Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-10-14 / nr. 82

verulu ? Oare pentru­ ca este bine informatu ? Apoi ce așteptări a avutu d-sa dela nou’a organisatiune? Eu nu vedu nici unu planu, nici un’a opiniune seu părere positiva in espunerile dsale, de unde publi­­culu se pota pricepe ceva; totulu ce doresce in modu lamuritu este, ca maritulu Consistoriu se lu­aia mantuitu de noi ca­ci noi toti suntemu incur­­catori. Atât’a e tota conclusiunea d-lui corespon­dente. Dera unde sunt probele si argumentele la una asemenea conclusiune ? Ore nu încurca d-sa pre publicu prin logic’a s’a atunci, candu arunca incriminatiuni generali nebasate in contr’a totu­­ror’a ? Una proba despre bun’a credintia in operatulu dsale ne poate totusi dâ d-lu corespondente, déca va avé celu putinu curagiulu de a esi la lumina cu numele si persoan’a d-sale, aretandu prin acest’a câ nu-i este rusine de ce’a ce a facutu, câ­ci alt­­mintrea d-sa va fi ca­ si aceia, cari se ferescu de lumina si le place a-si urmări scopurile numai in ascunsu si in intunerecu, ca­ci a te servi de anoni­­mitate in unu organu de publicitate, pentru a atacă onoarea si caracterulu mai multoru persoane certe, nu mi­ se pare a fi compatibilu cu onestitatea, cu atâtu mai puţinu, cu câtu dlu corespondente nu produce nici un’a proba spre a-si justifică incul­pările. Se vedemu dera in cătu si­ pretiuesce dlu corepondente onóarea dsale si apoi, fiindu de lipsa, vomu mai potu reveni la cestiune. Basiliu Porutiu, adm. Protopopescu. Cestiunea Evreiloru in Senatulu romanu. In siedinti’a de Mercuri 10 Oct. v. s’a ince­­putu in Senatu discussiunea generala asupra pro­iectului de lege pentru revisuirea art. 7 din Consti­­tutiune, care a fostu admisu de secţiuni. Mai antaiu a vorbitu Metropolitul­u-P r i m a t­u dicându, că este o datoria a s’a că Primatu alu bisericei ro­mane de a respinge din toate poterile acusatiunea nedrepta ce ni se aduce, cum ca biseric’a si națiu­nea romana ar’ fi intoleranta. O asemenea impu­tare nu­ o potemu primi. „Toti străinii veniți la noi au gasitu nu numai cea mai mare ospitalitate, dar’ i-amu lasatu pe fiecare se cruda in religiunea parintiloru sei si se vorbesca limb’a natiunei loru.“ Metropolitulu arata apoi, ca biseric’a necumu se urmaresca dar’ a ocrotitu si ocrotesce inca pe Israeliti. Chiaru si astadi se distribuiescu mile intre crestini si israeliti si cei din urma participa chiaru si la impartirea de burse pentru scolari. In fine Metropolitulu speraza ca Senatulu va găsi o deslegare multiamitare, că patri’a se nu remana isolata si lipsita de ori­ce sprijinu in fagi’a pe­­riculeloru ce ni le-ar’ potu aduce viitoriulu. După Primatu luă cuventulu bardulu Romani­­loru d. Vasile A­r­e s­a­n­d­ri spre a declară, câ e singuru care nu primesce revisuirea. E vorba dice, de a se inscrie pe paginele Constitutiunei demnitatea sau umilirea. Nu trebuie se procedemu cu passiune seu ura. Alianti’a israelita prin grab’a ei si art. 44 ne-au deschisu ochii ne-au trezitu, căci eramu pe patulu nepasarei care e vecina cu moartea. Se remaneau trezi. Poporulu romanu a facutu păsuri gigantice, după 400 de ani si-a dobânditu­ indepen­­dinti’a prin sine insusi, dar’ deodata fatalitatea ilu amenintiu cu o invasiune israelita. Năvălitorii sunt unu poporu muncitoriu, inteligentu, care urmaresce tainicu o lupta , inse in acelasi timpu sunt esclu­­sivisti si deprinsi a fi unu statu in statu. Ei la noi in tiara nu cauta o positiune sociala mai mare, nu cauta o patria, căci patri’a loru e Talmadulu, ci cauta o proprietate ieftina de cumperatu. Dar’ ce merite au Evreii de a capetă drepturi ? Ei s’au aratatu vecinicu nepăsători de sartea na­­tiunei, ba chiaru vrasmasi, unirea a