Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-10-14 / nr. 82
verulu ? Oare pentru ca este bine informatu ? Apoi ce așteptări a avutu d-sa dela nou’a organisatiune? Eu nu vedu nici unu planu, nici un’a opiniune seu părere positiva in espunerile dsale, de unde publiculu se pota pricepe ceva; totulu ce doresce in modu lamuritu este, ca maritulu Consistoriu se luaia mantuitu de noi caci noi toti suntemu incurcatori. Atât’a e tota conclusiunea d-lui corespondente. Dera unde sunt probele si argumentele la una asemenea conclusiune ? Ore nu încurca d-sa pre publicu prin logic’a s’a atunci, candu arunca incriminatiuni generali nebasate in contr’a toturor’a ? Una proba despre bun’a credintia in operatulu dsale ne poate totusi dâ d-lu corespondente, déca va avé celu putinu curagiulu de a esi la lumina cu numele si persoan’a d-sale, aretandu prin acest’a câ nu-i este rusine de ce’a ce a facutu, câci altmintrea d-sa va fi ca si aceia, cari se ferescu de lumina si le place a-si urmări scopurile numai in ascunsu si in intunerecu, caci a te servi de anonimitate in unu organu de publicitate, pentru a atacă onoarea si caracterulu mai multoru persoane certe, nu mi se pare a fi compatibilu cu onestitatea, cu atâtu mai puţinu, cu câtu dlu corespondente nu produce nici un’a proba spre a-si justifică inculpările. Se vedemu dera in cătu si pretiuesce dlu corepondente onóarea dsale si apoi, fiindu de lipsa, vomu mai potu reveni la cestiune. Basiliu Porutiu, adm. Protopopescu. Cestiunea Evreiloru in Senatulu romanu. In siedinti’a de Mercuri 10 Oct. v. s’a inceputu in Senatu discussiunea generala asupra proiectului de lege pentru revisuirea art. 7 din Constitutiune, care a fostu admisu de secţiuni. Mai antaiu a vorbitu Metropolitulu-P r i m a tu dicându, că este o datoria a s’a că Primatu alu bisericei romane de a respinge din toate poterile acusatiunea nedrepta ce ni se aduce, cum ca biseric’a si națiunea romana ar’ fi intoleranta. O asemenea imputare nu o potemu primi. „Toti străinii veniți la noi au gasitu nu numai cea mai mare ospitalitate, dar’ i-amu lasatu pe fiecare se cruda in religiunea parintiloru sei si se vorbesca limb’a natiunei loru.“ Metropolitulu arata apoi, ca biseric’a necumu se urmaresca dar’ a ocrotitu si ocrotesce inca pe Israeliti. Chiaru si astadi se distribuiescu mile intre crestini si israeliti si cei din urma participa chiaru si la impartirea de burse pentru scolari. In fine Metropolitulu speraza ca Senatulu va găsi o deslegare multiamitare, că patri’a se nu remana isolata si lipsita de orice sprijinu in fagi’a periculeloru ce ni le-ar’ potu aduce viitoriulu. După Primatu luă cuventulu bardulu Romaniloru d. Vasile Are sandri spre a declară, câ e singuru care nu primesce revisuirea. E vorba dice, de a se inscrie pe paginele Constitutiunei demnitatea sau umilirea. Nu trebuie se procedemu cu passiune seu ura. Alianti’a israelita prin grab’a ei si art. 44 ne-au deschisu ochii ne-au trezitu, căci eramu pe patulu nepasarei care e vecina cu moartea. Se remaneau trezi. Poporulu romanu a facutu păsuri gigantice, după 400 de ani si-a dobânditu independinti’a prin sine insusi, dar’ deodata fatalitatea ilu amenintiu cu o invasiune israelita. Năvălitorii sunt unu poporu muncitoriu, inteligentu, care urmaresce tainicu o lupta , inse in acelasi timpu sunt esclusivisti si deprinsi a fi unu statu in statu. Ei la noi in tiara nu cauta o positiune sociala mai mare, nu cauta o patria, căci patri’a loru e Talmadulu, ci cauta o proprietate ieftina de cumperatu. Dar’ ce merite au Evreii de a capetă drepturi ? Ei s’au aratatu vecinicu nepăsători de sartea natiunei, ba chiaru vrasmasi, unirea a fostu pentru