Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)

1877-07-24 / nr. 57

Discursulu deputatului Parteniu Cosm’a. (Finea din Nr. trecutu.) Secuii trecu adeseori cu diecile si cu sutele pe flace din Romania, pentru ca se pota trai; — apoi dér' numai acelor’a, cari mai bine pricepu limb’a tierei vecine, se nu le fia permisu a merge acolo, pentru ca cu lucrulu se’si câstige panea de tote dilele ! ? S'a intemplatu, ca vr’o 5—6hneui au trecutu preste granitia, si poate ca intre aceia a fosta vr’unu teneru, care din simpathia catra consângenii sei ar’ fi doritu se intre in armat’a romana. Dér’ apoi pote-se acést’a impedeca? Nici nu este 0 crima atatu de mare. Pentru ca si aici s’au inrolatu pentru armat’a turcesca, si inca atatia au concursu pentru a fi primiti si tramisi la turci, in catu in urma s’au credintu de unu ce necessariu, a-i admana prin diurnale se remana acasa, caci consulatulu turcescu nu li da spese de drumu. Chiaru astadi eetimu in diurnale unu telegramu, ca unu conte Battyányi s'a inrolatu in armat’a turceasca cu voluntariu. In Fagarasiu inse nu s’a intemplatu nici atat’a, unulu din acei 5—6 insi s’a si reintorsu acasa, or’ ceilalti sunt lucratori. Der' inca si decatu acest’a este mai gravu si mai condamnabilu înaintea mea aceea ce s’a intemplatu in tempulu mai recinte. (S’audimu ! S’audimu!) In dilele trecute, mi se pare in 22 seu 23 i. c. ni anunciu unu telegramu din Clusiu, ca: „Valachii se rescóla, 60 de valachi au navalitu asupra comunei Hosszú-aszó, unde jefuescu si ucidu, posessorii fugiti din comune spuuu, ca inainte de indepartarea loru s’au descarcatu celu putinii 300 de puscaturi, pretorele au acultatu ostasime telegrafandu, ca valachii jafuescu“ (az oláhok rabolnak.) A dou’a di vine unu dementi scurtu, care dice ca: „casulu dela Hoszuaszó n’are caracteru politicu, numai unu mortu si unu ranitu a fostu“, — deci unu picu de spaima totu a mai lasatu in animele agitate. O fota din Pesta apoi se pune si enaréza deamenuntulu intemplarea reducendu-o la o cestiune agraria si dice, ca: „rescól’a s’a intemplatu din incidentulu comassarei, — pentru ca poporulu, fostii iobagi, cari ’si tragu inspiratiunile din Blasiulu invecinatu, s’a opusu la efeptuirea comassarei ordinate de judecătoria. Asta poveste apoi fiindu predata intr’unu tonu siguru si cu specialisare, a intempinatu crediementu pretotindenea, desi majoritatea acelei comune consta din maghiari, pe cari inca nimenea nu i’a inculpatu, ca ’si tragu inspiratiunile din Blasiu. Si cum stă treb’a? Totu lucrulu este o jafuire triviala! Au jafuitu pe unu jidanu avutu, si făptuitorii n’au fostu mai multi cu 6 -7. Toţi hoţi, pe cari nimenea nu-i cauta după naţionalitate, pentru ca nimenea nu este superbu de asta categoria de omeni, dar in fine nici n’au fostu romani, celu pusinu foile asia scriu, ca primipilulu loru ar’ fi o ruda de ale respectivului jidanu jafuitu. Acela care a depestatu acesta faima, a sciutu pre bine, cumu stă tréb’a, inse fiindu-i scopulu a alarma opiniunea publica in contra romaniloru, nu s’a sfiitu si chiaru din unu jafu ordinariu a forma o rescoala valacha (dáh.) Foile seduse sciu pre bine deja, cumu stă lucrulu, dér’ are aflatu-s’a barem un’a, carea se-si respecteze demnitatea sea atat’a, ca se dogenesca pe colportatorii acestora faime?! Dorere, ca nici un’a nu s’au aflata De astfeliu de midiuluce se folosesce acea aliantia denunciatoria, carea cu calumniele sale sistematice casimeza guvernului neplăceri continue, pe maghiarii agiteaza — pentru ca sunt si de acei’a, cari credu in astfeliu de lucruri, or’ la romani produce o indignatiune profunda si nemultiumire. In