Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-07-31 / nr. 61
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Jol’a si Duminec’a. ___ Fxetivi.l'U. au'tooaaa.aan.exa.tu.l-u.l. : -A-ELVLlVL ZSZL-IIX- pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Se pienura era: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. •A.xvu.aa.ci u.xile sun’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. ▼. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 61. Joi, 12 Augustu 31 luliu 1880. Brasiovu II Augustu/30 Iuliu. Este greu a te orientă in chaosulu de idei, dorintie, planuri, tendintie si aspiratiuni ce domnesce cu privire la viitorea desvoltare a lucruriloru pe peninsula balcanica. Trei factori principali concurgu in a complicii situatiunea orientala, popoarele crestine, cari aspira la libertate si independentia, statulu turcescu, care se silesce din respoteri de a paralisa miscarea nationala-revolutionara din provinciile sale, voindu a-si conserva astfel in viatima, ce si-o vede amenintiata din tote partile si in fine statele europene, marile poteri, cari se folosescu de fanatismulu popóreloru nu mai paginu, că si de slabitiunea înaltei Porte otomane, spre a-si realisa planurile loru egoistice asupa Orientului europeanu. Turcia cu popóarele ei crestine si mohamedane joca prin urmare in marea tragedia, ce se desfasiura înaintea ochiloru lumei, mai multu unu rolu passivu, adeveratii actori sunt marile poteri, ceea ce se petrece pe peninsula balcanica nu este decâtu resultatulu intrigeloru si alu agitatiuniloru loru. Nici fericirea Turciei nici aceea a poporeloru ei nu formeza obiectulu principalu alu ingrigiriloru diferiteloru cabinete, ci ceea ce le preocupa dl si nóapte este grigea cumu se’si assigure mai bine interessele in acést’a parte a Europei, cu alte cuvinte statele mari europene, vediendu ca se apropia moartea Turciei, ’si dau tóate silintiele de a se assigura de o parte câtu mai mare din moştenirea ei deca nu directu, câci moştenitori legitimi potu fi numai popoarele orientale, celu paginu indirecţii, devenindu essecutori testamentari ai Sultanului si curatorii acestoru popoare minorene. Primulu ministru alu Angliei Mr. Gladstone ce-i dreptu a respicatu marele cuventu câ Orientulu este alu poporeloru orientale, dér’ ceva se dîca acestu principiu politicu in realitate ? Nu vrea se dîca alta decâtu câ Angli’a nu va suferi niciodată câ Orientulu se intre in sfer’a de potere austriaca seu russesca. Politic’a de ocupatiune austriaca a produsu apropiarea intre Angli’a si Russi’a, cari se temu ca se nu fia scurtate la impartirea pradei, si pentru ca Austri’a se nu aiba timpu de a se consolida in nou’a s’a positiune orientala, Mr. Gladstone pune toate in miscare spre a fortia o solutiune câtu mai grabnica a cestiunei grece si muntenegrine. Congressulu dela Berlin a doveditu ca toate poterile se invoiescu cu Turci’a se fia scosa din Europa; unele voru inse o móarte grabnica a ei, altele iar’ lungi firulu vietiei pena la acelu momentu candu se voru semti destulu de tari spre a-si asigură partea leului la impartiela. Angli’a si Russi’a făcu totu spre o scurtă vieati’a Russiei, Austro-Ungaria se teme de-o catastrofa orientala din simpl’a causa, ca nu se semte inca consolidata in intru. Cornntele Taaffe se afla abia la inceputulu operei sale si situatiunea in Ungari’a devine totu mai amenintiatóare pentru monarchia. Este interessantu a vedé cum Mr. Gladstone prescrie Turciei dosele cele mai tari de chinina, precandu lr. Haymerle se sfortieza de a-i sustiené vieti’a prin totu feiiulu de paliative. Pana acuma siansele mai mari păru a fi pe partea baronului Haymerle, care are la spate pe Bismarck. Deocamdată trebuie se ne bucuramu, ca planuriloru destructare ale Russiei si Angliei se opune politica conservativa austro-germana. Nu este nicidecumu in interessulu Romaniloru, că se se accelereze caderea Turciei. Cu câtu i se va lasă timpu mai multu Romaniei pentru consolidarea