Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-09-12 / nr. 69
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet'a“ ese: Joi’a si Duminec’a. 7Freti.u.l-u. a.’boaa.a.aao.eaa.tvLl'u.i : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. V. a. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28. franci. -An. TO. 1UL SSZLiISe pxenuECiera: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. ^.aa.'u.aa.civLrile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 69. Joi, 12 Septembre 31 Augustu 1878. Conformare, nu confirmare. Brasiovu, 11 Septembre 1878. Peste doue septemani se voru intruni corpurile legiuitorie ale României, spre a luă hotaririle definitive asupra atitudine! ce trebuie se observe tiar’a si guvernulu fagia de nou’a stare a lucruriloru, creata prin tractatul u de Berlinu. In lungulu intervalu, de candu s’au fostu reintorsu delegatii tierei dela congressu pana astadi situatiunea României nu s’a schimbatu, nici spre bine, nici spre reu, ea a remasu totu atata de grava că atunci, candu pentru prim’a oara a sositu scirea dureroasa dela Berlinu, ca Basarabi’a este sacrificata de catra marile poteri europene. Intr’unu singuru punctu diferentarea presenta de cea trecuta: in cele doue luni trecute s’au mai asiediatu passiunile in intru numai paginu că si in afara, representantii natiunei au avutu timpu a cugetă, seriosu asupra celoru ce sunt de facutu pentru binele tierei, guvernulu a potutu se faca pregătirile necesarie, cari voru dă apoi greutatea cuvenita votului representatiunei nationale. Acuma candu se apropia momentulu că guvernulu romanii se esecute tractatulu dela Berlinu, incatu privesce cedarea Basarabiei si anescarea Dobrogei, scirile cele mai estravagante se respandescu prin dinaristic’a europeana. Trebuie se observamu aci cu părere de reu, ca celu mai mare iutrementu ’lu capeta fabricatorii de sciri sensationale străini din discussiunile înfocate, ce neincetatu decurgu intre foile partitului liberalu si intre acele ale conservatoriloru din Romani’a. Tendinti’a tuturoru relatiuniloru ce le aflamu prin diuariele străine este de a areta, ca Dobrogea va potu fi pentru Romani’a ceea ce este astadi Bosni’a si Herzegovin’a pentru Austro-Ungari’a. Chiaru dinaiie ca „Independinti’a belgica“ si „Le Temps“ scriseră, ca romanii de aceea nu s’ar’ încumetă a intră in Dobrogea, pentru ca le e frica de a nu provocă acolo versare de sânge, care pare a fi neevitabila, de candu russii au adusu inapoi in Dobrogi’a pe cei 20,000 cerchezi fanatici, pe cari ii goni de acolo generalulu Zimmermann. Foile romane competente au desmintitu versiunea acést’a constatandu, ca resolvarea cestiunei privitóare la ocuparea si avecsarea Dobrogei s’a amanatu numai din causa, ca inca nu s’au pututu pronunttă asupra ei corpurile legiuitorie. Abstragendu vise dela necessitatea indeplinirei recerintieloru constituționale, guvernulu romanu n’a avutu nici o causa de a grăbi cu resolvirea unei cestiuni atatu de complicate si dureroase pentru Romani’a, cumm este aceea a cedarei Basarabiei. Forte cu greu le vine romaniloru de a se conformă acestui punctu alu tractatului de Berlinu, dela a caruia esecutare depindă toate celelalte, prin urmare si luarea in posessiune a Dobrogei. intardierea guvernului romanu cu esecutarea acelui articolu fatalu este dér’ pe lenga tóate celelalte si prea naturala, decatu că se mai provóce mirarea cuiva. Nu a fostu destula dorerea si umilirea, ce le-a causat’o Congressulu romaniloru prin instrainarea Basarabiei, se mai cere acuma si aceea că Romania se se arate multiamitaria pentru lovitur’a ce i s’a datu si se se grabesca cu ostentatiune a duce in implinire decisiunea areopagului europeanul Romanii nu s’au simtitu nicidecumu îndemnați a presentă russiloru pe tipsia cele trei districte ale Basarabiei. Deca rațiunea mai inalta de statu ii silesce asta di a se