Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-10-27 / nr. 82
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. ^xetiMlvL aTDoaa.siaaaeaa.t'va.lvui : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. v. . — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28 franci. AnvLl^L ZSXjI. Se preanL-a.ion.era, la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. •A.aa.-u.aa.ci-u.rile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 82. Dumineca, 2715 Octobre 1878. Chaosul n. Brasiovu, 26 Octobre 1878. Dela 1860 incóce parlamentarismul in monarchiai nóstra in locu se progreseze, merge totu calea racului. Este o aparintia trista acést’a, care resulta dintr’o stare neisprăvită, in care ne aflamu acuma de apróape doudieci ani. Nimicu din ce se face la noi nu este definitiva, totulu poarta unu caracteru espresu provisoriu. Domnesce o convinctiune generala in toate paturile societății dincoace si dincolo de Lait’a, ca mai toate cate s'au creatu mai cu seama in acești diece ani din urma, voru trebui se sufere inca o schimbre esențiala, ca unu sistemu de guvernare, care nu multiameste pe nimenea, nici chiaru pe aceia, pentru cari a fostu inventatu si pusu in practica, nu intrunesce in sine conditiunile durabilității, ca mai curendu sau mai tardiu unu asemenea sistemu va trebui se cada si se faca locu unei stări de lucruri mai corespundietóare recerintieloru generale. Simte der’ fiacine, ca o schimbare oarecare mai însemnata in viatia interióara a monarchiei este inevitabila, nimenea inse nu poate sei si este si anevoia de a prevedé in ce modu se va esecuta acést’a schimbare. Celu ce privesce cu de amenuntulu la luptele sterpe, la neintielegerile, ce domnescu in sinulu acestei monarchii, nu póte se suprime temerea, ca ceea ce ari poté se urmeze, mergandu lucrurile astfeliu, este chiarun chaosulu. Si ce ne oferă in adeveru vieati’a de statu constitutionala de astadi in ambele parti ale imperiului austro-ungaru deca nu unu chaosu de idei, dorintie, tendintie si credintie de totu feliulu ? Nimicu nu potutu se ilustreze acestea atatu de multu, cu efectele ce vedemu, ca le-a produsu deja pana acuma espeditiunea bosniaca, care a intreprins’o guvernulu centralu de-a dreptulu in contra vointiei unguriloru si a nemtiloru dualisti, cari astadi inca dau tonulu in cele doue parlamente centrale ale monarchiei. La ce resultatu amu ajunge, candu, amu pune unulu lenga altulu voturile diferitiloru representanti ai poporeloru din Cis si Translaitani’a ? Croaţii vedu in victoriele strălucite eluptate de armat’a imperiala in Bosni’a si Herzegovin’a unu aventu catra unu viitoriu siguru alu marirei monarchiei ; maghiarii din contra tieru, ca ocupatiunea va provocă chiaru ruin’a Ungariei si a monarchiei ; nemţii austriaci sunt că întotdeauna si acuma de diferite opiniuni, o parte însemnata dintre ei tiene inca la traditiunile vechi ale monarchiei la unitatea, de care se teme atatu de multa deputatulu Kossuthianu Irányi, cealalta parte, care este de facto in minoritate inse posede o mare influintia in parlamentu, a parasitu deja ideea unei monarchii mari si nedivisate si s’a pusu cu totulu pe terenulu interesseloru specifice germane, care ii face se prefere sistemulu de fagia alu egemoniei neamito-maghiare unui arangiamentu pe bas’a egalei îndreptățiri cu popoarele slave ale Austriei si in deosebi cu cehii. Acestu partidu germana, care se numesce progressista, isi cauta punctulu de gravitatiune numai in strens’a legătură cu marea națiune germana. Elu nu voiesce se jertfesca mai multu nimicu pentru o mare Austria, in care se poata joca si elementulu slavu unu rolu principals Progressistii nemţi din Austria inca combătu dér’ politic’a de ocupatiune din punctulu loru de vedere esclusivu germanu, ei inca sunt inimici ai slavismului, desi nu au causa a se teme de elu cu maghiarii. Atitudinea loru de fagia este poate si mai penculoasa planuriloru lui Andrásy ca aceea a partidului liberalii din Ungaria, care umbla a se grupa din nou in giurulu indispensabilului Tisza Kálmán. In prima siedintia a senatului imperialii progressistii au presentatu unu proiectu de adresa, cu respunsu la discursulu tronului, in care ceru categoricu dela guvernu, ca se se dechiare ce tendintie si