Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-11-08 / nr. 127
mitu majoritatea. Accentuarea sustienerei pruinei in intru si a păcii in afara a fost aplaudata; si la finele declaratiunei s’au auditu viui aplause. Asupra cabinetului Gambetta scrie diarulu anglesu „Times“ : „Formarea unui cabinetu Gambetta este unu evenementu de primulu rangu pentru intreg’a Europa. Dela succesulu sau nesuccesulu lui politicu depinde inca mai multu, decâtu simpla stabilitate a republicei. Compunerea cabinetului a surprinsu iu câtuva. Freyduet si Leon Say sunt tristi, ca nu făcu parte din ministeriu, del’ Gambetta posede o mare cunoscintia de omeni, asie ca Francesii potu se aiba încredere in alegerea ce-o făcu. Cu toate acestea noul cabinetu ne dâ multu de ganditu. Elu nu este cabinetulu Gambetta, ci Gambetta insusi. Este impossibilu de a nu vedé in inaltiarea lui Gambetta oarecare reinviare a regimului personalu si o possibila amenintiare a spiritului institutiuniloru republicane. Daca amu crede pe Gambett’a de unu omu cu scopuri esclusivu personale si de o ambitiune grozava de a ajunge la puterea cea mai inalta, atunci amu trebui se fimu ingrijati asupra ocasiunei ce i se ofere. Dér’ Gambett’a adatu deja multe probe de moderatiune, abnegare si lealitate pentru republica. Elu a ajunsu la positiunea s’a prin medilece constitutionale si trebue se credemu, câsi va esercea puterea in acelasiu spiritu. Aceea inse, ca venirea lui la guvernu insemna unu puntu de intoarcere a afaceriloru Frangiei poate si a Europei, nu se poate nega; dar’ totu trecutulu seu este o garantia pentru aceea, câ va fi tare fagia de acea ambițiune egoista, care de atâtea ori a devenitu fatala pentru Frangi’a. Poate câ concursulu lui Freycinet ar’ fi mulcomitu pe multi, cari póte la inceputu voru deveni semtibili, vediendu, câ Gambett’a insusi a luatu asupra’si oficiulu de esterne. „D a i y N e w s“ nu considera de-o nenorocire, câ Gambett’a a compusu unu ministeriu cu nume de rangu mai secundariu. Frangi’a a voitu se veda esecutata politic’a lui Gambetta si acést’a si-a alesu pentru acestu scopu unu ministeriu devotatu lui. Anglesii ar’ trebui sé se bucure, câ Gambett’a a luatu oficiulu de estenie, pentru ca elu doresce relatiunile amicabile intre Angli’a si Frangi’a, cari acuma negresitu se voru stringe mai multu. De la Paris se telegrafaza cu data 15 Novembre lui „N. Fr. Presse“ urmatoarele : Vechiulu partidu, care a fostu pena acuma la cârma, e desamagitu, din causa, ca Freyduet si Say nu sunt in ministeriu, si, daca si organele partidului nu se esprima directu in contra noului ministeriu, totusi se arata pagina amicabila fagia de elu. „Pax“ organulu lui Grévy dice : de orace ministrii sunt supusi lui Gambetta, cade asupra acestuia cea mai mare parte, ba toata responsabilitatea. Journal des Debats“ dice: Pe câtu timpu Gambetta voiesce se ’si jertfasca o parte din program’a sa dela Belleville, putemu se intimpinamu noulu ministeriu cu simpathi’a plina de asteptare. Daca si n’avemu unu „mare ministeriu“, avemu celu paginu o programa mare. Diarele reacționare si intransigente isi bătu jocu de Gambett’a dicendu, ca din „marele ministeriu“ anuntiatu s’a facutu unulu micu, unu ministeriu alu captusteleloru. Henri Rochefort ’i da numirea de ministeriu alu orbitoru, unde este rege unulu c’unu ochiu. (Alusiune la Gambett’a, care vede numai c’unu ochiu). Mai departe estremii numescu noulu cabinetu unu ministeriu alu dictaturei si dicu, cu Gambetta este capul, fara trupu; ministrii nu sunt decâtu camardinerii lui, elu va face acuma ce va voi. Foile progressiste se esprima cu multa multiumire asupra noului cabinetu. Gambetta, dicu ele, voiesce se introducă iseriosu reforme. Diarulu „Voltaire“ dice, ca Gambett’a n’a voitu se jertfasca cestiunea programei unei cestiuni de persóane. Ossi’a ministeriala se afla de presentu in „Uniunea republicana.