fostu pentru ei o di de doliu, lupt’a pentru independintia un’a o­­casiune de a scumpi banii si a esploată pe seraci. Calomni’a a fostu mediuloculu prin care Alianti’a a atrasu interesulu Europei pentru Israeliti, aratandu pe Romani că unu poporu barbaru, netolerantu si persecutoru. Europ’a neacondamnatu fara se ne as­culte, a uitatu ca independenti’a ne-am­u castigat’o rusine a uitatu ca noi amu fostu beligeranti invin­­getori nu invinsi, si ne-a impusu conditiuni umili­­tore. Poterea clevetirei a fostu atâtu de mare in­­câtu chiaru tierile de acelasiu sânge Franti’a si Itali’a au luatu initiativ’a in contra nostra. Deca amu revisul astadi Constitutiunea amu confirmă ca­lomni’a, déca ne amu supune amu lui deprinderea supunerii si alții a poruncei, ne amu espune la umilirea de a datori recunóscerea independintii nu vredniciei nóastre, ci Aliantiei israelite si atunci Romanulu va pote dice nu ’mi mai cereţi sângele de vreme ce elu servesce la umilirea tierei. Ds’a finesce astfeliu : „Pentru aceste considerante, candu astadi Romania vine cu istori’a s’a in mana pentru ca noi se scriemu pe paginele sale alu nostru veto, eu unulu rupu pagin’a destinata pentru înscrierea um­i­lirei tierei, ear’ pe cealalta pagina scriu cu anim’a mea : demnitatea si salvarea ei! După d. Alesandri vorbesce D. C. Braescu contra proiectului ear’ D. I. S t r a t­u pentru dî­­cându cu déca ne-amu găsi in impregiurari ordi­nare nu amu avu decâtu se incungiuramu toti ma­rele drapelu redicatu de d. Alesandri, situatiunea e inse cu totulu anormala. D. V­o­i­n­o­v­u se pronuntia in contra proiectului. — In siedinti’a de noi după ce a vorbitu raportorulu d. Al. O r­a­s­c­u a tienutu unu discursu mai lungu d. Manolache Costache felicitandu-se de so­­lutiunea data de camera D. Cogalniceanu iea in aperare proiectulu in contra dlui Alesandri, care, dice, de câte ori s’a coboritu din Olimpu pe pamentu de atatea ori a perdutu, si in contra dlui Voinovu. După aceea se cere închiderea discussiunei care se acorda. Contra­ proiectulu de n e r e v i­­suire alu dlui Alesandri se respinge cu 53 in contra 1 votu. Se pune apoi la votu luarea in considerare a proiectului camerei si se adopta cu 56 voturi contra 1 din 60 votanti, abtienendu-se dnii: Alesandri, Braescu si Bujoreanu, contra a vota cu N. Voinovu. Desbaterea speciala, după o scurta vorbire a Metropolitului Moldovei, care con­stata ca n’au esistatu niciodată persecutiuni religiose in tiara, se închide si proiectulu in totalu se pri­mesce cu 56 voturi contra 2, ale dlui Voinovu si Braescu. Votarea s’a facutu prin apelu nominalu. Din camer­a romana. Reproducemu din discursulu interessantu ros­­titu de d. ministru de esterne B. Boerescu la 1 Octobre in favorulu proiectului guvernului urma­­toriulu estrasu: d. Boerescu arata, ca toti ministrii cabineteloru europene pe unde a mersu,­­i-au disu, ca trebuie se ne conformamu tractatului, si ca art. 44 coprinde nu numai unu principiu abstractu, ci si aplicarea acestui principiu, chiaru Russi­a, care este bântuita de acelasi reu ca si noi din caus­a evrei­lor, ne-a sfatuitu se ne intielegemu cu puterile si se esecu­­tamu tractaturu. Prin urmare, unu proiectu de reviusire tre­buie se cuprindu doue parti: enuntiarea principiului, si aplicarea lui. Proiectulu guvernului proclama in modu ab­­solutu principiulu egalitatiei tuturoru culteloru. Ideea de emancipare este cu totulu străină acestui proiectu. De aceea s’a si pusu cuventulu dobândire, pentru a se areta, ca sistema adoptata este aceea a naturalisarei, dar’ nu a emanciparei, care presupune nisce drepturi preesistente. Este de mirare cum d- Marzescu a pututu se sustiena ca art. 21 din Con­stitutia noastra nu ar’ fi in acordu