Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-04-08 / nr. 28

Frumóase vederi, magulitorie sperantie! Ci urm’a alese nu preste multu si aretu catu era de scurtu vedietori cei ce le nutriu. Romanii uniti o patira p’aci pa Esau din Scriptura, capetara unu blidu de linte, spre a-si da in schimbu drepturile bisericesci multe, putine, si constitiunalitatea bisericeasca, câta bieta le mai remasese si o ave inca din trecutu. Amu potea aduce înainte dieci de fapte, spre a ne propti aceasta judecata individuale. Dera cui nu-i suntu cunoscute acele fapte proaspete si strigatorie ? Apoi cadmiu corespondentiei de fasta e multu mai angustu, era evenimentele din viéti’a de unu patrariu de seclu a provinciei metropolitane alba-iuliense suntu multu mai recenţi in memori’a flăcărui, decâtu se fia necesariu de a le insira aici pe lungu si latu. Totuşi nu ne potemu retiene, de a nu sufevâ aici câteva din ele ca de esemplu. Cine nu si-aduce aminte cu pietate de nemeritoriulu metropolitu adeveratu romanu A. Sterc’a Siulutiu ? Cui se nu ’i vina in minte luptele lui parte pentru mantienerea, parte pentru resuscitarea unoru drepturi si usantte ale bisericei nóstre de ritu si disciplina orientali? Care se nu ’si reamintésca cup’a amaratiuniloru viétiei, ce i se implu si pre care trebui se o golésca pre demnulu metropolitu pentru romanescile sale nestiintte, de a restabili, consolida si asecura autonomi’a canonica a bisericei sale? Noi memoramu aici dintre dilele si orele amare ale nemortalelui prelatu numai acelea, candu pentru areptatele sale instiintie acusatu de ereticu si schismaticu, avuse ospetedie in resiedinti’a s’a o comissiune cercetatoria sub presiedinti’a nunciului papale De Lucca, pare ni se in 1859. Ei bine, cine era cu aceea si alte asemeni ocasiuni principalii adversari ai lui Siulutiu? Chiaru aceia, pre capulu caror’a densulu si pusese man’a, consacrandu-i de noui episcopi sufragani ai sei , or’ pre lenga acestia unii din inmultitulu numeru alu canoniciloru, caror’a li se aretase — desi din depărtare inca necunoscuta — osulu de îosu alu cutarei episcopie romane gr. c. devenindu iu vacantia. Asiadar’ primulu fructu alu infiintiarei noueloru episcopie romane gr. c. fui, ca se implini fasia de noi masim’a politica machiavelistica , „divide et impera“. Altu fructu fu, cu jumetate din Romanii gr. c. transilvanieni, cei incorporați dieceseloru Gherlei si Lugosiului ’si pierdură anticulu dreptu de a-si alege pre episcopulu loru. Si acést’a, in er’a constitutionalismului, ce se practica pe toate terimurile viétiei publice si mai in tote tierile civilisate! Adeveratu, cu diecesarii gherlani nu omisera a face cu ocasiunea fiecarei vacantie episcopesci pasi mai multu i au mai pusinu nimeriti au nenimeriti pentru a-’si salvă acestu dreptu nepretinitu, precumu credemu, ca ar’ fi facutu si cu ultima ocasiune mai multi zelosi vicari si protopopi cu preutimea si mirenimea loru si ar’ fi facutu mai unauimu si mai energicu, de nu prevenia denumirea neasteptatu de repentina. Au facutu pasi, dér’ ce folosu! Canoniculu, caputalu unei atari deputatiuni, pe fasia pleda pe la pre înaltele locuri competenti pentru pastrarea si recastigarea dreptului electorale; pe sub mana precumu se asecura, vena elu insusi si chiaru cu acea ocasiune mitr’a episcopésca, prin eftinulu meritu, de a se dechiara contrariu „detestabilelui“ dreptu de alegere! Ai unde, déca lucrulu n’ar’ fi prea de plânsu. P’aci te cuprinde părere de reu, caci s’au infiintiatu acele episcopie si capitule noue. . . . Mai desele vacantie de scaune episcopesci si de staturi canonicali molipsescu si corumpu intr’uuu modu