Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-12-08 / nr. 96
„Gazet’a“ ese de 2 ori. Joia si Dumineca, Fai’a, candu concedii ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe */4 3 îl. v. a. Tieri esterne 1211. v. a. pe unu anu seu 21/2 galbini mon. sunatoria. Mr. 96. TRANSILVANIEI Se prenumără la postele c. si r., si pe la DD. Alllllll ''W'ist corespondenți. — Pentru serie 6 cruceri v. a. ia.SIallll EJo Tacs’a timbrala â 30 cr. val. austr. de fîa-care publicare. BRASIOVU, 20 8 Decembre 1877. Ii os ho I ii I ti. Brasiovu, ill 19 Decembre n. Pre candu press’a si diplomaţii cumpanescu cu minutiositate siansele unei paci apropiate, faptele ce se petrecu pe campulu de lupta, ne arata, ca resbelulu cu toate efectele sale destructorie se continua, ba ca ia inca dimensiuni si mai mari. Armat’a serbeasca a trecutu fruntariele turcesci. Corpulu dela Morav’a a ocupatu localitățile Secanic’a si Topolnic’a, care domina inaltimele dela Mramor si a construitu acolo baterii. Proclamatiunea de resbelu a lui Milan e spune, cumu se va vedea mai la vale, motivele intrării in acțiune a serbiloru. Era prea naturalu, ca serbii nu vom lasa se treaca si ultimulu momentu favorabilu spre a se impartasi la resbelu si la foloasele lui. Eutusiasmulu, ce a produsu caderea Plevnei in poporulu si in armat’a din Aten’a si isbucnirea unei rescoale in Creta ne face erasi se credemu, ca si actiunea Greciei este férte apropiata. Caderea Plevnei pare ca a fostu numai inceputulu marei catastrofe, de care va fi cercata Turci’a. Suleiman-pasi’a nu s’a stemperatu si in 12 i. c. trecandu Lomulu, a atacatu cu 60 batalioane pe russi la Trestenik si Metcha, der’ au fostu batutu si respinsu cu mari perderi. Perderile russiloru in acést’a lupta au fostu de vreo 25 oficieri morţi si răniţi, 600 soldaţi răniţi si 9 morţi. Perderile turciloru au fostu multu mai mari, mai alesu, candu fura urmăriţi, dupa ce au trecutu Lomulu. Pana in 14 Dec. s’au ingropatu peste 600 cadavre turcesci si inca nu s’a finitu îngroparea loru. Printre prisonieri sunt ca la 150 oficieri si unu oficierii superiorii. Totu in 12 i. c. a fostu atacatu de turci detasiamentulu russescu dela Zlatitz’a, aci lupt’a a remasu nedecisa. Russii ocupa inca positiunile dela Arabkonak. Turcii ’si intarescu positiunile loru si’si aducu incetu ajutorie dela Sofi’a. La 14 Dec. turcii s’au retrasu din Elen’a, dar' mai antaiu au datu focu acestui nenorocitu orasiu. Antegard’a russesca, tramisa in gen’a loru, a intratu in Elen a. Armat’a russo-romana dela Plevn’a, după pagina repausu va merge se intaresca armatele dela sudu, ostu si vestu. Se crede, ca vreo 40.000 russi se voru îndrepta spre Orchani’a, or’ restulu se va uni cu armat’a dela Lomu a lui Tiarevici. Romanii póte se voru duce parte spre intarirea divisiunei I dela Lom-Palauka, parte spre Sofi’a. In 14 i. c. a avutu locu la Plevn’a, cumu i se scrie „Romanului“, o mare inspectiune a trupeloru. 58,000 russi si 12,000 romani se aflau insirati in doue mari colone pe campulu de bataia dela Plevn’a. Imperatulu, insotitu de mapele duce Nicolae si Domnitoriulu Carolu inspecta trupele si fii primitu cu viu entusiasmu. Majestatea S’a imbragiosit pe generalii Vitrinski si Daniloff, cari s’au distinsu la luarea Plevnei si strense man’a căpitanului Gramaticescu din artileri’a romana, ale cărui servicii in acea dî au fostu forte însemnate, de a indura o atatu de penibila situatiune si de a mai remané spectatori passivi. Mesur’aatrocitatiloru este atatu de mare, in catu Serbia nu te mai pote privi cu unu ochiu nepasatoriu, nici suferi in viitoriu, fara de umilire, legaturele ce are cu unu stătu, care traesce din pustiire, focu si sânge. Proclamatiunea amintesce despre conspiratiunile, ce Portea intocmesce in taina in potriv’a sigurantiei din intru a Serbiei. Lupt’a Serbiei in potriv’a