Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-10-14 / nr. 117

o dificultate, incorporaudu’si pe de-o parte Gtaliti’a si Bucovin’a si pe de cealalta Dalmati’a, Bosni’a si Hertiegovin’a. »Fara indoiela este adeverata, ca la o popo­­ratiune de 14 milioane a acestui regatu, Ungurii nu poseda nici m­a­c­a­r o simpl’a majoritate, si anume de abia vre-o 40 procente; — superioritatea positiunei loru reese inse evidentu, esaminandu restulu : Slovaci 16 pr. Nemţi 14 pr. Romani 12 pr. Ruteni 11 pr. Serbi 6 pr. Afara de , acestea Ţigani, Turci, Evrei — amesteculu este atâtu de mare, poporatiunea ne­­maghiara di visata in atâtu de multe si atâtu de felurite parti, in câtu ori­ce resistentie contra unei politice nationale a minorității condu­cătoare, r­o­­­manii zadarnice. Putemu dori profeți, in fagia energiei, cu care rass’a domnitoare lu­­creza la maghiarisarea tierei, pro­feți cu o sigurantia infalibila, ca, pe langa o des­­voltare necontenitu favorabila, regatulu ungurescu va trebui se se ridice intr'unu timpu nu prea în­delungata, de siguru in câte­va de­cenii, la unu statu care se domneasca Dunarea de josu, cu o poporatiune homo­­gena de vre-o 20, 30 milioane — deca nu Unguri curați, iu totu casulu Unguri maghiari­­s­t­­­i. »Numai Ungari’a e in stare se se desvólte in acele tînuturi, dér­ si acést’a numai cu condi­­tiunea de a fi económa cu puterile sale, infranan­­du’si cu moderatiune egoismulu asupra Dunărei. Ea nu va putea stapani, de câtu separandu pe Slavii înrudiți, fagia cu Bulgarii si Serbii aliati si cu ide’a farmecatoria a panslavismului, la care aceia isi ieau totdeauna refugiulu, puterile sale s’ar’ dovedi totdeauna cu insuficiente. Ungari’a va fi in stare se’si intinda si se’si mandrena hegemoni’a s’a pâna la Balcani, pe câta vreme se va sili se stabilesca la interiorulu ei, cu precautiune, o homogenitate naționala, tinendu pana atunci cu sapientia seama de independenti’a nationala a poporatiuniloru din giuru, a Romaniloru, Bulgariloru si Serbiloru. Intr’uuu punctu aceste state voru trebui firesce se se resigneze , se r­e­­­nuntie adeca la luxulu comic­u, costisitoru si pe acolo atâtu de păgubi­tori a­­­u dinastii loru suverane. »Pentru desvoltarea prospera si puternica a unei confederatiuni in ţinuturile dunărene, e tre­­buintia in linte de tóte a se închide usi’a intrigeloru rusesci; pâna cându vise voru fi, in fiacare din aceste tieri, principi legitimi si de sine stătători, uneltirile cele mai periculose voru găsi totdeauna uşile deschise. Nu trebue de câtu se se permită printiloru independenţi ai Bulgariei si Serbiei se intretina relatiuni imediate si secrete cu puterile străine, si nici unu momentu nu vomu fi fenti de a vedé unu g­â­g­â­u­t­i­u seu unu g­r­a­n­d­o­­manu de acestia aruncandu intregu orientulu si midîloculu Europei in complicatiuni ale caroru ur­mări relaanu incalculabile. Un’a cu acest’a trebue neaparatu se evitamu, acest’a nu se pote face inse de câtu déca politic’a externa a tuturoru stateloru dunărene se va incredintia unei singure mani. »Cum stau lucrurile asta-di, acést’a mana nu póte fi de câtu cea a regelui Ungariei. Statulu omogenu nu este possibilu, in loculu lui e posibila inse o confederatiune de State. Intrega Europ’a, esceptandu totdeauna pe Russi’a, ar’ trebui se aiba ce'­u mai mare interesu, ca se se formeze unu astfelu de Statu in apusu de Marea Neagra. Puterile adu­nate la congresulu din Berlin si cari erau mai de apróape interesate, trebuiau se vada inca de pe atunci, cu miceloru State Dunărene, in majoritatea loru slavice, nu trebuiea se li se dé independentia deseversita, si e neaperata, ca ele se intrebuintieze cu tóata hotarirea cea d’antaiu ocasiune spre a ie trece pe tóte fara esceptiune sub egemoni’a unguresca.