Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-06-11 / nr. 66
serce o acțiune periculoasa asupra celor30 milioane mohametani din Indi ’a. „Fuga Europeniloru din Egiptu ar’ pore lesne se fia preludiulu fugei Anglesiloru din India.“ „Deutsche Ztg.“ dice ca strigatulu: „Egiptulu se se lase Egipteniloru ! “ nu este fara basa. De ce se nu se incaldiesca si mohametanii pentru ideea de nationalitate si de independentia ! De ce se nu aprobe Sultanulu unu planu, care promite a da noue fortie si noua vieatia imbetranitului seu imperiu ? „Waterland“ constata duce curente in afacerea Egiptului. Unulu vede numai umilirea Franciei si a Angliei si victoria Turciei pe toata lim’a, celalaltu curentu nu admite acést’a victoria, elu afirma ca Egiptulu apartiene aceluia, care possede Alexandria si canalulu de Suez precum Constantinopolulu este alu aceluia care e stapanu pe Bosforu si pe Dardanele. Acestu alu doilea curentu nu se increde in atitudinea Arabiloru si dice ca ar fi multu mai bine pentru Turcia de a se intielege cu Anglia si cu Francia, decatu cu Arabii, cari au castigatu prea multu prestigiu, decâtu ca se nu abtuseze mai tardiu de elu in detrimentulu Turciei Se afla impregiurulu Sultanului duce grupuri die cari unulu intrigéza contra Germaniei si Austriei, celalaltu contra Franciei si Angliei. In acestu momentu Germani’a incurajéaza de-o parte resistenti’a Turciei contra întrunirii unei conferentie europene, de alta parte impinge pe Francia de a se kugagia jtotu mai multu in încurcături africane. Sultanulu, se scie ck merge cu purentulu germanii in contra Franciei si a Angliei, cu tóte ck supt omeni de stătu turci cari se temu de-o victoria prea mare contra puteriloru apusape, ckci aceste deveipndtt ofensive. Germania spre a salva bun’a intielegere si pacea europena, nu va face nimicu in momentulu supremu spre aperarea Turciei. Dip A 1 e x a n d ri’a se depesteza. Politia interdice orice gramadire de lume pe strade ordonandu se se includă localurile publice la 10 ore. Toti imamii (predicatorii) moscheeloru au fostu invitaţi sa nu vorbesca contra crestiniloru. Acestia au respimsu, ca astadi sunt aici peste 200 dervisi, cari necontenitu intarita pe credinciosi prin moschee si prin case chiaru si nóaptea. Guvernatorulu e informaţii confidentale, vrumea vrea se scape cu forda pe cei arestaţi. In Cairo se afla numai unu escadronu de cavaleria, o jumetate regimentu de infanteria si 185 politiai. Prin stradele din Cairo s’au imprastiatu nóptea bilete cerendu se se purifice Cairulu sacru de creştinii cei infecţi. — O epistola din diarulu „Kölnische Zig “ voiesce a da oarecari lămuriri asupra căderii lui Ignatiev. Tiarulu, dice scrisoarea, ar fi cunoscuții unde are se duca pe Russi’a acestu omu fatalu. Regressulu financiara alu imperiului ar’ fi datu in acesta impregiurare lovirea decisiva. Financiarii mari din străinătate ar’ fi declarata ca deca Russi’a ar’ fi voitu se faca acum unu împrumuta, pretutindeni ar fi gasitu usile închise. In Bulgari’a scrie „Timp.“, din toate partile tierei sosescu deputațiuni, dandu ministerului memorie asupra nesuferitei situatiuni. Guvernulu nu prea pute respinge aceste deputatiuni in masse si promite indreptare indata ce se va intorce prinsiulu. Deputatiunile ceru si servitiele exarhului. Se dice, ck esarhulu s’a obligatu ca după intorcerea printiului se staruiesca pentru restabilirea constitutiunei din Ternov’a.“ Guvernulu irlandesu este pe urmele descoperirei unei vaste conspirațiuni fettiane alu cărui scopu se duce a fi, se asasineze pe principalii membri ai administratiuneî irlandeze. Vice-regele nu iese nici-odata fara o escorta politianesca si a cerutu se i se tramita unu adausu de trupe. Unu numera mare de agenti feniani a sositu din Americ’a unde Irlandesi ’si intrebuintieza influenti’a loru spre a impinge pe guvernulu Stateloru-Unite se proteste in contra noului bilu de coercitiuni alu d-lui Gladstone relativii la espulsiunea din Irlanda a strainiloru bănuiţi. „Romanulu" vorbifidlu despre situatii nea generala critica, despre urmările stateloru cari in fine trebue se aduca după sine o nu resbeli, scrie cu privire la Romania intre altele : „ . . . Ciocnirea neîntrerupta a interesseloru produce atâtea scântei, elementele in stare de fermentatiune sunt atatu de numerose, in catu isbucnirea unui conflictu a devenitu numai o Gestiune de