Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-01-15 / nr. 6
nostru poliglotu, adeca întocmirea vointiei întregului prin vointia unei minorități in statu, adeca prin vointi’a elementului maghiaru si in consecintia cu acesta practisarea neegalei îndreptățiri fagia de majoritatea nemaghiara a populatiunei nu numai că, impedeca consolidarea vietiei nóstre parlamentare si economice, dar’ in ultimele ei consecintie chiar’ nimicesce parlamentarismul, aduce ruinulu economica alu statului si pune in periculu chiar’ esistinti’a lui. Fagia de acésta stare de lucruri intreba cineva cu dreptu cuventu, catre concetatianii nostri maghiari nu vedu periculele, ce resulta din politic’a interna, ce se practiseza astadi sub aplausulu tuturoru maghiariloru in statulu nostru? — Ba o vedu, dar’ ei astadi traiescu in ilusiuni. Si ei voiescu se delature realu, inse pe alta cale perversa. Ei dîcu, fiacare maghiaru sau fiacare omu, care se face maghiaru, este egalu indreptatîtu, prin urmare se sbatemu, câ se facemu pe toti locuitorii Ungariei maghiari, atunci vointi’a minoritatiei maghiare de astadi de sine devine vointi’a majoritatiei, ba chiar’ a întregului, atunci egal’a îndreptățire a cetatianiloru este productulu naturalu alu maguiarisarei. Daca aceasta speculatia ar’ fi practicabila ar’ avé oresicare îndreptățire, celu putînu din puntu de vedere maghiaru, dar’ nu este asta, sperantia de a maghiarisa pe cetatianii nemaghiari pe calea politicei interne, adeca cu forti’a, este si remane o utopia, ba mai multa, o ilusiune periculosa pentru maghiari insisi. Istori’a lumei ne invatia, ca assimilarea mai multor popoare de limbi deosebite nu este cestiune de fortia, ci cestiune de cultura, si nu este productuila câtorva decenii, ci productulu seculeloru. Este dar’ consultu astadi, candu evenemintele cele mari, cari schimba relatiunile omenesci, vinu cu iutîmea, ce caracteriséza secululu nostru, este consultu dicemu astadi de a ingreuna, ba chiar’ a impedeca orice consolidare interna a statului nostru si ai pune chiar’ esistinti’a in periculu continu sau pentru secii, adeca, pana atunci, pena ce se va realisa magiarisarea sau, după cum ’i mai dîcu unificarea naționala? Nu este indoiel’a, ca după constelatiunea europeana de astadi statulu ungaru va fi espusu mai curendu sau mai tardiu la tentatiuni periculose. Este consultu, ca aceste tentatiuni se ne afle neconsolidati in launtru, ba chiar’ in lupta de esistintia uuii fatia de altii ? Daca a fostu candu - va necesitate de consolidare interni in statulu ungaru , credemu, ca acum este timpulu supremu. Bas’a acestei consolidări in statulu nostru poliglotu nu poate fi decâtu egal’a îndreptăţire; numai egala îndreptăţire poate fi chitulu, care se lege si se concentreze interesele tutu’oru nationalitatiloru din aceast’a patria intr’unu singuru interesu, adeca iu interesur de egala libertate pentru toti cetatianii statului ungurescu fara deosebire de limba si confessiune. Videant consules! S. Retipărirea cartiloru bisericesci romane. Raportulu privitoriu la revisuirea si editarea cârtiloru bisericesci, presentatu comissiunei sântului Sinodu de prea santitulu Melchisedecu, Episcopulu de Romanu, in sessiunea de tomna a anului 1880. (Urmare.) Romanii, spre a’si face scrierea si cartea propria limbei loru, au adoptatu la ei alfabetulu bisantino-bulgaru, cu carele erau obicinuiti de veacuri, modificandu-’lu si adaugendu-’lu cu timpulu după gustulu si trebuinti’a loru. Mai antaiu au formatu doue semne, cari nu se gaseau