“ ... Se fimu óameni vrednici si buni Romani si vomu ride de tóte aceste planuri ale »buniloru* nostri vecini, — adauge »R. L.“ contribuescu si eu cu partea mea, ve inaintesu cu acesta o­­casiune, din caset’a mea, sum’a de una miia de galbeni... etc. Impressiunea ce a facutu generosei Dómne simplele aju­tore din cari o mulțime de nenorociți găseau mangaerea loru, a fostu cu atâtu mai mare cu câtu a constatatu insasi necesitatea unei clădiri intr’adinsu pentru acestu sfârsitu, si in anulu 1862, in sunetulu musiciloru, in bubuitulu tunu­­riloru si in aplausele generale puse petr’a fundamentala a actualului asilu, coborandu-se insa’si in sfantiurile unde tre­buiea se se incépa zidari’a, cu o mistrie de argintu care se pastreza in museulu nationalu, si cimentu piatr’a cladirei pentru eterna memoria. Caldurosulu apelu alu neuitatei principese facutu catra dómnele romane, spre a veni in ajutorulu aceloru nefericite fiintie, venite in lume se se incaldiésca la serele vietiei, găsi resunetu in sufletulu loru si se grăbiră fiacare a contribui la acesta fapta caritabila cu sume considerabile, in câtu, după ciuoi ani se clădiră si cele dooa aripi ale acestu­iasilu, unde se adapostescu peste trei­ sute de copile cari, multe din ele deslipite de sinulu maicei loru pe care n’au cunos­­cut’o nici-odata, surîdu numai lui D­dieu si se veseîescu in speranti’a de a fi odata folositoare societății si familiei. So­lemnitatea punerei celei d’antaiu pietre fundamentale a asi­­lului de catra Dómn’a Elen’a in diua de 29 Iuliu anulu 1862, va ramane o eterna amintire si va trece din generatiune in generatiune­a seculiloru viitori. Dér’ nu trecu multu si o schimbare in tiera veni­se de locu unoru evenimente însem­nate. Romani’a trebuie a se intre intr’o noua fase. Națiunea fu chiamata se ’si creeze in concertulu stateloru europene o noua stare de lucruri. — Toate se îndepliniră prin solitudi­nea celoru neadormiți, cari pregăteau de multu patriei unu viitoriu fericita. Maiestatea S’a Regin’a Elisabet’a (atunci Princes’a Eli­­sabeta) visitandu asilulu Elen’a Domna, ’i-a facutu cea mai mare impressiune de modulu organisarei sale si de regulari­tatea cu care se îndeplineau datoriile de ori­ce natura din interiorulu seu. August’a persona fu primita de catra fete si o fugara se le fia muma, si Maiestatea S’a Regala pro­mise a fi muma loru ; apoi intre altele dice, intr’o scrisore adresata d-lui Dimitrie Ghica, presiedintele consiliului de mi­nistri. „Cu o viua satisfactiune am constatatu chipulu cum copilele sunt ingrijite acolo, precum si progresele in instruc­țiune, cari făcu a speră ca acestu asiediementu va pute da institutrice pentru scolile de fete. Solicitudinea mea se con­­centreaza in acestu momentu in seversirea asilului si in con­struirea unei capele, neaparate ori­carui asiediementu unde se face educatiunea tinerimei, ect. Maiestatea S’a Regin’a, vediendu, ca acestu institutu merge neincetatu catra tint’a adeverata de cultura si educa­­tiune, multiamita personalului didactica care nu compune si a administratiunei datorite vigilantului G. Davila, directorulu acestui institutu, se subscrise cu sum’a de 12 mii franci in capulu listei, facendu unu apelu catra dómnele romane, pen­tru a veni si ele in ajutorulu orfaneloru de sub protectiunea augustei sale persoane. Mama duiesa ca si Dóamn’a Elen’a nu inceteza d a sterge lacrimile