Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-02-05 / nr. 10
cazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Bua»nec’a?i Fei’a, csoda conceda ajatoriale. — Pretinin# ! S » pe 1 ana 10 fii., pe Vt 3 A* ▼. a. Tieri esterne 12 fi.’’ " ▼. a, pe ana ana seu 21/* galbini mon, sunatoria. .M " inula Will Hr. 10. Br&slovn 175 Februarin 1876. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 0 er, Tacs’a timbrata a 30 er, de fiacare publicare. Femeia lui Cesam nu trebue se cadia neci in prepusu. N’am cunoscutu jalusia mai mare pentru vreo institutiune de cultura, decatu este jalusi’a romaniloru transilvani pentru Associatiunea loru de literatura si cultura. Loru li se constringe anim’a oricandu se spune ceva neplacutu despre dens’a, si nu le place nici se audia vorbindu-se bine, inse prea desu, despre acea amanta casta a loru. Dupace esira mai deunadi cunoscutele loviture asupra presiedentelui ei, mai antaiu in „Herm. Ztg.“ apoi si in doue foi romanesci, audiai pe fruntasi romani memorandu acelu casu intr’unu tonu ca si cumu ’iar’ fi sagetatu cineva dreptu in rinichi, era pe alti’i coprinsese una specie de panica. „Ce este, ce s'a intemplatu? Atata ne mai trebuiea. Nu ne ajungă alte calamitati, persecutiuni, spoliatiuni systhematice, mai lipsiea, ca se ne infigemu si noi înșine pumnariulu in peptu. Voi umbrele mitropolitiloru Alexandru si Andreiu si a lui Vasilie Popu descindeti in midiuloculu nostru si ne aparati de acésta tentatiunel* Acumu vise, dupace incidentele neplacutu se chiarifica de ajunsu in siedinti’a comitetului din 15 Ian. a. c., potemu se nelinistimu cu totii pe deplinu. Este inse bine, ca acelu ca su se ajunga la cunoscinti’a romaniloru intr’o sfera catu se poate mai intinsa, pentru ca se se védia, ca tóte se reducu numai la pucina lipsa de respectu si subordinatiune. De aceea reproducemu si noi la loculu acesta după protocolulu acelei siedentie respunsulu datu de dn. presiedente la interpellatiunea adressata d-sale de catra dn. Ios. St. Siulutiu. Acela suna după originalu: „Onorabilu comitetul Atacandu-se in nr. 101 alu „Telegr. rom." presiedintele Associatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu, care de presente amu onóre a fi eu, mi-amu tienutu de datorintia a face onor. comitetu inca in siedinti’a de astadi aratare despre aceasta intemplare. Mai nainte de toate ’mi permitu a asigura pre onor. comitetu, ca, deca atacurile amentitului diurnalu se inverteau numai pre langa persoan’a mea, ca persoana privata, nu incomodamu pre nime cu vre-o observare făcută asupr’a acelora, ci le ignoramu simplumente, precumu amu ignoratu destule alte invective, scornite cu forti’a in contra mea si respandite de unu siru de ani prin disulu diurnalu mie inimicu. — Dupace inse acumu s’au indreptatu acele atacuri asupr’a presiedintelui Associatiunei nóstre, nu’mi e permisu in cualitatea mea cu acela, a mai tace, si asia me grabescu a satisface detorintiei mele prin urmatoriele: Rogu mai antaiu pre onorabilulu comitetu a-mi permite, de a’i descoperi inainte de a intra „in medias res," ca aducandu-mi-se — după esirea numerului 101 alu „Telegr. rom." si pana candu inca nu*apucasemu a ceti si eu acestu numeru — pe cale amicabile scriea, ca intr’o corespondentia coprinsa in trensulu, imi dau mie, cu presiedintelui „Associatiunei transilvane etc.