Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-01-04 / nr. 1
m Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. PredlMlvL a.’fcori.aro.erLtu.lu.i : pe unu anu 10 fl., pe siese luai 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se pien.amexa : la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. .A.».-u.,n.ci u.xile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 1. Joi, 164 ianuariu 1879. Brasiovu, 3 ianuarie 1879. C’unu simtiementu, nu de frica nici de descuragiare, ci de profunda ingrigire incepemu regist’a anului 1879. Suntemu ingrigiati, caci vedemu, ca inimicii libertăţii poporeloru se prepara la noue lovituri in contra ei, suntemu inse cu deosebire ingrigiati, vediendu, că starea poporului romanu din Transilvani’a si Ungari’a in locu se se amelioreze, devine totu mai espusa periculeloru, ce amenintia interessele vitale ale nationalitatii nostre. Aruncandu o reprivire asupra celoru diece ani din urma si punendu-ne întrebarea, că ce s’a lucratu in favorulu causei poporului nostru in acestu lungu intervalu, trebuie se ne marturisimu, ca fóarte puginu, că se nu dîcemu de totu puginu. De aci vine câ astadi stamu cu caus’a noastra naționala mai totu acolo, unde amu pornitu acuma diece ani. Amu dîsu mai totu acolo, fiindu câ aflamu o diferintia, inse cu dorere o spunemu, ca nu in bine, ci in mai reu. După legile nestrămutate ale naturei, acolo unde nu amu potutu progressu, amu trebuitu se regressamu si a sta pe locu inca insemna a dâ indereptu, canci candu stai pe locu si alții inaintéza, remani atatu de tare indereptu, incatu nu-i mai poți ajunge nici după cele mai mari sfortiuri. Astfeliu timpulu a adusu cu sine mari schimbări si s’a schimbatu si situatiunea interioara in multe privintie. Efectele acestei schimbări se potu arata in curendu si momentulu ora si ne poate chiama a ne apera cu poteri indouite drept’a noastra causa si a face se se recunósca postulatele natiunei nóastre. Acestu momentu poate nu este departe, fi vomu noi in stare de alu folosi pentru imbunatatirea situatiunei nóastre, in favorulu egalei nóastre îndreptățiri asia, precumu se recere dela o națiune, care veghiaza cu îngrijire asupra drepturiloru sale. Eata o întrebare, care ar’ trebui se preocupe astadi mințile tuturoru barbatiloru luminați ai poporului nustru, care ar’ trebui se-i îndemne se-si dé séma cu conscintiositate asupra fapteloru loru din periodulu trecutu de diece ani, si se esamineze cu deameruntulu ceea ce s’a inceputu si nu s’a dusu la sfersitu si ceea ce trebuiea se se faca si nu s’a facutu. In modulu acest’a apoi facandu-si bilantiulu flecarele in parte si toti laolalta, că ce au jertfitu in periodulu acel’a lungu pe altariulu natiunei loru, ce au lucratu pentru înaintarea bunăstării morale si materiale a poporului romanu din aceste tieri, cumu s’au luptatu pentru recunóscerea drepturiloru lui nedescriptibile, voru poté se cunósca starea actuala in care ne aflamu si ce trebuie se mai facemu, cata energia, diligentia si munca se recere dela noi spre a astupă lacunele negligeriloru trecutului si spre a ne împlini datori’a fagia de noi si de poporulu nostru in viitoriu! Multu s’a pecatuitu in mediuloculu nostru chiaru si in contra celoru mai primitive precepte ale unei procederi solidare in căuşele nóstre naţionali. Unu feliu de apathia omoritóare de vieatia a cuprinsu de unu timpu incoace totu organismulu nationalu si a devenitu mai de toate dîtele esclamarea: »Da ca di acuma e totu atatea, mérga cumu o merge!“ Este dreptu, ceea ce a afirmatu cu deosebire unu deputatu romanu opositionalu din Ungari’a in dieta, ca acest’a apathia a poporului nostru este mai multu unu resultatu alu asupririloru si alu prigoniriloru, ce le intimpina din partea „sugrumatoriloru de nationalitati.