cu alu douilea paragrafu alu art. 44. Aceast’a obiectiune s’a facutu numai la Rom’a de unu membru alu Aliantiei Israilite, care avea pretensi’a, ca comunitățile religiose se formeze la noi statu in statu, nefiindu supuse nici unui controlu. Dreptulu de controlu nu’lu poate nega nimeni statului nostru, căci ar’ fi a’i nega intreg’a autonomia. Este doar complecta si suficienta formu­­larea principiului din art. 44 asia cum a facut’o guvernulu­i vorb’a acum de aplicarea acestui principiu. Aci sunt doue sisteme: a emanciparei, si a naturalisarei. Emanciparea se poate face sau intr’un modu largu, după cum cerea Alianti’a Israilita, danduse drepturi chiaru si evreiloru străini, sau pe categorii. Ca mandatara alu tierei, d. ministru de esterne s’a pronuntiatu in străinătate pentru sistem’a naturalisarei individuale, aretandu nevoile tierei, trebuintiele ei economice si positiv nea sa esceptionala, cu obligaţiune inse de a face o aplicare imediata a principiului asupra acelora israeliti supusi romani, cari s’ar găsi asimilaţi. Scopulu missiunei d-sale nu a fostu de-a elabora, proiectulu după instrucțiunile ce se voru da din afara, căci proiectulu era deja facutu, si d-sa a mersu numai se espuna in străinătate aceea ce nați­unea putea da, in limitele posibilului. S’a afirmatu, ca proiectulu guvernului ar’ contiené eman­ciparea pe categorii. Emanciparea produce efecte si in pre­­sentu si in viitoru asupra unora individi cari dobendescu drepturi, fara a mai avea nevoie de votulu Camereloru. Ast­­felu s’a procedatu la 1857 candu s’au emancipatu Armenii la noi. Der’ unde se vede acesta in proiectulu guvernului ? Avemu interes ca se fusionamu in mass’a natiunei toate elemen­tele diverse, ce nu au o naționalitate determinata, cum este elementulu israelitu , inse acesta fusiune trebuie se se faca cu timpulu si treptata, pentru ca israelitii se se poata asimilia cu naţiunea. De aceea proiectulu a admisu sistem’a naturali­sarei, pentru ca nu prin precipitare se fimu nevoiţi a reveni in urma, după cum s’a intemplatu in Anglia, Franci’a, Prusi’a etc. S’au ridicatu obiectiuni contra termenului de „supusi romani“, contienutu in proiectu. Cei ce combătu acesta ter­menii comitu cea mai mare imprudentia. Dorinti’a cea mai mare a Aliantiei Israelite este, ca toti Evreii se fia decla­rați de străini. Acést’a dorintia trebue combătută. Străini sunt aceia cari se afla sub o protectiune străină. Dér’ evreii cari n’au nici naționalitate, nici o protectiune străină, cari sunt supusi la serviciulu militaru si la alte sarcine speciale, nu potu fi de câtu supusi romani. Paptulu acesta esista din vechime, este unu ce istoricu si necontestabilu. In Re­­gulamentulu organicu evreii nesupuşi străini se numeau „evrei pamenteni“; in legea comunala din 1864 sunt numiţi „israeliti pamenteni“; d. Marzescu, cu raportoru alu comis­­siunei de iniţiativa parlamentara, dice câ sunt „israeliti in­digeni“, chiaru d-nu Ionescu, citandu pe Cantemir, a vor­bitu de evrei „suditi“, adica „supusi“. Deca ei se numeau „suditii Domnului“, caus­a este câ pe atunci Domnulu re­­presentâ suveranitatea naţionala. Prin urmare faptulu con­stanta este ca se afla oameni cu „naţionalitate nedeterminata“, pe cari’i putemu numi ori cum, destulu numai ca ei nu sunt cetatiani. Asemenea oameni au esistatu si in Franci’a, Ger­­mani’a, Elveti’a, etc., si in toate acele state a trebuitu se se faca legi, prin care se le reguleze positiunea, asimilandu’i, fusionandu’i in modu treptatu. După cumu s’a procedatu in cele­ l’alte state, putemu se procedemu si noi. In statele germane la 1861 s’a admisu mesur’a naturalisarei indivi­duale. Déca acést’a mesura a fostu eficace la Germani, de ce nu ar’ fi si la noi ? S’a