copilasiloru, punendu toata solicitudinea pentru fericirea loru M. S. Regele, darul in anulu trecutu o imensa câmpia invecinata cu asilulu, spre a se sădi pe dens’a dudî pentru scopulu d’a invetia pe fete crescerea gandaciloru de matasa. Acesta fapta care se datoresce inițiativei generoaseloru sacrificii ale domnului si dómnei Davila, trebuia dusa de amendoi pena la finele viatiei loru; dar’ dómn’a Davil­a nu mai esiste victima a intristatiloru si suferintiloru, se stinse in dilele de prosperitate ale asilului, lasandu in urma-i do­­liulu si neconsolarea. Copilele din asilu, pe cari le-a iubitu cu tata tandreti’a unei adeverate mame, pastreza in sinulu loru resuvenirea unui sufletu generosu. Iubita si neuitata si după moarte prin faptele sale caritabile, purcese dintr’unu adeveratu sentimentu de umanitate, a­solutu in vietia se atraga iubirea si respectulu tuturoru cari au cunoscut’o. Asilulu Elena Dómn’a. (Fine.) Aci se inspira Dómn’a Elena de sentimentele de grati­tudine si multiumire pentru jertfele dóamnei si domnului Davila, incâtu a duo’a di in scrisorea ce o trimite presie­­dintelui consiliului de ministri, domnulu N. Cretiulescu, prin care ’i face cunoscutu luarea sub protectiunea s­a a acestui asilu dice intre altele : „Pentru unu faptu atâtu de intere­­santu cu acesta si care se poate atribui initiativei si genero­­seloru sacrificii ale domnului si domnei Davila, voindu se Conspectulu premiatiloru la espositiunea romana (lin Sibiiu 1881. Medali’a de auru (unica). Institutulu „Asilulu Elen’a Dómna“, Bucuresci, pentru organisatiunea escelenta, manifestata prin obiectele espuse in totalu. Premiulu classa I. b) diploma de onoare. 23. Scól’a normala (pedagogica) dela „Asilulu Elen’a- Dómna“, caligrafia, desemnari si alte lucrări de mâna, Bucu­resci. 24. Scóal’a professional dela institutulu „Asilulu Elen’a-Dómna“, costume nationale si broderii, Bucuresci. 25. Scóal’a de pictura dela institutulu „Asilulu Elen’a-Dómna“ desemnari cu creionulu, acuarele si pictura in oleiu, Bucu­resci. 26. Scoal’a primara dela institutulu „Asilulu Elen’a- Dómna“ caligrafia si lucrări de mâna, Bucuresci. 27. Stoica G. Maria, materia de haine, Cernatu. c) primii in bani. 1. Fara Ana, cusături, Mercurea. 2. Pap Iulia, inve­tiatoare,­­ fasia de masa, Naseudu. Premiulu class’a II. a) medaile de bronz­u. 1. Antoniu Vasile, pantofariu, Brasiovu. 2. Anisu Clementu, pantofariu, Bistriti’a. 3. Ardeleanu Vasilie, masi­­nistu-sodalu, Sibiiu. 4. Ardeleanu loan, olariu, Lipov’a. 5. Bidu loan, croitoriu, Brasiovu. 6. Bichisianu Cristoforu, cojocariu, Lipov’a. 7. Bogoiu George, cojocariu, Lipov’a. 8. Brata Iosifu, olariu, Lipov’a. 9. Cheresi Vasile, panto­fariu, Sibiiu. 10. Ciurea I. A., farmacia, Bucuresci. 11. Colbazi Theodor, proprietariu, vinuri, Cut. 12. Comanescu Iacobu, butnariu, Apoldul-inf. 13. Copaceanu Dumitru, pelariu, Sibiiu. 14. Cruciuia Florian, croitoriu, Sibiiu. 15. Culena Dumitru, cojocariu, Sighisioar­a. 16. Daina frații, olarii, Lipov­a. 17. Danciu Teotoru, pantofariu, Nadesia. 18. Diaconoviciu Vasie, cojocariu, Bocsia­ montana. 19. Dom­­nariu Nicolae, cismariu, Sibiiu. 20. Dusoiu loan, fabrica de bumbacuri colorate, Brasiovu. 21. Elves Nicolae, pelariu, Fagarasiu. 22. Fagarasan loan, croitoriu, Sibiiu. 23. Fejer George, pusei, S.­Regen. 24. Foica Petru, funariu, Salisce­ 25. Fulea Ioan, cojocariu, Salisce. 26. Gottloff Nicolae, fabricant de lumini de ceara, Turches. 27. Gavosdea Ni­colae, pantofariu, Clusiu. 28. Gavra Alesandru, faur, Verdiari. 29. Grecescu Alesandru, tipografia, Bucuresci. 