ei o di de doliu, lupt’a pentru independintia un’a ocasiune de a scumpi banii si a esploată pe seraci. Calomni’a a fostu mediuloculu prin care Alianti’a a atrasu interesulu Europei pentru Israeliti, aratandu pe Romani că unu poporu barbaru, netolerantu si persecutoru. Europ’a neacondamnatu fara se ne asculte, a uitatu ca independenti’a ne-amu castigat’o rusine a uitatu ca noi amu fostu beligeranti invingetori nu invinsi, si ne-a impusu conditiuni umilitore. Poterea clevetirei a fostu atâtu de mare incâtu chiaru tierile de acelasiu sânge Franti’a si Itali’a au luatu initiativ’a in contra nostra. Deca amu revisul astadi Constitutiunea amu confirmă calomni’a, déca ne amu supune amu lui deprinderea supunerii si alții a poruncei, ne amu espune la umilirea de a datori recunóscerea independintii nu vredniciei nóastre, ci Aliantiei israelite si atunci Romanulu va pote dice nu ’mi mai cereţi sângele de vreme ce elu servesce la umilirea tierei. Ds’a finesce astfeliu : „Pentru aceste considerante, candu astadi Romania vine cu istori’a s’a in mana pentru ca noi se scriemu pe paginele sale alu nostru veto, eu unulu rupu pagin’a destinata pentru înscrierea umilirei tierei, ear’ pe cealalta pagina scriu cu anim’a mea : demnitatea si salvarea ei! După d. Alesandri vorbesce D. C. Braescu contra proiectului ear’ D. I. S t r a tu pentru dîcându cu déca ne-amu găsi in impregiurari ordinare nu amu avu decâtu se incungiuramu toti marele drapelu redicatu de d. Alesandri, situatiunea e inse cu totulu anormala. D. Voinovu se pronuntia in contra proiectului. — In siedinti’a de noi după ce a vorbitu raportorulu d. Al. O rascu a tienutu unu discursu mai lungu d. Manolache Costache felicitandu-se de solutiunea data de camera D. Cogalniceanu iea in aperare proiectulu in contra dlui Alesandri, care, dice, de câte ori s’a coboritu din Olimpu pe pamentu de atatea ori a perdutu, si in contra dlui Voinovu. După aceea se cere închiderea discussiunei care se acorda. Contra proiectulu de n e r e v isuire alu dlui Alesandri se respinge cu 53 in contra 1 votu. Se pune apoi la votu luarea in considerare a proiectului camerei si se adopta cu 56 voturi contra 1 din 60 votanti, abtienendu-se dnii: Alesandri, Braescu si Bujoreanu, contra a vota cu N. Voinovu. Desbaterea speciala, după o scurta vorbire a Metropolitului Moldovei, care constata ca n’au esistatu niciodată persecutiuni religiose in tiara, se închide si proiectulu in totalu se primesce cu 56 voturi contra 2, ale dlui Voinovu si Braescu. Votarea s’a facutu prin apelu nominalu. Din camera romana. Reproducemu din discursulu interessantu rostitu de d. ministru de esterne B. Boerescu la 1 Octobre in favorulu proiectului guvernului urmatoriulu estrasu: d. Boerescu arata, ca toti ministrii cabineteloru europene pe unde a mersu,i-au disu, ca trebuie se ne conformamu tractatului, si ca art. 44 coprinde nu numai unu principiu abstractu, ci si aplicarea acestui principiu, chiaru Russia, care este bântuita de acelasi reu ca si noi din causa evreilor, ne-a sfatuitu se ne intielegemu cu puterile si se esecutamu tractaturu. Prin urmare, unu proiectu de reviusire trebuie se cuprindu doue parti: enuntiarea principiului, si aplicarea lui. Proiectulu guvernului proclama in modu absolutu principiulu egalitatiei tuturoru culteloru. Ideea de emancipare este cu totulu străină acestui proiectu. De aceea s’a si pusu cuventulu dobândire, pentru a se areta, ca sistema adoptata este aceea a naturalisarei, dar’ nu a emanciparei, care presupune nisce drepturi preesistente. Este de mirare cum d- Marzescu a pututu se sustiena ca art. 21 din Constitutia noastra nu ar’ fi in acordu cu alu douilea paragrafu