timpii. S’apropie momentulu candu unele popore si guverne voru fi silite a preferi unu resbeli decisivii unei paci armate, care sleesce suculu natiuniloru. Si noi Romanii trebuie se ne obicinuimu a privi o asemenea eventualitate cu barbati’a unui popom teneru, care desi micii, are inse conseiintia de sine. Destula timpii am aruncatii ochii in dreapta seu in stanga, cautandu sprijinii la cei puternici. A sositu or’a de a ne gândi ca suntemu o naţiune in vinele careia curge unu sânge nobilu. Nu e destulu de a ne fali cit originea nóstra, trebuie se nu uitamu ce dens’a ne impune si obligatului. Suntemu ţinuţi a respecta pe toti, a nu provoca pe nimeni, dér’ avemu dreptulu si datori’a de a face se fimu respectaţi la rendulu nostru. „Pentru a dobândi acesta, navemu de cktu se fimu uniti impregiurulu drapelului naționali. Se nu ne esageramu fortiele noastre, dér’ se nu esageramu nci slăbiciunea. Avemu o fortia pe care multe natione mai mari de cktu noi potu se ni-o rivneasca. Suntemu unu singurii trupii de natiune si navemu cestiuni interne cari se nenvrajbesca intre noi N’avemu Irlandesi câ Anglia, Germani si Polonesi câ Russia , Unguri, Polonesi, Cehi, Italiani, Slavi si Romani câ Austria. N avemu nihilisti, socialist!, clericali cum au multe alte State. Suntemu si trebuie se fimu toti Romani c’o inima si unu gandu candu e vorb’a de tiera, de mosî’a parinteasca Putemu se ne sfadimu intre noi ; der o facemu vorbindu o singura limba, avendu aceleasi credinți religiose si naționali. Ostasiulu romanii nu intreba pentru cine se bate, caci scie ca se bate si moare pentru tiera si pentru vatra lui. Domnulu nostru candu pleaca in aperarea tierei nu lasa înapoi partite de resturnare, seu candidați de Domnie. Elu are unu scutu puternicu acel’a alu iubirei marei majoritati a Romaniloru. Candu o națiune poate inseiie pe drapelulu seu asemene elemente de fortia, cktu de mica se fia, ea este tare ckci n’are piciore de lutu, si are pe fruntea s’a steu’a luminoasa a dreptatii. „Ori cktu de negru este viitoriulu trebuie se lupunemu in fatia cu linistea ce decurge din conseiintia dreptului. Istoria Romaniloru atritu cea vechia crtu si cea moderna si contimporana probeaza ckn momentele cele mai grele prin care a trecutu națiunea romana, chiaru atunci candu steaua ei parea întunecata, au fost barbati cari n au desperatu de viitoriu si au solutu a tine chim’a si a conduce tiera spre îndeplinirea destineloru ei. Acei barbati aveau o calitate mare, fara care nu esiste patriotismu adeveratu. Ei aveau credintia in naţiune si densa niciodata nu desmintitu aşteptările lor. Ultimulu resbeli a datu o noua si strălucită proba acestui adeverit. Europa ne părăsise; puterile mari aşteptau, urmandu cursulu eveniminteloru ce se desfasiurau la Dunăre si ’n peninsula Balcanica. Romani’a era singurulu Statu care eră in midiloculu vijeliei. Teritorialu seu era amenintiatu d’a deveni teatralii celui mai crâncenit resbeli. Din tote partile eram sfatuiti de a ne pleca înaintea furtunei. In tiera chiaru voci autorisate se pronuntiau pentru o politica de pitulire sau de retragere. Candu se va scrie istoria impartiala a acestora eveniminte, se va spune c’atunci, in acele momente critice, au fost barbati cari au avutu curagiulu de a opina pentru participarea României la resbeli............. Siedintia literara festiva in onoarea „Junimei“ din Iasi, si a organului seu „Convorbiri literare"*) Vienna in 17 Iuniu 1882. Onoratii cititori ai „Gazetei“ au auditu despre aceasta siedintia; se cuvine deci se afle si despre decursulu ei pentru ca se veda cum societatea „Romani’a-Juna“ sce apretia lucrările literari ale Romaniloru. Sunt 15 ani împliniţi, de candu societatea „Junimea“ din Iaşi lucra neincetatu pentru desvoltarea literature! noastre prin organul seu „Convorbiri literare“. După 15 ani de lucru „Junimea“, privindu la fructele muncei sale, afle mângâiere car nati'a romanesca bucurese, caci, pe candu literatur’a noastra se afla in stare ehaotica, „Junimea“ prin critica a contribuitu in modu insemnatu la renascerea ei si i-a datu viatia prin valoroasele scrieri de totu feliulu. Lupt’a pentru ca se se faca lumina a fost mare, der’ eata ca din acést’a lupta l'a crista'isatu adeverulu, si literatur’a nóastra are opere de valoare recunoscuta de popoarele culte ale Europei. A ceste opere fia scrise cu semne, fia fara