in alfabetulu adoptatu, dér’ pre cari le reclama limb’a si pronunti’a romana. Aceste semne erau : x, si &. Apoi cu timpulu au lepădatu multe din semnele alfabetului numitu cirilicu, fiindcă limb’a nóastra nu avea trebuintia de densele, precum sunt: B, i, c, oy. In ditele nóstre acestu alfabetu s’a simplificata inca mai multa, aruncandu-se din ele cu prisoselnice si alte semne, precum: n, z, jjj y,z. asia, in câtu in alfabetulu modificata au remasu numai semnele acele neaperatu cerute de firea si de pronunti’a limbei romane. Acestu alfabetu astfelu modificata a devenitu celu mai propriu limbei nóstre, si representa unu fenomenu ram, daca nu unicu, in limbistica, de-a puté scrie limb’a asia intocmai cum ea se vorbesce. Elu este icon’a fidela a limbei nóastre si celu mai propriu pentru a pastra pronunti’a ei nealterata pentru generatiunile viitóare; prin elu limb’a se invetia usioru si ortografia este simpla si scutita de greutati; prin urmare forte accesibila pentru tote stările societăţii, câta de putina culte , organulu celu mai nimerita pentru pastrarea unitatii limbei nationale la toti Romanii, si prin urmare celu mai potrivitu pentru destinati’a cârtii bisericesci. Alfabetulu acesta asiader’ nu este o productiune barbara, precum multora din nesciintia le vine a crede. Elu are aceeasi nobila origine, ca si alfabetulu latinu, deosebirea este numai, ca acestu din urma s’a modificata si formatu după gustulu popóreloru europene apusene, latine si germane , eara celu dintata după gustulu popóreloru europene resaritene grece, si romane. Elu este o achizitiune stramosiesca, prelucrata de străbunii nostri si lasata noue in clironomia, ca o mostenire a zelului loru pentru cultura, innobilarea, pastrarea si respandirea limbei nationale romane. Prin acestu alfabetui ei ne-au predata ideile, invetiaturile si povatiuirile loru, credinția si nădejdea loru in viitorulu tierei si a natiunei loru. Trebue dér’, cá noi se avemu dragoste si stima câtra acesta alfabetu, carele ne-a pastratu, după ce ne-a format’o, cartea noastra stramosiésca, basa cârtii moderne. Se vedemu acumu, deca alfabetulu latinu, cu carele noi astadi ne servimu in scriere si in tipariu, posede aceste calitati eminente, de-a fi incon’a fidela a limbei nóstre, si deca adoptarea lui in cărțile bisericesci ne-ar’ aduce unu bine mai mare sau vr unu folosu practicu mai mare decâtu alfabetulu, cu carele Biserica se servesce de secule pena astadi. Mai antaiu alfabetulu latinu nu are in de ajunsu semne pentru esprimarea tuturoru suneteloru, ce compunu vorbirea romanésca; nu are semne proprii pentru sunetele : u, fi, 1, *, a, x, si tj. De aici o mare confusie si neunire intre literati asupra modului de-a scrie limb’a romana cu literele latine, si felurite moduri de-a pute înlocui lips’a acestoru semne. — Numai intre literati avemu pena acum trei mai principale sisteme de scrisu romanesce, ne mai pomenindu de cei ne-literati, cari scriu fiacarele cum ilu duce capulu si instinctulu la transcrierea alfabetului cirilicu cu celu latinescu. Dintre literati unii sunt etimologisti, cari pretindu, ca trebue a scrie cuvintele cu literile, cu cari sunt scrise in cuvintele originale latine, lasandu cetitorului pronunţia după plăcu. Alţii se numescu fonetisti, cari voru se scrie limba asia cum se pronunţia, adaugendu are cari semne, cari se inlocuiescu lipsele alfabetului latinu. Alţii in fine se potu numi fusionisti, cari tindu a impaca sistemele precedente adoptandu câte o parte din ambele sisteme, spre