alu art. 44. Aceast’a obiectiune s’a facutu numai la Rom’a de unu membru alu Aliantiei Israilite, care avea pretensi’a, ca comunitățile religiose se formeze la noi statu in statu, nefiindu supuse nici unui controlu. Dreptulu de controlu nu’lu poate nega nimeni statului nostru, căci ar’ fi a’i nega intreg’a autonomia. Este doar complecta si suficienta formularea principiului din art. 44 asia cum a facut’o guvernului vorb’a acum de aplicarea acestui principiu. Aci sunt doue sisteme: a emanciparei, si a naturalisarei. Emanciparea se poate face sau intr’un modu largu, după cum cerea Alianti’a Israilita, danduse drepturi chiaru si evreiloru străini, sau pe categorii. Ca mandatara alu tierei, d. ministru de esterne s’a pronuntiatu in străinătate pentru sistem’a naturalisarei individuale, aretandu nevoile tierei, trebuintiele ei economice si positiv nea sa esceptionala, cu obligaţiune inse de a face o aplicare imediata a principiului asupra acelora israeliti supusi romani, cari s’ar găsi asimilaţi. Scopulu missiunei d-sale nu a fostu de-a elabora, proiectulu după instrucțiunile ce se voru da din afara, căci proiectulu era deja facutu, si d-sa a mersu numai se espuna in străinătate aceea ce națiunea putea da, in limitele posibilului. S’a afirmatu, ca proiectulu guvernului ar’ contiené emanciparea pe categorii. Emanciparea produce efecte si in presentu si in viitoru asupra unora individi cari dobendescu drepturi, fara a mai avea nevoie de votulu Camereloru. Astfelu s’a procedatu la 1857 candu s’au emancipatu Armenii la noi. Der’ unde se vede acesta in proiectulu guvernului ? Avemu interes ca se fusionamu in mass’a natiunei toate elementele diverse, ce nu au o naționalitate determinata, cum este elementulu israelitu , inse acesta fusiune trebuie se se faca cu timpulu si treptata, pentru ca israelitii se se poata asimilia cu naţiunea. De aceea proiectulu a admisu sistem’a naturalisarei, pentru ca nu prin precipitare se fimu nevoiţi a reveni in urma, după cum s’a intemplatu in Anglia, Franci’a, Prusi’a etc. S’au ridicatu obiectiuni contra termenului de „supusi romani“, contienutu in proiectu. Cei ce combătu acesta termenii comitu cea mai mare imprudentia. Dorinti’a cea mai mare a Aliantiei Israelite este, ca toti Evreii se fia declarați de străini. Acést’a dorintia trebue combătută. Străini sunt aceia cari se afla sub o protectiune străină. Dér’ evreii cari n’au nici naționalitate, nici o protectiune străină, cari sunt supusi la serviciulu militaru si la alte sarcine speciale, nu potu fi de câtu supusi romani. Paptulu acesta esista din vechime, este unu ce istoricu si necontestabilu. In Regulamentulu organicu evreii nesupuşi străini se numeau „evrei pamenteni“; in legea comunala din 1864 sunt numiţi „israeliti pamenteni“; d. Marzescu, cu raportoru alu comissiunei de iniţiativa parlamentara, dice câ sunt „israeliti indigeni“, chiaru d-nu Ionescu, citandu pe Cantemir, a vorbitu de evrei „suditi“, adica „supusi“. Deca ei se numeau „suditii Domnului“, causa este câ pe atunci Domnulu representâ suveranitatea naţionala. Prin urmare faptulu constanta este ca se afla oameni cu „naţionalitate nedeterminata“, pe cari’i putemu numi ori cum, destulu numai ca ei nu sunt cetatiani. Asemenea oameni au esistatu si in Franci’a, Germani’a, Elveti’a, etc., si in toate acele state a trebuitu se se faca legi, prin care se le reguleze positiunea, asimilandu’i, fusionandu’i in modu treptatu. După cumu s’a procedatu in cele l’alte state, putemu se procedemu si noi. In statele germane la 1861 s’a admisu mesur’a naturalisarei individuale. Déca acést’a mesura a fostu eficace la Germani, de ce nu ar’ fi si la noi ? S’a obiectatu