ei interioara, cu atâta garanti’a esistentiei ei va fi mai mare. Nimenea nu póate prevede cu siguritate ce voru mai aduce lunile viitoare. Bine face dar’ Romani’a ca nu sta cu manile in sinu, candu totu Orientulu se armeaza, ci ’si ascute si ea glorioas’a spada. Poate că dilele Turciei se fia deja numerate si catastrofa se fia mai aproape decâtu amu crede. In orice casa e bine a fi gata pentru orice eventualitate. Visit’a ce-o va face principele Carolu curții austriace la Ischl, unde se va intalni si cu unchiulu seu, imperatulu Wilhelm, este sub impregiurarile actuale de cea mai mare însemnătate. Dorimu că Domnitoriului Carolu se-i succeda de a se asigură de scutulu Austro-Germaniei, inse asia, că Romania se nu fia silita a aduce jertfe, ce nu stau in proportiune cu ajutoriulu ce i s’ar’ dă. Deakisti sau Kossuthiani? In numerulu trecutu amu constatatu curentulu, care agitaza spiritele in timpulu de fagia in Ungari’a. In adeveru diuarele, cari pena eri treceau inca de organele, in cari mai gaseau incâtuva adapostu ideile lui Deak, adeveratii stâlpi ai hybridului dualismic, astadi mai tóte au intorsu fai’a, astfeliu, ca nu mai poate fi nici o indoiala, ca si cele mai doctrinare organe deakiste voru trece fara nici o ceremonia in castrele Kossuthianiloru. O urmare inevitabile a unei asemenea schimbări a referintieloru politice in Ungari'a va fi, — cumu observa fóarte nemeritu S. d. Tagler. — câ in curendu nu vomu mai vedé fagia in fagia decâtu doue stindarte politice in Austro-Ungari’a. Stindartulu lui Kossuth, simbolulu deslipirei totale a Ungariei de Austri’a de o parte, si stindartulu negru-galbinu alu casei habsburgice, simbolulu statului centralistu austriacu de ceea lalta parte. Pentru a imprastie orice indoeli, ce aru mai potu esista in acesta privintia reproduceam aci din „Pesti Napló“ (Nr. 194 din 29 iuliu) urmatorele consideratiuni, cari dovedescu pe deplinu trecerea celui mai vechiu si fidelu organu alu ideiloru politice ale lui Deak in castrele partidului independentiei. „Situatiunea interna a monarchiei austro-ungare da anse la serioase meditatiuni. Este impossibila a ignoră impregiurarea, ca intre popóarele monarchiei s’au desvoltatu si se desvolta pe di, ce merge, nisce contraste, cari lucreza cu o groaznica fertia la darapanarea statului. Nu se poate negă, câ intre popoarele tierite si provinciile monarchiei, intre dreptulu loru publicu si intre aspiratiunile loru politice nu esista nici o cohesiune organica; Galiti’a si Tirolulu, Boemi’a si Triestulu, Salisburgulu si Dalmati’a nu semana un’a cu alta si potu se se desfaca ori candu; de asemenea nici Ungari’a si Croati’a nu sunt totu un’a. Unitatea esista numai in comunitatea dinastiei; daca ar’ dispare acest’a, atunci monarchi’a nu ’si-ar’ mai potu conserva actual’a consistentia nici chiaru unu anu de dile. Pe timpulu absolutismului si alu guvernului dicasterialu principele comunu eră unu factoru mai mare in vieti’a statului si unu centru mai poternicu in monarchia, decâtu astadi, candu a incetatu cu totulu vechiulu patriarchalismu si conceptulu legitimistu se marginesce in cercuri mai restrinse. * „Unu singuru principe si o dinastia comuna considerata in sine nu mai constituescu astadi o garantia suficienta pentru esistenti’a ulterioare a monarchiei. Partile constitutive ale acestei betrane monacrhii de trei sute de ani au devenitu numai in timpulu din urma asia de dusimane un’a altei’a, incatu traiulu loru laolalta a devenitu indoiosu. Doue rase, cea germana si cea slavica se lupta un’a cu alta pentru supremația. Libertatea nu le poate uni, ba ce este mai multu, constitutiunea formeza campulu de lupta, pe care se mesura un’a cu alta. Cu toate acestea amu gresi, deca amu voise cautamu caus’a regretabilei confusiuni interne in libertatea constituționale si daca amu voi se recomanda cu reintoarcerea la absolutismu, pentru ca abstragenda de la aceea, ca o asemenea reintoarcere este impossibile, causa luptei si