contra acestei direcțiuni fui silita a lua cuventulu, rogandu-ve, ca astfeliu de sciri nefundate se nu se aduca aici. Eu nu dicu, ca dlu Orbán Balázs insusi ar’ fi fauritu soirile acestea, pentru ca ’lu tienu necapabilu de asia ceva, fara ca elu este sedusu de diurnalistica. Inse dechiaru categorice de calumnia tote faimele, cari suspicionéza patriotismulu si loialitatea romaniloru, si rogu pe on. guvernu, ca se ma refranga de cumva n’am dreptu, dér’ totu-odata rogu si pe condeputatii mei si pe diurnalistica, ca in interessulu salutei patriei, a pacei comune si a bunei intielegeri se se lapede de asemenea suspicionari. Er’ in catu privesce cestiunea de pe tapeta, eu îmi esprimu plăcerea pentru dechiaratiunea făcută de guvernu, pe carea o consideru de garanţia destula, ca interessele statului nostru voru fi aperate si in viitoriu, precumu au fostu in trecutu, cu tactu si corespundietoriu pusetiunei nóstre. Nu apartienu acelora, cari afla possibila sustienerea statului quo in Turci’a, chiaru si de cumva ar’ învinge turcii. Acela este lucru absoluta impossibilu. Dér’ pentru noi, sustienerea statului quo intre referintiele din Turci’a nici ca este de dorita. Nu poate fi in interessulu nostru, ca la marginile tierei nóastre se fia revolutiunile in permanentia, ca in vecinătatea nóastra lenga festila (kanócz) aprinsa se fia turnulu cu pravu de pusca, pentru ca totudeun’a am fi espusi pericolului, cu pravulu de pusca se esplodeze si se respandesca foculu si la noi. Deca este cineva, caruia i stă in interessu ca acolo se se infiintieze staturi consolidate cu popore indestulite, apoi noi suntemu mai cu sema aceia, pentru ca noi inca avemu popóre de unu sânge cu cele de dincolo, si de cumva după dechiaratiunea dlui ministrupresiedinte nici chiaru soldatului nu i se poate denega dreptulu de a avea simpathii si antipathii, — cu atatu mai pusi nu se poate cere dela unu cetatienu liberu, ci elu se nu nutreasca simpathii pentru consângenii sei. Cea mai mare garanția pentru esistenti’a statului nostru in viitoriu este, ca popoarele acelea la otarele tierei noastre se vietiuiesca in multiamire; — deci sum convinsu, ca atunci, candu va sosi tempulu, ca in privinti’a modului constituirei noueloru formatiuni in Orienia si statulu nostru se-si valoreze influinti’a sea, va insui guvernulu nostru intr’aceea, ca popoarele acelea se devină staturi independinte, gubernhte in modu constitutionalii, si ca intr’ensele se domneasca indestulirea. Eu n’am auditu inca, ca Franci’a s’ar’ teme, ca o va inghiti Belgiulu, numai pentru ca poporulu acestuia inca este francesa; si viceversa, nici aceea n’am auditu, ca miculu Belgiu ar’ dori se se contopeasca in marea si glorioas’a Franci’a, numai pentru ca si elu este francesu. Multiumire si fericire trebue creata on camera aici si acolo, si acést’a este pentru noi cea mai mare garantia fasta de cestiunea orientala cea atatu de perhortescata ! 11 om a ii ia. Bucuresci. Dioa de S. Ilie. In 11/23 ti-am fostu scrisu, ca in 20 v. armat’a nóstra va trece Dunarea, caci tóte mesurile era luate spre scopulu acesta, dara de o parte nebuni’a cea mare commissa de russi la Plevn’a, de alta diplomati’a veciniloru érasi incurcă totu planulu. Este unu adeveratu scandata, ca tomna din acea parte, din care ani intregi ’si bătură jocu in modulu celu mai spurcatu de spiritulu militariu alu romaniloru si preste totu de vitalitatea natiunei nóstre, acumu se oppunu din tote poterile si lucra prin midiulecele cele mârsiave, ca se ne impedece dela orice acțiune bellica, se ni se rapeasca orice ocasiune de a spala toate insultele cu sângele nostru. Vino si vedi pe acesta poporu, ca nu’lu vei mai cunoasce. Blandu, supusu, nepasatoriu, cumu ti se parea mai inainte, astadi colcăie de resbunare. Eu me lasu inadinsu in vorbe cu omenii dela sate si mai alesu cu de aceia, despre carii aflu, ca au pe fii loru in armat’a de linia.’ „Ce mai dici nene Musiatu, voru se ne piara fetiorii in tabara fara nici unu folosu, ci aca perdiendu dilele de lucrulu câmpului.“ „Ci cu cocone, de lucru am mai fi noi destui p’aici p’acasa; dara necasulu nostru este, ca nu voru se’i duca preste Dunăre, se arate si soldatulu romanu ce pote si elu, se mai astupe gurile vrasmasiloru, ca prea se porniră asupra nostra de ne clevetescu veneticii, n’ar’ mai fi fostu pomana de ei.“ „Da de unde scrii dv. pe la sate d’an de lucruri de acestea ?“ „Ci ca dera si noi avemu urechi si audemu cetinduse cate se scriu la „gaz tarile“ din Bucuresci si dela Craiova.“ La unu altulu ii parea reu, ca elu inca nu are fetioru ajunsu in anii de asentare. Alu treilea, cu care me cunoscu din copilăria, se vaiera ca de ce nu este elu mai teneru, caci ar’ avea intru nimicu se mearga la oste pe spesele sale. Espectoratiuni de acestea, unele mai naive decatu altele, dera cu atatu mai patriotice, poti audi nenumerate. Scurta, enthusiasmulu armatei este escelente si spiritulu populatiuniloru ii dă iutrementu. Tota lumea dela noi doresce ca niciodata, se se astupe gurile detractoriloru vrasmasi seculari. „Se ne batemu, de am sei macaru, ca diumatate din armat’a nóstra va remanea pe câmpiile Bulgariei.“ Acestea cuvente le audiiu dela oameni betrani. înainte cu cateva septemani mi s’ar’ fi parutu si mie, ca ambițiunea trupeloru nóstre va fi satisfăcuta prin aceea, ca ele au impedecatu pe turci, ca se nu poata trece in Olteni’a spre a lua pe muscali din flanc’a drepta. Astadi officialii nostrii nu voru nici se audia de acelu meritu. „Nu voimu se curgă Dunarea intre noi si intre turci“, imi respundu ei in tonu vestitu, si adaugu: Umbrele strabuniloru nostrii, masacraţi, aruncaţi in focu si in apa, spoliaţi, duşi in captivitate, in fine geniulu patriei nu ne lasa in pace, ne gonescu diu’a si ne turbura nóptea somnulu.“ Si pe acestu corpu de officiali cu supremulu loru comandante împreuna, acelu correspondente poltromu alu diariului „Neue Fr. Presse“, care siede ascunsu la Mehadi’a si scrie la măscări de acolo, cuteza a’i numi femei „Omphale a lai Hercules, buni numai de torsu la furca“, si pe Romani’a intrega „locuita de porci!“*) In acelasiu diariu unu alta corespondente, care stă pitulata la d-vóstra in Brasiovu, are neaudita obrăznicia desfrenata, ca se scria, ca femeile nóstre ar’ fi asia de corupte, incatu se’si denuntia pe barbatii proprii de spionagiu la comandanții russesci, cu scopu ca se scape de ei si se remana numai cu amanții loru.**) In adeveru, eu inca m’am convinsu acuma, ca diamele austro-unguresci, totudeauna vrasmasie neîmpăcate ale patriei si ale natiunei romanesci, de cativa ani incoce poarta contra noastra resbelii in toata form’a, pe esterminare, fara ca se faca cea mai putina alegere intre midiulece oneste si neoneste. Unulu dicea mai deunadi, ca Romani’a nu va fi fericita, pana nu se va colonisa preste totu cu nemti austriaci. De aci s’ar’ potea esplica in parte caus’a vrasmasiei austriaciloru, dera cumu se esplici atatea insulte, cate se scriu de catra maghiari contra romaniloru ? Mie mi se pare, ca aci este ura secularia, care nu se poate stinge. Eu am cautatu inadinsu ca se aflu unu singuru diariu ungurescu, care se nu se incaiere de romani, de patria, de institutiunile loru, si se nu ne insulte mai pe fiacare di. Cele optu diame mari