“ In fine scrie „Re publique Frangaise“ urmatorele: Preferimu mai bine, a vedé intrandu in administratiune omeni, alu caroru renume mai pote cresce, decâtu omeni, cari sunt avisati a trai din reputatiunea loru. Discussiunea asupra etatii si a renumelui guvernului nu ne interesaza; importantu e, ca noulu ministeriu este unu ministeriu alu reformei si alu lucrului si câ fiacare voiesce se ’si intrebuintieze toata activitatea pentru progressulu practicu ce lu astepta tiórea. A fost de lipsa se se de o dovada sincera despre acest’a; guvernulu a trebuitu se fia formatu pe Uuu modelu de scrisóre a unei Regine. Ministrulu de interne d. C. A. Rosetti a fost onoratu de catra M. S. Regin’a României cu urmatoarea epistola, ce o publica „Romanulu de Vineri : „Domnule ministru ! Tiór’a noastra, după ce a strabatutu greutăţile cari ’i stau împotriva spre a ajunge la deplin’a s’a fiintia de statu, a intratu acum, cu pasi si mai hotariti, pe calea paciuica si roditoria a muncei si desvoltarei resursfiorii sale proprii. Netăgăduită este solicitudinea si viulu interesu, care s’a desteptatu asta di la noi, in toate spiritele luminate si prevedietorie, pentru totu ce se atinge de cestiunile economice si de productiunea noastra naţionala. Precum in măreţii noştri munţi, in codrii noştri inverditi, caietarelu intempina nenumerate pâraie si isvoare, cari intr’unite in rîuri dau vietia si bogati’a maneseloru nóstre câmpii, totu astfelu si activitatea si labarea poporatiuniloru nóstre in genere, si in speciale gospodaria casnica a harniceloru nóstre tierance, dau nascere la unu mare numeru de industrii, in cari istețimea mintii se mărită, in modulu celu mai surprindietoriu, cu gustulu si semitulu frumosului. Tresaturile nóstre tieranesci, velinitele si plecaturile, portulu nostru nationale chiaru, cu armoni’a artistica a culoriloru sale făcu admirațiunea străiniioru. Toate aceste mici isvoare de productiune, cari la multi părți neînsemnate, ar’ pute, întrunite si bine dirigate, se sape o albia adânca si roditoare, din care s’ar’ adapa si cresce ramuri de industria puternice si pline de viatia. Acelora, cari sunt in fruntea natiunei si mana destinele ei, le revine dreptulu si datori’a d’a cugeta d’aproape asupra acestoru lucruri si a întocmi, ce voru crede, ca este mai nemeritu. Pe langa aceia inse, cari potu face binele si avuta tuturoru. Eu, cu femeia, cugetu mai alesu le midiloce, prin cari se potu ustura cei seraci. Si oare in aceste timpuri, candu recoltele n’au resplatitu indestulu silintiele muncitoriloru, candu lipsa este mai simtitoria pentru toti, candu iern’a, cu greutățile ei, bate la tóate usile, nu este oare o indoita datoria pentru noi d’a ne gândi si la cei, pe cari sartea i-au facutu vitregi, dar’ pe cari noi nu trebuie se-i lasamu vitregi de mame, de surori ? Daca detori suntemu se damu toata atențiunea si solicitudinea nóstra saraciloru din orasie, nu trebuie are se cautamu a ajuta si pe sărăcii din sate, dandu-le si loru, prin munca bine-cuventata, înlesnirile, de cari au trebuintia pentru dilniculu loru traiu ? M’am ganditu, c’ar’ fi pote unu midilocu d’a împlini si acesta detori’a. Tierancele nóstre sunt harnice si nu fugu de munca, care este spre binele loru si spre binele obstescu. Tiesutulu pânzei este unu mestesiugu alu loru casnicu. Statulu are trebuintia de mari catatimi de panza spre a aprovisiona diferitele institutiuni si asiediaminte publice, armata, precum spitalele, s. c. i. De câtu s’aducemu acestu articolu din străinătate, candulu putemu confectiona chiaru aci in tiera, n’ar’ fi mai bine se procuramu cu lucrarea lui esistinti a la atâtia nenorociti ? Credu ca, spre a ajunge la unu bunu resultatu, s’ar’ putu forma, in fiacare orasiu de dómne, care ar’ primi comandile ce s’ar reparti in fia care districtu pentru fabricarea pandîei trebuitore Statului ; aceste comandi s’ar distribui prin comunele rurale, dandu de lucru, mai alesu femeiloru celoru mai sarace si mai demne d'a li se da unu ajutoru, si comitetele ar’ îngriji ca in orasie, cu pânza fabricatatâ la tiara, se se confecţioneze obiectele de rufaria trebuinciose. Plata lucrului s’ar’ incasa totu prin aceste comitete, cari ar’ plaţi apoi banii celoru, care au fost insarcinate cu lucrulu. Câtu pentru Mine, ne vom simţi fericita d’a lua acest’a frumóasa opera sub patronagiulu Meu si a-i da totu concursulu. Sunt incredintiata, cu femeile romane, in a caroru anima Dumnedieu a saditu comori de bunătate si de iubire, voru imbratisia acest’a întreprindere cu acelu zelu si căldură, ce ele sciu a pune in tóte faptele bune si milostive. Sărăcii ne voru bine-cuventa si acestea va fi multu, destulu chiaru, spre a ne da cea mai frumóasa resplata; dar’ pote, câ si economistii ne voru aproba si ne voru multiami, vediendu câ si