Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-07-24 / nr. 59

Mai departe afara de tacturu si generositatea actorului care e forte necessara in asemenea casuri, — lucrulu prin­cipal este, ca in cestiunea de permissibilitate se nu se ames­tece nici o cestiune meritoria. Precandu in Ungari­a cestiunea de permissibilitate se termina la o pertractare de 1ji óra, in Transilvani’a sunt cause unde processulu curge totu in cestiunea de permissi­bilitate de 20 ani. Cestiunea de permissibilitate, precumu dovedesce § 7 si 8 alu proiectului, nu se pote estinde decatu numai asupra întrebării,­­deca in comun’a seu in hotarulu respectivu au fostu are referintie, de care se cere a se regula ? Deca au fostu, nu sunt regulate deja prin judecătorie, sau prin în­voire reciproca ? Toate aceste întrebări sunt atâtu de simple, in câtu nu e cu potintia ca se nu se lamuresca in decursulu unei per­tractări, căci ambele parti potu dovedi actualitatea cu docu­­mente. înainte de a se decide cestiunea acest­a, nu se potu procura lucrările pregatitóare, era in lips’a acestora a per­­tracta cestiuni meritoriale insemneza, a întreprinde lucrulu lui Sisifus. Dupa proiectulu acést’a inse, precum dovedescu disposi­­tiunile coprinse in acestu capitlu, sunt puse in prospectu deodata cu cestiunea de permissibilitate a se deslega o mul­time de cestiuni meritorie. A asculta martori, a pertracta despre natur­a unoru prestatiani, a consulta espertii, a de­schide pertractarea asupra opiniunei loru, etc. etc. apoi a dispune asupra pasiuniloru si paduriloru, precaudu acele nici nu sunt mesurate, — căci mesurarea cade in cadrulu lu­­crariloru pregatitoare — este in contra naturei lucrului, este o procedura foarte somptuoasa si rapitoare de timpu. Toate aceste, repetu, nu se intempla in Ungari’a unde chiaru pentru acést’a intr’o 1/s óra se ispravesce mai multu decatu in Transilvani’a in ani întregi si déca acestu capitlu se va primi asia precum este, nu va fi mai bine nici in vii­­toriu, justiti’a nu va fi nici mai eftina nici mai prompta. Ar’ pote se afirme cineva, câ este mai bine a clarifica unele întrebări înainte de a se incepe lucrările pregatitóre, câ­ci atunci eventualii, lucrările pregatitóre nu voru costa asia multu si cestiunile decise aci nu voru mai trebui supuse pertractării meritorie. Acést’a afirmatiune inse nu este esacta, nici intr’o pri­­vintia, pentru­ ca eventual’a economisare de spesse se poate referi numai la pasiune si pădure, apoi precum se scie, me­surarea acestor’a costa foarte pusinu, ca­ci si pasiunea si pă­durea se mesura in intregitatea lor, câte intr’o parcela, era cu pertractarea meritorie nu se economiséza chiaru nimicu, pentru­ ca in cestiunile principale totu va ave se urmeze o pertractare meritorie dupa terminarea lucrariloru prega­­titore. Dér’ mai pledeza pentru acéstea si o inpregiurare foarte importanta. Sub decursulu lucrariloru pregatitore vietii se mai inprietenescu cu cestiunea, incepu a cunósce si ei cam ce au dreptu se pretindă si prevediendu ce sarte au se as­tepte, cu ocasiunea autenticarii, dintr’o 100 celu paginu in 60 de casuri se impaca inainte de pertractarea meritoriala ; din contra, daca încercarea impaciuirei si pertractarea meri­toriala se face inainte de lucrările pregatitoare, partidele ne­­cunoscendu inca starea lucrului nutrescu sperantie mari si nu sunt aplecate spre pace. Eu, onorata Casa, asiu dori ca numai din acelu motivu ca in Transilvani­a si pena acum acesta a fostu usulu, se nu pornimu pe calea de pena acum, se