dusmanului seculara nu este sfersita cu cele din urma resbelu. Cu toate, ca vitez’a ostire russiana poate si fara cooperarea noastra se faca a triumfa sant’a causa, pe care Imperatulu Alesandru a luat’o sub puternic’a s’a protectiune, nimicu nu poate scuti pe națiunea serbeasca de a-’si îndeplini datoria ce are. Popoarele nu potu se ajunga la adeverat’a libertate, decatu cu pretiulu sudoriloru si, deca este nevoia, chiaru cu alu sângelui loru. Nu se întreprinde o mare opera pentru a remane in midialoculu ei, caci acesta ar fi o politica mica si slaba si unu patriotisiu neîndestulătoriu. Amu avutu in deajunsu vreme de a ne odihni si eramu in dreptu de a o face. Vomu găsi pe campulu de lupta viteza armata russa acoperita de o gloria eroica; vomu găsi pe frații muntenegrini si pe vitejii noştri vecini romanii, cari trecându Dunarea, s ’au dusu se se lupte pentru independenţi’a si libertatea chrestiniloru asupriţi. Serbii au datu sub steagulu nationalu alu Obrenoviciloru probe strălucite de patriotismu si de abnegatiune. Inca unu pasu, unu pasu hotaritu înainte, alaturi cu vulturii victoriosi ai Imperatului liberatoriu cu credintia in Dumnedieu, in numele desrobirei, fratiloru nostri, in numele independintiei patriei nostre !“ Luarea Plevnei. Cetimu in „Romanulu“ . Unu corespondinte englesu a binevoitu a ne comunica o copia după o importanta descriere a luptei dela Plevn’a, pe care a tramis’o dinariului seu la Londonu. Estragemu din acea corespondintia urmatoriele parti: Vineri se l ’a. La amendoue cuartirele generale se soia, ca Osman are se cerce o esire. Se da ordine trupeloru se ste gata. Ante-posturile sunt indouite; impresuratorii sunt cu cea mai mare luare aminte. Se face diua, dér’ nu se vede semnu de esire. Sa in ba ta. Toata diu’a trece in asteptare. Trupele sunt neincetatu sub arme , dér’ nu se intempla nimicu. Dumineca. 0 ninsoria désa incepe se cadia pe la prandiu. Soldatii russi se bucura de sosirea acestui nou aliatu alu loru. Ningea pentru prima oara. Trecu si o parte din acesta difera nici unu incidinte, afara de sosirea unui desertoru turcu, care declara, ca Osman a impartitu soldatiloru de mancare pentru trei dile si cate 150 cartusie. Statele majore ale diferiteloru corpuri observa de pe inaltimi toate mișcările din interiorulu Plevnei; ele se potura incredintia din miscarea neobicinuita, care se vedea, ca e vorba de o concentrare. Acesta credintia deveni si mai interaeiata, candu se vedia, ca turcii parasescu unele din positiuni, mai cu seama cele din fagi’a corpului lui Skobeleff. Desertorulu, care adusese vestea despre concentrarea trupeloru lui Osman, era din redut’a Krisine. Russii din redut’a părăsită inainteza ca se-o ocupe. Dar’ innlauntru se mai aflau cativa turci, cari după cateva focuri se predara. Trupele lui Skobeleff, dupa ce ocupara positiunea turciloru, o intarira in graba astfeliu, ca se poata resiste oricărui atacu. Positiunea dela muntele Verde este asemenea părăsită de turci in cea mai mare tăcere. Russii se grabescu se-o ocupe si pe acést’a. Nerăbdarea e mare printre trupe. Luni de in a n a ti ’a. Abia începuse a se lumină si trupele lui Osman sunt tóate in miscare. Ele se indreptéza catra vestulu Vidului, trecandu peste amendoue podurile, atatu celu vechiu catu si celu nou. Nu mai era nici o indoiala, ca momentul u otaritoriu este aproape si ca peste pagina lupt’a va fi inceputa. Artileri’a si trasurile pentru transportu se si aflau însirate pe sioseau’a Sofiei, asteptandu momentulu spargerii linieloru ca se poata esi. Candu se lumina bine, Osman comanda ataculu. O demonstrațiune viguroasa fii indreptata asupr’a linieloru romane dela Opanez si Susurlu si totu intr’unu timpu o coloana mare fii indreptata la dreapt’a pe drumulu Sofiei. Pe acolo voiau se resbeasca trupele lui Osman. In capulu coloanei erau trupe din