“ unii juni de ai nostrii pe temeiulu reportului dn. Dr. Nicolau Olariu, lectiuni, referitorie la modulu promoverei interesseloru amintitei Associatiuni, mi se causa pentru momentu bucuria nespusa. Imi imaginamu cu multa plăcere si mângâiere sufietesca, ca invetiatii nostrii teneri din Sibiiu s’au apucatu seriosu de lucru, si voru se promovedie sublimele scopuri ale Associatiunei noastre in toate directiunile, pe toate calile ai cu orice pretiu, chiaru ai prin lectiuni date presiedentelui ei. Pre supuneamu naturalmente si credeamu, ca aceste lectiuni voru fi basate pe scientie si cunoscientie ample si solide, pe adeveru si dreptate; voru fi produse numai si singuru de indemnulu de a folosi Associatiunei nóstre, aervindu acesteia spre bine, cr’ mie de indreptariu. Conlucrandu si eu la infiintiarea si la sustienerea acestei Associatiuni, aruncaiu in aceste meditatiuni o reprivire asupr’a trecutului ei, si facundu-mi in pripa o mica, der’ stricta revisiune a tuturoru anteacteloru mele referitorie la ea, nu aflaiu, decatu numai a regretă, ca mi a fostu absolutu imposibile a face mai multu in interessulu acesteia. Amu disu deci in sufietulu meu: „ferice de noi, ferice de Associatiunea noastra!" deca tenerii ei membrii inscrisi inca numai la 1874 si 1875, junii nostrii, sperantiele viitoriului nostru, tendu de acumu a intrece pe veteranii, pe actualii ei conducători in ingrijirea de densa, in promovarea scopuriloru, pentru care e infientiata ea, deca adeca junii nostrii comembrii sunt statu de invapaiati, atatu de zelosi pentru progressulu romanescu in literatura si cultura, catu afla de bine a esi a buna séma in conscienti’a superiorităţii loru, că invetiatori in publicu. Amu gratulatu Associatiunei nóstre pentru momentele, in care inca nu cunosceamu cu de ameruntulu si din propria-mi vedere cele scrise, relativu la ea, in „T. rom.“, i-am gratulatu, pre candu aveamu astfeliu de presupuneri despre lectiunile esite in tr’ensulu, i am gratulatu la prospecte de totu imbucuratorie! Mi procuraiu inse curendu dup’aceea respectivulu numeru alu „Tel. rom.“, si cetindu articlulu din trensulu datatu din Sibiiu 30/18 Dec. 1875, intitulatu: Associatiunea transilvana etc. etc. subsemnatu cu x, m'am desamagitu amarul si perira la momentu după cetirea acelui articulu tote bunele imaginatiuni, ce’mi facusemu ceva mai nainte, pentru ca coprensulu lui me convinse, ca sergentele, din care a esitu, e intentiunea rea, care neci candu n’a produsu vre-unu bine. Se dice in amentitulu articulu, ca protocólele comitetului despartiementului alu III. (din Sibiiu) despre condusele siedintieloru aceluia din Septembre, Octobre si Novembre s’ar fi asternutu comitetului centrale la man’a D. presiedente Iacobu Bologa spre aprobare. Acestu asertu e de totu neadeveratu, pentru ca scrisorile, de cari e vorb’a, adeca protocólele siedintieloru despartiementului sibiianu din 12 Oct. 11 si 20 Novembre 1875 (din Septembre neci unulu!) cu patru aduse ale celoru doue din urma s’au indreptatu incace, precumu arata exhibitulu de sub nr. 30 din 1876 cu charthi’a subcomitetului respectivu din 1 Ianuariu 1876 nr. 39 din 1875 si s’au presentatu aici in diu’a, in care au incursu, adeca numai in 4 Ian. 1876. Se vede ca auctorulu articolului din cestiune a sciutu pre bine, ca deca va spune adeverulu, nu-si pote ajunge scopulu. Pentru aceea a refacutu elu adeverat’a stare a lucrului, pe carea in interesul adeverului si spre dilucidarea lucrului imi permitu a o descoperi eu prin urmatoriele: In una din primele dile ale lui Dec. 1875 st. n. imi aduse servitoriulu nostru unu convolutu de scrisori cu inscientiarea, ca mi le tramite dn. dr. Olariu. Erau protocoalele citate cu annexele loru; vre-o adresa vise, carea se-mi arate, ca ce se făcu cu acelea scrisori, le lipsea cu totulu. Precumu se va convinge onor. comitetu prin propria-i intuitiune, prin cautarea la actele acestea, cari ne diacu inainte in 7 bucăți, n’a fostu neci pe ele seu in dosulu loru, neci langa ele vre-o amentire catu de mica despre aceea, ca se substernu onorabilelui comitetu spre ore-care scopu, cu atatu mai pucinu „spre