nu continuamu pro­cedure prea greaia si prea scumpa, care ne a adusu in po­­sitiunea, de care voimu se scapamu, si din acestu punctu de vedere asiu scote din acestu capitlu totu ce este meritoriu si l’asiu pune la loculu seu in capitlulu despre pertractarea meritoria, era aici asiu lasă numai ceea ce se referesce la permissibilitate. O reclama acést’a si sistem’a proiectului de lege, pen­­truca dupa cum este acesta redigiatu, cestiuniloru celoru mai ponderóse le lipsesce „titlulu de permissibilitate“, fiindu a­­cest’a reservatu numai pentru comassari, dér’ o reclama, precum amintitu, si scopulu proiectului de lege. Astfeliu intielegu eu, modulu celu mai eficace dupa pri­ceperea mea pentru accelerarea si eftinirea processeloru ur­­bariale, ve rogu dér’ se primiti propunerea urmatoare : „Propunere la capitlu II: „Capitlulu II. se transpune la comissiunea juridica cu acea indrumare, ca se-Tu redigeze de nou, astfeliu ca se remana intr’insulu in privinti’a processeloru ce se voru incepe in viitoriu numai dispositiunile referitore la permissibilitatea causeloru de regularea posessiunei si de proportionare, era referitoru la processele ce curgu deja numai dispositiunile transitorie, — si se’lu substearna câtu se va pote mai ingraba. (Va unna.) Dintre Ternave in Iuliu 1880. (Coresp. part.) Onor. D-le Redactoru! Starea deplorabila a poporului din partile aceste me constringe moral­­minte, câ se iesu in publicu, cu atâtu mai vârtosu ca corespondentiele de pe aici sunt fórte rari, si acesta inca provine din lips’a de conducători. Po­­porulu e docilu, inse deca nu e cine se lu invetie asculta de străini, cari ’lu conducu spre abisulu perirei, dupa cumu se pote vede din cuprinsulu acestei corespondentie, pe care ve rogu se-o pubti­­cati in colanele pretiuitei „Gazete* ; ea va tractu per tangetem, despre unu processu urbariatu de mai multi ani, despre raportulu deputatului die­­talu Tisza Lajos in 14 Iuliu st. n. a. c. la D. Sz. Márton si in fine despre una alegere curiosa de notariu cercuale. Sunt 32 de ani, de candu negrulu feudalismu s’a stersu si poporulu a devenitu ereditariulu micei posessiuni, ce-o avea, cu feudu, dela domnulu seu. Lucru durerosu inse­ pe multe locuri au remasu încurcături mari, din cari s’au nascutu asia numi­tele processe urbanaii, cari au storsu si storcu inca medu’a poporului. — In comun’a Craciunelu (com­i­­tatulu Ternavei inf.) sunt aproape doue decenii, de candu se poarta unu astfeliu de processu; patru ad­vocați a avutu respectiv’a comuna, cari au sera­­citu poporulu, iar de a-i fi recâstigatu vechiulu dreptu la pădure si pasiune. Poporulu s’a folo­situ­ si se folosesce inca de dreptulu de pasiune, dér’ ce se vedi? chiaru in serbatorile S. Pasci si in dilele urmatore d-lu judo cercualu impinsu de posessorii maghiari a tramisu gendarmi, ca se scutia vitele sateniloru din pasiunatu, car’ pe cei ce se voru opune se-i duca in feré înaintea forului seu de judecata. Asia s’a intemplatu, cu tóte, ca pro­cessulu decurgea si decurge inca­ vreo dovedieci de plugari­u vedeai inlantruiti înaintea gendarmiloru. In Ungari’a tóté ’su possibile! Sentinti’a le fu carceru de 14 dile, dér’ prin acest’a nu s’au in­­fricatu tierarii nostri, ci au contin­uatu si mai de­parte cu pasiunarea viteloru, pretorulu a tramisu a dou’a óra gendarmi, ca se-i alunge, dar’ acumu era comun’a intrega la fagi’a locului, barbati, fe­mei teneri si betrani strigandu din poterea pluma­­niloru, ori toti ori nici unulu se mergemu la sol­­gabirau! In fine pretorulu