insuflatoriu de grigia caracterele in sirulu barbatiloru nostri bisericani. Cugetaţi mimai la cei 58, din cinci dieci si optu de recurenţi la episcopia pradaua cu ocasiunea ultima! Era la alte vacantie de alte episcopie romane gr. cat. recurenţii, câtu mai cu viziru câtu mai fora viziru, abia de voru fi fostu cu multu mai puţini. Nu se póte nega, câ la atari feuomene, de risu si de compatimitu totodată, vin’a o poarta in mare parte si sistem’a guvernamentale de adi a statului, macsimele nemorali si corumpetorie, ce se aplica adi pe toate terimurile viétiei publice fasia de noi. Deca unu ministru Eötvös enuncia, câ „va pune episcopu romanu gr. c. pre celu d'antaiu capelanu ce-lu va capeta, de cumva nu va găsi intre bisericanii romani mai de rangu barbati aplicabili“, va sedica barbati de cauciucu, pre cari se-i poata incovoia incatrau va voi, deca alti barbati de statu maghiari dechiara francu Si categoricu, ca „nu le trebuie de episcopu romanu uuulu, care nu este cu totulu alu loru“ („nem kell a ki nem egészen a miénk“) ; deca recomendatiunile cele mai bune la atari demnitati suntu cortesirile politice pentru guvernu, trădările natiunei si bisericei proprie din partea candidatiloru, si acelu „calea a episcopu“ din fabula: ce poţi astepta alfa ? Celu multu poti se le consideri cu semne ale tempului, si meditandu asupra-le se strigi cu Cicerone: „O tempera, o mores !“ Se stamu inse strimbu si se marturimu dreptu, ca o parte buna din culpa cade si asupra nóstra. Un’a, ca de nu s’ar’ afla intre noi caractere debili, preste mesura debili, cari se preferesca interessele loru private meschine interesseloru comuni (si meschinu e orice interessu privatu preferitu celui comunu), adversarii natiunei si bisericei nóstre si ai institutiuniloru acestora n’ar’ avé prin cine se le derime. De nu si-ar’ fi capetatu toporulu din fabula codorite, n’ar’ fi potutu taia si culcă la pamentu padurea. Alta e, ca publicitatea nóstra e prea pe partea principiului, după care lumea se închina succesului. Criticele organeloru nóstre publice se atingu de cei mari si potenti numai cu manusie glacé, cu peciorulu dau de regula numai in leulu mortu, buna are că in repausaturu episcopu Oltenu Cine din noi nu sciea si cunoscea calile si mediulecele urgisite ale acestuia, prin cari ajunsese episcopu alu Lugosiului, apoi alu Oradei mari ? Dér’ odata inaltiatu pre tronulu archipastorescu, acusi ’lu vedeai glorificatu candu intr’unu diuariu rom., candu intr’altulu, carele i bucină in audiulu lumei liberalitatea, caci p. e. dăruise cutarui studente sum’a imposanta de 10 fl. Manipularea lui cu averea bisericei si totodată a natiunei rom., faptele si uneltirile lui neromanesci trentitarie la ruinarea noastra bisericeasca si natiunale, bunamite candu cu disolverea pre salutarei .Societăți de lectura a junimei romane pradane“scl., nimene din Romani si din dinaristii nostri nu le vedea, nu le audia, nu le scieă, nu le spuneă. Care din noi si care diuariu romanescu descopere, spre a fi înfierate, precumu merita, traficările pecatuse, ce unii recurenţi, alu carora Ddieu e pântecele, făcu cu drepturile si interessele nóstre eclesiastice si nationali la ocasiunea fiecărei vacantie episcopesci ? Nimene si nici unulu. Opiniunea publica maghiara si nemaghiara vorbesce de multe ori in gur’a mare cu ironia si despretiu despre respectivele fapte marsiave si negre ale Iudiloru romanesci; dar’ noi nu audimu, nu vedemu, nu scimu nemica, noi facemu tacerea pescelui. Pare, ca ne tememu „a priori“ de disgratie a atatoru concurenti episcopi „in spe“, că si candu acumu insusi concursulu la episcopia, că espresu opritu prin dreptulu