scopuri urmaresce cu ocuparea Bosniei si pretindu, ca tractatulu dela Berlinu se fia supusu spre aprobare senatului imperialu. Ministrulu austriaco Pretis, care a luatu asupra ’si formarea unui nou cabinetu a datu, ca si Tisza in conferentiele din Budapest’a, declaratiuni evasive. In Cis- si Translattani’a se făcu cele mai mari silintie spre a potoli passiunile si a castiga majoritatile pentru continuarea politicei in doui peri a lui Andrásy. Dér’ deca nu le va succede, déca elementele opositionale din ambele camere voru sgudui ecuilibrulu din intru, ce se sustiene inca artificiala de catra ministeriele demissionate ? Nu e fundata temerea, ca atatea fluctuatiuni contrarie si unu mecanismu constitutionalu atatu de complicatu, cu celu dualisticu potu produce inca chaosulu ? Domnulu F. Lachmanu, corespondentii specialu militariu alu mai multor foi mari din străinătate, cunoscutu si publicului nostru din descrierile lupteloru dela Plevn’a, la cari a luatu parte in taber’a romana escelandu, chiaru prin curagiu personalu, avu bunavointi’a a ne tramite unu reportu detailatu despre mareti’a serbare naţionala dela 8 Octobre. I multiamimu d-lui Lachmann si ne grabimu a da locu acestui reportu interessantu, ce vine dela o persoana competenta, care in urm’a proprieloru convicțiuni castigate asupra valorei soldatului romanu pe campulu de lupta, se simte satisfăcuta a poté constată, ca bravului ostasiu romanu i s’a datu de catra poporatiunea capitalei tributulu de recunoscintia, cu care toti romanii ’i datorescu. Festinulu Victoriei seversitu la 8/20 Octobre. Bucuresci, 20 Octobre 1878. A fostu o fericita idea, a careia realisare intempinase pedeci de repetiteori, ca apretiindu după dreptate victoriele castigate cu multu sange si cu admirabila perseverantia in resbelulu ultimu, se i se de armatei romane acea satisfacere si recunoscintia, ce ea potea cu dreptu se-o pretindă. Acesta tinera armata, care sub conducerea escelentului si cavalerescului suveranu a contribuitu in modu atatu de insemnatu la successulu totalu alu campaniei din urma, acesta armata, despre care mai înainte abia se vorbea, ocupa astadi unu locu distinsu intre armatele europene, organisate după principiele moderne si fiecine, care avu ocasiune in resbelulu din urma a vedé la Griviti’a, Rahova, Lomu, Smardanu si celelalte locuri memorabile, luptandu trupele escelente, de a fostu amicu seu inimicu, a trebuitu se se convingă, ca aceste trupe, cari cu deosebire in tempulu ultimei periode a impresurarei Plevnei au datu probe estraordinarie in suportarea de strapatie infricosiate, sunt in stare a resolva verce problema militară, fia catu de grea, cu successu patrundietoriu. Diu’a de astadi încheia asia dicendu serbatoresce evenimentele memorabile, pe cari Europ’a le-a vediutu desfasiurandu-se in cei doi ani din urma si deveni o dî de serbatoare naționala, la a careia glorificare contnbuira toate paturile poporatiunei din tote poterile loru, aducendu fiecare tributulu seu deplina pe altariulu sentimentului patrioticu. Inca de cateva septemani incoce domnea pretutindenea in cercurile competente ale capitalei o activitate deosebita pentru de a serbatori diu’a acést’a in modu demnu. In presér’a ei sosiră aci din toate provinciele oaspeti cu miile, unde se mai gasea in vreunu coltiu alu orasiului vreo odaie era ocupata duplu seu triplu. O proclamatiune patriotica adresata cetatieniloru de catra primariulu capitalei, apeleaza la simtiulu loru patrioticu, provocandu-i se serbatoresca diu’a acést’a, cu care n’a mai vediutu Bucurescu de 3 secule, cu demnitate si se intimpine cu iubire si mandria pe aceia, cari si-au jertfitu sângele pentru independinti’a tierii si glori’a natiunei. Dér’ si natur’a si-a luatu hain’a de serbatóre, caci timpulu de tomna indoiosu si negurosu alu dileloru ultime s’a schimbatu deodata si candu primele radie ale sarelui ce resari serutara fruntea dilei festive, nu era nici celu mai micu nuoru pe ceriu. Deorece diu’a acést’a apartienea armatei, era cu dreptu si cuviinciosu, ca se fia representate prin deputatiuni si acele regimente, cari nu formau garnisenia capitalei si nu faceau parte din divisiunea generalului George Anghelescu, ce se afla momentanu concentrata aci cu destinatiunea de