“ Dar’ amu trebui se cercetamu, ca are nu este vin’a si la noi, ca déca amu fi fostu toti conscli de datoriele nóastre si amu fi ingrigitu mai cu căldură si cu abnegare de interessele nóstre generali naționali, potutu s-ar’ fi lati acestea apathia intre poporulu nostru in mesura atatu de inspaimantatoare ? Si déca nu vomu ingrigi noi de interessele nóstre vitale nationale, cine se ingrijesca, contrarii nostri ? Unii omeni, intr’adeveru, nu se sfiescu de a sustiené acuma de unu timpu incoace chiaru si o asemenea absurditate. Acesti oameni, cari venéaza de comunu după interessé particulare, mergu asia departe in cutezanti’a loru, incatu voiescu se ne faca se credemu cu totuadinsulu, cu contrarii nostri politici de fric’a Russului si a slavismului in genere se voru afla siliti a se impacâ nolens volens cu noi, cari inca suntemu in asemenea gradu amenintiati. Cei ce ne vorbescu asia, ne sparie cu ursulu si ceru dela noi, ca se cautamu adapostu in gur’a lupului. Fagia cu asemeni aparintie abnorme ale vietiei nóstre nationale, repetamu si vomu repetă de cateori ni se va dă ocasiune ceea ce amu mai disu asta vara, câ adeca ar’ fi timpulu că se se destepte odata din letargi’a loru toti acei barbati indepedenti ai natiunei noastre, cari au simtiu si intielegere pentru adeveratele interesse ale poporului romanu, dar’ stau retrasi si neactivi la o parte si se puna odata stavila aceloru porniri nefaste, cari cu voie fara voie, impinga natiunea noastra in prapasthia! Budapesta, 9 Ianuariu 1879. Onorate d-le Redactorul Instimatulu diuariu ce redigeti, Nr. 102 din 1878, unu articulu datatu Iasiovu, 23 Dec. v. 1878, se ocupa de intrarea mea in partida guvernamentala, apretiandu acestu faptu din deosebite puncte de vedere,’ si esprimandu-si aresi care indoiela, daca alegatorii mei prevediendu procederea mea, adeca intrarea mea in partida guvernamentala, mi-ar’ fidatu voturile loru. Totodată procederea mea se imputa partidei activiste că unu feliu de felonia. Fagia cu aceste apretiari din respectu nu numai catra alegatorii mei, ci catra intregu publiculu nostru cetitoriu, me aflu indemnatu a dă publicitari unele desluciri despre procederea mea. Convingerea mea in trebile nóstre politiconationale a fostu si este, ca interessele romaniloru si ale maghiariloru după impregiurarile nóastre geografice si etnografice sunt atatu de strictu legate intre sine, in catu chiaru esistinti’a acestoru doue elemente este condiționată dela o buna intielegere intre aceste doue popora, si ca prin urmare acel’a, carui’a i-ar’ succede a aduce in consonantia interessele acestora doue elemente, astadi desbinate intre sine, si-ar’ câştigă mari merite nu numai pentru naţiunea s’a, ci si pentru patria, care prin impacarea romaniloru cu ungurii s’ar’ intari si consolida in modu foarte insemnatu. Aceste convingeri, cari, după cumu ati observatu pana acumu, in poterea adeverului ce cuprindu, s’au generalisatu intre romani, amicii mei din Brasiovu si alte parti au solutu, ca sunt si ale mele, si inca nu numai din program’a desvoltata de mine la candidarea de deputatu, ci din multe intrevorbiri, ce amu avutu unii cu altii. Deorace partidele dietali nu sunt impartite după nationalitati, si deoarace tient’a unei procederi in sensulu mentionatu este de interessu generalu si nu de partida ; de aceea conlucrarea la acelu scopu patrioticu si nationalu nu poate fi condiționată de participarea la una seu alta partida dietala. In oricare partida se poate lucră la ajungerea acelui scopu. Este logica der’ a afirmă, că intrarea mea intr’un’a seu alta partida dietala din punctulu de vedere semnalatu n’a potutu fi obiectulu programei mele electorali; acesta afacere trebuieă reservata apretiarii mele cu atatu mai multu, câ pe timpulu alegerii mele, ba chiar’ la plecarea mea la