canonicu, nu ar’ fi in sene demnu de cea mai necrutiatoria înfierare si condamnare. Asiă nu mai merge. Noi trebuie se ne disciplinamu, pre teremulu bisericescu că si pre altele. Trebuie se ne moralisamu si asiă dicendu caracteramu. Ce e de infieratu in sinulu nostru trebuie infieratu fara crutiare. Cangren’a trebuie taiata la tempu, deca altmintre nu vrem, că ea in acestu evu alu spurcatului materialismu se se latiésca totu mai departe pena la total’a infectare si ruina a corpului bisericei si natiunei nóstre! . . . (Va urmă.) Taaffe si viitoriulu cabinetu austriacu. Este caracteristicu, cu press’a prusso-germana si cu deosebire diuariele berlinese se ocupa multu si forte cu de ameruutulu de afacerile interiore ale monarchiei nóstre si sunt de regula mai bine informate despre mersulu acestoru afaceri, cu insusi press’a austro-ungara. Astfeliu diuariele din Berlinu ne aducu din candu in candu cu privire la situatiunea interioara din Austria sau din Ungari’a descoperiri foarte interessante, cari, desi au numai caracterulu de combinatiuni politice, totusiu se vede, ca se baseza pe informatiuni foarte esacte despre planurile ce se cocu in regiunile mai inalte si la Curtea austro-ungara. Intre altele merita atenţiune cele ce i se scriseră dilele aceste diuariului „Berliner Tageblatt“ dela Vienna dintru o parte bine informata cu privire la ministeriulu viitoriu austriacu : „In cabinetulu de faţia austriacu — adice corespondentul fetei berlinese — corniţele Taaffe, care in functia a fostu amicu alu imperatului, este totulu, alfa si omeg’a, ceilalti sunt numai decoratiune, si problem’a loru principala este de a ascunde câtu se poate lucrările subterane ale lui Taaffe. De aceea noulu ministru de interne (Taaffe) pasiesce asia de puţinu in publicitate. Diu ameloru oficiale li s’a datu semnulu se vorbească câtu se pote de puţinu despre elu. Taaffe voiesce se se păstreze pentr’unu viitoriu mai bunu. Elu si cu ocasiunea desbaterei budgetarie s’a esprimatu atatu de precauta si reservatu, incâtu era greu de a conchide din asertiunei la programa anumita politica. Der’ elu totusiu are o asemenea programa si toata atentiunea si-o concentreza intr’acolo, ca se-o duca la împlinire la timpulu seu. Inse in ce consta programa s’a si candu va sosi timpulu seu? „Nu trebuie se uitamu, ca Taaffe este unu ministru după dorinti’a imperatului. Ministeriele premergetorie imperatulu le-a toleratu numai. Acuma sufla din nou unu ventu tare reactionariu prin Austria si la unu regentu cu trecutulu lui Franciscu Iosifu apare numai naturala reintorcerea la primulu amoru. Tóate straduintiele lui Taaffe mergu intr’acolo, ca se introducă o noua era reactionaria. Candu i s’a fostu incredintiatu nu de multu formarea noului cabinetu, se convinse iute, ca inca e prea de timpuriu de a lua josu masc’a liberala. De aceea a depusu mandatulu earasi in manile imperatului, dar’ numai spre a’lu primi earasi la unu momentu mai favorabilu. Intr’aceea prepara cu mana dibace terenulu pentru schimbarea intentionata. Fara indoiéla va cauta se influintieze alegerile pentru Reichsrathulu viitoriu in sensulu acest’a. Elu desi refusa de a incheia cu cehii cerbicosi din Boemi’a unu pactu formalu, pentru intrarea loru in parlamentulu centralu, le da inse totusi se intielega lamuritu, ca déca voru intru in parlamentu pretiulu pentru parasirea politicei loru de passivitate nu va lipsi. Totu camu asia se poarta fația de poloni. Ambele nationalitati isi puim der’ tata speranti’a loru in cornitele Taaffe, care negotieza cu Potoțki pentru ca se intre in cabinetulu viitoriu si asemenea sedice, ca s’a apropiatu de Hohenwart. Acest’a