Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-11-25 / nr. 134
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — * Gazet’attese: Martra, Joul’a si Sambat’a. SPzetiVLlxL a.’boxxa.ra.oxxtvLl’u.l . pe ana ana 10 fl., pe siese lani 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci. Se prenuraera: a postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. *A.aa.VLa&dvLXll« : un’a serie garmondu 6 cr. si timbra de 30 cr T. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 134. Mercuri, 25 Novembre 7 Decembre 1881. Bismarck in contra republicanismului. B r a s o v u, 25 Novembre. Dela marele resbelu franceso-germanu incoace situatiunea generala politica a Europei deveni din ce in ce mai incurcata. Ecuilibrulu europenu era forte sdruiîciuare, nesiguranti’a in stabilitatea păcii crescea mereu si resbelulu russo-romano-turcescu n’a facutu decâtu a mari acesta nesigurantia ear’ tractatulu dela Berlinu, care avea s6 introducă o era de pace, a preparata in realitate noue încurcături pentru viitoriu. Diferitele state se întrecu in cheltuieli pentru scopuri belice, întâlnirile monarchiloru se repetiescu mai in flacare anu si in adencime clocotesce lava teribila a revolutiunei, facendu sé se cutremure din candu in candu suprafagi’a de tunetulu bombeloru, ce le arunca in calea puterniciloru potentati. In chaosulu acest’a de interessé, de tendintie si aspiratiuni s’a respanditu deodata oare-care lumina. Acuma ochii nostri, deca si nu potu distinge inca diferitele corpuri din cari se compunu ostirile combatante, veduceiu putinii gruparea generala si recunoscu stindartele celor ducé staturi majore, cari se pregatescu pentru lupt’a decisiva. Pe aceste stindarte sunt inscrise duce mari principie in giurulu cărora se invertesce de secuii istoria omenirei si aceste sunt: principiulu monarchicu si principiulu republicanu. Din ori si ce parte amu privi la mersulu desvoltarei societății europene, trebue se ajungeam la acelasiu resultatu, că adeca totulu se invertesce in giurulu intrebarei, monarchia san republica ? Direcţiunea materialista a timpului de fagia a slabitu multu din poterea idealului, ce conducea ostirile primei republice francese si care insufletiea pe cei ce se luptau deasupra baricadeloru la 1848, dar’ pentru aceea a datu nascere unei mișcări sociale, care numai in republica isi pote află satisfacerea scopuriloru sale si a careia motoru este inca si mai puternica, pentru că rapesce cu sine si massele poporului amaritu de greau’a povara a sarcineloru publice. # Fierberea interiora ce au produs’o ideile progressiste si sociale ale timpului modernu nu se semte in nici unu statu mai multu, că in Germani’a, Resbelulu dela 1870/1 cu urmările lui a produsu multa miseria in statele germane, cari si asia nu s’au numeratu niciodată intre tierile bogate. Preste acesta poporulu germanu se afla la unu gradu de cultura, care ’lu face se semita indoitu neajunsele starei sale materiale. Acolo inse unde se intalnesce miseri’a cu intielegerea ei, se nasce adeverat’a cestiune sociala si asia să intemplatu si in Germani’a. Ce ierai multu, socialismulu germanu trebue se devină republicanu din momentulu, in care se va convinge, că nu se pote așteptă la realisarea scopuriloru sale, pe cătu timpu voru esistă institutiunile actuale monarchice. Barbatulu, care purta cârm’a statului germanu, a cunoscutu prea bine pericululu ce amenintia starea lucruriloru in Germani’a. Principele de Bismarck semte si vede mai multu că ori si care, că temeliele monarchice ale statului germanu sunt amenintiate de curentulu puternicu alu republicanismului, care a invinsu deja in Franţi’a si, după propri’a declarare a lui Bismarck, este aproape de a învinge si in Itali’a. „D-vóstra — dise cancelariulu cătra liberalii din Reichstag — nu ve folosiţi de invetiaturile istoriei, inchideti ochii fagia de ele, si daca masina statului va ajunge acolo, unde-o veti conduce-o, va dă de povernisiu si nu ve’ti mai fi in stare a opri in locu grozav’a povara de 45 de milione, acest’a n’o se puteti, ea ve va covarsi si ve va răpi cu sine.