarea, va se­dica as­cultarea inculpatului Bazaine. Publiculu din clas­­sele cele mai inalte francese, capacitatile cele d’an­­taiu din Parisu au alergatu la Trianon spre a a­­siste la processulu verbalu devenitu o causa atatu de celebra. Chiaru puterile esterne au fostu repre­­sentate in diu’a acesta prin membrii ambasadeloru respective, intre altii se observă presenti’a ministrului de interne russescu Jimasov, si acee’a a renumitu­lui amploiatu de justiţia din Angli’a Heldifort, care anume a fostu tramisu din partea guvernului en­­glesu că se asiste­ la processu. înainte de a se în­cepe audiinti’a, au trebuitu se se departe toate mar­­turiele din sal’a plina de ascultători de ta­ta, cate­gori’a, cari asteptau cu nerăbdare inceputulu sie­­dintiei. Judecătorii intra in sal’a tribunalului. Tăcere serbatorasca. Seriositatea momentului se depinge pe feciele membriloru consiliului de resbelu si se straplanta la publiculu de impregiuru. Presiedintele, înainte de a trece la acu­­sare, voiu se făcu cunoscuta impartial­a, după care va avè locu ascultarea, si care se va observă si la ascultarea martoriloru. Presiedintele dechiara, ca se va sili după consciintia si poteri a scote adeve­­rulu la lumina. In fine anuntia, ca ascultarea se va divide in noua parti. Partea 1. Dela inceputulu resbelului pana la priimirea comandei generale de catra maresialulu. Partea 2. Operatiunile militari incependu de aci pana inclusive in 18 Augustu. Partea 3. Comunicatiunile cari avura locu in period’a a dou’a intre bazaine, Napoleonu si coman­danții corpuriloru diferite. Partea 4. Operațiunile urmatoare din giurulu Metz-ului pana la 1 Septembre. Partea 5. Aperarea Metiului. Partea 6. Toate intemplarile si casurile intre­­venite in lun’a lui Septembre. In periodulu acest’a cade calatori’a gen. Bourbaki din Metiu la impera­­tes’a Eugeni’a. Partea 7. Comunicarea cu régimele aperarei nationale. Partea 8. Cele din urma negotiatiuni cu ini­­miculu. Partea 9. Capitulatiunea. Maresialulu Bazaine fu chiamatu înaintea con­siliului si luă locu pe fotoliulu elegantu, care in­­locuiesce de astadata banc­a de acusatiune. Ducele de Aumale, presiedintele, se adressaza catra in­­culpatu. Pres. Dta ai fostu denumitu in 19 Augusui de comandante en chef alu armatei Rinului. Cu acesta denumire începe responsabilitatea Dtale, si faptele despre cari te voiu întrebă suntu din tim­­pulu de mai înainte pana la epoc’a acest’a. — Bazaine: Da die presiedinte. Pres. Diale­­ti s’a fostu incredintiatu o mare comanda (preste mai multe corpuri de armata) in 17 Iuliu. — Bazaine: Da, diu presiedinte. Pres. Luat’ai parte la operatiunile pregati­­torie? — Bazaine: Nu, die presiedinte. Pres. Ai avutu occasiune de a luă initiati­­v’a pana la sosirea generalului majoru Leboeuf? — Bazaine: Nu, die presiedinte. Pres. Fost’ai chiamatu in 5 Augustu la co­manda preste corpulu alu 2-lea, 3-lea si alu 5-lea de armata cu conditiunea că se tiem­ de ordinile generalului Leboeuf? — Bazaine: Da, die pre­siedinte, dar’ memorat’a conditiune restringatoria nu a fostu nici odata acceptata din parte’mi; io cu­­nosceamu trupele si multimea loru si nu puteamu se primescu prin urmare acest’a restrictiune. Presiedintele: In 6 Aug. ai capetatu or­dinu, a face in 7 si 8 unele mișcări de trupe, cari ti le enumera aci in modu sumariu (le enumera). Mai departe enumera presiedintele inculpatu­lui maresialu ordinele cari i s’au fostu datu in 9 Aug. apoi cele din II si 12 Aug. cari se refera la concentratiunea in giurulu Metiului, pentru cari ordini inse néga Bazaine a fi fostu respunsabilu. Imperatulu Napoleonu este respunsabilu, dice Ba­zaine, pentru totu ce s’a intemplatu in dilele acele in privinti’a strategica si tactica. Cu totulu suntu 33 puncte de accusatiune con­tra lui Bazaine. Primulu punctu dice, ca Bazaine ar’ fi con­­tribuitu la pierderea bătăliei dela Forbach, ulti­­mulu punctu sustiene, ca densulu ar’ fi instelatu armat’a, de orece a sustienutu in ordinele sale offi­­ciale, ca materialulu de resbelu (armele predate etc.) se va redă Franciei după finirea resbelului. Punctele de acusatiune cele mai insemnate suntu urmatorele: 1. Bazaine a abusatu de in­­crederea imperatului, prin aceea, ca nu a urmatu după porunc­a priimita, de a se retrage spre Ver­duni. 2. Bazaine nu a facutu nici cea mai mica încredere spre a veni in ajutoriu lui Mac-Ma­hon. 3 Bazaine a imprasciatu novele false si descuragiatorie si cari venieau dela inimicu, cu concursulu altora si alu seu. 4. Bazaine a cal­­catu legile militare prin aceea, ca s’a adresatu catra comandantele supremu inimicu (Frede­­ricu Carolu) pentru novele despre situatiunea Fran­ciei. 5. Bazaine a primitu propunerile de restauratiunea dinastiei Napoleoniste făcută lui de catra Regnier, care veniea dela ferriéres ad­ dela Bismark, cu toate ca a fostu recunoscutu dotă intr’unu ordinu de di régimelé nou alu Franciei. 6. Bazaine a intratu in negotiatiuni cu ini­micul­u. 7. Bazaine a predatu inimicului materialulu de resbelu si standartele, pre cari potea se le nimicasca. Ascultarea lui Bazaine va dură inca catuva tempu pana se va fini. Maresialulu nega catu pote si arunca toata responsabilitatea pe imperatulu Na­poleonu III care inse numai este intre cei vii, spre a da mărturia. Dar’ dovedii© suntu destulu de multe, alte mărturii inca suntu de ajunsu si cul­­pabilulu maresialu nu va potu scapa de amenintiulu sortii sale triste. Presiedintele­­lu­ia de scrurtu si pana acumu inca s’a incurcatu maresialulu in ape­rarea sa. Noi vomu urmări acusatiunea deodata cu aperarea incependu cu m­ulu viitoriu. Dev’a, finea lui Septembre 1873. Dilele trecute tienu Senatulu scolariu cottensu adunarea sa generala. înainte de a trece la des­crierea speciale a acelei adunari, mi iau voia a vi face cunoscute unele schiambari de pe aici, cari voru servi de premise, si in catu­ va si de deslusiri. — la cele descriende. Vi este cunoscutu, ca guvernulu ungurescu, mai anii trecuti, a fondatu aici unu institutu pedago­­gicu — cu ce scopu, scimu, si amu sciutu indata la infiintiarea lui. In acelu institutu prelegerile — pana acuma — s’au trenutu in doua lim­be, in limb’a maghiara, pentru preparandii maghiari, — si in limb’a ro­mana, pentru romani, — va se­dica, erau doua cur­suri paralele, cu profesori separaţi. Tinerii lipsiţi de midiulece capelau ajutoriu dela statu, bani si costu. — Romanii au avutu doi profesori de romanu. Numerulu preparandiloru romani, in anulu trecutu se urcă la 15. Directorele institutului era Fran­­ciscu Koós, fostulu, — si alungatulu popa refor­matii din Bucuresci, cunoscutu si publicului romanu, din scrierile sale scandaloase despre romani, fabri­­cantulu si falsificatoriulu istoriei romaniloru si fra­­tiloru de preste Carpati. Despre cét’a profesoriloru — cu alta ocasiune. — Afara de acesti barbati mari si patrioti buni, guvernulu ungurescu, ne mai bine-cuventa inca cu vr’o cati­va lucaferi străluciți, cu inspectorii scolari L. Szeremlei si Iuliu Bardosi (cesiu din urma pentru cottulu Zarandu, dar, cu locuinti’a in Dev’a, ambii cunoscuți si neuitaţi pe la noi — mai alesu Miercurianulu, de candu pă­căli atatu de amaru pre mai multi tierani si pro­prietari romani din locu si giuru, cu promissiunile, ca Mari’a Sa (precum pretindea a fi intitulatu) va esoperă pentru densii unu imprumutu sau de statu, sau de alte banei, cu procente neînsemnate. Apoi, veci, inspectorii scolari, afara de nenumeratele loru agende, cate odata mai au timpu si de — ge­­schaefturi. Bietulu proprietariu si tieranu, crediendu Mă­riei gale, si solvindu fidelu si bine anticipa­­tiunile cerute si esplicate de Mari’a Sa cutare astepta si pana in diu’a de adi, — cea ce n’o se vina pana-i lumea, — s’au topitu. — Altcum pa­­caliture au mai eserceatu si altii. — Daar’ n’ai ce face, patriotiloru celoru mari li suntu ertate si a­­semene fapte...................... In man’a acestor’a, si de asemene calibru doar, erau depuse destinele scóleloru din cottulu Uniado­­rei, — acesti’a ni făcură atate scóle minunate. —

Next