ar’ trebui nepresitu se se lase in cea mai mare parte de instiintiele sale federalistice; der’ pentru aceea i se dâ o desdaunare in asigurarea unui regimentu strictu reacționariu. Se intielege de sine, ca la acest’a va da concursulu seu si biseric’a. Taaffe se poarta foarte amabilu fația de pretensiunile clericaliloru si este sperantia câ clerulu, si celu mai aprigu in lupta din Tirolu, va veni la cunoscintia câ, dela nici unu ministeriu nu pote astepta favoruri mai mari câ dela unu cabinetu viitoriu Taaffe-Potocki-Hohenwart. Mai departe dice numit’a fata: „Lui Taaffe ’i place a îndulci leacurile amare si desi — conformu dorintiei monarchului — este prea aplecata a guverna popóarele Austriei cu mana de feri, totusiu va ascunde acést’a mana întotdeauna intru o manusia fina. „Tóté cu mesura“ este devis’a lui De aceea mai bucurosu s’ar’ incungiura numai cu colegi din societatea cea buna si celoru nobilitati de curendu apoi mai vertosu burgesiloru si celoru imigrati n'ar voi se le de nici unu portofoliu. Chiaru si intotdeauna flecsibilulu Stremayr ar’ trebui probabilu se iesa din ministeriu cu atatu mai vertosu căci, in contra datinei sale, se se fi esprimatu in contra participarei monarchiei la ocupatiunea Rumeliei orientale, si Andrássy inca totu mai este unu santu, de care nu e iertatu a te atinge — atatu de multu asciutu se câstige „cornitele providentialu“ pe imperatu pentru ideile sale, atatu de multu sei insufle credintia ca politic’a s’a esteriora e escelenta. Se prevede, ca numai după reesirea favorabila a alegeriloru pentru Reichsrath asigurandu-se o majoritate guvernului se va forma si cabinetulu viitoriu in frunte cu corniţele Taaffe, cu aristocraţi însemnaţi ca miniştri, c’unu programu ultra-conservativu der’ iu federatisticu si in intielegere cu biseric’a luandu-se pretensiunile acestei’a câtu mai multu in consideratiune. A cui e pamentulu, aceluia e si tier’a! De siu, 14 Aprile 1870. Au trecutu tempurile fericite, in care possesiunea de pamentu a adusu 5°/0 si mai multu, eaca arendatorii cadu in tóte laturile. Castigamu d-le unu cumparatoriu (pentru moșia) se ruga proprietariulu, ca se’mi cumparu harthii sau se depunu capitalulu ce ’mi va remana dela solvirea datoriiloru intr’o cassa de păstrare, ca nu mai potu suportă dările si impositele, n’amu fundus instructs, cu ce se economisezu etc. etc. E lesne lui Petru si Ioanu, ca se se sustiena din cele 10—20 de jugere de pamentu, ca are trei feciori, si nui lipsitu asi conduce lucratori pe bani, dar’ eu cu 500—1000 jugere peru de farne! si adi mane o se’mi se liciteze mosii’a intrega! Asia aadimu vorbindu in tota diu’a, si vedemu realisanduse temerile posessoriloru celoru mari, desi cu declararea interusuriului de tiberu, si a capitalului de marfa comerciala ti se faceau prospecte, ca proprietarii cei mari voru imprumuta dela bance cu 5°0 bani si impartiendu cu 12—100 de percente la poporu, aceia tiera intrega voru cumpara’o, — sartea fatala inse a dispusu contrariulu, si multi professori mari au cadiutu victima legii aduse prin ei! Intr’aceea vedemu cu dorere, ca si mosiere mici se vendu pe calea licitatiunei cu unu pretiu de 10 percente numai din pretiulu estimatu. Mosd de 50—60 jugere pretiuite la 2—300 fl. se vendu cu pretiulu bagatelu de câte 50 fl. si cele estimate la pretiulu de 100 fl. si cu 1 florinu. Aceste sunt esemple de tóte dilele; eara poporulu e pre indolentu se cumpere la licitatiuni, ca se nu supere pe debitorulu, ci mai tardiu le cumpără parcellatimu in suma de pretiuire dela creditori. Privimu cu bucuria candu institutele nóstre concurgu la licitatiuni sau cumpără din mana libera