a pleca inca in cursulu septemanei acesteia spre a ocupa Dobritea. In prima linea erau representati dorobanții si calarasii, cari specie de arme făcu parte din armat’a teritoriala, si cari cu toate ca se afla numai scurtu timpii in serciviulu activu, s’au luptatu cu o bravura, ce ar’ fi facutu onoare chiaru si trupierului celui mai esperiatu in resbelu. Fiecare dintre cele 16 regimente de dorobanti esistente, era representata prin o jumetate compania cu drapelulu si fiecare dintre cele 8 regimente de calarasi printr’unu plutonu cu stindartulu. Celelalte trupe de linia tramisera incoace din garnisoanele loru drapelulu cu escorta de onoare receruta sub conducerea comandantelui de regimentu spre a asista la festivitate. Desu de demaneatia deja calea Mogoslaiei, care taie Bucurescii mai dealungulu in doue, si care de astadi porta numele calea Victoriei, strălucea in haina de serbatoare împodobita cu flori si tricolore. Fiecare casa emula in decorarea ferestriloru sale. Unu aspectu incautatoriu oferea lunga strada, in care dela 20 la 20 de pasi erau asiediate diagonala festane de stejariu, de pe cari ateruau stindarte tricolore mari cu marginile aurite si luceau mii de lampione colorate, aduse anume dela Vienna, printre cari suridea ceriulu celu mai frumosu de tomna, pre candu la ferestrii secsulu frumosu indereptulu unoru baricade formale de flori si cunune asteptu momentulu doritu de a aduce trupeloru si comandantiloru loru eroici sincerele ovatiuni, ce de astadata veneau in adeveru dela anima. Stradele, dela Bulevardu pana la Banes’a intr’o estindere de aprópe 11/* miluri germane, erau pline de unu publicu de mii de omeni, caruia ’i servesce spre onoare, ca cu tote ca imbuldier’a era colossala si latimea stradei relativu mica, in urm’a ordinei esemplare, nici-o nenorocire nu a turburatu serbarea dilei. La 11 óre a. m. trupele se asiediara pe campulu din drept’a celoru trei rondouri ale sioselei Kisseleff, spre a astepta sosirea Domnitoriului si a Dómnei. In mediuloculu câmpului de parada era redicata o estrada de trei metri inalta, pe care te puteai urca pe trei scări late, si care comunica cu sfoseau’a printr’o promenada compusa din drapele asiediate la dreapt’a si steng’a. In giurulu estradei se aflau multe piramide formate din armele luate in resbelu, precandu 50 de metri departe de ea erau asiediate in careu, cu o lăture deschisa, 10 tunuri de bronzu sistemulu nou si 32 tunuri Krupp de feru turnatu impreuna cu carele de munitiune, in line’a a dou’a, împodobite cu flori si guirlande si portandu pe table de tinichea in modu ingeniosu inscriptiunea, unde au fostu luate. Trupele, ce se aflau sub comanda ministrului de resbelu generalu de divisiune Cernatu, formandu 2 divisiuni de infanteria si o brigada de cavaleria, erau astfeliu asiediate, ca infanteri’a in masse de batalione ocupa loculu dela steng’a 150 metri departe de estrada, cavaleria in masse de escadrone loculu dela drept’a estradei si artileri’a in baterii frontulu din afara. înaintea sosirei Marieloru Loru regale se infasiosiara ministrii si ceilalti demnitari ai statului, comandantulu divisiunei IV de reserva russesci cu statulu seu majoru si o imensa poporatiune. Dela estrada pana la siosea formau spaliru elevii scóalei militare, pre candu la scar’a principala erau postati 8 sergenti decorati, portandu 8 steaguri turcesci. Punctu 12 ore Maria S’a regala, mergendu calare lenga trasur’a à la Daumont a M. 8. Doamnei, urmata de o suita numerosa si strălucită, in care afara de colonelulu de statu majoru italianu Rossi se aflau inca mai multi oficieri străini, se ivi pe campulu de parada, si, după ce primi reporturile îndatinate ale generalului-comandante, se duse la flanculu stengu alu infanteriei, unde se aflau cateva sute de soldaţi si oficieri de tote armele, cari au fostu răniţi, formandu mai multe companii. Trupele ce esisera la parada, erau compuse din urmatoriele regimente, respective batalione : Divisiunea I de infanteria, de sub comanda colonelului Vladescu . Batalionulu 1 de geniu, batal. 1 si 2 de venatori, regimentulu 2 si 3 de linia, reg. miestii de dorobanti , stindartele regim. 2 si 3 de artileria, regim. 2 de artileria cu 5 baterii pedestre si 1 bateria calaretta de cate 6 tunuri.