supune hotarirei Congressului, romanii nu voru nici catu negrulu sub unghia se faca pe lume se créda, ca acést’a sar’ intemplă de buna voia. Bunulu simtiu nu numai va scusu, dér’ va justifică chiaru atitudinea passiva, mai multu espectanta a guvernului romanu in cestiunea retrocederei Basarabiei. Dela russi inse nu se mai poate asteptă ca se aiba acestu buuu simtiu, dupa ce l’au calcatu in periére cu atata brutalitate, insistandu a rupe o bucata din corpulu României, careia au se-i multiamesca mare parte succesulu campaniei loru in contra turciloru. Nu ne surprinde deca cetimu, ca Russi’a ar’ fi cerutu dela guvernulu romanu că se-i predé neamenatu Basarabi’a si ca Romani’a se subscrie unu actu formalu in regula, prin care se se invoiasca la retrocessiunea Basarabiei, amenintiandu ca la dincontra trupele russe nu voru parasi Dobrogea. Guvernulu romanu se fi respunsu, ca se supune tuturoru decisiuniloru congressului dela Berlinu si ca va asterne cererea Russiei corpuriloru legiuitorie. Nu scimu pana incatu sunt esacte scirile aceste, dér’ vedemu cu părere de reu, ca Russi’a joca unu jocu falsu si in Dobrogea. Corespondinti’a delaSilistri’a, ce-o publicaramuin numerulu penultimu, spune, ca s’au inceputu deja a se organisă bande bulgare spre a provocă conflicte cu armat’a romana, candu va procede la ocuparea Dobrogei. Planurile ascunse ale Russiei inse sunt deja deochiate Corpurile legiuitorie romane se voru pronunttă in curendu. Cumu asigura organulu principal alu partidei liberale. Romani’a se va supune, se va conformă decisiunei congressului, dar’ nimeni nu poate cere că se confirme cutare articulu din tractatulu dela Berlinu, caci precumu nu sta in poterea României de a schimbă nimică din ceea ce a facutu Congressulu, asemenea nu e in caderea ei nici de a confirmă oper’a lui. Conformare de voie de nevoie, or’ in confirmare — este prin urmare devis’a momentului, Romani’a nu pate niciodată sanctiună unu actu indreptatu in contra esistentiei sale nationale in contra suveranităţii poporului romanu ! Urmările ligei albanese. Fanatismulu in provinciele turcesci resculate a ajunsu la culme. Lig’a albanesa — inchiriata intre delegaţii diferiteloru namuri albanese, cari au juratu, ca voru respinge ori ce incorporare a tierei loru la unu imperiu strainu si ca voru apară tienutulu de invasiunea străină, ca voru bravă orice periculu ii va intempină, declarandu solemnelu, ca toti aceia, cari lucreaza la imbucatatirea imperiului otomanu seu cerca se atitie pe alții spre acestu scopu, voru fi priviți, că inimici ai natiunei si patriei — incepe a avea urmări foarte serioase. Vediuramu in altu locu cumu albanesti prepara armatei austriace la fruntariele pasialicului Novi-bazar o resistintia formidabila, curau mamele mohamedane inflacaréza pe fii loru la lupta. Acuma avemu de a inregistră unu faptu de cea mai mare gravitate pentru viitori’a desvoltare a lucruriloru pe peninsul’a balcanica. Albanesii ’si tienu juramentulu datu cu o consecuentia infricosiata si pe candu prepara resistintia invasiunei străine, pedepsescu in modu cranceau pe toti aceia, cari indemna pe poporu a se supune in pace si a nu face intrebuintiare de armele sale. Inalt’a Porta a fostu tramisu de curendu pe Mehemed-Ali-pasi’a fostu plenipotentiariu turcescu in Berlinu, in treuuturile, cari conformu tractatului din Berlinu sunt de a se împreuna cu Serbia si Muntenegrulu cu acelu scopu, că se mulcomésca spiritele poporatiuniloru turcesci si se le prepare la anecsiunea viitoria cei va împreună cu nesce elemente străine loru. Mehemet-Ali a si plecatu in acele trenuturi, der’ vrendu a pacifică pe turci a provocații numai o ura selbatica in contra s’a, care la costatu chiaru viéti’a. Ministrulu de esterne turcescu Savfet-pasi’a primi din localitatea unde se află Mehemet-Ali pasi’a in missiunea s’a pacificatoria urmatori’a depesia : „Locuitorii dela Iacov’a si Ipec se adunara la unu locu si luara cu assaltu Conaculu, unde locuieăMehemetAli cu statulu seu majora, asia, incatu se încinse o lupta sangeroasa intre gard’a generalului si insurgenti. După ce acesti’a dedara apoi focu la o parte a conacului i succese lui Mehemed Aii a scapă de acolo si a se ascunde intr’o casa intarita. Der’ si aci a fostu urmaritu de catra insurgenți, cari străbătură cu poterea in interiorulu casei si omorira acolo pe musurulu (maresialulu) Mehemed Aii si pe vreo cativa oficieri si 20 soldați din suit’a s’a. Se anuncia, ca totodată a fostu masacratu si comandantulu dela Ipecu, Abdullah-pasi’a impreuna cu 10 funcţionari superiori. Se intielege, ca scrrile acestea au trebuitu se faca cea mai rea impressiune in cercurile turcofile din Vienna, unde se speră inca oarecari resultate bune dela interventiunea pacificatoria a guvernului inaltei Porte. Cornitele Andrăsy trebuie se-’si dica cu părere de reu, ca sub acestea impregiurari o conventiune cu Turci’a nu mai are intielesu nici pentru momentu, nici pentru viitoriu, caci nu Sultanul este, dela care depinde pacea in provinciele ocupate si in districtele invecinate cu ele. Insurrectiunea cu lig’a albanesa in frunte a devenitu astadi unu factoru independentă, asupr’a carui’a Sultanulu nu mai are nici o potere. . Acuma recunoscu chiaru si organele ministrului de esterne, ca conventiunea cu Turci’a s’a nenorocitu pete pentru totdeauna. Inchiaiarea unei conventiuni austro-turcesci numai atunci ar’ fi avutu sensu, deca dela ea s’ar’ fi potutu speră o usturare a operei de pacificatiune. Dar’ „Pester Lloyd“ merge inca si mai departe si marturisesce, ca chiaru si speranti’a intr’unu succesu favorabilu definitivu alu ocupatiunei se micsioreza din divn di, ca voru trebui aduse inca mari jertfe pana ce insurectiunea va potu fi învinsa, ca adeveratele greutati ale resbelului din Bosni’a incepu abia acuma. Scirile, ce i le impartasiesce corespondentulu seu despre pregătirile ligei albanese a pusu pe gânduri si pe curagiosulu „Pester Lloyd“. După acele scrri lig’a dispune de aproape 45.000 oameni armați compleții, si peste forte însemnate deposite de arme. Lig’a albanesa se folosesce de press’a guvernamentala turceasca si de telegrafulu statului, spre a nutri fanatismulu masseloru. In proclamatiunile albanese se dice, ca resultatulu lupteloru de pana acuma indreptatiesce la speranti’a, ca victori’a finala va fi a insurgentiloru ; in fiecare lupta trupele de ocupatiune ar’ fi fostu in defavoru si n’ar’ fi doveditu nici curagiu nici volutia de a se luptă in contra turciloru; crudimea soldatiloru străini s’ar’ fi documentatu in tóte partile, ca ei spendiura pe turci, care pedepsa cu mórte le rapesce acestora paradisulu si lovesce in fagia coranulu loru ; multe orasie bosniace ar fi fostu jafuite si averea mohamedaniloru transportata in Austro- Ungaria si ceea ce face că lucrulu se apare si mai infricosiatu, este transportarea turciloru „in tiar’a inimica“, unde sunt dati pe man’a gâdelui. Astfeliu voiescu se uimicasca pe mohamedani! s. a. Acestea sunt pe scurtu argumentele, pe cari le aduce lig’a spre inflacararea masseloru si in adeverii efectulu loru este estraordinariu, caci de optu dile s’au inscrisu 3240 oameni, intre cari si baiati mai tineri de 15 ani, in listele comitetului ligei. Apoi se nu se puna pe gânduri, cei ce că Andrăsu au credintu, ca cu doue regimente cu steagulu si music’a in frunte se voru potu preamblă după plăcu prin Bosni’a ? Luptele in Bosni’a si Herzegovin’a. Comand’a divisiunei 36 anuncia: Eri trupele nostre au ocupatu Prjedor intre aclamatiunile simpathice ale poporatiunei, după ce in Novi si giuru poporatiunea a fostu desarmata fara că se resiste. In 6 Sept. atacă gen. Saraetz pe insurgenți in positiunea loru tare dela Kljuc si ii respinse pe tiermulu stangu alu Savei după o lupta