Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-01-13 / nr. 4
pe foliele cele mai abjecte, care se citescu prin birturi ordinarie. „Reform“ adeca in nr. seu 14 din 14 Ianuariu ocupanduse cu interessant’a cestiune a Croatiei, dupa ce înfrunta aspru pe Slavy (caci a facutu pe voli’a regelui), apoi uitandu cu totulu de a sa demnitate, metropolitului Mihailovich din Agramu (Zagrabia) ii dice, ca este „omulu celu mai trandavu si celu mai nerusinatu“ *). Acesta expressiune de mojicu o arunca unu calvinu in facl’a unui archiepiscopu catholicu numai de mania si furia, pentruca acelu archiepiscopu cu croatu ce este, nu 'si renegă națiunea si nu ’si vendu patri’a pentru subsentiunile care i se offerea pe sam’a clerului. Aceeași „Reform* dice despre genialele episcopii Strossmayer, ca elu numai cu numele mai este episcopu rom. catholicu, era in fapta este serbu si aspira ca se treca la Belgradulu Serbiei. Candu cineva se demitte pana la calomnii, ca si cumu suntu acestea, atunci se sciti, ca’i lipsesce poterea de a mai face multe rele. Lupt'» principelui de Bismark contr'a Papei. De cea mai mare importantia in politica esteriora este lupt’a principelui de Bismark contr’a Papei si a intregei hierarhie catolice, care s’a incinsu pe toata lini’a Europei centrale. Vehementi’a si inversiunarea, cu care se porta acest’a lupta fenomenala, care ne revoca in memoria evulu mediu cu tóate crudelitatile sale resbellice, nu e presemnu de neci’ unu bine. Principele de Bismark, omulu acesta de ferit si de sânge ne mai putendu suferi atacurile bine tintite din partea catoliciloru imperatiei germane, direse directe contra persoanei sale, a facutu in Paris deja unu pasu diplomaticu estremu spre sugrumarea opositiunei hierarhiei catolice, care pasu contiene in sine germenele unui nou si infricosiatu resbelu. E conoscutu cititoriloru nostri, ca de candu principele de Bismark a pusu in lucrare planulu seu de unificarea si centralisarea intregei Germanie, de candu mai cu sema a staruitu prin legislatiune a nimici influinti’a clerului catolicu asupr’a crescerei poporului, acestu cleru s’a opusu in fruntea autonomistiloru, a asia numitiloru „particularism *, cu mare energia acestui planu alu cancelariului imperiale. Episcopii catolici nu au voitu a se supune determinatiuniloru noueloru legi „asupritóre si calcatere de libertatea bisericei catolice.“ Principele de Bismark vediendu ca cu frumosulu nui pote indupleca la ascultare ia supusu mai antaiu la mari pedepse de bani, vendiendu inse ca nici aceste nu folosescu, bea intentatu processu criminalu, cumu se intenta mai in dilele trecute archiepiscopului Ledochowsky, primatelui de Posen, care vnse la invitare nu aparii înaintea tribunalelui, anume creata prin lege pentru asemenea casuri. Facia de acest’a obstinata purtare a clerului inaltu catolicu din Germani’a principele de Bismark ’si perdu tota patienti’a si amenintiu in parlamentu si prin organele sale totu mai multu cu „puterea statului.* Ce effectu avura aceste amenintiari? Ele contribuira inca cu multu mai tare la sumuitarea spiriteloru agitate necontenitu si din partea clerului si asia castigara la alegerile pentru carier’a germana catolicii seu „ultramontanii* ori „inimicii imperatiei“, cumu ii mai numesce press’a bismarkiana, trei dieci mandate mai multu ca in sessiunea trecuta, assemenea se inraulti si numerulu alesiloru „particularism*. Deca consideramu acuma ca opositiunea acest’a întărită prin none si mari succese electorali e diresa in prim’alinia contra persoanei principelui de Bismark, si inainte de toate tinde alu resturnu pe-acesta, atunci ne vomu putea esplica mani’a cea mare a puternicului cancellariu. In mani’a aceasta principele de Bismark a publicatu o nota in organulu seu „Norddeutsche Allgemeine Zeitung*, care, soimu, e scrisa la adres’a Franciei si in care geluinduse asupr’a purtarei clerului inaltu francescu, ca sumutia contr’a Germaniei si spriginesce pe episcopii catolici din Germani’a in opositiunea loru contra statului germanu, ame ninti a Franciei, punendui alternativ’a pacei sén a resbellului. Franci’a, dice „Nordd. Alig. Ztg.