Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-07-15 / nr. 56
Freti-u.1u. abonamentului: pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28 franci. A milu 2DL.IX. Se prexru-xxxexa, la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese*i Joi’a si Duminec’a. -A.xa.-a.aa.ci-u.rile . Nr. 56. Dumineca, 15 27 luliu 1879. un'a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Brasiovu, 14/26 luliu. Primulu pasu decisivii catra solutiunea gravei si incurcatei cestiuni a Evreiloru din Romani’a s’a facutu. Noulu rainisteriu s’a formatu totu sub presiedinti’a d-lui Ionii Bratianu si in nou’a s’a compunere representa o fusiune a partidei liberalenationale cu aceea a conservatoriloru nationali din centru. „Timpii sunt grei“, — dicu ministrii in programulu, cu care s’au presentatu inaintea Corpuriloru legiuitoare — „sunt din cei mai grei, prin cari a trecutu tier’a noastra vreodată. Amu lasatu orice reminiscintie si ne-amu datu man’a cu totii . . Faptulu acest’a este, trebuie se o mărturisimu, incuragiatoriu pentru toti amicii adeverati ai statului romanu. Scimti foarte bine, ca vederile politice ale Floru Bratianu, Cogalniceanu, Cretiulescu si Boerescu difera in multe privintie unele de altele, der’deea si opiniunea publica, dedata a vede pe somitățile partidei liberale si conservative combatându-se cu inversiunare prin organele loru in timpi mai puţin t grei, ar’ privi cu oarecare neincredere si îngrijire la noulu ministeriu de coalitiune, noi nu potemu se impartasi cu parerea publicului celui mare, ci trebuie se credemu in sinceritatea planuriloru si in iubirea de patria a acestoru ministrii c’unu trecutu atâtu de frumosu, pentru ca, nu potemu se ne inchipuimu, ca unu poporu si o tiara glonasa, ca Romani’a, se devină o jocaria in mana strainiloru din caus’a neintielegeriloru ce ar’ domni in sinulu barbatiloru ei luminati. Romani’a a inaintatu in timpulu din urma asia, incatu a castigatu stim’a Europei intregi, cumu amu poté admite dér’ câ tocmai pe terenulu politicu se nu fi facutu nici unu progressu? Nu se poate câ poporulu romanu se nu fi propasitu si in maturitatea s’a politica, nu se poate ca barbatii lui de statu se nu fi venitu la convicțiune, ca numai printr’o unanima si solidara procedere a tuturora tier’a se poate salva din marile pericule ce-o amenintia din toate partile. Daca cu toate aceste cineva ar’ fi potutu se aiba temeri faţia de noulu ministeriu de coalitiune programul seu ar’ fi trebuitu se ’lu liniştească pe deplinu. Ministeriulu declara, ca nu s’a constituitu in contra „curentului rationalu si justu“ alu ideiloru tierii ci câ „aceleaşi idei, aceleaşi îngrijiri le impartasiesce de opotriva cu natiunea intrega Ba noulu cabinetu isi formuleza programur in cestiunea revisuirei art. 7 din Constitutiune destulu de precisa dicendu, ca elu va admite si va sustiene o „solutiune basata pe principil [naturalisarii individuale, care esclude orice categorii, precumu si pe restrictiuni speciale pentru dobândirea proprietăţii rurale.“ Asiader’ noulu ministeriu Bratianu a acceptatu de basa a programului seu ideea esprimata de majoritatea Camereloru de revisuire si combătută cu câteva zile mai înainte de demissionatulu ministeriu Bratianu. D. Bratianu primindu presiedinti’a noului cabinetu s’a supusu parerei majoritatii representatiunei nationale, vointiei tierei. Acést’a ’i servesce spre onóare si este o dovéda mai multu pentru patriotismulu seu. Nu ne-a surprinsu atâtu impregiurarea ca noulu cabinetu Bratianu nu mai sustiene categoriele propuse de celu vechiu, ci se conforma vointiei espresso a natiunei, „prin care se semte intaritu“, caci dela d. Bratianu eramu in dreptu a ne astepta la o asemenea patriotica procedere; ceea ce ne-a surprinsu mai multu a fostu amanarea sessiunei estraordinare a Camereloru. Este