aprobare." Nu poteamu gâfc^ ca ce se intentionedia cu tramiterea acestora saisori, cugetamu inse, ca d. Dr. Nicolau Olariu, pe vcare-lu rogasemu eu, ca si pre alti buni juni de ai nostri, a se interesa cu deosebire de scopurile Associatiunei nostre, in zelulu seu pentru condusele subcomitetului sibiianu, alu cărui actuariu este elu insusi, voiesce a me face mai de aproape cunoscutu cu acelea, inainte de a le presenta comitetului centrale, voiesce a me informa esactu despre starea lucruriloru, spre care scopu poate ca me va cerceta densulu. Dér’ nu me onoră numitulu domnu cu vre o intrare la mine, or’ vointi’a mea de a-lu intelni in pripa séu de a-lu cerceta acasa, ca se aflu dela densulu, ca ce voiesce ca se făcu cu actele tramise, se zadarnici mai cu sema prin continua-mi ocupare de pe atunci la universitatea fundului regiu, alu cărui deputatu eram. Asia au remasu actele din cestiune 3 multu 4 dile la mine, după care le-am tramisu eu indereptu dn. Dr. Nicolau Olariu pe acelu canalu, pe care mi le-a tramisu densulu, prin servitoriulu nostru, cu acea rogare, ca se binevoiasca a scrie, ca ce vrea se se intemple cu acele acte. Reintorcandu-se servitoriulu, mi reporta, ca neaflandu pre dr. Dr. Nicolau Olariu acasa, a pusu scrisorile la provocarea colegului seu, a dn. concipiente Popu, pre més’a celui de antaiu. La 3 dile după aceea me onoră, dn. Dr. Olariu in locuinti’a mea si spuindu-mi, ca a lipsitu vre-o cateva dile din Sibiiu, si ca, intorcandu-se acasa, au aflatu Gestionatele scrisori pe més’a sa, me intreba de causa, din care i s’au inapoiatu acelea. Eu descoperim acésta causa, or’ densulu spunendu-mi, ca prin tramiterea cestionateloru scrisori prin servitoriu la mine a intielesu elu substernerea acelora comitetului centrale, ’si esprima temerea de traganarea lucrului, in contra careia i lu asecuraiu eu, ca deca subcomitetulu sibiia nu va adresa acele scrisori numai decatu in modulu usitatu, comitetului centrale, ii garantezu resolvarea loru in celu mai scurtu terminu. Catu de tare i-a diacutu dlui Dr. Olariu la anima urgenti’a lucrului, arata cele ce s’au petrecutu mai incolo. In locu de a tramete dn. Dr. Olariu actele din cestiune fara de ulterióra intardiare pe calea sa singuru admisibila, adeca prin desuamentutulu subcomitetu la comitetulu centrale, le-a dusu densulu, precumu sum oficialmente informatu, fara scirea si invoirea presiedintelui sub-comitetului sibiianu, la siedinti’a acestui sub-comitetu din 29 Decembre 1875, si a pasitu in acést’a cu ele amana, cu acusatoriu in contr’a mea. Se dice adeca mai departe in articululu cestionatu, ca in acea siedintia, din multe respecte intr’adeveru prea „memorabila* a facutu dn. Dr. Nic. Olariu „interesant’» împărtășire, ca presiedentulu Associatiunei a tramisu protocolele așternute fara neci o observare indereptu, după ce 12 dile le-au trenutu la sene.“ Da, asia e: .amu tramisu actele indereptu, daru nu sub-comitetului sibiianu, care inca nu mi le tramisese, ci mi le-au tramesu numai in 4 Ian. 1876, fara de a i le mai tramite eu inapoi; le-amu tramisu dlui Dr. Nicolau Olariu, pentruca nu sciamu ce se făcu cu ele; le-amu tramisu acestui domnu, care, deca voia ca se vina acelea la comitetulu centrale atunci, candu mi le-a tramisu densulu, trebuia se le espededie prima data asia, cum le espedâ, după esperienti’a ce face si invetiatur’a ce luă, in amentit’a siedintia pré „memorabila“ trebuia se observe si densulu regulele generali, dela care nu suntu esempti neci drii, si se compună o mica concomitiva asemene aceleia, pe care o a compusu in 2 Ianuariu 1876 nr. 39 alu despartiementului III, alu Associatiunei trans., si cu care mi s’au presentatu disele acte. Da, n’a primitu dn. Dr. Olariu cu ocasiunea