“, trebuie se ’si câstige independinti’a, se se emancipese de Rom’a, déca voiesce se traiasca cu noi in pace. „Deca inse Franci’a s’aru asservi causei Limesei apapatului, atunci Germani’a ar’ trebui se-o considere de inimic’a ei.“ Totdeodata cu acesta nota p. de Bismark a datu instructiuni corespundietorie ambasadorelui germanu in Paris contelui Aruim si asta e pornire. Limbagiulu acest’a ofendiatoriu facia cu natiunea francesa a produsu in Franci’a mare sensatiune si negresita, ca si mai mare esacerbare. — Dar’ francesii patiti si precauti, in posetiunea nefavorabile, in care se afla pentru momentu facia de eventualitatea unui resbellu, au respunsu acestui atacu printr’o moderatiune nespusa. „Cu toate successele eclatante de 10 ani incoce prusii inca nu poseda consuetudinea acea nobile a victoriei, care interdice invingatoriului, a nu infuria pe invinsu. Facia de violinti’a limbagiului loru tacerea e singuruln respunsu care i se cuvine unui poporu mare, nefericitu“, scrie organulu stângei republicane „Opinion Nationale“. Aceste cuvinte esprima in destulu situatiunea creata in Franci’a prin not’a germana. Francesii nu potu se trateze cu clerulu loru catolicu cu regimul si protestantu din Germani’a si neci nu voiescu din căușele cele mai ponderose. (Va urma). Cincu-mare in Decembre 1873. (Capetu.) La acestu respunsu precisu abuna sémasi va fi formatu Dlu ministru o părere, unu conceptu deosebitu despre conduit’a faimósei deputatiuni, care cu misiunea cea inalta de a isbuti cu tergulu facutu orisicumu la inaltulu ministeriu de interne si apoi prin acesta a ne rapi pentru veci ocasiunea de a mai poté imbunatati starea preotiloru nostri, a facutu spese însemnate de pe spatele orasiului nostru, amblandu totuunadata o septemana si mai bine prin Espositiunea universale din Viena. Se ne ierte domnii deputati, cari nu sau alesu cu scrrea representantii opidane, ci numai printr’o comisiune secreta, ca se nu afle romanii scopulu celu ascunsu alu acestei deputatiuni compuse din Oratorulu Michaiu Zay, primariu orasiului Stefanu Hening, notariulu opidanu Josifu Seimanu si esactorulu Joanu Pelgeru, deca le spunemu in facta, ca dloru cu acestea fapta au doveditu contrariulu misiunei dloru din Oriente, au doveditu in fapta ca ei nu voescu a sprijini pre confratii loru romani din Cincu, cu cari poarta in egala parte toate greutățile publice; nu voescu a ajuta besericile nóastre din presusinti’a domniloru, si decâtu se ne de proportionalmente competinti’a nóastra din „gradin’a cailoru, domnialoru mai bine o doneza preotului ev., care asia este dotatu de bine, de din dotatiunea acestuia ar’ poté trai toti trei preotii nostri romanesci. — Se voru cai odata si va fi prea tardiu! —! — Noi nu iamu tienutu asia de orbiţi de egoismu si asia de angusti de sufietu si de anima pre fraţii nostri sasi, ca ei se nu de ascultare legei, se nu asculte plângerile cele drepte ale basericeloru nóstre in restimpu de 10 ani de dile; si apoi se dica in antea înaltului ministeriu, ca ei ne mai sufere inca? — Ore ce pote însemna atare procedere a confratiloru nostri sasi in secululu luminiloru?!! — Pism’a si impregiurarile négra invidia, netoleranti’a cea mai inversiunata, ura, urgia din sufietu, ca noi romanii se nu inaintamu, ne voindu a ne ajutora la progresare, ci voru se ne traga si mediulocele, pre care le avemu si apoi in fine totusi ei se ne numesca si infereze chiaru de „comunisti* ca ce cutezamu a cere respectarea dreptului nostru sanctionatu prin lege. — Pasiti numai inainte cu astufeliu de portare inamica romaniloru si abuna séma victoria veti castiga, caci noi nu vomu inceta a reclamă santulu nostru dreptu pentru sântele nóstre beserica, cari cumu se pare, ve stau reu in ochi, ne voindu ale ajuta si da competinti’a loru. —■ Ne vomu mai reintorce la acesta grandiosa deputatiune care trebue