Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-01-28 / nr. 8
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. IPretiVLl-u. a'boaa.a.roLentTil-u.i s pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28 franci. Anulu 1H H 1 Se prenumera : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. -A-i3.-u.n.d.U.rile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 8. Dumineca, 28 Ianuariu 9 Februariu 1879. 1S^2 Si 1B7Q Brasiovu, 27 Ianuariu (28 Febr.) Tóate se repeta in lumea acéstea nu e nimicu nou sub soare. Asia si încercările de maghiarisare nu sunt noue. înainte numai cu trei dieci si siepte de ani, candu batranii nostri scrieau 1842, scolarii lui Széchényi si Wesselényi, intielegendu reu invetiaturile ce le capetara dela ei, facura cu diet’a feudala din Transilvania se creeze unu articulu de lege, care nu avea de scopu nici mai multu nici mai putinu, decatu introducerea limbei maghiare in bisericele romanesci. Astadi scriemu 1879 si avemu de a face cu unu proiectu de lege, care emana dela unu guvernu esttu din sinlu unei partide careia ’i place a se numi „liberala constitutionala“, acestu proiectu tinde la introducerea limbei maghiare in toate scolile roraanesci. Cei dela 1842 voieau se ajunga deodata la scopu, cei dela 1879 voiescu se procéda mai incetu, „dér’ mai siguru“. Eri au introdusu limb’a in toate ofietele publice in comitate, in comuna, in toate asiediamintele statului, astadivoiescu se-o introducă in toate școlile si deca le-ar’ succede s’ar’ gândi mane a-o introduce si in toate bisericele. La 1842 s’au gasitu romani devotați binelui natiunei cu totu sufletulu loru, fóarte puțini la numeru dér’ plini de entusiasmu si de curagiu pentru santa causa a careia fideli sacerdoți erau. Astadi dupa treidieci si siepte de ani numerulu acelora din sinulu poporului nostru, cari potu se véda si se auda, s’a indiecitu. Fivoru consoli si romanii de astadi de sant’a loru datoria, de a luă in aperare limb’a, cultur’a si institutiunile poporului romanu? A dubitu, intr’acésta ar’ fi a comite o crima in contra consciintiei de sine a poporului nostru. Desi nu ne potemu indoi dér’, ca romanii dela 1879 iaca voru fi la inaltimea chiamarei loru, aflamu de bine a aduce din anulu acel’a indepartatu unu esemplu de iubire si alipire catra natiunea s’a si institutiunile ei, de care ar’ fi bine se se insufletiésca cu deosebire preoţii nostri. Unu stimatu amicu alu nostru ne-a facutu adeca atenti la unu interessantu actu istoricu ce s’a publicatu in diuarulu „Federatiunea“ Nr. 50 din 1871. Acestu actu este o scrisore a fericitului metropolis Alesandru St. Siulutiu, prin care in 1842, candu era inca vicariu alu Silvaniei, provocă, clerulu romanu de ambe confessiunile si prin elu natiunea intréga, la pasi solidari in contra incercarei de maghiarisare a bisericeloru romanesci. Nu potemu introduce mai bine actulu memoratu decatu reproducendu cuvintele, cu cari l’a insotitu „Federatiunea“ la prim’a lui publicare: „Ilu publicamu — dise ea — pentru ca se véda nepoţii, ce au patitu batranii si că se scie, ce au lucratu unii dintre ei, candu erau „rari nantes in gurgite vasto“ aceia, cari se fi avutu sperantia, cu atatu mai puţinu curagiulu de a întreprinde ceva pentru viitoriulu natiunei. . . Din publicarea actului va resulta celu puținu recunóscerea adeverului, că deca atunci, candu națiunea romana gemea in servitute si numai unii rari lucaferi mai aveau speranti’a de a-o scapă de perire, acuma, candu ori si cumu, dér’ celu puținu poporulu nu mai e marfa, dara nu ar’ fi nici pecatu, nici crima o lucră toti si mai cu de adinsulu in interessulu natiunei si a nu se codi, care iu cătrau si numai atunci a se arată, candu e trebuintia de romani la cutare oficiu, că se inainteze pe socotélia natiunei, in acestu casu, vedi bine, că romanu..............