semne, fia cu litere cirilice fia cu orice caractere scrise, voru remané neperitóre si voru fi mărgăritare in literatur’a romana. Lasu se urmeze o schitia despre decursulu siedintiei : D-lu presidentu alu societății D. Popazu a deschisu siedinti’a printr’o vorbire cuprindietóre, cam astfelu: „întruniţi astadi după 15 ani de esistintia a celui mai importantu diaru ce posedemu, credu ca iraplinimu o datoria ce ni se cuvine noue ca societate literara, de a nu lasa se treca o ocasiune, ce ne face a ne ocupa c’unu momentu de mare importantia in istori’a literaturei nóstre. Momentulu Domniloru e solemnu, e prea solemnu. Elu astadi face a se reproduce in noi o viatia de activitate energica a unei societăţi, ce a datu o direcţie noua in literatur’a noastra. Societatea „Junimea“ prin organulu seu „Convorbiri literari“ lupta de vr’o 15 ani pentru principiulu: „Semnulu adeverului trebue implantatu in totu loculu cu orice jertfa.“ Astfelu s’a introdusu la noi celu mai puternicu promotoru alu literaturii, s a introdusu critic’s. Eata D-loru unu progresu, si cutezu a afirma, celu mai importantu, caci numai critic’a incurajeaza adeveratele produse literari, si nimiceste orice produsu nejustificata fara forma si fara cuprinsu. Fasia de starea nóastra literara înainte de 60, e forte logica reactiunea, e forte naturala lupt’a; si lupta a fost crâncena, câci se introducea la noi unu ce nou, critic’a care a datu cursulu adeverutu literaturei nóstre. La acestu actu de purificare in literatura au fost mari lupte, dar’ din aceste lupte s’a facutu lumina si adeverulu a triumfatu. — „Convorbirile literari“, organulu direcţiei nouai dela aparitiunea loru au profesate principiulu: „literatur’a noastra se corespunda stadiului nostru de desvoltare, pururea tacandu-se contii de progression la Celelalte popoare.“ Sunt 15 ani de candu „Convorb. lit.“ cultiva acestu principiu cu perseverantia si cu abnegatiune; noue ne e impusa datori’a a saluta pe cei ce fara consideratie servescu cu credintia si cu zelu acestui sublimu principiu. Salutamu pe membrii „Junimei“ salutamu pe conducătorii ei, caci salutandui pe ei salutamu progressulu nostru!“ Unu se traiesca „Junimea“ a acompaniatu sfersitulu discursului. Imediatu s’a cititu o epistola a lui Iacobu Negruzzi adresata societății. Epistola a fost primita intre aplause si strigate, de parca nu se mai sfersicu. S’a cititu apoi telegrame de felicitare, cari s’au adresatu societăţii „Romania Juna“. Toti au fost emotionati si plini de bucuria, ce se esprima in fetiele vesele si in vivatele necurmate. Aplaudau oaspetii (intre cari amintimu pe stimatulu d. Dr. I. U. Konik, professoru la Universitatea de aici), aplaudau membrii societăţii, aplauda tinerimea din patru unghiuri. D-lu S. Halitia a cetitu operatulu seu, tractatu cu îngrijire si concentratii in directi’a critica in literatur’a noastra. Improspatandu in memori’a fiacaruia fasele prin cari a trecutu literatur’a noastra, a tractatu trecerea lui Lazaru in Romani’a, a lui Pumnulu in Bucovin’a, a caracterisatu cultur’a Romaniloru pe acelu timpu, si cu deosebire a datu o icona despre starea literaturei nóstre dela 48 pena înainte de ivirea criticei in literatura. — Fara îndoiala, dice d-lu autoru, câ se afla si in asta epoca scriitori buni, cari puteau servi de modelu atâtu in privintia formei câtu si a continutului. C. Negruzzi, Alexandri, Bolintinerau, Alexandrescu, Muresianu si alții, dér’ acestia reumanisoluti fara a afla urmasi, din causa. *) Damu locu cu plăcere raportului acestui’a obiectivu despre decursulu siedintiei festive a „României June“ din Vien’a. Ne pare bine, candu vedemu pe tinerii nostri interesandu-se atâtu de viu de literatura naţionala. In chipulu acestea suntemu convinsi, ca voru corespunde m nai bine asteptariloru ce le punemu intr’insii. Red. Processulu de înalta tradare din Lemberg. Nu puţina sensatiune produce in Austria si cu deosebire in Galiti’a. processulu de înalta tradare, intentatu la 11 Ruteni galitiani, intre cari unu consiliari c. r. (cavalerii de Sadurov-Dobrzanski celu mai de frunte acusatu) fiic’a lui (Olga Hrabar), unu preotu Naumowicz) cu fiilu seu (studenta) cinci diaristi si doi tierani ruteni. Dintre 20 de insi ci au fost arestat! in Februariu a. c acesti 11 au fost pusi in stare de acusatiune. Processulu lorus a inceputu la 12 Iuniu a. c. si inca nu s’a terminatii.