“ Fi-va in stare printiulu Bismarck de a opri carulu statului, că se nu ajunga pana la acelu povernisiu fatalu ? Eata marea întrebare a viitoriului. Bismarck se crede destulu de tare spre a impedeca rót’a carului statului, ba ce e mai multu, elu se semte chiaru datoriu la acést’a. Tóta carier’a s’a tót« succesele sale are ale muitiarm cancelariulu numai si numai increderei ce i-a dat’o si i-o dă inca actualulu imperatu alu Germaniei. Déca nu altceva semitulu de recunoscintia chiaru ar’ trebui se-i dicteze prin urmare aperarea interesseloru monarchice. Dar’ Bismarck este monarchicu si din convingere elu urăsce republicanismulu cu toata poterea animei sale. Nu e mirare daca sub astfeliu de impregiurari poterniculu cancelariu ’si identifica persoana si politic’a s’a cu interessele dinastiei si ale statului. Si prin ce crede Bismarck a pune stavila curentului republicanu ? Duce sunt medilecele de căpetenia ale politicei lui, antaiu elu tinde a suprimă miscarea liberala si progressista prin introducerea unui regimu reactionariu, alu duailea voiesce că statulu se iea in man’a sa caus’a socialismului si se-o resolve cu incetulu, pentru că socialiștii se nu mai aiba cuventu a dice că numai republic’a pote satisface dorintieloru si aspiratiuniioru loru. Este naturalu că Bismarck vrendu a combate republicanismulu, întinde man’a centrului clericalu si Papei dela Rom’a, a câroru aliantia póte se’lu sprijinesca in acesta lupta. Ce i-ar’ poté inse folosi aliantia cu liberalii? Acesti’a sunt toti, fara sa scrie poate, republicani. Ei ar’ lucră doar’ mai multu pentru învingerea principiului contrariu si astfeliu s’ar’ pote că din viitoriulu resbelu intre Germani’a si Franți’a, se nu lasa invingatoriu nici Bismarck, nici Gambetta, ci — Republic’a. Cronic’a evenimenteloru politice. In faptele functionariloru celoru mici se oglindeza atitudinea si intentiunea functionariloru celoru mari si in purtarea servitoriloru sei inferiori si superiori se refiectaza starea interna a statului, care ii hrănesce. Constitutionalismulu este practicatu pe la noi intrunu modu foarte ciudatcu. La micii amploiați de prin comitate incepe de a fi lege numai ceea ce poate place mai mariloru loru. Intocma, cum au calcatu legea asta-vara cu ocasiunea alegeriloru dietale spre a face se reieasa candidații stapănirei, ei o calea si astadi la alegerile municipale. Si intradeveru ce ’ia fost iertatu d-lui solgabireu eri, de ce se-i fia opritu astadi, candu totu poftele si passiunile de eri sunt motorii fapteloru de adi ! Eata ce ni se scrie dela B ra du, unde, sciinu cu ce midilece, s’a alesu astavara unu candidatu alu guvernului : „In 24 Novembre st. n. a fost alegerea unui membru in comitetulu comitatensu in loculu repausatului Nicolau I. Mihaltianu- S’a alesu unu preotu reformatu : Konya. Dlu pretore n’a aflatu inse de bine a insciintia pe alegatori despre diu’a alegere. De aici urmă, că ungurulu Konya a fost alesu prin 16 voturi maghiare. Vre-o 5—6 romani numai, au aflatu tardiu de alegere. S’a protestatu contra alegerei.