justu, ca ministriloru le trebuiea ceva timpu de reflecsiune, ca cestiunea Evreiloru potea se recera inca unele studii, dar’ toate aceste inca nu ar’ justifică de ajunsu o amanare de-o luna intreaga. După ce odata ministeriulu s’a declaratii categoricu pentru solutiunea propusa de majoritatea parlamentului, nu ne vine a crede, ca a cerutu amanarea, spre a prepară spiritele pentru concessiuni mai mari in cestiunea israelita, ci ceea ce credemu este, ca noulu guvernu voiesce se intrebuintieze acestu timpu mai multu spre a studia fasele esterioare si a prepară marile poteri. Poate, ca guvernulu spereza a dobândi in intervalul acest’a recunoscerea independenții tierii, celu puțiuu din partea Franciei si Italiei, basandu-se pe impregiurarea, ca, după declararea primului ministru, pretensiunile poteriloru străine s’au mai imblanditu in timpulu din urma. Fiecare Romanu binesimtitoriu trebuie se dorasca, că silintiele patriotice ale guvernului se fia încoronate de celu mai stralucitu succesul Cronic’a evenimenteloru politice. Press’a in dependenta maghiara isi redica totu mai multu vocea in contra coruptiunei ce domnesce in Ungaria. Astadi organele opositionale cu „Magyarország“ in frunte acusa chiaru pe siefulu cabinetului Tisza, câ ar’ fi participatu la ghesiefturile subalterniloru sei si câ ar’ fi fostu cu deosebire intielesu cu manoperele financiare ale speculantului secretariu de statu comite Zichy. Organele guvernului au fruntea de alu luă in aperare pe Zichy, dar’ din di in di se dovedesce mai multu culpabilitatea s’a. Opositiunea póte se fia forte multiamita cu impressiunea sensationala ce au facut’o descoperirile sale in toata tiar’a, si in specialu la poporulu maghiara, care începe a vedé abisulu, in care voiesce se’lu impinga fara mila si crutiare clic’a guvernantiloru. Intr’aceea guvernului ungurescu se pare ca putinu ’i pasa de gravele acusari ale pressei opositionale si in locu de a caută se delature realu continua a se ocupă cu planuri de maghiarisare. Dlu Trefort nu s’a sfiitu de a concepe idee a maghiarisarii prin traducerea cartiloru bisericesc in limb’a maghiara. Ds’a nu vrea nici mai multu nici mai puţiuu de câtu că in bisericele grecounite din partile nordu-ostice ale Ungariei se se se introducă limb’a maghiara. Diuarele ministeriale spunu, ca d. ministru de culte a pusu unu premiu de 700 fi. pentru cea mai buna traductiune a cartiloru liturgice de ritulu greco-orientalu in limb ’a maghiara cu scopu de ale introduce in bisericele gr. unite din acele parti. D. Trefort se dice, câ deocamdată voiesce se ’si încerce noroculu la rutenii uniţi cu biseric’a Romei. O comissiune de preoţi ruteni se se fi si intrunitu pentru scopulu indicatu. D. Trefort e fórte generosu cu productele literare maghiare si va tramite negresitu si Romani fora uniti liturgierulu tradusu, asemenea si greco-orientaliloru din partile ungurene si din Secuime. Asteptamu cu nerăbdare se vedemu ce mesuri au luatu si voru luă faţia de acestea noua încercare de maghiarisare capii bisericeloru nóstre. In fine după multe consultări la successu d-lui Bratianu a compune unu ministeriu de coalitiune seu cumu ilu numescu foile din capitala defusiune. In acestu ministeriu au intratu mai multe somitati ale partideloru diferite, barbari cu renume in străinătate, că Cogalniceanu si Boierescu. Din ministeriulu demissionatu a remasu numai d. Bratianu si ministrulu de finance D. Sturza. „Monitoriulu“ publica decretele privitore la demissiunea ministeriului trecutu si reconstituirea lui sub aceeasi presiedintia, a d-lui Ionu Bratianu. Noulu cabinetu a fostu constituitu in modulu urmatoriu: D. M. Cogalniceanu, la departamentulu de interne, d. N. Cretiuescu, la departementulu culteloru si alu instructiunei publice d. D. Sturdza, la finance, d. B. Boierescu