noi, femeile, cugetamu cum se servimu, la rândulu nostru, propășirea muncei si industriei nationale. Domniei-tale, d-le ministru, in a cărui anima compatimitoria este siguru a găsi resunetu totu ce sufere, totu ce plânge, caci, ca cetatianu, ca publicistu ca omu de Statu, adesea ai suferitu si ai plansu la nenorocirea semeniloru d-niei-tale, si, mai alesu, a clasei muncitóare, indreptezu acest’a avea cugetare, si lasa autoritatii si bunei d-niei tale chibsuintie a-i da form’a si întocmirea ceea ar’ putu dobândi, fericita daca din acestu micu grăunte, aruncatu in ogorulu caritatii romanesci, ar’ esi róde, cari se dé pâne saraciloru. Primesce, te rogu, d-le ministru, incredintiarea stimei ce-ti pastrezu. Bucuresci, 31 Octobre 1881. Elisabeta. Noulu parlamentu germanu. Mâne (17 Nov.), cându membrii noului parlamentu germanu se voru adună in sal’a cea alba impregiurulu tronului, — scrie „N. fr. Presse“ — unu espertu va putu observă multe, privindu la acestu actu serbatorescu. Conservativii, cari năvăliră in lupt’a electorala cu trufia, acum’a suntu fara conducetori si impuginati forte. Liberii conservativi, cari făcură gresial’a de a se aruncă neconditionatu in bragiele prinfiului Bismarck, au disparutu aprópe cu desevârsire. In numerulu de pana acumu pasiescu in arena numai clericalii, nemiscati si cu privirile retacite siedu acesti’a, ca si cându gândirile loru ar’ sbură departe de palatulu imperatescu din Berlinu, tocmai la Vaticanu, care le este adeveratulu loru conducetoru. Mai multi la uumeru si cu o mai mare încredere suntu representantii burgesimei germane, 150 la uumeru, pe cându in parlamentulu trecutu erau numai 112. Ce e dreptu, ei suntu impartîti in trei batavane : in nationali-liberali, cari făcu opositia cu deosebire in ceea ce privesce biseric’a; iu secessionisti, cari negri, câ cin°-va ar’ pota se fia economicesce reactionarii dar’ totodata si liberalii; progresisti, cari nu se multiamescu numai cu unitatea germana, ci voiescu si liber’a desvoltare a Germaniei. Aceste deosebiri vise dispăru fagia de dusmanulu comunu; sau, după unu principiu de strategia alu betranului Moltke, se voru urmă câi deosebite, dar’ la lupta voru fi întrunite tote puterile liberale. „In capulu betrânului maresialu, care de astadata va conduce prima siedintia că presidentu de etate, trebue se se nasca ciudate gândiri in momentulu, cându va pasi spre onorificulu seu locu. Odinioara elu a trenutu o vorbire vestita contra social-democratiloru si acumu vede, ca comingentulu din parlamentu alu acestoru „capete de Cariatide“ s’a maritu. „Pe lângă acest’a voru mai veni in dieta si vre-o câtiva deputaţi democraţi din sudulu Germaniei, cari până acuma erau corbi albi. Prussia ostica si-a tramisu Polonii sei, provinciile imperiale Elsatia si Lotaringia au tramisu numai si numai nemultiumiti, cari parte privescu spre Roma parte spre Paris. Unde este o legătură naționala, care ar’ pute se intrunesca aceste grupuri deosebite, daca nu la cei 150 de representanti ai burgesimei liberale, cari nu dorescu nimicu pentru sine, nici o egoista politica vamala, nici o scutire de dare — dar cari voru pasi cu atâtu mai energicu pentru binele poporului, de pe umerii carui’a voru departă nesuportabil’a povara a dariloru, de pe spiritulu carui’a voru luă lantiurile papismului ?“ Va se dîca, asternutulu „omului de fetu“ nu e tocmai de totu melé, ci e preseratu cu ghimpi din destulu. In noulu parlamentu Bismarck nu mai are nici pe fiiulu seu Wilhelm, nici pe Rauphaupt, nici pe Mirbach, nici pe Kardoff, nici pe principele Hohenlohe, nici pe Frankenberg... totu oameni pe cari putea contă. Din contra Folkenbeck si Rickert, Lasker si Bamberger, Richter si Virchow, contrarii sei, suntu gat’a sé dé pieptu cu elu. Ce va face priceputulu cancelarul Se va aliă cu clericalii, cari pretiadu o bogata resplatire ? Va amană proiectele sale pentru monopolisarea tutunului, pentru formarea unui socialismu de statu si dieci de alte proiecte născocite iu plesîvulu seu capu — sau chiaru va dimissionă ?.. suntu întrebări, la care va trebui sé se respunda câtu de curendu, câci positiunea cancelarului fagia de noulu parlamentu trebue sé se limpediósca in dilele acestea. Că încheiere citâmu din „Nordd. alig. Ztg.“ nesce sciri cari potu dă oarecare informatiuni la cele pomenite mai susu. „După cum ni se impar-