a concurentiei nu zace in libertatea constitutionale, ci in evenimentele politice din afara. „Triumfurile germane au surescitatu pe germani, victoriile slave pe slavi, si deorece aceste victorii nu le-au reportatu germanii si slavii din Austria, de aceea simpathi’a loru nationale trece preste frontiere si cauta viitoriulu nationalitatii in afara. Adeverulu este, ca idei’a unitatiei germane si a imitatiei slave a esserciatu o influintia distrugatóare asupra acestei monarchii si in deosebi asupr’a Austriei. Germani’a ’si essercaza poterea s’a de atractiune asupr’a nemtiloru or’ Russi’a asupr’a slaviloru si amendoue amenintia esistenti’a Austriei. Nu ca dera ele ar’ ave intentiuni de grandioase cuceriri pentru celu mai apropiatu viitoriu, nu vecinătatea loru este caus’a destructiunei. Slavii respingu supremati’a constitutionale a nemtiloru si in provinciile loru ceru supremati’a asupr’a nemtiloru, acest’a insemneza lupta centralismului cu federalismulu. Candu nemţii asuprescu pe slavi, atunci acestia alerga cu plansori la Russi’a, ceru ajutoriu dela ea si amenintia cu unitatea panslavista, candu vuse ajungu in majoritate slavii si le făcu nemtiloru vreunu neajunsu, atunci acestia se plangu catra Germania si chiama pre prussiani in ajutoriu.... In astfeliu de impregiurari situatiunea estemare capeta pentru monarchia noastra o importantia funesta. Cu deosebire contiene in sine pericule mari cestiunea orientale. Monarchiei noastre i este cu neputintia de a mantiena pacea cu orice pretiu , de vreme ce se poate intemplă, că se fia provocata la resbelu, se fia atacata cu intentiune si constrinsa se scoata sabi’a pentru aperarea s’a propria. Mai curendu sau mai tardiu uuu asemenea resbelu este inevitabila si deorace elu după toata probabilitatea sta in legătură cu cestiunea orientale, ne vomu incaiera cu Russi’a. Dar’ din orice parte va veni ataculu siguru este atât’a, ca in casulu unui desastru esistenti’a Austriei este pusa in jocu. Inimiculu invingetoriu afla in monarchia tienuturi, cari ’lu voru invită se le anexeze. Monarchi’a, care preste totu nu este tocmai coherenta, este amenintiata de a se destramă in casulu perderei unei campanii întocmai că unu mosaicu, candu este lovitu de unu ciocanii. Germanulu, Slavulu, Italianulu voru fi de o potriva gata de a ’si cauta in vecini o patria mai buna, in care ne mai avendu a indură nici o asuprire din partea dusimanului si a se lupta pentru esistenti’a s’a, presentulu si viitoriulu le va fi assiguratu prin nesce connationali avuți si poternici. Germani’a, cu toate ca este aliat’a nostra, nu va potu lasa pe Austri’a in manile unei Russii victoriose, ci ’si va luă mai bine ea insusi partea s’a. Viitoriulu monarchiei austromaghiare este prin urmare in casulu unei campanii nenorocite fóarte indoiosu. Aceia, cari au lasatu se se desvolte unitatea germana in resbelulu francesu si idei’a unităţii slave in resbelulu orientalu, au adusu monarchi’a in acesta situatiune. Tóate confusiunile nóstre interne si esterne ’si tragu originea din acesta sorginte. Si cine ne garanteza, ca intr’unu resbelu esterioru vomu invinge noi? Sartea bataliiloru o cunósce numai Ddieu. “ „Dinasti’a are conscientia de acesta rea situatiune si vede, ca forti’a suprema, care tiene totulu laolalta este in persón’a principelui, cu deosebire in stimat’a si iubit’a personalitate a lui Franciscu Iosifu, regele nostru si imperatulu Austriei; ea face totulu pentru a alipi catu se pote mai tare de dinastia pe singuraticele popoare, ce se hartiuescu. Acest’a este caus’a, ca raonarchulu se arata amicabilu odata câtra Vieu’a si câtra nemti, precumu s’a intemplatu la serbarea tiralioriloru, altadata visitaza Boemi’a si Moravi’a, acumu placa in Galiti’a si in Bucovina, după aceea vine se petreca timpu mai indelungata in Ungari’a etc. Ele casstiga popoarele, acest’a vuse poate suplini numai cu greu lips’a ideei politice, de care sufere monarchi’a. Indata ce M. S’a placa, incepe numai de-