ne mai avandu ce face le-a datu pace. . . . Comun’a, dupa ce-a spesatu la 1200 fi. v. a. cu advocaţii precedenţi, acumu in or’a a 11-a s’a aruncatu in bragiele celebrului ad­­vocatu romanu Dr. I. R. punendu-si toata speranti’a in densulu, cu unulu, ce e recunoscuta de autori­tate in afacerile si processele urbariale: — speramu si asteptamu !!! De activitatea si passivitatea politica a Romani­­loru nici idea nu are poporulu din partile acestea, pentru aceea a participată la alegerea de deputatu in 1878 era in anulu acestea fiindu provocati ofi­­ciosu alegetorii s’au presentatu pe 14 Iuliu la Dicső St. Márton unde a venitu deputatulu comitatului de si-a datu raportulu pe acesti doi ani. Repre­­sentantii poporului nu au intielesu nimicu din totu raportulu lui, numai câtu au participatu la banchetu, unde au fostu de fagia si multi preoţi rom., pe cari nu vrau se-i numescu. Bata lips’a de condu­cători ! . . . Informatiuni „en detail“ ini­ar’ placa se primiţi dela unulu, care a luatu parte. Cine a vediutu sau cine a mai auditu vreodată ca­ sa se faca vre-o alegere la ceva funcția fara ca se capete cunoscintia despre ea cei ce dorescu a fi aleşi ? Si totusi in tiar’a noastra s’a potutu si a­­cest’a. — Dupa ce poporulu din 5 comune curatu romanesci a fostu silitu ca se sustiena mai unu anu de dile unu notariu de jidovu, — in cancelari’a pretoriala din Hosuseu (Hoszuszu) s’a datu concursu pentru postulu de notariu cercuale, despre care inse n’a sciutu decâtu unu scriitoriu din acea cancelaria deorace nu s’a publicatu necum intr’o foia romana dar’ nici intr’una maghiara. — S’a facutu numai cunoscutu celoru 5 comune câ pe 22 Iuliu st. n. s’a fixatu diu’a alegerei de notariu in Fagetu (O. Bükkös) si câ representantii comuneloru suntu in­vitati la alegere. Acesti’a s’au infatisiatu fara de a sei ca pe cine au se alega ca se se poata con­­sulta despre persona, precum se practica la ori­ce alegere. Nu, pentru ca administratiunea pretoriala isi avea creatur’a s’a, care joaca dupa card’a s’a si pe care cu ori­ce pretiu a voitu se-o puna cu no­tariu peste aceste 5 comune si din asta causa, credu eu, nu s’a publicatu nici concursu. Destulu ca la 22 Iuliu alegatorii erau la loculu fixatu. De fagia era adjunctulu de pretoru cu presiedinte, unu esecutoru de contributiune si unu colectoru maghia­­roru, pe langa acestia mai erau vreo doi preoţi si 3 teneri romani, cari, poate câ din curiositate au participatu la alegere. (Cu durere observezu câ unu inteligentu romanu, ce era presentu nici uu conversă cu ai noştri, ci totu cu sântartâii de un­­guru. . .) La mandatulu (?!) presidiului alegetorii au primitu pe uniculu suplicante cu notariu defini­tivu (cu tóate câ ar’ fi trebuitu se fia numai su­­plentu), care apoi i-au ospetatu bine. — Vomu vedé, ce va mai fi de aci incolo ! — Regretu câ nu s’a aflatu altulu mai espertu si cu­ o pana mai usiara ca se arate publice sórtea misera a poporului din aceste locuri. Stim siguru câ din 5 comune nu e nimenea care se mai rela­teze câte ceva, ci poporulu e lasatu pe man’a jida­­niloru si a siarlataniloru rafiinati, cari pentru vreo­­cati-va cruceri de contributiune mâna vit’a bie­tului tieranu la toba. . . împărţirea ofrandeloru pentru inundaţi. (Urmare.) XLIII. Processu-verbalu incheiatu in orasiulu Alb­a-luli’a la 26 Aprile (8 Maiu) 1880 in presenti’a d-loru delegaţi ai comite­tului pentru Romanii inundaţi, instituitu in Brasiovu, Nico­­lae T. C­­­u­r­c­u si Dr. Aurel Muresianu, a d-lui Alexandru Tordasianu, protopresbiteru gr.