bine însemnata in analele ambeloru beserice romanesci din Cincu mare, si suscipemu firulu, unde lu amu lasatu. — Amu constatatu, ca in. minist, de cultu si instr. publica la ursoriale făcute, au urgitatu pertractarea si deciderea causei din nou, ceeace s’a si intemplatu in parte adeca s’a pertraptatu numai caus’a in 26 Novembre a. c. dara inca nu sa decisa panacuma, incatu suntemu noi informați in acesta direcțiune. — După pertraptarea causei se au transpusu actele respective cu protocolulu pertractarei cu totu representantii opidane, care in siedinti’a întrunită cu oficiulu opidanu in 26 Novembre an. 1873 nóptea tardiu la lumina de fotogenu au adusu urmatoriulu condusu demnu de eterna memoria. — Z. 296 comit. Löbliches Kreisinspectorat! Bezüglich der mit Indorsat vom 26. November 1873 zur Darüberäusserung zugefertigten Verhaudlungs-Protokolle über die Erhöhung der canonischen Portion und Ausscheidung eines Parochialhofes für die gr. or. Kirche, hat die Kommunität sich dahin geäussert, dass sie sich zu weitern Leistungen an die gr. or. Kirche durchaus nicht verpflichtet halte, weil die ev. Kirche ihre Realitäten in einer Zeit erworben habe, wo die gr. or. Kirche in Grosschenk gar nicht bestand (seracu hop, troscu, bine au fostu, cumu ghinditu asia lovitu) also (ce satira dómne santule) eine Gleichberechtigung (auditi omeni buni) aus dieser Zeit (dóra, decandu ati descalecatu din Flandria?) auch nicht hergeleitet werden könne (dapoi legea LIII § 23 ex. 1868 n’are valóra pentru voi?!) ja sie zieht sogar (poftimu la logica !) Uhren Antrag wegen dem Parochialhofe zurück (credemu dieu noi) weil die gr. or. Kirche ausdrücklich erklärt hat, darin nicht einwilligen zu wollen (ce mai supositiune szlravena si acósta!) und weil der Kommunität auch nicht im Traume einfällt ihr irgend einen Zwang anzulegen — (alta satira si asta!) — Ferner protestirt sie (cu ddieu!) gpgen die Anmassung (poftimu conceptu!) der gr. or. Kirche, dass Dispositions-Recht der Communität über ihr Eigenthum zu controlliren (prosit, art. de lege LIII § 23 ex. 1868) endlich erklärt sie, dass die gr. or. Kirche von dem so sehr in Aussicht genommenen „Reisegarten*, abgesehen von allen übrigen, auch schon ans dem Grunde (na na!) weil derselbe in aller Rechtskraft veräussert (óre asia e!) selbst der Comunität nicht mehr zur Verfügung stehe, (hoho!) Aus der Sitzung des Marktamtes iu der Kommunität zu Grosschenk am 26. November 1873. Urméza subscrierile. — Contra acestui conclusu perniciosu ambeloru nostre beserice romanesci, membrii comitetului de naţionalitate romani, cari au fostu de facta, au protestatu si insinuatu votu, separatu l’au predatu presidiului comitetului si anume actuariului, notariului opidam Josifu Seeman, care in memorabilea siedintia cu sufisme si prin una mare persuasîune, au incercatu a indupleca pre membrii romani se subscrie condusulu de susu adusu gata gatuttu in siedîntia. — Iu desiertu i-au fostu tota trud’a. — Audimu din fonte securu acuma, ca on, oficiolatu după finit’a pertraptare a decisu important’a causa tocma după vertutea condusului suscitatu alu comitetului opidanu. Ambele beserice au insinuatu si bagatu recursu la inaltulu ministeriu, deunde astepta ambele beserice respectarea dreptei loru pretensiuni si îndrumarea comunității politice la realisarea cererei ambeloru nostre beserice. — Cu aceste indiamu, Dmnule Redactoru, poftinduve sanetate si serbatori fericite si unu anu nou mai bunu decatu celu trecutu plinu de triste reminiscence! — „Censoriu.“ *) „Mihajlovics a leg tunyább és szemtelenebb főpap.“ Procedura comissiunei segregatorie din districtulu Fagarasiului. (Urmare.) Re basea acestoru date, intregu complecsulu de pădure de pe territoriele Venetieloru de susu si de diosu, se imparte in 5 classe si adeca: I. classe: Facl’a Venetiei in cifr’a estimata de.................................................... • 70‘8 II. classe: Grupele 8 si 9 sau Magur’a mare pana la lini’a marcata cu ab, si Dumbrava, cu o