dieta, insumi nu asi fi fostu in stare a spune, ca in care partida voiu intră, despre acest’a voieamu se me orientezu la fagi’a locului. Ajungendu la fagi’a locului, adeca in diet’a tierii, in decursu de 14 dile nu am intratu in nici o partida, voindu că inainte de tóate se cunoscu impregiurarile si se me orientezu. Premitu, ca in diet’a tierii nu esista nici o partida, care după program’a s’a se ne fia amica noua romaniloru, cu atatu mai paginu esista o partida naţionala romanesca. Steng’a estrema seu partid’a independinta nu mi-a convenitu, fiindu-ca consta mai cu sama din asemenea elemente, cari după principiele loru a priori eschidu orice resultatu alu tendintieloru mele. Partid’a opositiunei reunite nu se ocupa cu alte cugete, decatu numai de a face se cada regimulu presinte; oricare alta afacere nu-i este de tempore, — prin urmare deocamdată cu aceasta partida in direcțiunea indigitata nu este de a se esoperă nimica. Remane partida gubernamentala sau liberala. Marturisescu, ca astadi, după cumu stau trebile, si aceasta partida nu ni este amica. Ceea ce m’a indemnatu a intră in aceasta partida, după o matura consultare si cu alti barbati ai nostri, a fostu speranti’a, ca intrandu in partid’a guvernamentala, in clubulu liberalu, voiu avéa o pasiune destula de a conveni cu barbatii, cari conducu astadi destinele tierei, de a-i informă despre convingerile mele, si in acesta moda de a lucră in direcțiunea semnalata mai susu. Mai departe eram si sum indreptatitu a speră, ca deca ar’ succede a convinge pe cei dela carma despre loialitatea si spiritulu patrioticu, ce caracteriseza dreptele pretensiuni ale romaniloru, ei se afla si in positiune de a află si pune in lucrare unu modus vivendi, in poterea caruia romanii din statulu ungurescu se nu mai fia priviti si tractati că contrari, ci că amici ai statului si ai natiunei maghiare. Ce resultatu voiu ave instiintiele mele, nu potu sei; sunt inse departe de a-mi face ilusiuni, că ori care omu, care cunosce slăbiciunile, ce caracterisaza elementulu maghiaru. Totusi, avendu in vedere starea cea precaria, in care se afla atatu Romanii, catu si Maghiarii, prin urmare patri’a nostra fagia de panslavismulu amenintiatoriu, mai considerandu si acea impregiurare, cu pericolulu, care amenintia esistinti’a celoru doue elemente, după tote simtemele este iminente, si că póate este ar’a din urma, pentru că se se delature neintielegeriie si neîncrederea dintre cele doue naţiuni, pentru că apoi cu poteri unite se-si apere esistinti’a si patri’a loru, cu unu cuventu avendu in vedere situatiunea cea serioasa a tierii, ’mi place a crede, câ succesulu indigitatu de mine celu paginu nu va fi inpossibilu, sau câ ia din contra trebuie sa dubitamu séu de patriotismulu sau de intielepciunea concetatianiloru maghiari, si atunci se desperamu de viitoriulu nostru comunu. Se intielege ca unu singuru deputatu din Transilvania, — si la acést’a activistii nu sunt de vina, — nu va poté lucră cu acelu successu, cu care ar’ fi lucratu 10—15 deputaţi romani din Transilvania. Din parte-mi convinsu de folosulu si de necessitatea scopului propusu voiu lucră după poterile mele in direcţiunea si in modulu indigitatu pana atunci, pana me voiu convinge, ca orice resultatu este eschisu, impossibilu; oru atunci voiu face aceea, ce trebuie se faca unu omu onestu. In catu autorulu articolului din cestiune este aplecatu a privi in mine pe deputatulu nationalu, este cu totulu cestiune de apretiare pentru densulu ; din parte-mi asi fi pre fericitu deca eu, fie că deputatu nationalu seu nenationalu, asi ave vreunu succesu favorabilu pentru naţiunea mea, pentru patri’a mea. Primiţi Domnule Redactoru espressiunea deosebitei mele consideratiuni Nicolae Strevoiu, advocatu. Biblioteca Meteana ASTRA Ilii111iii *P11‘45*