gard’a imperiale turca. Osman-pasi’a comanda in persona. Abia e datu semnalulu si trupele turcesci se arunca cu furi’a unui torentu asupr’a unei redute russesci in partea dreapta pe drumulu Sofiei. Ataculu e facutu cu inversiunare. Russii se tienu bine, se tienu catu potu, dér’ nu potu resiste furiei musulmaniloru, cari ocupara redut’a si puseră man’a pe cele siese tunuri aflate in intru. Atunci artileri’a aliatiloru deschise unu focu ingrozitoriu asupr’a redutei russe ocupate de turci si contr’a celoru-lalte lucrări de aperare din deretulu ei si, dupa ce continua bombardarea timpu de mai bine de o ora, regimentulu grenadiriloru marelui duce Nicolae primi ordinulu se inaintedie si se reocupe redut’a perduta. Grenadirii inaintara de minune si, după o lupta disperata, protegiati si de foculu artileriei, luara înapoi redut’a, împreuna cu tunurile si intorsera capulu colonei lui Osman. Romanii in acestu timpu statau gata se înainteze contr’a flancului dreptu alu turciloru si russii, cari ocupau lini’a dela Brestovatz, esira din ascundietorile loru, pentru ca se atace si se respingă arip’a stenga a colonei turcesci. Foculu bateriiloru aliate nu înceta nici unu minutu. Tiermulu dreptu alu Vidului este prapastiosu, dér’ pe tiermulu stengu catra vestu se întinde o vale, lunga de mai multi kilometri, pana la pólele déluriloru ocupate de armat’a aliata (Susurlu, Opanez etc.) Armat’a lui Osman se afla tocmai in acea vale, cautandu se resbeasca pe drumulu Sofiei. Pe delurile, de cari vorbimu, se aflau tunurile inimicului, lui Osman. Obusele plouau printre rondurile turciloru. Bubuitulu tunuriloru era asia de mare, incatu puse in miscare pe toata lumea dela cuartirulu generalu dela Bogot. Se tramisera telegrame la Poradim si Imperatulu se grăbi a veni cu suit’a s’a si ocupa nesce inaltimi la Radisievo pentru a asista la cele din urma silintie ale lui Osman-pasi’a. Suit’a imperiale ocupa o reduta, in care se afla si o statiune telegrafica, care comunica cu toate positiunile armatei aliate. Scena era foarte miscatoria in acele momente. Depestele, cari sosiau la fiace minuta erau indata transmise M. S. Imperatului. Acei, cari ’lu incongiurau abia mai puteau respiră la sosirea scriitoru despre diferitele perderi in liniele de impresurare. Trupele aliate la nordulu, sudulu si ostulu Schrile mai noue a se vede pe pagina 4-a. D. Petronievici, agentulu Serbiei la Bucuresci, a primitu din partea dlui Ristici, ministrulu serbii alu afacenloru străine, urmatorea telegrama: „Dlui agentu alu Serbiei Bucuresci. Belgradu, 2/14 Dec. 1877, 7 ore ser’a. Eesbelulu este declaratu Portii otomane. Proclamatiunea princiaria, publicata astadi, amintiesce, ca Portea nu a respectatu tractatulu de pace, care stipula o amnestia completa pentru chrestinii refugiati in Serbia; la reintoarcerea loru ei au fostu din nou supusi la persecutiuni lasate fara pedeapsa de Porta. După o violatiune atatu de flagranta a tractatului de catra Porta, serbii numai sunt tienuti Osman-pasi’a a tramisu ministrului de resbelu turcescu urmatoarea telegrama, prin care ei face cunoscuta caderea Plevnei: „Neprimindu de o luna incoace nici unu ajutoriu nici in oameni, nici in provisiuni, m’am tienutu catu am potutu, apoi, redusu la estremu, am incercatu de a’mi deschide unu drumu printre liniele armatei impresuratorie. Din nefericire, cu tote sfortiarile mele, cu toata valoarea soldatiloru mei, am fostu facutu prisonieriu de resbelu cu intrégia mea garnisoana. „Me aflu in cuartirulu M. S. Imperatului Russiei si a augustului seu frate A. S. I. comandantulu-sieru alu armatei russe, unde sunt bine tratatu. Am fostu usieru ranitu la picioru, sanetatea mea e buna. „Nu sein inca, care va fi destinatiunea mea; dér’ ve voiu scrie catu mai curundu, spre a ve da detailuri asupra nefericiteloru evenimente intemplate. O s m a n.“