“ Acuma lasamu se urmeze scrisoarea memorata: „Nr. 131. A vicario foraneo Sylvaniae. Reverendissimo Theodoro Serény, parocbo gr. cat. oppidi Fagaras, archi-diacono a. Venetiensi et districtus Fogarasiensis vicario foraneo, s. sedis consistorialis assessori, domino in Christo fraţii colendissimo, in stricte offleiosis, per Cibinium Fogarasini. — Prea onorate domnule vicariu colega! si frate in Ohristosu pretiuite! — Ce furtuna grea se redica se întunece si aceea pusina lumina a soarelui, care de sub miriadele negriloru uitori a veacuriloru trecute, începu a luci pe ceriulu romanu — din novelele, care ne publica (lescu) operatele dietei tierei si proiectele maghiariloru, sciu câ ai vediutu, esistenti’a naţiei noastre, cultur’a si religi’a cu poternica introducere a limbai maghiare insusi in bisericile, catedrele si cărţile noastre, in cea de pre urma perire a primejdii se aducu, nu fara culcarea jurigjiaturae, et publici gentium, si punerea sub peciere a renduelei cei D-dicesci, care prin s. Paulu apost. la Rom. 12 v. 12—26 si acolo s’a spusu, unde dise, ca mai bine este a grai unu cuventu cu intielegere, decatu unii fara intielesu. „Ce întunecare si orbire si misteretate au adusu in cleru si in toata nati’a romana introducerea litereloru si limbei străine in literatur’a si bisericile romane nu’i limba se pota esplica; nici lacremi destule se se pota plânge. — Ca de unu blastemu si anathema din ceriu pentru pecatele nóstre si a naţiei nóstre pogorite, si-aduce nati’a aminte de fapt’a lui Alexandru principulu Moldaviei, carele la vicleanulu svatu alu lui Teoctistu Bulgarulu, lapedandu literele stramosiesci, imbraca cărţile bisericesci cu sdrantie străine, si facil nati’a muta si orba cu limba mastiha, la care anatema urma alfa, articululu tierei Comp. Const. III. R. I. Tit. II. Art., si acumu, candu începuse nati’a ca dintr’o boala grea a se scula si dintr’o temnitia fara ferestri intunecosa a esi la lumina, era sbiciulu pecateloru nóstre cu asemenea gona si intunerecu i se pregatesce celoru dintaiu. „Spre impedecarea reului si primejdiei acestei mari, care nu numai religiei, der’ mai virtosu la tota nati’a amenintia cu surpare, precumu nici o potere fisica nu voimu a intrebuintia, decatu morala a umilitei rogari acolo unde se cade, asta lucru nefiindu numai a religiei, ci a intregei nații, socotescu, ca rogarea care intreb’a acést’a trebuie la santut’a Maiestate si la staturile tierei indreptata, se se faca cu intielesulu a tatei nației intr’unu soboru mixtu-religionarionationalu. „Dreptu aceea, fiindu-câ ardetecalegon, et periculum est in mora, avendu prea onorata Domnia Ta, nu numai câ vicariu episcopescu, si ca decanu, a priveghea pentru binele religiei si alu culturei nationali(cesti), oficiose si fratieste amu voia a te cerca si te rogâ, câ precumu eu despre partea mea ca vicariu si deca nu voiu face, asia si prea onorata fr. Tu pre prea luminatulu domnu episcopu se’lu rogi si se ceri, câ: „Iu obiectulu acesta atingandu-se lucrulu de tota nati’a romanésca si de ambe religiele resaritului, prea luminatulu domnnostru episcopu fara zabava se se intielega cu celalaltu prea luminatu domnu episcopu romanu dela Sibiiu, si Hindu periculum in mora, au prin deputati au insusi in persoanele sale (ce ar fi mai bine), au bateru prin a suplica la tronulu Maiestatei se se rége, cu articululu dietei de acumu pentru introducerea limbei maghiare in biserici si in cărțile bisericesci se se milostivésca a nu nu sanctiona(lui), ci câ unu prea bunu domnitorii si părinte se se milostivésca a asculta in treb’a acést’a antaiu si rogarea si reflexia nației si a clerului romanu de ambe partile, cu jure naturae et publico gentium nici o nație acela jus nu poate avea, ca la ceealalta nație fara voia ei, usuru limbei sale de natura si de Ddieu datu, se nu poata cu poterea — via facti — fara de a ascultă et alteram partem si fara voi’a ei a schimba si a o obtrude(lui) mai cu seama in cultu divino, limba străină, spre care sfirsitu se se róge. „2. Ca se nu poata cineva iscodi acelu prepusu, precumu dór’ nati’a nu are scrie derogarea si reflexiile, ce se voru asterne santitei Maiestate se se milostivésca a da imperatésc’a facultate ambiloru episcopi, ca se adune unu soboru mixtureligionario-nationalu din deputații clerului si ai nobilitatei si nenobilitatei romanesci, la care aceste pregătiri, dupa opini’a mea se fia: a) episcopii prin circulariu in toata tier’a se vestesca obiectulu soborului, care se nu fia altu, decatu, despre limb’a esistenti’a si cultur’a nationale