a conserva după putinita si etimologia latina si pronunti’a romana. De aici la ortografia noastra moderna domnesce o mare anarchia Chiaru in Romani’a noastra nu se poate veni inca la o unitate de ortografia. In Ardealu, Banatu si Ungari’a predomina etimologismulu absoluta, esitu din scól’a dlui Cipariu; in Bucovina predomina o alta sistema ortografica si limbistica cu curiositatile inventate de reposatulu profesoru de literatura romana, Arone Pumnulu. Chiaru fost’a Societate academica romana din Bucuresci, pentru productiunile sale literare, a trebuitu, prin majoritatea voturiloru, se ’si stabilesca o norma de ortografia, care a fost cea etimologista. Fiindu-ca acea sistema nu a pututu prinde radecini in Romani’a si s’a vediutu absurditatea ei cu curgerea timpului, Academi’a actuala ca părăsita, si in sessiunea trecuta a admisu in principiu sistem’a de fusiune, totu prin majoritatea voturiloru si totu provisoriu, pena ce practica va dovedi daca ea prinde sau nu radecini in tiara. Din acest’a confusiune si desbinare a literatiloru urméza, cu acelesi cuvinte si sunete se scriu in o mulțime de feluri, d, e, pentru sunetele â si i se intrebuintieza pe rendu toate vocalele latine a, e, i, o, u, punendu-le deasupra câte unu accentu gravu ori semnulu scurtării. Liter’a c tiene loculu si de k si de M cirilicu. Liter’a iu se scrie de unii cu st, de alţii cu sc. d. e. iu dicerea Kpeumus unii scriu creştin, seu chrestin alţii eresein seu chrescin. Eata unu cuventu scrisu in patru chipuri. Chiaru numele lui ypio-^og unii ’tu scriu Hristosu, alţii Christosu, alţii in fine Hristu, seu Christa. Pentru liter’a u, unii intrebuintiezat, altii ti, uneori s, ba inca in unele casuri se gasesce si tz. Si alte confusii de desbinari asupra modului scrierei celoru mai multe diceri. Speramu inse, ca timpulu va stabili unu modu unitariu in ortografi’a noastra cea cu alfabetulu latinu. Pena atunci cetirea si invetiarea cartei nostre a devenitu forte grea, si afara de scóla pentru poporu si pentru betranime, cartea nostra moderna este neacesibila. (Va urma.) Szt. - György are 5382 locuitori, intre cari 2712 de secsu barbatescu, si 2670 de secsu femeninu. — S i b i i u u are cu totulu 19,889 locuitori. — Poporatiunea civila a orasiului Ab ’ a- Iulia este de 7342 suflete. — In Blasiu s’au constatatu cu totulu 1650 locuitori. — Poporatiunea Aradului numera actualmente 35,691 suflete, afara de militia. [Partidele republicane in Frangi ’a.] Diarului La France* publica urmatoarea statistica despre diversele fracţiuni ale partidei republicane: Republicanii progresişti numiţi si oportunişti. Aceştia sunt partisanii d-lui Gambetta. Moaitoriulu loru oficialu este „La Republique francaise.“ Credeulu loru politicu: Progresulu incetu dar’ siguru. — Republicanii conservatori. Acestia in parlamenta recunoscu de capi pe Domnii Dufaur e fostu ministru presiedinte si Ribot unulu dintre cei mai distinsi juristi de astadi ai Franciei. — Republicanii radicali, totu progresisti, sunt inse ceva mai pugini oportunisti de câtu partisanii d-lui Gambetta. Urmarescu aprope aceleasi scopuri. Diferinti’a este, ca voiescu unu progresu mai rapede si mai puginu scrupulosu, in ceea ce se atinge de prejudieiele timpiloru trecuti. Că capualu loru pote trece in camera doctorulu Clemenceau. Republicanii intransigenti, alu caroru profetu este faimosulu Rochefort, directorulu diarului „L'Intransigeant. “ Acestia in Iips’a unui programu politicu bine definitu nu păru a urmări altu scopu, de câtu