de opositiune pentru ce nu s’a pusu in proiectu tota sistem’a naturalisarei, si anume durat’a stagiului. Candu inse in proiectu se dice, ca naturalisarea se acorda prin lege, nu mai este nevoe a se spune cum se face acea lege, căci se scie câ atâtu puterea legiuitoare, câtu si cea esecutiva trebue se coopereza la confectionarea ei... Astadi in toate Statele Europei tendintiva este, ca naturalisarea se se faca din ce in ce mai cu înlesnire. Mai pretutindenea durat’a stagiului este moarta si naturalisarea se da de puterea esecutiva. In Franci’a stagiulu este redusu la trei ani după legea din Iuniu 1867. Prin urmare, lucrurile fiindu astfeliu, a vorbi in Constitutiune de lungulu nostru stagiu de diece ani, ar’ fi a produce o forte rea impressiune. D. ministru de esterne conchide, cu paragrafulu antaiu alu proiectului nu coprinde nimicu contrariu tractatului din Berlin, si nu jicnesce intra nimicu interessele tierei. Națiunea este in dreptu a adopta ca modu de aplicare sistem’a naturaiisarei. După acestea ia in aperare f ulu alu 3-lea relativu la Dobrogea (Acesta a fostu stersu cu totulu in proiectulu primita de câtra camera) apoi continua. Paragrafulu alu 4-lea, care este celu mai bunu din téte, a fostu si el criticata. Acestu paragrafu abroga art. 8 din codulu civilu, care da dreptu ori cărui individu nascutu si crescutu in tiera se opteze la majoritate pentru calitatea de cetatianu. Guvernulu a voita se puna o bariera evreiloru prin § 4, suprimau dreptulu de optiune si inlocuindu’lu cu naturalisarea individuala. Numai in casu, candu Adunările voru voi se naturaliseze pe asemenea individi ’i voru admite cu cetatieni prin votu. Deca nu s’ar admite dispositiunea din acestu paragrafu, o multime de evrei neasimilati s’ar introduce in nationalitatea romana. Venindu la ultimulu pargiu d. ministru de esterne dice ca listele presentate de guvernu, nu sunt de catu naturalisari individuale, si, luate in blocu, ele constituescu o imediata aplicare a principiului din art. 44- Acést’a trebue s’o facemu, pentru ca se probamu puteriloru realitatea si bun’a credintia a natiunei. Prin acést’a nu ne departamu de sistem’a naturalisarei individuale. Guvernulu a alesu după categorii persoanele, pe cari le-a credintu asimilate cu națiunea. Deca sunt erori, acelea se potu îndrepta. D Cremieux, presiedintele Aliantiei israelite, protesteaza cu aceeasi furia ca si opositi’a, contra proiectului guvernului, acusandulu, ca voiesce se incele Europ’a cu o mie de Evrei, spre a apasa alti 260.000. Deea proiectulu guvernului ar’ fi propusu emanciparea, după cumu se sustiene, d. Crémieux n’ar’ fi protestatu. Terminandu, d. ministru de esterne rega Camer’a se ib in considerare proiectulu. Se cautamu a scapa tier’a din situati’a dificila in care se afla, caci altu-feliu nu amu respunde la mandatata si la increderea ce ne-a datu (aplause prelungite.) Diverse. (Statisti c’a D o b r o g e i.) O publicatiune a oficiului centrala de statisica, intitulata: „Indicele comuneloru din Dobrogea,“ da ore-care date statistice asupra Dobrogei. Eata unele din aceste : Dobrogea are 2 judetie, 9 plasi, 266 comune, din care 12 suntu urbane si 254 suntu rurale; cr’ sate si cătune are 348. Dobrogea, care in diu’a de 23 Novembre 1878 s’a incorporatu cu Romania, cuprinde delt’a Dunarii si este asiediata pe malulu unei mari — Marea-Negra — astufelu ca implinesce puternicu, in folosulu bine intielesu alu intereseloru nóastre politice si economice, una din cele mai insemnate conditiuni cu totulu indispensabile pentru marirea si prosperitatea natiunii romane. Se cuvine dór’ acum a publică celu pucinu aprocsimativu si in prescurtare, pena candu in cu-