30. Imbarus Nicolae pantofariu, Sibiiu. 31. Israil loan, masariu, Resi­­nari, Lazar George, butnariu, Turda. 33. Lobonti Nicolae, oitetu, Abrudu. 34. Lucutia Grigore, pipe de lut, B.­Ioseni. 35. Martinoviciu & Fiiu, conserve, Bucuresci. 36. Moga Vasile, masariu, Apoldul­ superioru. 37. Moldovan George, palarier, Fagarasiu. 38. Moldovan Dimitrie, palarier, Faga­rasiu. 39. Michailovici Petru, croitoriu, Arad. 40. Misica George, pantofariu, Sibiiu. 41. Musteti Grigore, cojocariu, Ciacova. 42. Neagoe Alecsiu, vinuri, Michesasa,. 43. Onisor Teotoriu, proprietariu, caramidi si ti­gle, Brasiu. 44. Orgidan & Farcas, ghete, Brasiovu. 45. Petruti, Vasile, pantofariu, Sibiiu. 46. Pop Teodor, pantofariu, Brasiovu. 47. Pop loan, rotariu, Turda. 48. Pop Constantin, cofetariu, Brasiovu. 49. Pop George, funariu, Beiusiu. 50. Popea loan, fabri­­canti de lumini, Satulung. 52. Popescu Napoleon, palarier, Buzeu. 53. Popoviciu Constantin, pantofariu, Lipova. 54. Reuniunea pelariloru, Porcesti. 55. Rosica Nicolae, cismariu, Alba-Iulia. 56. Ruschila Oprea, cojocariu, Salisce. 57. Sabadeanu I., ghete, Brasiova. 58. Simoneti Simionu, pan­tofariu, Salisce. 59. Simoneti Iosif, cismariu, Sibiiu. 60. Simtion Emilia, etablisemente de inpletituri, Sibiiu. 61. Societatea ,,Hebe“, S. Georgiu, ape minerale, Naseudu. 62. Societatea pentru esploatarea productelor, forest., Naseudu. 63. Stanescu Mircea, advocatii, vinuri, Aradu. 64. Tipo­­grafi­a seminariala, Blasiu. 65. Todosan Vasile, pantofariu Sibiiu. 66. Tomni Dumitru, curelariu, Teaca. Vestemianu loan, croitoriu, Sibiiu. 68. Vintila Emil, pantofariu, Sibiiu. b) diploma de recunoscintia. 1. Alutanu Irina diferite obiecte din industri­a de casa, Beiusiu. 2. Antal Irina, diverse lucrări de mana, Beiusiu. 3. Badila Ioana, taburet, Sibiiu. 4. Barabas Elena, As. El. D, caligrafie și desemnari. 5. Barboloviciu Alimpiu, vinuri Sîmbeul Sib. 6. Berarin George, vinuri, Lipov­a. 7. Barsan A. Maria, materia de haine, Turches. 8. Boiu Caliope, perina de canapea, Sibiiu. 9. Boier Ana, oitet, Aiud. 10. Bologa Maria, taburet, Sibiiu. 11. Borlodan Rosa, capot, Arad. 12. Bran Ioan, tabac, Unimet. 13. Bucevschi E., pictor, tablou, Cernaut. 14. Caluda Victoria, eleva la „Asilulu Elena-Doamna“, caligrafie si desemnari. 15. Cintea N. Maria, surite, Salisce. 16. Coroianu Pop, Carolina, mapa de ma­tasa, Clusiu. 17. Cosma Maria, perina de canapea si masa de fum, Sibiiu. 18. Cosma Maria, diverse semintie, Supurul superioru. 19. Cosma Andreiu, grau de tomna, Supurul superioru. (Va urma.) Diverse. (S­c i r i personale.) Venindu dela con­­gressulu din Sibiiu domnii Aut. Mocsonyi, Dr. Ales. Mocsonyi si Eug. Mocsonyi au visitatu Dumineca scolile nóstre centrale din Brasiovu, fiindu intem­­pinati in modu caldurosu de catra domnii profes­­sori si alti fruntasi de aici, car’ in sar’a aceleiasi dile s’au si reintorsu la Sibiiu. (C o n c e r t u.) Aflamu cu deosebita plăcere ca Domn’a Ioana Stoicovici din Bucuresc va da aici Joi in 15/27 ale curentei unu Concertu pe piano in sal’a scalei de fete evangelice. Recomen­­damu onor. publicu romanu a cercetă acestu con­certu iu numeru câtu mai mare. Program’a se va afisia. (Regele si R­e­g­i n’a Italiei.) Po­­pularulu rege Umberto alu Italiei nu este persoana marțiala, dér’ férte imposanta. „Eu nu­­su frumosu“, glumea tatalu seu, »dér’ nici Umberto nu este, ci acest’a me consoleza; natura s’a deschisa inse castiga pe toti.“ Se dice câ densulu nu prea dâ multu pe etichet’a regesca, ca-i plăcu multu ocu­­patiunile spirituale si câ la mas’a s’a intrunesce câ

Next