resturnarea d-lui Gambetta si a partisaniloru lui. —Republicanii comunalisti. După vederile acestora intreaga politica interna a poporului francesc trebue se se resumeze in devoltarea autononomiei comunale. Ei urmarescu transformarea statului centralisticu de astadi intr’o federatiune de comune autonome si suverane. — Revoluționarii anarchisti. Acestia nu stiu tocmai bine, ce voiescu si acest’a este totu ce esista astadi. — Republicanii colectivisti. Se numescu astufeliu aceia, cari urmarescu deslegarea problemei sociale pe cale politica. Este sect’a socialista, care pare a avea cei mai multi aderenti in Frangia. — Republicanii positivisti. Capulu loru este doctorulu S e m e r i e. Ei urmarescu stabilirea supremaţiei politice a comuneloru urbane asupra comuneloru rurale. Si in fine — Partisanii claselor u altcum numitu si partidulu uvrier (lucratoriloru). Acestia nu admitu, ca uuu burgesu (bourgeois), chiaru daca ar’ îl suferitu elu in lumea pentru caus’a revolutionaria, pote se represente cum se cuvine interesele uvmneriloru proletari nici in parlamentu nici in consiliile municipali. [Congresul u pressei.] D. ministru de externe romanu Boerescu a comunicatu ministerului de interne raportulu urmatoru, ce d. M i t i 1 i n e u, ministru residentu la Bruxelles, i-a adresatu la 28 Iuliu 1880: „Domnule ministru ! Amu onore a aduce la cunoscinti’a d-v. ca, Vinerea trecuta, membrii comissiunei executive a presei belgiane s’au intrunitu la ministerulu de interne cu redactorii diareloru principale din Belgi’a, si cu delegaţii presei străine, pentru a discută asupra unei propuneri făcute de d. Galanga, redactoru alu diarului „Times“, de a se convoca la Bruxelles unu mare Congresu alu pressei. După ce s’au discutatu avantagiile, cari trebue se resulte de aci, pentru missiunea presei in generalu si pentru intinderea legaturiloru de fraternitate intre diaristii diferiteloru tied, adunarea a decisu in principiu, ca unu congresu alu presei sa se convoce la Bruxelles, in cursulu anului viitoru. Me credu datoru a atrage toata atentiunea dv., d-le ministru, asupra acestui congresu viitoru. Poate câ veti crede, câ si mine, câ este oportunu, câ diarele din Romania se fia represintate asemenea in sinlu acestei intruniri, unde, negresitu oamenii competinti voru discută asupra unoru cestiuni de cea mai mare importantia pentru tierire, cari poseda libertatea absoluta a presei. Influenti’a din ce in ce mai mare ce pres’a, acesta a patr’a putere, cum s’a disu cu dreptu cuventu, exercita in Statele, cari se bucura de institutiuni liberale, si rolulu ce ea joaca in relatiunile internationale, ’mi da dreptulu a crede, ca pres’a nóastra nu va perde acest’a ocasiune fara a se pune in raporturi directe cu membrii cei mai autorisati si mai luminati ai pressei occidentale ; tiar’a nóastra nu poate de câtu se câstige prin asemenea raporturi de confraternitate si prin schimbările de idei, cari neaperatu se voru urma la congresu. Binevoiti a primi s. a. M. Mitilia eu.“ — Diverse. (Conscripti’a poporului.) Numerulu poporatiunei orasiului Brasiovu a fost la 31 Decembre 1880, fara militarii din casarme si din spitalurile militare, de 29,716 si adeca 13,702 de secsulu barbatescu si 16,014 de secsulu femeescu. Nu s’a spusu iaca numerulu după naţionalitate. — In Bistriti’a traiescu 8030 suflete, intre cari 5085 Germani (la cari s’au adausu si cei 385 Evrei); 2097 Romani; 542 Unguri; 182 Tigani; 90 Slavi; 26 Armeni si 8 de diferite alte nationalitati. — Orasiatu secuiescu Sepsi-