obiectatu de opositiune pentru ce nu s’a pusu in proiectu tota sistem’a naturalisarei, si anume durat’a stagiu­lui. Candu inse in proiectu se dice, ca naturalisarea se a­­corda prin lege, nu mai este nevoe a se spune cum se face acea lege, căci se scie câ atâtu puterea legiuitoare, câtu si cea esecutiva trebue se coopereza la confectionarea ei... Astadi in toate Statele Europei tendintiva este, ca naturalisarea se se faca din ce in ce mai cu înlesnire. Mai pretutindenea durat’a stagiului este moarta si naturalisarea se da de puterea esecutiva. In Fran­ci’a stagiulu este redusu la trei ani după legea din Iuniu 1867. Prin urmare, lucrurile fiindu ast­feliu, a vorbi in Constitutiune de lungulu nostru stagiu de diece ani, ar’ fi a produce o forte rea impressiune. D. ministru de esterne conchide, cu paragrafulu antaiu alu proiectului nu coprinde nimicu contrariu tractatului din Berlin, si nu jicnesce intra nimicu interessele tierei. Națiunea este in dreptu a adopta ca modu de aplicare sistem’a naturaiisarei. După acestea ia in aperare f ulu alu 3-lea relativu la Dobrogea (Acesta­­ a fostu stersu cu totulu in proiectulu primita de câtra camera) apoi continua. Paragrafulu alu 4-lea, care este celu mai bunu din téte, a fostu si el criticata. Acestu paragrafu abroga art. 8 din codulu civilu, care da dreptu ori cărui individu nascutu si crescutu in tiera se opteze la majoritate pentru calitatea de cetatianu. Guver­nulu a voita se puna o bariera evreiloru prin § 4, supri­mau dreptulu de optiune si inlocuindu’lu cu naturalisarea individuala. Numai in casu, candu Adunările voru voi se naturaliseze pe asemenea individi ’i voru admite cu cetatieni prin votu. Deca nu s’ar admite dispositiunea din acestu paragrafu, o multime de evrei neasimilati s’ar introduce in nationalitatea romana. Venindu la ultimulu pargiu d. mi­nistru de esterne dice ca listele presentate de guvernu, nu sunt de catu naturalisari individuale, si, luate in blocu, ele constituescu o imediata aplicare a principiului din art. 44- Acést’a trebue s’o facemu, pentru ca se probamu puteriloru realitatea si bun’a credintia a natiunei. Prin acést’a nu ne departamu de sistem’a naturalisarei individuale. Guvernulu a alesu după categorii persoanele, pe cari le-a credintu asi­milate cu națiunea. Deca sunt erori, acelea se potu în­drepta. D Cremieux, presiedintele Aliantiei israelite, protesteaza cu aceeasi furia ca si opositi’a, contra proiectului guvernu­lui, acusandulu, ca voiesce se incele Europ’a cu o mie de Evrei, spre a apasa alti 260.000. Deea proiectulu guver­nului ar’ fi propusu emanciparea, după cumu se sustiene, d. Crémieux n’ar’ fi protestatu. Terminandu, d. ministru de esterne rega Camer’a se ib in considerare proiectulu. Se cautamu a scapa tier’a din situati’a dificila in care se afla, caci altu-feliu nu amu respunde la mandatata si la incre­­derea ce ne-a datu (aplause prelungite.) Diverse. (Statisti c’a D o b r o g e i.) O publicatiune a oficiului centrala de statisica, intitulata: „In­dicele comuneloru din Dobrogea,“ da ore-care date statistice asupra Dobrogei. Eata unele din aceste : Dobrogea are 2 judetie, 9 plasi, 266 comune, din care 12 suntu urbane si 254 suntu rurale; cr’ sate si cătune are 348. Dobrogea, care in diu’a de 23 Novembre 1878 s’a incorporatu cu Romania, cuprinde delt’a Dunarii si este asiediata pe malulu unei mari — Marea-Negra — astufelu ca impli­­nesce puternicu, in folosulu bine intielesu alu in­­tereseloru nóastre politice si economice, un­a din cele mai insemnate conditiuni cu totulu indispen­sabile pentru marirea si prosperitatea natiunii ro­mane. Se cuvine dór’ acum a publică celu pucinu aprocsimativu si in prescurtare, pena candu in cu-

Next