la afacerile străine, d. colonelu D. Le c ’a la resbelu, d. Anastasie Sorojanu la justiţia, car’ la lucrările publice si presiedinte ale consiliului d. I. C. Bratianu. In acestu ministeriu nu este representata fracţiunea liberala a d-loru Vernescu si Ionescu si partid’a dreptei a careia si et sunt d. Lascar Catargiu, Manolache Costache si gener. Florescu. Organulu acestei partide „Timpulu“ si-a aratatu cu deosebire nemultiamirea, pentru ca dnii L. Catargiu si Floreseu nici n’au fostu consultări de Domnitoriu că ceilalti siefi de partida. „Romanulu“ respunde, ca d. Manolache Costache, care e capulu dreptei a fostu consultatu, câtu pentru ceilalţi doi, apoi ei au fostu declaratu mai de multu prin organele loru, câ sub principele Caroli nu voru mai primi niciodată unu ministeriu. Asemenea nu e si n’a potutu fi representatu in cabinetu mic’a ceata a antirevisionistiloru. In numerulu 170 alu diuarului „Hon* (patri’a) publica d. V ă n d o r y, redactorulu diuariului „Hirado“ din Bucuresci, unu articulu, prin care arata intr’unu modu impartialu starea lucrului si impossibilitatea, de a poté Romanii impamenteni pe Evrei in massa, si tutu deodata descrie cu colorile cele mai vii pe Evreii poloni din Romani’a, de care este mai cu séma Moldov’a inundata. D. Văndory, care a doveditu mai de multe ori, ca nu este amicu alu desvoltarii elementului romanescu, se face deodata in cestiunea evreasca operatoriu alu românismului. Va fi dor’ de interessu a cunosca parerea s’a in cestiunea emancipării Evreiloru; elu scrie intre altele : „Romani’a este vecina nemedilocit’a a Ungariei; interesseie nóstre sunt in multe privintie identice; prin urmare este cu atât’a mai vârtosu de lipsa, că adeverulu se fia cunoscutu in patri’a mea. Se cercetamu doar’ daca atitudinea României fatia de art. 44 din tractatulu dela Berlinu e corecta? Se vedemu deca revisiunea art. 8 alu Constitutiunei României cumu o voiescu camerele romane este corecta ?“ „In Romani’a aflamu 300,000 de Jidani poloni, nu 130,000 cumu sustienea „N. Pest. Journal“ de Sambata. Intre acesti 300,000 Evrei nu vei află nici macaru cu lamp’a lui Diogene unulu, care se semita romanesce, — scopulu loru este numai, de a aduce Romani’a la sapa de lemnu, spre a o lasă apoi că trădători in ghiarele Moscovitului. Evreii din Moldov’a nu ieau 60—70%, ci 600—700% cameta. E dreptu ca in Romania nu se afla unu singura Jidovu polonu, care se nu vorbească ro- manesce, dar’ nu de aceea vorbescu romanesce pentru ca se pota strigă : „Traiasca patri’a !“ ci pentru aceea spre a strigă: „Nimiciri Romani’a !“ Jidovii polonesi nu sunt asia cumu erau Jidovii nostri unguresci inainte de emancipare, cari la 1850 au plânsu cu noi de opotriva (?), in anulu 1860 s’au bucuratu cu noi împreuna, si anulu 1867 sau serbatoritu asemenea cu noi, fara a fi fostu emancipati. Jidovulu polonesu nu scie cei patriotismulu ; Jidovulu polonesu nu cunósce anima, nu sufletu ; nu cunósce aceste schintei ddicesci, elu scie numai un’a. Camataria fara sufletu; numai unu lucru i este celu mai santu . E g o i s m u t u cu orice pretiu. Se nu întrebe cumva poterile europene pe chrestiun , de spunu adeverului ci se întrebe pe Evreii francesi, germani, austriaci si unguresci cari traiescu in Romani’a , se se informeze dela acesti’a si apoi se vorbesca. Poterile europene, cu esceptiunea Austro-Ungariei, soliciteaza cu toata seriositatea emanciparea Evreiloru, ba ele amenintia chiaru guvernulu României, daca nu ar’ esecută câtu mai curându art. 44 alu tractatului dela Berlinu — nu cumu cere mintea senatosa, ci cumu o pretindu interessere „Aliantiei israelite.“ Da ! Naţiunea si guvernulu romanu voiescu se esecute punctulu 44, cumu dictéza spiritulu lui, — cumu voru concede interesseie morale si materiale ale României. Oricine cere dela Romani’a mai