“ Solgabireulu dela Bradu cu tata sîretiani’a lui n’ar’ potu se ’si bata jocu in acestu modu de cinstit’a obste din Bradu, daca intre Romanii de acolo ar’ domni o buna intielegere daca partid’a nationala romana din acelu trenutu bogatu de fapte istorice ar’ fi bine organisata si la inaltîmea chiamatei sale. Dar’ ce vorbimu noi aci? Amu atinsu un’a din marile probleme ale comitetului permanentu electoralu din Sibiiu, care negresitu isi va face datori’a — numai nu ne intrebati : candu? Nu ne-amu instelatu candu amu sustienutu, că episcopulu serbescu dela Bud’a Stoicovici are cele mai multe sianse de a fi alesu de metropolitu si patriarchu alu Serbiloru. Alegerea avu locu Dumineca in 4 Decembre n. Erau reuniţi 65 deputaţi. D’intre acesti’a au votatu 53 pentru episcopulu de Bud’a Stoicovici, 12 pentru A n g e l is, 1 pentru episcopulu Zsivkovici. Si acestu unu s’a datu mai tardiu pe partea lui Stoicovicu* Comissai^ilu regescu a fost adusu in modu solemnelu in congressu. Vice-presiedintele Maximovici ia predatu actulu de alegere, rogandu-se in numele congressului, că, după ce congressulu a alesu pe celu mai vrednicu d’intre cei vrednici, pe unu fidelu servitoriu alu Maiestatii Sale si alu patriei, alu bisericei si alu natiunei serbesci, in timpu de peste 50 de ani, se lu recomande spre inalt’a intarire. Comissariulu primi actulu de alegere si amană siedintiele congressului pena la sosirea hotarirei Majestatei Sale. Este greu a crede, că Serbii nu s’au informatu mai antaiu despre dispositiunea actuala a monarchului fagia de Stoicovici, a caruia alegere a fost respinsa la 1874. Repetamu ce am disu, că daca Maiestatea S’a va intari acuma, ceea ce este fóarte probabilu, alegerea lui Stoicovici de Metropolitu alu Serbiloru, acest’a ar’ însemnă, că si in Ungar’a s’a schimbatu direcţiunea politicei interiore. Ministrulu de culte si de instrucţiune T r e f o r t carasi ’si-a datu in petecu. In comissiunea financiaria, venindu la desbatere sumele, ce sunt preliminate pentru academiele de dreptu, si in deosebi aceea, privitoria la academi’a din Sibiiu, d. Trefort a declaratu, că elu ar’ fi si sistatu de multu activitatea academiei de dreptu dela Sibiiu, daca nu ar’ fi luatu in considerare opiniunea ce au latîtu Sașii in afara, deorace inse Sașii nu mai ineata nici acuma a strigă prin foile din Germani’a in contra Unguriloru, dânsulu este decisu a cassă acestu institutu. Dealtmintrea d. Trefort nu crede, că academiele de dreptu se potu sustiena la inaltimea sciintieloru juridice. La propunerea deputatului Hegedűs s’a decisu apoi, că guvernulu se fia provocatu a cassă tóte academiele de dreptu din tiara. Bine observa unu corespondantu ala diarului „N. Fr. Presse“ că d. Trefort a motivatu decisiunea asie, iacă tu resulta că voiesce se casseze academiia de dreptu dela Sibiiu numai că pedepsa pentru Sasi „cari făcu si acuma mare vâlva in străinătate. “ Eata de ce passiuni mici este condusu d. Trefort; astfeliu voiesce elu se ’si resbune asupra Sasiloru! Si nu trebuie se uitamu, că la acea academia de dreptu limb’a de propunere este cea unguresca; isi pote face prin urmare cineva o idea cum va cugeta d. Trefort despre acele institute de invetiamentu, unde limba de propunere nu e cea maghiara. Le XIX-e Siecle din Paris, vorbindu despre un e sa g iuu regal romanu dice : „Ni se pare, că Franţi’ă, si mai cu osebire Angli’a — mai de-a dreptulu interesata de cătu ori cine in cestiune — nu potu de cătu se aprobe unu asemene limbagiu. N’averau nici unu cuvântu de a ajută pe Austria in alu seu „Drang nach Osten.“ „Apoi, candu Romanii dicu că nu voiescu că Austriaculu se fia stapănu la dânsii, nu sunt óre iu dreptulu loru? Candu ei dicu că tratatulu dela Berlin o voiesce acesta, ei au dreptate: este de ajunau a ’lu citi, pentru a vedé acesta.“ „La France“, după ce face o dare de sama a mesagiului si a cestiunii dunărene, încheia iu modulu urmatoriu: „Romani’a se opune la orice întindere a puterii austro-ungare la Dunarea de josu. Ea se tiene pe teremulu liberii plutiri a fluviiloru comune tuturoru stateloru, după prescrierile congresului din Vien’a și principiale de dreptulu gintîlorn. „Nu putemu de cătu se aprobamu curagiós’a s’a împotrivire.*