si bisericiloru nóastre; dupa vestirea acestui obiectu, b) fiesce-care parochu cu poporulu seu se consulta(luesca) si apoi, alegendu doi deputati din batranii satului, unulu din nobilitate (de va fi in satu de nu ambii din nenobilitate), altulu din nenobili cu conclusumulu seu si cu parochulu locului se se duce la soborulu protopopescu, aici era cu toti consultandu-se se aléga din dlerulu tractului doui si din nobilitate, si doui din nenobilitate, era doui, cari voru fi mai de frunte si mai alesi in tractu, cari cu protopopulu si cu deputaţii clerului tractului se merga la soborulu celu mare in Blasiu spre consultaţie de comuuu. Mi-aducu aminte, ca atunci, candu episcopii naţiei au alergatu cu instantie la trob’a naţiei la tronu, ca se pota pre episcopi a aduce in individie si in asuprire au publicatu si au scrisu si la Maiestate, ca aceea e numai facturu neodihnirii unora din cleru, uati’a nu scie de aceea nimica; — dreptu aceea dér’ de se va face asia precumu mai susu amu disu sub acestu prepusu nu potu cadé episcopii seu clerulu, ci va vedé Maiestatea in rogarea aceea voi’a de comunu a tota nati’a. — Despre alta cu osebitu onoru fratiescu remanu alu prea onoratei fr.tale. — Siumleu, 18 Martie 1842. — Credinciosu in Christosu frate Alesandru St. Siulutiu m. p. vicariulu Sylvaniei.“ Brasiovu 26 Ianuarie (7 Febr.) v. 1879. Si astadi suntemu in placut’a positiune de a împărtăși cetitoriloru nostri unu faptu imbucuratoriu. Ni se spune adeca, câ Prea Santiele loru Metropolitii si episcopii nostri au plecatu toti la Budapest’a si câ acést’a calatoria a Escelentieloru si Uustritatiloru loru ar’ stă in strinsa legătură cu noulu proiectu de lege pentru introducerea limbei maghiare in tóte școlile poporali confessionali, care proiectu a alarmatu toata romanimea din Ardealu si din Ungaria. Ni se asigura totodată, cu Prea Santiele loru, in urm’a marei îngrijiri si indignatiuni, ce a produsu acelu proiectu la toti fii loru sufletesci, ar fi decisi a depune remonstratiunile loru la peciorele înaltului tronu alu Maiestatii Sale. A fostu in adeveru momentulu supremu că capii bisericeloru nóstre se intrevina la locurile mai inalte si se se lupte impreuna cu toata greutatea autoritatii loru in contra acelui proiectu fatalu de maghiarisare, care amenintia chiaru si pacea interna dintre poporeie acestoru tieri. Felicitamu pe archierii noştri din totu sufletulu pentru acestu pasu energiosu si le dorimu dela Dumnedieu potere si sanatate că, însufleţiţi de spiritulu prea demniloru si neuitatiloru loru antecessori, se lupte necurmatu si cu aceeasi nobila staruintia pentru drepturile, binele si fericirea poporului, a caruia pastori sufletesci sunt, si se nu uite nici unu momentu, ca asta di tóte privirile romaniloru din aceste tieri sunt atîntite asupra pasitoru loru! Cronic’a evenimenteloru politice. Scirile cele mai noue telegrafice spunu, cu corniţele T a a f f e, primindu insarcinarea de a formă unu cabinetu in Austri’a, pena acuma nu a potutu compune unu ministeriu parlamentariu, ba nici unu ministeri pentru Galiti’a nu ia succesu a află pena acuma. Intr’aceea desbaterea asupra tractatului dela Berlinu s’a finitu si in cas’a domniloru si asia voru avé timpu membrii acestei case a se ocupă mai cu de ameruutulu de cestiunea ministeriala si de marea schimbare ce se prepara in gruparea partideloru din Austri’a, mai cu seama deca Cehii voru pasi pe aren’a parlamentului centralii. * * * Cabinetulu francesu s’a constituitu. Dufaure a demissionatu si ministeriulu s’a formatu sub presiedinti’a lui Waddington, senatoru si ministru alu afaceriloru străine. Acest’a, se dice, a facutu o buna impressiune la toate celelalte cabinete. — In 71. c. a aparutu mesagiulu presiedintelui Gré v y , care accentueaza, ca guvernulu va ingngi pentru sustienerea linistei, a siguritatii si a increderei publice, câ va aplică legile in modu liberalu, va avé grigia pentru mari institutiuni; onoarea si interessele tierei ie va conservă cu armai’a si va veghiă, că functionarii se nu fia inimici si calumniatori ai Republicei, guvernulu va sustiene bunele relatiuni cu tierile esterne si ’si va dă silintia se intarasca pacea generala. * * *