maghiare, pe care le cunoscu eu, se întrecu care de care in balacarii. Mi se pare totusi, ca cele din Clusiu întrecu pe tóte. Ce reu le-ati potutu face dv. acolo, ca se se acatie pe fiacare di de voi si de noi ? Am priceputu pe corespondentele Szomorodi dela Galati, care ne insulta pe fiacare septemana celu puţinu de doue ori; sciu mai de multu, ca acelu cismariu crépa de necasu pe armat’a României; dér’ sciindu eu ca aceluia ii lipsesce mai multu ca o doga dela capu, aflu ca lătrăturile lui nu merita nici o atenţiune. Dera celelalte diame si ceilalţi publicisti ? Se simtu ei asia de miserabili si nepotentiosi, in catu se ia refugiu la insulte si minciuni demne numai de drojdiile piatreloru publice, de femeile dela haita ? Nu stiu cumu se intempla, ca din formarea legiunei maghiare si a celei polone nu se alese nimicu. Chiaru Abdul Kerim le-a datu cu pitiorulu *) „N. Fr. Presse“ 26 Iuniu. **) Acelasiu diariu Nr. de seara din 17 Iuliu, Mehadi’a in 26 Iuliu a. c. Publiculu romaim care cerceteaza băile dela Mehadi’a, s’a indignații fóarte vediendu ca nici loculu acest’a de cura nu este scutitu de persecutiuni nationale. E in genere cunoscutu, ca băile aceste suntu mai multu cercetate de romani din Romani’a învecinată, cari au fostu asia fericiţi a avé unu medicu romanii pe Dr. Alexandru Popoviciu, care acumu de 13 ani au avutu locuinti’a aici in totu decursulu curei câștigândusi o pracsa estinsa, or’ publiculu romanii a fostu odihnitu sub decursulu curei, avendu unu medicu cu deplina încredere. In decursulu acestui anu a fostu d. Dr. A. Popoviciu espusu unor vecsatiuni din partea organeloru statului. Cerendui-se documentele de pracsa, după ce le-au aratatu, i s’au cerutu a dou’a ora sub pretecstu ca cele d’antaiu s’ar’ fi perdutu, si afara de aceea trebuie se le arate si in origine, desi copiile respective erau legalisate tocmai din partea acestoru organe, care cerea numitele documente. Dupa ce a conrespunsu si acestei pretensiuni, se pomenesce cu unu acasu, prin care i se opresce a mai practisa cu medicu, afara in casuri grele, der’ si atunci numai sub privighiarea medicului ungurescu Gabaláry, care ave se contrasigneze receptele dlui Dr. Popoviciu, ca si candu sciinti’a unui unguru ar’ fi mai buna ca a unui romanu. Ca d. Dr. Popoviciu se fia cu totulu discreditata, s’a făcutu si aceea, ca farmacistului (apotecariului) de aici i s’a impusu sub pedeapsa de 300 fi. a nu da medicina pe receptele dlui Dr. Popoviciu, tragandui-se josu si firm’a. Dupace d. Dr. Popoviciu s’a plânsu la locurile mai inalte, aratandu acesta persecutiune si universității din Vien’a, de unde ’si are diplom’a, i s’a recunoscutu dreptulu de pracsa de mai inainte, si publiculu romanu ’si-a recascigatu pe acelu medicu in care are deplina incredere. Ministeriulu ungurescu datoresce recunoscintia d-lui Dr. Popoviciu, pentruca e cunoscutu că o parte mare din publicu cerceteza aceste bai numai sciindu ca are unu medicu cu cunoscintie estinse in folosirea bailoru, cărui ’si increde vindecarea morbului ; or’ alții petrecu tempu mai îndelungata, fiindu ca d. Dr. Popoviciu este auim’a societății romanesci la aceste bai, si asia visteri’a statului a cascigatu férte multu, ca publiculu la aceste bai a fostu numerosu. Daar’ deca publiculu ungurescu are asia de putina politetia, precumu a făcuta in anulu trecutu, candu ’si-a batutu jocu de piesele de musica romanesca, or’ in anulu acest’a organele statului ne persecuteaza mediculu in care avemu incredere, e prea firescu lucru, ca numerulu oaspetiloru din Romani’a din anu in anu se va micsiora, care impregiurare e spre dauna erariului. (Unu Ospe).