-orient., a d-lui protopopu gr. cat. Gregoriu Elechesiu, a d-lui Nicolau Berghianu, subprefectu de politia din Alb’a- Iuli’a, a d-lui titoru alu bisericei gr.-unite Constantinu Pe­tr­i­s­­­o r­u si a d-lui epitropu alu scólei gr.-orient. Ni­­colau Görög. Domnii delegaţi convingându-se la fasi’a locului despre daunele, ce le-a causatu esundarea Ampoiului, in Dec. anulu trecutu, in partile cele mai de josu ale orasiului Alb’a-Iu­­li’a si alegendu dintre cei daunati in cointidlegere cu frun­tasii Români din acestu orasiu pe cei ce au suferitu mai multu si sunt mai lipsiți au impartitu ajutoare in moduln ur­­matoriu: Ved. An’a Cionc’a, lui Ioanu Ternoveanu Ciobotariu, A­­uisc’a Burcuta lui Nicolae, si lui Stefanu Sabo, a cărora, case au fostu mai multu stricate de apa li s'a datu fiecă­ruia in mana, câte 12 fi. v. a. (48 fi.) Lui Ioanu Bota Carbunariu, Safta Burcuta, Mari’a Ceteanu, Nicolae Vidri­­sianu, Fira Margineanu, Maria Gerasimu, Georgiu Dadesiu, Fira Campeanu, Salonic’a Podisianu, Georgiu Campeanu Zi­­dariu, Nicolae Tureanu, Ioana Apolzanu Dobreanu, Fira Ban­­ciu a lui Vasilie, Ravec’a Moldovanu, Fir’a Moldovanu, Ma­ri’a Timbus, Georgiu Munteanu Preda, Eva Bota, Dionisie Stanciu, Eva Culicatu, An’a Ciumbrudeanu, Dobritia Cium­­brudeanu si lui Iacobu Pitea li s’a datu câte 6 fl. v. a. (144 fl.) Lui Nicolae Cricovanu, Ioana Ardeleanu, Anisc’a Moldo­vanu Otielu, Mariuti’a Munteanu lui Isarie, Stefanu Fetitia, Atanase Manu, Ioana Turcu, Nicolae Campeanu Frichu, Ma­riuti’a Davidu, Raveca Kerekes, Stefanu Ciobanu, Sandu Ster­­banu 1. Nicolae, Anisca Pancu, Ilie Uca, Chirila Todorutiu si Fira Heprianu li s’au datu câte 3 fl. v. a. (48 fl.) Pen­­tru orfan’a Dragosiu in etate de 14 ani s’a datu tutorelui ei Stefanu Margineanu sum’a de 10 fl. v. a. Domnii delegati ai comitetului din Brasiovu voindu a face partasi si pe ceilalti daunati in mai mica mesura la binefacerea ajutoreloru de fasia si considerandu lipsele, cu cari se lupta scólele poporale din acestu orasiu, au contri­­buitu in ajutoriulu scóleloru de aci sum’a de 100 fl. un’a suta florini in val. austr. cu scopu de a se procură cârti pentru copii seraci si alte requisite necessare. Acést’a suma se împarte in parti egali, intre scól’a gr. orientala si gr. unita romana din Alb’a-Iuli’a. Sum’a de 50 fl. menita pentru scoal’a gr. or. s’a pre­­datu d-lui curatoru bis. si scol. Nicolau Görög, ear’ ceilalti 50 fl. destinati pentru scoal’a gr. unita s’au predatu d-lui protopopu Gregoriu Elechesiu. Ducendu-se astfeliu la bunu sfirsitu si impartirea in comunele inundate de Ampoiulu se încheia processulu-ver­­balu si spre adeverirea lui urmeza subscrierile. (L. S.) Ales. Tordasianu, Nicolau Bergianu, Protop. gr. pr. subprefectulu politiei. (L. S.) Gregoriu Elechesiu, Protop. gr. cat. Nicolau Görög, curatoru primariu. Iosifu Dorgo m. p. ca mart. (Va urmâ.) Diverse. [A 1 b a n­ e s i­i si Rouiaun­.] „Fratili’a intru Dreptate“ estrage din diarulu „Vocea Alba­niei“, care iese in Ateu’a si apera interessele Al­­banesiloru uruiatorele: „. . „VI a“ (Vlahi) in limba albanesa insemneza „frate“. Prin ur­mare aceste doue naţiuni (Romanii si Albanesii) sunt fraţi, oaspeti si compătimitori, si trebuie se marga pe aceeași cale spre civilisatiune si desvol­­tare fara invidia mâna in mâna. Dupa ce Grecii gonescu pe Albanesi si pe Romani vrendu se le ia loculu loru, ei trebuie din contra se se faca un’a si sa se infratiasca pentru mai multa a loru potere.* — Acelasiu diaru reproducandu din „Fratili’a“ in

Next